3,631 matches
-
nu fiți prozaici. Altfel copii or să creadă că proza e o poză de la PRO. Sau mai mișto - a fost o vreme când școlarii credeau că Eminescu a scris PROezii! Marfă, nu? Deja e contra-productiv, nu credeți? Nu ne mai amuză - ne înțeapă timpanele, ne ia de proști și ne prostește și mai rău. Pe vremuri oamenii se distrau, se provocau, se ironizau mai inspirat, parcă. Umblau prin târg tot felul de porecle celebre: Stela Popescu era Caterina Polivalente, Maia Morgensern
Calamburul este viața mea () [Corola-blog/BlogPost/337728_a_339057]
-
de drumuri, PRU a înființat „Patrula lui Vlad Țepeș”, faza incipientă a falangei Reich-ului celor o mie de ani de hoție. Poate că ați râs, însă poate fi foarte dificil să râzi în timp ce mănânci bătaie. Nu știu dacă v-am amuzat sau nu. Eu mă recunosc vinovat, am râs uneori pe parcursul campaniei, deși poate nu trebuia să râd. Nu trebuia să râd pentru că toate elementele de mai sus compun o ideologie care se numește fascism. Fie că ați observat, fie că
„Străinii ticăloși împreună cu românii trădători uneltesc împotriva poporului român”. Ideile fasciste din campania electorală românească () [Corola-blog/BlogPost/337721_a_339050]
-
om n-or gasât?! - Păi așeee, băăă, ase să face în democrațâie! - O fi, dă-i dracu cu democrațâia lor, da di ce o muiere? - De-aia, băăă, că are picioru mai fain! Țuică era pe terminate; atât s-au amuzat ciobănii, că nici nu au mai luat în seamă paharele pe jumătate goale. Din vorbă-n vorba, din râs în râs, vremea zbura. Ciobănii se simțeau că la spectacol și n-aveau alte griji decât ursul și secetă. Pe mine
Povestea ca viață. „Unchiu Culiță... the beginning of a beautiful friendship” () [Corola-blog/BlogPost/337875_a_339204]
-
presimțeam venirea precipitațiilor. - Dar ce-i ăla șoloimânar? - On om măiastru de poartă ploile, calări pe balaori. - Există așa ceva? - Mai știe dracu, mai demult ierea, acu, de-o vreme, nu s-o mai audzât. Abia atunci am înțeles de ce se amuzase Unchiu văzând reacția ciobanilor. Din păcate, când i-am cerut să-mi spună ce mai știa de șoloimânari, s-a încruntat și a schimbat subiectul: - Băăă, trăbuie mers după cepi. Bagă-te-n gios, pe la cotețu lu Mărcuț, că îi
Povestea ca viață. „Unchiu Culiță... the beginning of a beautiful friendship” () [Corola-blog/BlogPost/337875_a_339204]
-
Film Programul Caravană Filmelor NexT în Piatră Neamț Sâmbătă, 8 august, ne amuzam cu NexT Comedy Night: “Minitrip” (r. Jean-Michel Vovk, Belgia, 2008, 17’) “Ștefan” (r. Stâncă Radu, România, 2007, 13’) “Cel mai trist băiat din lume”/ „The Saddest Boy în the World”(r. Jamie Travis, Canada, 2006, 14’) “Lord” (r. Adrian Sitaru
Programul Caravana Filmelor NexT în Piatra Neamt [Corola-blog/BlogPost/100778_a_102070]
-
a lui Cristian Ioan, cunoscut de publicul orădean atât pentru regia unor spectacole de succes, cât și pentru perioada în care a condus Teatrul din Oradea (1993-1994), povestea celei mai proaste soliste de operă din lume va reuși să-i amuze, dar și să-i inspire pe cei care vor trece curioși pragul teatrului și vor aștepta cu nerăbdare ridicarea cortinei. Florence Foster Jenkins (Gabriela Codrea) reușește, în ciuda lipsei vădite de talent și a ironiilor cu care se confruntă uneori, să
In plina glorie teatrul regina maria oradea [Corola-blog/BlogPost/100868_a_102160]
-
de vârsta celor care intră pe Republica.ro. Mai jos aveți o altă imagine. Există, însă și o structură a intereselor celor care fac parte din comunitate (categoriile aparțin celor de la Google și ne-au intrigat, iar apoi ne-au amuzat și pe noi). Apoi, puteți vedea și ce interese în zona consumului au cei care fac parte din comunitatea Republica. Acestea sunt datele, repet ele sunt anonimizate, noi nu putem și nici nu vrem să știm vreodată ce face în
