1,788 matches
-
Moldova, sub raport geobotanic și agroproductiv. Studii și Cercetări de Biologii și Științe Agricole, Iași, 7 - 1:83-119; - Coldea Gh., 1995-1996, Contribuții la studiul vegetației României, I, Contribuții Botanice, Cluj-Napoca, 1-8; - Dobrescu C., Vițalariu G., 1987, Contribuții fitocenologice din Moldova, Analele Universității "Alexandru Ioan Cuza" Iași, Serie nouă, Secția II, Biologie, Iași, 33:25- 28; - Oprea I. V., Oprea V, 2000, Grupări fitosociologice ierboase din câmpii și dealuri, Editura Mirton, Timișoara; - Popescu A., Sanda V., 1992, Structura pajiștilor xeroterme ale clasei
PLANUL DE MANAGEMENT din 15 februarie 2016 al sitului de importanţă comunitară "Fâneţele seculare Ponoare". In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/272331_a_273660]
-
la 20 ianuarie 1368, atestă Brăila că așezare importantă a Țarii Românești. În 1463 cronicarul bizantin Laonic Chalcocondil caracteriza Brăila ca fiind "orașul dacilor, în care fac un comerț mai mare decât în toate orașele țării". Referitor la izvoarele narative, anale, cronici, relatări ale unor călători, descrieri de ținut, așezări, obiceiuri, etc. trebuiesc amintite cele două cronici: Letopisețul Cantacuzinesc și Cronică Bălenilor. În primul izvor, Brăila este pomenita în legătură cu însăși întemeierea Țării Românești prin descălecat: „Iar noroadele ce pogorâse cu dânsul
Brăila () [Corola-website/Science/296937_a_298266]
-
în iunie 1828 când, îndată după ocuparea cetății de către ruși, supraveghează recensământul ce are loc în această lună, atât în oraș, cât și în satele fostei raiale. Mihai Popescu, Catagrafia locuitorilor și a venitului din județul Brăila în 1828, în Analele Brăilei din anul 1932, IV, 4, p. 9-64. Titlul conține o inadvertenta cronologică: ”Catagrafie de toate familiile ce s-au găsit în toate satele județului și orașul Brăila, 1828, iunie 1. Cetatea nu căzuse încă la 1/13 iunie, deci
Brăila () [Corola-website/Science/296937_a_298266]
-
puterea spirituală a papalității și cea temporală de la Constantinopol. Pe 25 decembrie, anul 800, Carol a coborât în Italia fiind primit cu mare fast la Roma de către papa Leon al III-lea. Carol a fost luat prin surprindere conform unor anale, fiind încoronat de papa ca împărat. Carol a fost însă nemulțumit că papa a fost cel care i-a pus coroana pe cap în contextul în care la Bizanț împăratul era cel care se încorona singur. Astfel, a izbucnit un
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
prin deportarea sașilor, Carol I permite slavilor de pe Elba (Abotriții sau Obotriții) și francilor să se așeze aici.Conflictele cu "danezii" din 804 datorită sprijinirii sașilor și prigonirii slavilor, jefuirea ținutului "Friesland" (810) de către regele danez Göttrik (Godfred), care după analele francilor și-a pregătit o poziție de apărare contra francilor (808) între râurile Teene și Schlei, apărare care a fost consolidată (810) prin zidul de apărare al sașilor "(Limes Saxoniae)".Relațiile dintre slavi, sași și turingi au fost de asemenea
Carol cel Mare () [Corola-website/Science/296772_a_298101]
-
Marco Polo și ajunge la concluzia că avem de-a face cu o gigantică escrocherie. Principalele argumente aduse de cercetătorii menționați se pot grupa în mai multe categorii, ce se referă la: ü absența oricărei mențiuni a familiei Polo din Analele chineze, Herbert Franke subliniind că acestea nu au înregistrat nici prima vizită a fraților Polo la Kubilai-Han, din mijlocul anilor ’60 ai scolului al XIII-lea, nici prezența celor trei italieni în perioada 1275-1292. ü omisiuni ciudate în textul dictat
Marco Polo () [Corola-website/Science/296812_a_298141]
