1,589 matches
-
argintii cu câte o dungă neagră semilunară pe fiecare solz, iar abdomenul alb. Pe laturile puietului se întinde o dungă subțire cenușiu-argintie, care la adulți dispare. Înotătoarele ventrale, pectorale și anală sunt de culoare galben deschis. Pe înotătoarele dorsală și anală există uneori pete întunecate mici. Se hrănește pe fundul apelor. Hrana include mai ales diverse specii de larve de insecte și insecte acvatice sau care cad în apă (plecoptere, trihoptere, chironomide), anelide, moluște, crustacee, cladocere, amfipode și izopode, dar și
Murgoi bălțat () [Corola-website/Science/331528_a_332857]
-
două înotătoare dorsale scurte mult îndepărtate una de alta, înotătoarea dorsală anterioară are 4 spini subțiri (rareori 3 sau 5 spini), iar cea posterioară are un spin urmat de 8-10 (rareori mai puține sau mai multe) raze articulate moi. Înotătoare anală scurtă cu 2 sau 3 spini și 7-11 raze moi. Înotătoarele pectorale scurte inserate înalt pe corp. Înotătoarele pelviene cu un spin și cinci raze moi ramificate sunt în poziție subabdominală, inserate la jumătatea distanței dintre baza înotătoarelor pectorale și
Mugilide () [Corola-website/Science/330455_a_331784]
-
a lungul marginii inferioare. Coada poartă spre vârful său 2 înotătoare dorsale, prima mai mare decât a doua, situate parțial sau total deasupra bazei înotătoarelor pelviene. Pe laturile cozii câte o expansiune tegumentară lată. Înotătoarea caudală mare, aproape triunghiulară. Înotătoarea anală lipsește. Pielea foarte moale, netedă, complet golașă, lipsită de solzi și de spini. Pe spate se află două organe electrice reniforme, bine dezvoltate și puternice, care mărginesc capul pe toată lungimea sa și proeminează la suprafața corpului, fiind vizibile la
Torpedinide () [Corola-website/Science/330477_a_331806]
-
serpentiform asemănător cu anghilele, răspândit în fluviile Orinoco și în Amazon. Poate ajunge la o lungime maximală de 2,5 m și o greutate maximală de 20 kg. Înotătoarele pelviene, dorsală și caudală lipsesc; înotătoarele pectorale sunt mici, iar înotătoarea anală este foarte alungită. Au o respirație dublă, branhială și bucală, care le permite să trăiască în ape slab oxigenate. Peștii adulții se hrănesc cu alți pești și mamifere mici, iar juvenili se hrănesc cu nevertebrate. Țiparul electric este înzestrat cu
Țipar electric () [Corola-website/Science/330483_a_331812]
-
dorsale și ventrale (pelviene) întotdeauna lipsesc. Le lipsește și înotătoarea caudală. Familia gimnotide ("Gymnotidae") din care face parte țiparul electric, în greacă are sensul de "spate gol" ("gymn" = gol + "notus" = spate), adică fără înotătoare dorsală. Înotătoarele pectorale sunt mici. Înotătoarea anală foarte alungită se întinde de la vârful cozii până la regiunea jugulară (aproape de origine înotătoarei pectorale) și se mișcă ondulatoriu, fiind folosită ca mijloc de locomoție. Cavitatea abdominală este foarte mult redusă și organele vitale (aparatul digestiv, respirator și circulator) se află
Țipar electric () [Corola-website/Science/330483_a_331812]
-
mâlul din apele întunecate, unde el se poate baza numai pe organele electrice pentru detectarea prăzii și ocolirea obstacolelor. Se ascunde în timpul zilei în adăposturi sau în găuri. Este, uneori, gregar. Se deplasează încet înainte sau înapoi, prin ondularea înotătoarei anale, menținând în mod obișnuit corpul rigid. Țiparul electric are o respirație dublă, branhială și bucală. Branhiile sunt vestigiale și sunt folosite mai mult pentru a elimina bioxidul de carbon, mai puțin pentru absorbția oxigenului. El respiră în mod obligatoriu aer
Țipar electric () [Corola-website/Science/330483_a_331812]
-
