3,529 matches
-
pâine, invizibilă în spatele crustei de mucegai, zăcea pe o oglindă spartă, iar un păianjen își țesea pânza între una și cealaltă. Cârpe, hârtii și frimituri fuseseră și ele acoperite de învelișul atotstăpânitor al mizeriei. Iar deasupra podelei îmbâcsite, se ițeau, amenințătoare sculpturile. Sculpturi care, prin comparație își făceau străbunele cioplite din Casa Fiului Răsare să pară niște revărsări de frumusețe și bucurie. Respingătoarele și contorsionatele forme, chipuri, trupuri, membre trunchiate și peisaje de coșmar vorbeau despre o patimă tot mai adâncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
era deja acolo, cu cămașa lui de noapte ridicolă și scufia la fel de caraghioasă, ca un spiriduș mare și furios, și evalua dezastrul. Trandafirul zăcea pe podea, cu tulpina ieșind din sicriu, care acum era răsturnat peste conținutul lui prețios! Și, amenințător aplecat deasupra lui, acolo stătea Deggle. Simțeam de o vreme că nu e totul în regulă cu Deggle și mă întrebam cât anume din antipatia crescândă a orașului față de Grimus și de mine se datora uneltirilor sale. Treceam prin vremuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
lăsat jos cana cu ceai și l-am bătut ușor pe mână pe Joe. —E în ordine, Joe, oricum, mulțumesc. Ridicându-mă din spatele biroului, am pășit spre Tony Muldoon, care se uita la Joe cu o privire care se voia amenințătoare. Asta era o greșeală din partea lui; bicepșii lui nu erau nici măcar cât încheietura mâinii lui Joe. Vino să o vezi din unghiul ăsta, am spus pe un ton împăciuitor. Mă gândeam că ai putea să îi faci niște poze fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
intrară și ieșiră în timp ce mă fotografia și ne priviră cu uimire. Lifturile erau în stânga atriumului, așa că bieții oameni nevinovați au intrat în cadru fără să vrea, primind de la Tony un fluviu de blesteme pe care, din fericire, după o privire amenințătoare din partea lui Joe, le-a mormăit mai mult sau mai puțin pentru sine. În sfârșit, a luat și câteva prim-planuri cu mine. —Mută-te lângă perete ordonă el. O să ne ofere un cadru frumos. Nu, mai departe. Așa, acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
toți băieții de la școală erau îndrăgostiți de tine. —Sam, dacă nu taci din gură, o să redevin eu însumi și o să-ți dau ce nu poți duce. Promisiuni, promisiuni... l-am ațâțat eu. Sebastian se apropie de mine cu o strălucire amenințătoare în priviri. Nu te atinge de mine! l-am prevenit eu. Nu vreau să fiu nevoită să te rănesc. Oh, nemernicule! Parcă ai spus că nu e timp de amândouă. Dacă îmi rupi asta, Sebastian Shaw, te omor. Tocmai am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
nu se așeze direct pe osul pubian. Dacă nu era chiar o anorexică, atunci putea ușor trece drept una. Pentru noi, pentru gemene! zise Belinda, ridicând paharul. Am urmat-o cu toții. —Trebuie să spun, remarcă James RattrayPotter care se apropiase amenințător de mine, că opera ta de artă a fost admirată de mulți de la bancă. Un spectacol pe cinste. Dacă aș avea spațiu, te-aș chema să improvizezi ceva în garsoniera mea de burlac. Chiar și așa, poți trece oricând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
o lume pe care nici nu le bănuiam. Domnul acela din spatele ferestrei m-a observat cum mă uitam uimit la el, a văzut-o pe Lia care se hlizea și s-a ridicat brusc de la masa lui, făcând câteva semne amenințătoare cu pumnul spre noi. Paharul se răsturnase și lichidul se împrăștiase pe toată masa. — Hai, că-i rost de bătaie, am tras-o pe Lia după mine. N-a mai intrat în merceria aceea. Văzuse că m-am supărat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
arzătoare, un râu de lumină până în jos, spre Operă. Erau ani mulți de când nu mai văzusem așa ceva. Mă obișnuisem cu bezna. Făcea parte din viața mea, din sufletul meu, din visele mele chiar. Dar niciodată nu o văzusem așa de amenințătoare, hidoasă ca în noaptea aceea cu Bumbu atârnat de mine, încercând să-l țin cât mai drept, așteptând o mașină care să-l ducă acasă. Mă cuprinsese pe după gât și tot voia să afle de ce mi-am tuns pletele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Dar cred, acum, că am nostalgia unui Eden pierdut. Pe care am căutat mereu să-l regăsesc. Această căutare a reîntoarcerii m-a ajutat să nu-mi pierd viața. Să nu mă rătăcesc în încercările prin care am trecut, câteva amenințătoare chiar, grele. Această mereu revenire mi-a dat tăria de a crede în ceea ce fac, de a nu mă simți niciodată singur, chiar dacă am dus o viață însingurată. Mi-a dat, revenirea, puterea de a mă bucura de fiecare zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de frică. A-mpuțit toată odaia. Învățătoarea m-a întrebat ce mâncasem dimineața. „Lapte și un măr pe drum.