-
Philologia, revistă acreditată CNCS, categoria B și indexată în numeroase baze de date internaționale. Face parte din colegiul de redacție al revistelor: Anuarul Institutului de Cercetări Socio Umane „Gheorghe Șincai” al Academiei Române din Târgu-Mureș, Limba română (Chișinău, Republica Moldova), Libraria, Târgu-Mureș, Analele Universității din Oradea, Fascicula Limba și Literatura Română (ALLRO), LitArt, Târgu-Mureș. De-a lungul timpului a publicat poezii, studii, eseuri critice și cronici literare în majoritatea revistelor de cultură din țară: “România literară”, „Caiete critice”, „Contemporanul”, „Orizont”, „Viața Românească”, „Ramuri
Iulian Boldea () [Corola-website/Science/301020_a_302349]
-
în detenție la 14 septembrie 1954. Cu ocazia aniversării jubileului de 25 de ani de preoție, în iulie 1949, papa Pius al XII-lea l-a numit pe Áron Márton arhiepiscop titular "ad-personam" și a fost înregistrat în conformitate în „Analele Papale”. Papa a făcut publică această decizie abea în anul următor în acte și, în cel puțin o scrisoare trimisă la Alba Iulia care i s-a adresat astfel. În perioada 1949-1955, episcopul Márton Áron a fost deținut în mai
Áron Márton () [Corola-website/Science/301028_a_302357]
-
fi copilul lui Serghei Saltîkov - un șambelan chipeș. După naștere rămâne singură, Serghei este îndepărtat printr-o misiune în Suedia, nu i se permite să-și vadă copilul, care e dus în apartamentele împărătesei. Se refugiază în cărți și citește "Analele" lui Tacitus, "Eseu asupra moravurilor și spiritului națiunilor" de Voltaire, "Spiritul legilor" de Montesquieu. Din aceste lecturi ia lecții de liberalism, visează un regim de bunătate, dreptate, inteligență. Pe 9 decembrie 1758 naște cel de-al doilea copil, o fată
Ecaterina a II-a a Rusiei () [Corola-website/Science/301024_a_302353]
-
-lea atribuită clericului galez Nennius, dă o listă de douăsprezece bătălii la care a luat parte Arthur, culminând cu Bătălia de la Mons Badonicus, unde se spune că a omorât singur 960 de oameni. "Annales Cambriae" din secolul al X-lea ("Analele galeze"), datează această bătălie în anul 516, și menționează de asmenea "Bătălia de la Camlann", în care Arthur și Mordred au fost ambii uciși, datată în 537. Niciun text nu îl numește pe Arthur rege, deși acest lucru nu ar putea
Regele Arthur () [Corola-website/Science/301522_a_302851]
-
aflarea știrii ar fi spus cu lacrimi în ochi: "am pierdut mai mult decât am câștigat". The Times a scris: "Nu știm dacă trebuie să ne bucurăm sau să plângem. Țara a câștigat cea mai splendidă și decisivă victorie din analele navale ale Angliei, dar a fost greu câștigată". Sicriul lui Nelson sosește în Marea Britanie la bordul lui "Victory". Este descărcat la Nore și este purtat la Greenwich, unde trupul lui Nelson este pus într-un sicriu de plumb, apoi într
Horatio Nelson () [Corola-website/Science/301513_a_302842]
-
mănăstirii de aici părți din satele Pătârlagele și Tega din județul Buzău. Lipsesc documentele din secolul al XVIII-lea. Știm doar că în memoriile generalului Bauer (1788) este menționată Vărbila. "«Istoria Daciei...»" a lui D. Fotino, consemnează Straoști și abia "«Analele parlamentare»" semnalează Iordacheanu, cu 27 de familii, dar și Straoști cu 74 de familii și Vărbila cu numai 37 de familii. La 17/29 decembrie 1863 se votează «Legea Secularizării Averilor Mănăstirești», după care moșiile mănăstirii Vărbila trec în patrimoniul
Comuna Iordăcheanu, Prahova () [Corola-website/Science/301683_a_303012]
-