93.000 de vizitatori pe Republica în două zile și peste 7.000 de conturi create. Vă mulțumim! () [Corola-blog/BlogPost/337706_a_339035]
-
brațe mama m-a pierdut, Când se ducea la bal. O, Suzana, nu plânge, Că nu-s mort, Și, poate, într-o bună zi, La tine-o să mă-ntorc...” Vă amintiți acest joc al copilăriei noastre? Eu, da. Mă amuza foarte mult și mă gândeam dacă părinții fetiței îl știu. Hei, ce m-aș mai juca și acum! Arizona...pustiu și cactuși. Noi ne făceam pălării de brusture, fuste din ferigi, inele și lanțuri din cozi de păpădie, tocuri (și
VREI O ACADEA? de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 151 din 31 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344436_a_345765]
-
-o pieziș. Mi-am ridicat punga în care pusesem puținul cumpărat și am dat să plec. - Vă rog! De ce v-ați supărat? Credeam că știți poanta, altfel nu-mi permiteam să vă... - Da, da, da! Am înțeles, fetițo. Te-ai amuzat un pic. Și eu, destul de bine, fii sigură! Cred că am fost prea rigid la final. Fata s-a schimbat la față și mi-a părut rău, dar... faptul se consumase. După două zile, când am intrat în magazin, nu
DUBLUL SENS AL UNEI ÎNTREBĂRI... de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 615 din 06 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343786_a_345115]
-
pe un pat enorm de frunze, Te văd mereu în orele târzii Și-ți simt dorința vie-a unei muze. Și n-are nimeni dreptul să m-acuze Că văd în jocul frunzelor ceresc, Supuși dansând în aer doar s-amuze Un chip suav angelic dar regesc. Doar, doar s-ar indura să mai rămână Și Iarna grea și aspră s-o înfrunte, S-o-ntarzie din drum măcar o lună, Să mai amâne gerul vremii crunte. Dar zarurile lumii-s
POVESTEA TOAMNEI de CAPRAR FLORIN în ediţia nr. 1767 din 02 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342819_a_344148]
-
picătură. Adât. Și, gata, nu doare. Firfirică începu să bâțâie sticla în fața lui Mototolea, care ronțăia imperturbabil covrigul. --Hai, dom’...un strop...merge la covrig. Măcar o mole...culă. Înțe...legi? O mole...cu...liță. Veni și Pleșcan să se amuze: --Lasă-l, bă, Cireașă! Nu vezi că domnu’ Trache e nervos? Hai, dă sticla-ncoace! Când să plece, observă că lui Trache îi sticlesc ochii. Înțelese. Ar fi sorbit dintr-o înghițitură tot ce mai era în sticlă. Râse-n sinea
TRANDAFIRUL SIRENEI-7 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1774 din 09 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342827_a_344156]
-
care stătea cuminte la o coadă frumușica dintr-un aprozar de cartier. Este adevărat că domnul gesticulă, întreba și se uită cu atenție la cine se ”bagă” în față. Intrasem să iau niște fructe, am văzut mică sceneta, m-am amuzat și am ieșit. M-am abținut mult să nu comentez. La doi pasi era un supermaket dar mie încă îmi place să cumpăr din aprozare și piața . Îmi place să văd oamenii străini ( unii de alții ) strânși pe lângă o coadă
SĂ ŞTIŢI CĂ NU SERVIM PESTE RAND! de DALELINA JOHN în ediţia nr. 641 din 02 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343447_a_344776]
-
nu prea sunt. Fiindcă, de fapt, e un jurnal de tătic. În versuri. .Adică e basmul lui Romeo, spectator fidel al înălțării puilor spre lume. A numit-o - numai el putea să se gândească la așaceva! - „13 jucării literare pentru amuzat gemene, tătici, mămici, bunici” E o carte de poezii scrisă de tăticul Romeo pentru fetițele lui gemene (care acum au împlinit deja 20 de ani!), însoțindu-le de la primul gângurit, prima hăinuță, primul pas, prima sfadă... până la prima tristețe... majoră
CARTEA CEA MAI BUNĂ-ABECEDAR LIRIC de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 641 din 02 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343481_a_344810]
-