“ „De-asta ți s-a făcut rău. Să nu le mai amesteci.“ Am simțit, de multe ori, frica. Nu paralizantă, dar amenințătoare. Întinsă în preajma mea, alor mei, ca o pâclă sufocantă din care mereu pândeau amenințări felurite. Încetul cu încetul, am învățat că rostul tău, viața ta puteau fi schimbate, distruse de un oarecare, pornit cu furie oarbă împotriva ta din cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
când poate te simți bine și în gâtul sticlei... Nu neapărat metaforic îți spun asta. J.J. va veni, atent la ce se întâmpla, în colțul nostru de masă. Se va apleca și va umple paharele iar. Îmi va șopti, aproape amenințător: — Las-o în pace! Ți-am spus că are necazuri. Nu te da prea tare la ea. Să nu iasă cu nasoale. Vine și bărba-su! Nu i-am răspuns. Eram convins că mă gelozea din cine știe ce tâmpenie de-asta de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
În ajutor și am Înțeles că acea viziune reprezenta ruina unei practici căzute În uitare, ecoul unor timpuri cînd familiile Înstărite dispuneau de manechine create după talia membrilor familiei, pentru confecționarea Îmbrăcăminții și altor articole casnice. În pofida privirii severe și amenințătoare a Cristului, n-am putut rezista ispitei de a Întinde mîna și de a mîngîia talia torsului ce purta numele Penélopei Aldaya. Mi se păru atunci că aud pași la etajul superior. M-am gîndit că Bea sosise și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
mea nu-i acasă. — Tomás... — Bea a plecat. În glasul lui erau o renunțare și o durere pe care abia izbutea să le deghizeze În mînie. — A plecat? Unde? — Mă așteptam să știi tu. — Eu? Ignorînd pumnii strînși și chipul amenințător al lui Tomás, m-am strecurat În apartament. — Bea? am țipat. Bea, sînt eu, Daniel... M-am oprit În mijlocul coridorului. Apartamentul transmitea ecoul glasului meu cu acel dispreț al spațiilor goale. Nici domnul Aguilar, nici soția, nici servitorii nu au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
o spargere a ordinii existente. Noua artă urmărește să distrugă raționalitatea lumii, ca și conexiunile înșelătoare făcute de simțurile noastre. Scriitorii sondează “teritoriile” interioare, dorind să exploreze o lume nouă pe care o găsesc mai degrabă misterioasă decât terifiantă și amenințătoare. Artiștii suprarealiști nu pot fi aduși la un numitor comun, fiecare având propriile forme de exprimare, de cele mai multe ori antinomice. Pictorii suprarealiști Salvador Dali, Max Ernst, Zimmermann, Chirico realizează o artă care nu se mai bazează pe o anumită vizualizare
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
Chirico realizează o artă care nu se mai bazează pe o anumită vizualizare a omului, ci pe o nouă privire asupra lumii, mai exact, a lumii obiectelor inanimate. Relațiile familiare dintre lucruri sunt abolite pentru a releva partea lor ascunsă, amenințătoare chiar. Alienarea se realizează prin amestecul elementelor eterogene statui și manechine iau locul ființelor umane (la Chirico) - mixtura regnurilor, superclaritatea (tehnica sharp focus) care face lumea de două ori mai ciudată, autosuficiența obiectelor (Dali), distorsionări, dizlocări, fragmentări. Sertare deschise se
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
om de acțiune. Învățătura sa ne va scăpa de blestemul lui Adam. Oamenii nu vor munci nici măcar cu gândul...” „Și atunci ce vor face de dimineață până seara, vor trândăvi?!” Starețul se Înfurie de-a binelea. Crucea de metal tremura amenințător În mâna lui puhavă. Chiar și chipul lui Hristos suflat În aur căpătă un aer Înfricoșător. Pictorul Însă nu se sperie. Starețul putea să răcnească mult și bine. Bikinski era obișnuit cu astfel ieșiri... „Se vor gândi la cele sfinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Însă nu se sperie. Starețul putea să răcnească mult și bine. Bikinski era obișnuit cu astfel ieșiri... „Se vor gândi la cele sfinte”, răspunse pictorul cu răceală În glas. „Și asta nu tot trândăveală e?” răbufni Pafnutie, Îndreptându-și barba amenințător În direcția apusului. „Mă mir cum poate un stareț să spună astfel de vorbe...” „Te miri fiindcă te-ai obișnuit cu trândăveala. La noi rugăciunea nu se rostește-n