KorAP: Find »[drukola/base=analitică & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...59 60 61 ...76 >

1,881 matches

Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483

poate fi vorba despre o schimbare radicală, în așa fel încât analitica și dialectica să funcționeze altfel decât ca un veritabil canon sau chiar ca un organon al gândirii corecte?98 În sistemul "Logicii transcendentale" (din proiectul criticii rațiunii pure), analitica transcendentală "expune elementele cunoștinței pure ale intelectului și principiile, fără care nici un obiect nu poate fi gândit"; iar dialectica transcendentală este "o critică a intelectului și rațiunii cu privire la folosirea ei hiperfizică".99 Dar obiectul gândit după regulile de corectitudine ale

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
obiectul gândit după regulile de corectitudine ale intelectului este obiectul cunoscut, adică fenomenul; iar obiectul rezultat printr-o gândire în care intelectul și rațiunea funcționează hiperfizic este obiectul aparent sau pur și simplu aparența. Așa încât, temeiul ultim al separației dintre analitică și dialectică este, într-o primă înțelegere, însăși diferența dintre fenomen și aparență.100 Angajându-ne însă pe o cale descriptiv-analitică, pentru a scoate la lumină această întemeiere, observăm, în însuși scenariul kantian, că până la diferența în cauză sunt alte

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
kantian, că până la diferența în cauză sunt alte instanțe ale întemeierii. Și pe acestea va trebui să le dezvăluim, în așa fel încât însăși întemeierea finală să fie mai bine luminată. Problema deschisă deja aici este aceea a diferenței dintre analitică și dialectică. Tematizarea acestei probleme face necesară însă reconstrucția propriu-zisă a celor două segmente ale proiectului kantian al criticii rațiunii pure; întâi, prin operații de "reducție", care să pună în evidență sensul fiecăreia, apoi, prin operații de reconstrucție potrivit perspectivei

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
importante sunt, din perspectiva constituirii cunoștinței veritabile, condițiile de posibilitate ale judecăților sintetice a priori. Ceea ce înseamnă că diferența dintre "fenomen" și "aparență", la care va trebui să ajungem în demersul nostru, pentru că ea reprezintă temeiul ultim al separației dintre analitică și dialectică (sau originea acestora), nu mai poate avea semnificație doar în orizontul cunoașterii constituite și acreditate; căci tocmai ea determină cunoașterea, fiindu-i acesteia condiție de posibilitate, fiindu-i "element" constitutiv, din lăuntru, ceea ce, în limbaj kantian, ar corespunde

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
acestora), nu mai poate avea semnificație doar în orizontul cunoașterii constituite și acreditate; căci tocmai ea determină cunoașterea, fiindu-i acesteia condiție de posibilitate, fiindu-i "element" constitutiv, din lăuntru, ceea ce, în limbaj kantian, ar corespunde inerenței din însăși structura analiticii și dialecticii. Dar deja diferența fenomen aparență este înconjurată de anumite "anticipații" precomprehensiuni, prejudecăți, "reprezentări" pe care însuși discursul de până aici le-a îngăduit. Poate și din acest motiv, orizontul în care se va ivi în toată lumina această

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
aparență este înconjurată de anumite "anticipații" precomprehensiuni, prejudecăți, "reprezentări" pe care însuși discursul de până aici le-a îngăduit. Poate și din acest motiv, orizontul în care se va ivi în toată lumina această diferență precum și funcția ei în privința întemeierii analiticii și dialecticii nu apare ca fiind originar în ordinea discursului; și tocmai de aceea, până la el trebuie deschise alte orizonturi tematice, corespunzătoare unor întemeieri mai șubrede ale celor două discipline, însă necesare și ele. Un astfel de orizont tematic este

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
instituit, dacă acesta ar putea fi sesizat cu toată acuratețea, rost conceput în funcție de propria sa problemă, aceea a posibilității metafizicii ca știință, cât mai degrabă despre precizarea unor înțelesuri ale criticii kantiene care să ne îngăduie stabilirea relevanței judicative a analiticii și dialecticii "critice", raportat la principalele acte ale gândirii, rostirii și făptuirii. 3.2.1.2. Logică generală și logică transcendentală Dat fiind faptul că logica transcendentală concepută de Kant are aceeași structură ca logica generală (logica clasică de origine