organizate pe aceste plaiuri încă din vremuri străvechi este confirmată de însăși legenda unor toponime ca "Movila" sau "Gorgonul" care ar fi fost cetăți naturale ale dacilor preluate de romani pentru baza drumului roman. Comuna Gura Vitioarei este amintită în analele istoriei comunei prin existența următoarelor construcții: În locul numit "Movila" a existat o puternica davă, o cetățuie greu de cucerit, resedința a unei căpetenii geto-dace din ultimele secole înaintea erei noastre și punct fortificat care controla, împreuna cu cel de la Bughea
Comuna Gura Vitioarei, Prahova () [Corola-website/Science/301681_a_303010]
-
fi fost înălțată biserica « Sf. Nicolae » din localitate, care în 1909 se afla în ruină din motive necunoscute nouă. În curtea actualei biserici se află o cruce din piatră, de la jumătatea secolului al XIX - lea, poate de pe vremea vechiului lăcaș. Analele parlamentare din 1831 semnalează și ele satul Plavia, ca făcând parte din plasa Cricov a Jud. Săcueni și având doar 58 de familii. Până în 1845 (când s-a desființat jud. Saac), Plavia era resedința plasii Tohani, afirmație ce ni se
Plavia, Prahova () [Corola-website/Science/301704_a_303033]
-
semnat de Leon Tomșa, prin care voievodul întărea lui Nedelco vii în dealul Bobului și ocini în Fundeni (DRH, XXIII, 364-367). Apoi, avem știre despre Sângeru din „memoriile” (1788) generalului Bauer, din „Istoria Daciei” (1815) lui D. Fotino, precum și din Analele parlamentare din 1831, când se specifica apartenența localității plaiului Despre Buzău a fostului județ Saac și se preciza că avea o populație de 100 de familii. DTSR (1872) amintea Sângeru drept comună a plășii Cricov, având în componență și satele
Comuna Sângeru, Prahova () [Corola-website/Science/301724_a_303053]
-
de către Neagoe Basarab, care situează satul « Straosti pe Cricov ». Deși nu apare în memoriile lui Bauer, așezarea e menționată de Dionisiu Fotino în «Istoria Generală a Daciei, sau a Transilvaniei, Terei Muntenesci și Moldovei» (1815 în varianta Straosi ), iar în Analele Parlamentare din 1831 este menționată ca « Straosti », înregistrând un număr de 74 de familii. Prin HCM 1116/1968 trece în componenta comunei Iordacheanu. Și, deși în perioada sistematizării ceaușiste (1975) nu era propus pentru dezafectare, prin Decizia nr. 275/29
Străoști, Prahova () [Corola-website/Science/301734_a_303063]
-
cumpărat casa, astăzi muzeu) și care cuprindea, în afara a nenumărate bunuri și terenuri și „22 stânjeni moșie, în hotarul Ștefeștilor” . În veacul următor, Ștefeștii sunt menționați și de Dionisie Fotino în „Istoria generală a Daciei...” (1815), dar apar și în Analele parlamentare din 1831, când se precizează că localitatea nu are decât 42 familii și făcea parte din Plaiul Teleajen al județului Săcuieni . Referitor la numele satului Scurtești, se spune că numele se trage de la un căpitan al lui Șerban Vodă
Comuna Ștefești, Prahova () [Corola-website/Science/301738_a_303067]
-
lui Mihai Viteazul, în frunte cu Stroe, Radu și Preda Buzescu. În urma obținerii acestei victorii, domnul răsplătește pe căpitanul Scurtu cu terenurile unde se va face satul Scurtești. Totuși, prima apariție documentară a localității are loc abia în 1831, în Analele parlamentare, unde e adevărat că se precizează că însumează 128 de familii, adică de trei ori populația Ștefeștilor. Atât satul Ștefești cât și Scurtești s-au constituit ca așezări unde vom întâlni atât proprietate boierească dar și proprietatea țăranilor moșneni
Comuna Ștefești, Prahova () [Corola-website/Science/301738_a_303067]
-