prevăzut cu plăci osoase și cu spini, dintre care doi mai mari se găsesc în colțul supero-posterior al operculului și sunt îndreptați înapoi. Ochii bulbucați sunt așezați dorsal. Pe spate are două înotătoare. Înotătoarele ventralele deplasate mult înainte, iar înotătoarea anala lungă. Solzii sunt mici și lipsesc pe abdomen. Colorație: pe spate cenușie-cafenie cu puncte albe. În lungul flancurilor, pe jumătatea lor superioară, are dungi întunecate, longitudinale, cafenii, alternând cu altele mai deschise. Abdomenul este albicios. Prima înotătoare dorsală neagră, înotătoarele
Bou de mare () [Corola-website/Science/331064_a_332393]
-
abdomen, cu solzi foarte fini și mici. Capul este gros cu ochii mici, botul obtuz și scurt și gura mică, semiinferioară. Înotătoarea dorsală, cu baza scurtă, începe în urma înotătoarei ventrale și este plasată mai aproape de coadă decât de cap. Înotătoarea anală începe cu puțin în urma înotătoarei dorsale și ca înălțime este aproape egală cu aceasta. Înotătoarea ventrală, culcată, ajunge până la orificiul anal; ca și înotătoarea pectorală, are marginea rotunjită. Înotătoarea caudală excavată, cu lobii subegali. Coloritul corpului este foarte viu, acestui
Boiștean () [Corola-website/Science/331079_a_332408]
-
Înotătoarea dorsală, cu baza scurtă, începe în urma înotătoarei ventrale și este plasată mai aproape de coadă decât de cap. Înotătoarea anală începe cu puțin în urma înotătoarei dorsale și ca înălțime este aproape egală cu aceasta. Înotătoarea ventrală, culcată, ajunge până la orificiul anal; ca și înotătoarea pectorală, are marginea rotunjită. Înotătoarea caudală excavată, cu lobii subegali. Coloritul corpului este foarte viu, acestui fapt i se datorește și numele ("boiștean", dela "boit" = vopsit, zugrăvit). Are spatele cenușiu-verzui sau verde închis. Pe mijlocul spatelui se
Boiștean () [Corola-website/Science/331079_a_332408]
-
botului (pe maxila superioară), 2 mai lungi la colțurile gurii și 4 pe mandibulă. Ochiul este mic. Sub ochi și ascuns sub piele, se află un țep mic. Înotătoarele sunt rotunjite și mici. Înotătoarea dorsală situată deasupra înotătoarei ventrale. Înotătoarea anală, cu baza scurtă, se inserează în urma verticalei posterioare a înotătoarei dorsale. Înotătoarea caudala este mică și rotunjită. Pe spate și pe fața ventrală a pedunculul caudal se întinde câte o mică creastă. Coloritul fundamental a corpului este galben, spatele este
Țipar (pește) () [Corola-website/Science/331101_a_332430]
-
ele contopindu-se și formând alte 2 dungi longitudinale, mai înguste și incomplete. Toate înotătoarele sunt gălbui. Trăind în ape puțin oxigenate, iese din când în când la suprafața apei și înghite aer, pe care-l elimină imediat prin orificiul anal. În timpul cât aerul parcurge tubul digestiv, pereții intestinului posterior rețin oxigenul: este așa numita respirație "intestinală". Dacă este scos brusc din apă, peștele elimină aerul din intestin prin anus, producând un țipăt slab: de aici i s-e trage numele
Țipar (pește) () [Corola-website/Science/331101_a_332430]
-
coroana conică, cei posteriori retezați sau încârligați la vârf, uneori cutați, cu coroana teșită și puțin îndoită în croșet. Au o singură înotătoare dorsală. Înotătoarea dorsală se inserează deasupra bazei înotătoarelor ventrale, puțin în urma marginii anterioare a acestei baze. Înotătoarea anală se inserează mult în urma înotătoarei dorsale. Înotătoarea dorsală cu 7—11 (12), iar cea anală cu 7—13 radii divizate; ultima radie simplă a acestor înotătoare neosificată. Înotătoarele ventrale în poziție abdominală. Înotătoarea caudală puternic excavată. Linia laterală este completă
Rutilus () [Corola-website/Science/331195_a_332524]
-
puțin îndoită în croșet. Au o singură înotătoare dorsală. Înotătoarea dorsală se inserează deasupra bazei înotătoarelor ventrale, puțin în urma marginii anterioare a acestei baze. Înotătoarea anală se inserează mult în urma înotătoarei dorsale. Înotătoarea dorsală cu 7—11 (12), iar cea anală cu 7—13 radii divizate; ultima radie simplă a acestor înotătoare neosificată. Înotătoarele ventrale în poziție abdominală. Înotătoarea caudală puternic excavată. Linia laterală este completă, ușor îndoită în jos, cu 33—67 de solzi. Spinii branhiali scurți, rari, puțin numeroși