Carului Mare, o steluță... Taty ia-o mai rar, te rog, folosești atâtea cuvinte noi pentru mine, că mă derutezi. Despre ce car vorbești? Ca cel de le Rentacar, cei cu mașini de închiriat? Ei, pisici, cu rentacarul tău, se amuza Taty și începeam amândoi să leșinăm de râs. Dar imi explica El până la urmă ce este și cu carul acela. Așa le zice, Regy, la un grup de stele care se văd desenate pe cer ca simbolul unei căruțe. Ai
EXTRAS DIN MEMORIA ANTICIPATIE CAP 2 de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1587 din 06 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/344077_a_345406]
-
fi apărut tot universul. Adică, cum un impuls, întrebam eu nedumerit? A făcut cineva cu bagheta, buuuum și gata, a apărut tot și eu și tu și Mamy și pisicuța noastră Kim și stelele și planetele? Cam așa ceva, raspundea Taty amuzându-se de ce înțelesesem eu. Și cine a făcut, cum a făcut, că doar n-o să spui că Doamne Doamne îl bombardam eu cu întrebările și tot eu încercam să îi raspund. Stai sa-ți arăt eu, măi Taty, că vad
EXTRAS DIN MEMORIA ANTICIPATIE CAP 2 de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1587 din 06 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/344077_a_345406]
-
Gică, bine merci. Bunica însă, de data asta, nu putea să-i bată. Se bucura că scăpaseră cu viață din aventura lor nechibzuită și îi ierta. Dar, data viitoare dacă mai făceau vre-o trăsnaie, vedeau ei pe naiba, se amuza Bunica acum, deși stia că s-au făcut mari, și numai are nici-o putere asupra lor. Ce crede Mamy, că eu nu știu cât de cuminte a fost când era și ea mica și nevinovata, ca mine? Ba uite că știu, că
EXTRAS DIN MEMORIA ANTICIPATIE CAP 2 de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1587 din 06 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/344077_a_345406]
-
pentru purcei, sau tocat salată la rățuște, ori măcar dojenile bunicii. Totul aici se rezuma la statul în casă și privitul pe fereastră, urmărind lumea ce trecea într-un continuu dute-vino. Doar strigătul copiilor - vânzători ambulanți de ziare, o mai amuza auzindu-i țipând cât îi țineau plămânii, alergând pe trotuare cu maldărul de ziare sub braț: -"Ia Scânteia, ia Scânteia, ia Flacăra, ia ziarul neamule că-l dau altuia." Când va începe școala atunci plictiseala va dispare cu timpul. Își
DE-AS PUTEA VIATA INTOARCE (VIAȚA ȘTIUTĂ ȘI NEȘTIUTĂ A ÎNDRĂGITEI INTERPRETE DE MUZICA POPULARĂ DIN TÂRGU JIU, MARIA LOGA) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2136 din 05 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343121_a_344450]
-
depărtare. Doar zărea ca prin ceață. Când era cineva prin apropiere și nu-i răspundea la apelul de identificare, începea să-i strige: " Te văd, te văd, ieși afară din vie că vin la tine cu bastonul". Noi copii ne amuzam și ne distram de această situație. Între movilă și lotul cu vița de vie al lui tata mare, (așa le spuneam noi nepoții bunicilor din partea mamei, tata mare și mama mare și bunicul cu bunica celor din partea tatălui), era mai
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/343105_a_344434]
-
în apă, așa cum eram îmbrăcat, în singurul meu costum pe care îl aveam, direct în canal, la peste doi metri adâncime. Speriat, țipam și dădeam din mâini să ies la mal, căci nu prea știam să înot, ceea ce i-a amuzat pe vlăjgani, care au plecat cu toții râzând, lăsându-mă în plata Domnului, să mă descurc singur cum pot. Chinuindu-mă ca vai de lume și înghițând din belșug apă plină de mâl, am reușit să mă prind de vegetația de la
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2051 din 12 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/343107_a_344436]
-