Dacic). Un timp Bazinul Caspic a mai comunicat cu cel Euxinic. Lucrurile găsite în peștera Huto dovedesc că omul trăiește în aceste regiuni de aproximativ 75 mii de ani. Primele atestări documentare a Mării Caspice vin de la Herodot. Conform străvechilor anale armenești și iraniene, rușii navigau pe Marea Caspică încă din sec. IX - X p. Chr. Cercetările Mării Caspice încep în anii 1714 - 1715 sub porunca lui Petru cel Mare când a fost organizată o expediție în frunte cu A. Berkovici-Cercasskii
Marea Caspică () [Corola-website/Science/300759_a_302088]
-
defileu, deoarece pe aici se putea trece spre est sau vest prin defileul Văii Someșului și totodată, din acest loc se pătrundea pe Valea Gârboului, Poiana Onții și în fine, pe Valea Solonei, înspre Solona, Teștioara și Văleni. În diferite anale și arhive se pomenește de satul Surduc pentru prima dată în anul 1544 sub numele de „Naghzurdoc”. Se presupune că zona aceasta a Transilvaniei era condusă de un anumit "baron", care și-a stabilit reședința în partea de nord-vest a
Surduc, Sălaj () [Corola-website/Science/301836_a_303165]
-
sfințită de părintele Sofronie, Episcopul Râmnicului Noului Severin, în anul 1916, înainte ca Primul Război Mondial ajungă și în zona Câmpu Părului și înainte ca să fie terminată.Așadar, înainte ca România să intre în război, satul Câmpu Părului exista deja. Analele istoriei și documentele aflate la Primăria comunei Obârșia, arată faptul că satul Câmpu Părului s-a înființat în jurul anului 1885. Acesta s-a născut prin mutarea în zonă a celor care, în urma primirii pământului (prin Reforma Agrară de la 1864), s-
Câmpu Părului, Olt () [Corola-website/Science/301958_a_303287]
-
germanice, cărora le-a căzut curând victimă. Drept centru al evului mediu timpuriu în Viena a fost considerat Berghof, care s-a transformat într-un centru comercial pentru regiunea viticolă înconjurătoare. Cea dintâi atestare, medievală, este cea din 881 în Analele Salzburgului. Referirea a fost făcută în contextul unor lupte cu ungurii. Anul 955 a avut un rol hotărâtor asupra dezvoltării ulterioare a Vienei după ce în acest an regele francilor de est Otto I i-a învins pe unguri în bătălia
Viena () [Corola-website/Science/296758_a_298087]
-
1931). Țării Românești între septembrie 1577 și iulie 1583 și, din nou, între aprilie 1585 și mai 1591. A fost supranumit Turcitul ca urmare a convertirii sale la Islam. (N. Iorga, ˝Un pact de familie și o nuntă domnească¨, în Analele Academiei Române - Sectia de Istorie, 3, t. XII, 1932; C.C. Giurescu și D.C. Giurescu, "Istoria românilor", vol.II, cap. ¨Istoria politică a Țării Românești în secolul al XVI-lea - 1508-1593¨, Ed. Științifică și Enciclopedică, București, 1976; Istoria Țării Românești, 1290-1690. Letopisețul
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
ziua lui SHRI MATAJI NIRMALA DEVI", iar în 1993, primarul din Philadelphia a proclamat "ziua lui SHRI MATAJI NIRMALA DEVI" la 15 octombrie. În 1997 și 2000 Congresul SUA i-a dedicat Proclamații de recunoaștere, ce au fost incluse în Analele Congresului. Proclamații au fost date și de primării orașelor Vancouver (la 26 sept.1994) și Los Angeles (la 29 sept.1994). Primul Ministru al Columbiei Britanice i-a adresat salutul sau cu ocazia sosirii sale în Canada. Cu prilejul vizitei
Shri Mataji Nirmala Devi () [Corola-website/Science/298633_a_299962]
-
mic al lui Babei Vrâncioaia, pe pămînturile primite de la Ștefan cel Mare. Legende și mai vechi de domeniul fantasticului, spun că zidul ar fi fost construit de uriași, ființe mitice care viețuiau în aceste zone cu milenii in urmă. În “Analele Râmnicului” din anul 1923, George Tătulescu descrie una dintre legendele așanumitelor ziduri ale uriașilor din zonă:
Zidul Uriașilor () [Corola-website/Science/298648_a_299977]