Rutilus () [Corola-website/Science/331195_a_332524]
-
dorsală este înaltă și începe din dreptul marginii posterioare a înotătoarelor ventrale. Linia laterală ușor curbată, cu 41-45 solzi. Colorația este cenușiu-albăstruie sau cenușiu-verzuie pe spate, iar pe flancuri și abdomen albă-argintie. Înotătoarele dorsală și pectorale sunt gălbui-verzui-măslinii, iar înotătoarele anală și ventrale de un roșcat-murdar. Înotătoarele pectorale, ventrale și anală au marginile întunecate. Este o specie omnivoră. Adulții se hrănesc cu organisme bentonice, precum larve de insecte, crustacee, viermi și moluște, substanțe vegetale și detritus organic. O componentă importantă a
Tarancă () [Corola-website/Science/331217_a_332546]
-
înotătoarelor ventrale. Linia laterală ușor curbată, cu 41-45 solzi. Colorația este cenușiu-albăstruie sau cenușiu-verzuie pe spate, iar pe flancuri și abdomen albă-argintie. Înotătoarele dorsală și pectorale sunt gălbui-verzui-măslinii, iar înotătoarele anală și ventrale de un roșcat-murdar. Înotătoarele pectorale, ventrale și anală au marginile întunecate. Este o specie omnivoră. Adulții se hrănesc cu organisme bentonice, precum larve de insecte, crustacee, viermi și moluște, substanțe vegetale și detritus organic. O componentă importantă a hranei sunt diferite specii de moluște bivalve ("Mytilaster", "Abra", "Hydrobia
Tarancă () [Corola-website/Science/331217_a_332546]
-
dispuși în 3 rânduri după formula 1.1.3—3.1.1 (rar 1.2.3—3.2.1), având o coroană plată cu șanțuri. Înotătoarea dorsală cu baza lungă, de cel puțin de două ori mai mare decât înotătoarea anală; ea are 3-4 radii simple, neramificate urmate de 11-12 radii ramificate (formula III-IV 11-12); prima radie simplă este osoasă, spiniformă și zimțuită posterior. Înotătoarea anală scurtă, cu 5-6 radii ramificate; prima radie simplă este osoasă, spiniformă și zimțuită posterior. Coada
Cyprinus () [Corola-website/Science/331234_a_332563]
-
Înotătoarea dorsală cu baza lungă, de cel puțin de două ori mai mare decât înotătoarea anală; ea are 3-4 radii simple, neramificate urmate de 11-12 radii ramificate (formula III-IV 11-12); prima radie simplă este osoasă, spiniformă și zimțuită posterior. Înotătoarea anală scurtă, cu 5-6 radii ramificate; prima radie simplă este osoasă, spiniformă și zimțuită posterior. Coada bilobată, cu lobi mai mult sau mai puțin rotunjiți. Linia laterală completă situată pe mijlocul corpului. Genul "Cyprinus" apare în documentația paleontologică începând cu miocenul
Cyprinus () [Corola-website/Science/331234_a_332563]
-
mutilare a organelor genitale se numără castrarea, clitorisectomia, rezecția labiilor, infibulația, introcizia (o formă de mutilare practicată în special de aborigenii Pitta-Patta din Australia), tatuajul genital, implantarea de factori străini organismului, ca piercingul, silicon, introducerea de calapoade pentru lărgirea sfincterului anal și înlesnirea contactelor anale, etc. Mutilarea genitală la femei (în ) constă, între altele, în îndepărtarea completă a organelor genitale externe feminine. Regiunile principale unde se practică și în prezent sunt regiunile din vestul și nord-estul Africii (de exemplu în Somalia
Mutilare genitală () [Corola-website/Science/331235_a_332564]
-
se numără castrarea, clitorisectomia, rezecția labiilor, infibulația, introcizia (o formă de mutilare practicată în special de aborigenii Pitta-Patta din Australia), tatuajul genital, implantarea de factori străini organismului, ca piercingul, silicon, introducerea de calapoade pentru lărgirea sfincterului anal și înlesnirea contactelor anale, etc. Mutilarea genitală la femei (în ) constă, între altele, în îndepărtarea completă a organelor genitale externe feminine. Regiunile principale unde se practică și în prezent sunt regiunile din vestul și nord-estul Africii (de exemplu în Somalia, Sudan, Egipt. Yemen), precum și