gol, ci o Împletim cu buna rânduială și cu munca, altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Acum comandantul (colonelul sau generalul Noimann) stătea În șezut cu picioarele sub el, În poziția de semi-lotus, ținându-se cu mâinile de țeastă. Generalul armatei moarte de costume suferea. Capul Îl durea Îngrozitor. Deasupra lui, vârtejul de chipuri se rotea amenințător. Dinlăuntrul lui se distingea unul palid, cu joben și lavalieră, pe care Noimann Îl asemui cu Omul Negru. Să fi fost această viziune reminiscența unor lecturi? De multe ori, În timp ce petrecea la Corso, medicul avea obiceiul să-și impresioneze auditoriul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
s-ar fi aplecat peste un mort sau, mai degrabă, mortul s-ar fi aplecat peste el, atrăgându-l În abisul lui. Acum aceste trăsături și aceste chipuri fâlfâind din aripi transparente i se roteau În jurul capului, scoțând strigăte din ce În ce mai amenințătoare. Noimann stătea În șezut pe marginea patului, cu gândurile duse aiurea. Umerii Îi tresăreau, iar brațele se ridicau, ca și cum ar fi vrut să alunge o primejdie nevăzută ce plutea În aer... Între timp, setea Îi creștea. Dorința lui de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
influența nefastă a alcoolului și a lunii. Sunetele se transfigurau În puncte de suspensie și linii frânte care, unindu-se Între ele, alcătuiau figuri din cele mai abracadabrante. Figurile se deplasau Încet una după alta, mișcându-se Într-un vârtej amenințător. În centrul lui, nu se știe de ce, strălucea bărbia proeminentă a inginerului Edward, Înconjurată de dinți fosforescenți. Tartrul și tartorul, combinându-se Între ele, dădeau naștere unor viziuni și gânduri greu de stăpânit. „Și euforice șoapte, foșniri șușotite, năluciri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Edward, Îmbrăcat acum Într-un frac negru și purtând pe cap un turban de culoarea peruzelei, făcu să apară deasupra mesei o tavă și un iatagan strălucitor, pe care, prinzându-l cu mâna dreaptă de mâner, Începu să-l rotească amenințător În aer. Apoi, executând o mișcare neașteptată, Își reteză mâna dreaptă de la cot și o aruncă, triumfător, unui câine vagabond sosit din stradă, care o prinse din zbor și dispăru cu ea, mârâind, Într-un boschet. Din brațul retezat se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
păsări tăcute, cu aripile umede ascunse subsuoară. În spatele lor merge Noimann, făcând ocoluri mari pentru a ocoli băltoacele. Trecătorii se opresc la semafor. Mașinile vin În goană. Din față, din spate. Pneurile scrâșnesc. Girofarele urlă... Încotro? Încotro? Sub această umbră amenințătoare, arbori solzoși se zbat ca niște pești pe uscat. Vântul mână singurătatea prefăcută În cutii de conservă, cartoane, pachete de țigări. Le hârșâie pe caldarâmul murdar. Rostogolește pălării, bucăți de ziare, ah și oh! Ah și oh, mașinile duduie, claxonează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
pe cap un fel de fes cu ciucure roșu. „O fi gospodina miliției“ - Își spuse Popescu privindu-l furiș pe bătrân. În curtea instituției nu se află nici un cal, ci doar un Aro și două Dacii. Căruța se clatină apoi amenințător În momentul În care moș Anton Îndeamnă caii să cotească pe un alt drum desfundat și Împărțit În trei de cele două șanțuri adânci făcute de roțile tractoarelor. După mai puțin de o jumătate de oră cei doi au reușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
-ți apărarea, am luptat singur înpotriva lui Agrican și a cavalerilor lui? Angelica nu a răspuns nimic la aceasta , neștiind nici ea ce să facă, dar întretimp Rinaldo s-a apropiat foarte mult pentru a mai putea fugi. El înaintă amenințător asupra regelui circazian, căci își recunoscuse calul. Hoț nemernic, îi strigă, descalecă numaidecât dacă vrei să scapi de pedeapsa ce ți se cuvine pentru îndrăzneala de a mă fi furat. Las-o pe prințesă, căci nu pot îngădui ca o
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
Și mulțumesc că ai fost așa Înțelegătoare cu chestia de azi. Pot să te sun mâine? Să... ăă... discutăm celelalte detalii? Sigur, sigur, e foarte bine, am spus repede, dornică să Închid, pentru că Will intrase În cameră și-și așezase amenințător o bucată de hârtie În poală. Atunci mai vorbim. Pa. — Era iubitul tău? Întrebă Will, luându-și băutura și instalându-se din nou În scaun. Nu, am oftat, Întinzându-mă după martini-ul meu. Cu siguranță nu era. —Ei bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]