de a-și scurta cât mai mult sarafanele ridicându-le în talie cu ajutorul unor centuri și curelușe, iar când erau scoase la tablă, căutau să scrie cât mai sus pentru a-și dezgoli și mai mult pulpele apetisante. Mircea era amuzat de aceste trucuri feminine ale elevelor și se făcea că nu observă interesul lor de a-i atrage ostentativ atenția. Acum nu se putea gândi la ghidușiile elevelor, ci la necazul iubitei. A început să analizeze situația la rece și
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1283 din 06 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343548_a_344877]
-
frumușică de vreo câteva zile, un fel de doliu național, după moartea marelui învățat al omenirii...Plecasem pe coastă la marginea orașului, ne stânsesem într-un cimitir și ne chioram toată ziulica la crucile morților, le citeam epitafurile și ne amuzam... Popescu ăsta se împrietenise cu paraclisierul, unul Șmith, un neamț rămas pe acele meleaguri, care-l ținea pe mâncare să-i tragă clopotele eliberatorului omenirii.. Imi mai aducea și mie ce-i rămânea lui și ne suiam în clopotniță și
LA TERASA TROCADERO de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 622 din 13 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343630_a_344959]
-
trăisem în România. De la zăvorul pe care apeși ca să deschizi ușa, la deschiderea ferestrelor, la amenajarea apartamentului. Totul diferea de ce lăsasem în țară. D.G.: Dar despre comportamentul canadienilor ce ne poți spune? V.R.: Referitor la comportamentul canadienilor, ceea ce m-a amuzat, din primele zile, în autobuz, în metrou, chiar și pe stradă, a fost că, privind o femeie, ea îmi zâmbea. Chiar dacă o face din complezență, zâmbetul unui om te înseninează, îți descrețește fruntea. O altă manifestare diferită, pe care am
VICTOR ROȘCA, inginer, scriitor și publicist () [Corola-blog/BlogPost/340023_a_341352]
-
comedie”. Trece la Steiger, la opoziții (comic-tragic, vesel-serios, fericit-nefericit), râs, conflict, Platon, apoi Cicero, cu limitarea vieții, englezi de mijloc, ceva italo-anglo-franco-german - împotriva confuziei între psihologie și literatură -, Scaliger, drama în termenii dialogului în consecință și lipsa de katharsis, a amuza: rizibil-ridicul. Iar Aristot, Philippe Sidney, Fr. Schlegel, lipsa noii societăți în comediile lui Ben Johnson (Alchimistul, Volpone). Iarăși Shyllok - comedie-tragedie-conciliere -, acesta deplângându-și soarta de evreu, oratorul trimite la sfinții creștini din epocă asupra exilării evreilor din Anglia - este grav
PĂGUBOŞI O DATĂ (3) de GEORGE ANCA în ediţia nr. 2320 din 08 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/340071_a_341400]
-
două probleme concrete: Nu acceptați, pentru „utopie”: fantezie ori fantastic? Și care e relația teoretică între comedie și teatru, mă gândesc la actor, dubla actor-reâncarnare, conceptul lui Rolland Barthes, în legătură cu teatrul nejucat și necomic al lui Baudelaire. Lumea se cam amuzase. Mainush se roșise. - Ce să zic? Ha,ha! Apoi mărturisește că și el a uitat toate comediile, vede trei pe săptămână la tv. Aici e o teorie, ce-a zis Friederich Schlegel. Trebuie văzut. Niciun răspuns la utopie-fantastic-comic-teatru. Taie firul
PĂGUBOŞI O DATĂ (3) de GEORGE ANCA în ediţia nr. 2320 din 08 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/340071_a_341400]
-
aflat, dispariția lui Ion Toboșaru. Mai mult decât un profesor, el a fost un personaj al lumii teatrului ce și-a purtat cu grație ironia și și-a cultivat ludic excesele metaforice. Ion vorbea ca nimeni altul convocând referințe mitologice, amuzându-se tacit cu distanța între banalitatea unui fapt și dimensiunea hiperbolică ce i-o acorda. Îl iubeam pentru că nu era niciodată agresiv, ci constant detașat ca și cum viața era un spectacol ai cărei actori eram împreună: și el și noi. Ion
ION TOBOŞARU – LA DOUCEUR DE VIVRE (DULCELE GUST AL VIEŢII) de GEORGE BANU în ediţia nr. 2183 din 22 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377305_a_378634]