Mutilare genitală () [Corola-website/Science/331235_a_332564]
-
bunul plac), sau, pe baza unor motivări terne și a unei politici paternaliste, menite să oculteze dorința de a limita libertățile unor minorități naționale jenante. Este remarcabil faptul că tatuajul, piercing-ul, implanturile cu silicon, introducerea de calapoade pentru lărgirea sfincterului anal și înlesnirea contactelor anale, etc., nu sunt sancționate și nu atrag protestele instanțelor menționate. Un spital din Reykjavík (Reykjavik City Hospital) a declarat în 2011 că a decis să refuze executarea de circumcizii. Spitalul respectiv nu și-a exprimat opoziția
Mutilare genitală () [Corola-website/Science/331235_a_332564]
-
baza unor motivări terne și a unei politici paternaliste, menite să oculteze dorința de a limita libertățile unor minorități naționale jenante. Este remarcabil faptul că tatuajul, piercing-ul, implanturile cu silicon, introducerea de calapoade pentru lărgirea sfincterului anal și înlesnirea contactelor anale, etc., nu sunt sancționate și nu atrag protestele instanțelor menționate. Un spital din Reykjavík (Reykjavik City Hospital) a declarat în 2011 că a decis să refuze executarea de circumcizii. Spitalul respectiv nu și-a exprimat opoziția de a executa alte
Mutilare genitală () [Corola-website/Science/331235_a_332564]
-
Reykjavik City Hospital) a declarat în 2011 că a decis să refuze executarea de circumcizii. Spitalul respectiv nu și-a exprimat opoziția de a executa alte intervenții de mutilare genitală independente de necesități clinice. Tatuaje și piercing, spre exemplu piercingul anal (în constă în perforarea și traversarea sfincterului anal cu un inel metalic inoxidabil (de preferat). Transsexualismul este cea mai amplă acțiume de mutilare genitală, care cuprinde o îndelungată perioadă de tratament hormonal și o serie de intervenții chirurgicale care au
Mutilare genitală () [Corola-website/Science/331235_a_332564]
-
a decis să refuze executarea de circumcizii. Spitalul respectiv nu și-a exprimat opoziția de a executa alte intervenții de mutilare genitală independente de necesități clinice. Tatuaje și piercing, spre exemplu piercingul anal (în constă în perforarea și traversarea sfincterului anal cu un inel metalic inoxidabil (de preferat). Transsexualismul este cea mai amplă acțiume de mutilare genitală, care cuprinde o îndelungată perioadă de tratament hormonal și o serie de intervenții chirurgicale care au ca scop final schimbarea aspectului prsoanei tratate spre
Mutilare genitală () [Corola-website/Science/331235_a_332564]
-
Capul robust, diametrul ochiului mai mic decât lungimea botului. Botul conic și gura în poziție inferioară. Solzii sunt cicloizi și relativ mari. Linie laterală situată sub linia mediană a corpului este curbată în sus în partea anterioară. Înotătoarea dorsală și anală cu marginea liberă concavă. Înotătoarea caudală profund excavată este lungă, întrecând cu mult lungimea capului. Înotătoarea dorsală este opusă înotătoarei ventrale. Colorația spatelui variază de la verde măsliniu la verde albăstrui. Flancurile sunt argintii, cu nuanțe de bronz sau de aur
Babușcă de Tur () [Corola-website/Science/331231_a_332560]
-
aurii sau argintii. Între flancuri și spate se poate vedea o dungă longitudinală iridescentă aurie. Irisul argintiu. Peritoneul negru. Înotătoarele cu nuanțe gri sau verzui. Înotătoarele dorsale și caudale mai întunecate și mai groase decât celelalte. Înotătoarele ventrale și înotătoarea anală pot avea o nuanță gălbuie, mai pronunțată în timpul perioadei de reproducere. În perioada de reproducere, masculul dobândește o coloristică specifică și are organele perlate (tuberculi nupțiali) deasupra ochiului pe fiecare parte a capului, pe spate și flancuri. Este o specie
Babușcă de Tur () [Corola-website/Science/331231_a_332560]