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
drept organon al folosirii nelimitate a intelectului, în absența oricărei condiționări empirice. La o primă vedere este clară apropierea dintre logica transcendentală, la al cărei proiect lucrează filosoful german în Critica rațiunii pure, și logica generală, alcătuite fiind amândouă din analitică și dialectică. Pornind de aici, separația dintre aceste două "logici" socotite și corpusuri normative care vizează orice constituire "logică" se face, în primă instanță, după criterii strict funcționale, iar nu după criterii "obiectuale", referitoare la obiect anume, pe care cele

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
logice" în structuri mai mult sau mai puțin complexe, fără a interveni în vreun fel în constituirea acestor elemente; dimpotrivă, logica transcendentală are tocmai acest rol de constituire a tuturor elementelor care structurează cunoașterea și gândirea. Logica generală este o "analitică" și doar atât poate fi ea în mod legitim dacă se limitează la statutul de "canon de judecare", de colecție de reguli privind "activitatea formală a intelectului și rațiunii"; dar ea devine "dialectică" depășindu-și caracterul legitim -, dacă pretinde statutul

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
ca organon (adică în mod constitutiv, ca ansamblu de reguli producătoare de cunoștințe), așadar ilicit, ea a funcționat, de fapt, ca o "logică a aparenței". Potrivit punctului de vedere al lui Kant, schițat deja, logica generală poate valora ca o analitică, în sensul stabilirii unui canon al folosirii intelectului și rațiunii, în vederea justificării corectitudinii rezultatelor acestei folosiri în modalitate strict formală; prin urmare, statutul său de analitică este cu totul firesc și justificat. Atunci când ea își arogă însă pretenții constitutive (ca

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
punctului de vedere al lui Kant, schițat deja, logica generală poate valora ca o analitică, în sensul stabilirii unui canon al folosirii intelectului și rațiunii, în vederea justificării corectitudinii rezultatelor acestei folosiri în modalitate strict formală; prin urmare, statutul său de analitică este cu totul firesc și justificat. Atunci când ea își arogă însă pretenții constitutive (ca organon al cunoașterii), este trecută granița competențelor sale firești, devenind dialectică, propunând, în fapt, aparență. În această viziune, analitica și dialectica tradiționale nu sunt două corpusuri

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
strict formală; prin urmare, statutul său de analitică este cu totul firesc și justificat. Atunci când ea își arogă însă pretenții constitutive (ca organon al cunoașterii), este trecută granița competențelor sale firești, devenind dialectică, propunând, în fapt, aparență. În această viziune, analitica și dialectica tradiționale nu sunt două corpusuri cognitive și regulative (cumva, chiar constitutive) diferite, care au rol fundamental în orientarea, constituirea și justificarea cunoașterii, ci doar două modalități funcționale ale aceluiași corpus regulativ, numit de Kant "logică generală". Multe dintre

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
dezvăluite limitele intelectului și ale rațiunii ca facultăți de cunoaștere, așadar ca orizonturi ale elementelor constitutive ale cunoștinței veritabile, în care acestea pot fi determinate, luate ca ceea ce sunt, urmărite în funcționarea lor constitutivă sau doar regulativă pentru dobândirea cunoștinței. Analitica transcendentală (prima parte din sistematica logicii transcendentale) este, întâi, un "canon", pentru că instituie un corpus de principii ce reglează folosirea corectă a intelectului pur; ea are două forme: analitica conceptelor și analitica principiilor. În anumite condiții, conceptele pure ale intelectului

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
urmărite în funcționarea lor constitutivă sau doar regulativă pentru dobândirea cunoștinței. Analitica transcendentală (prima parte din sistematica logicii transcendentale) este, întâi, un "canon", pentru că instituie un corpus de principii ce reglează folosirea corectă a intelectului pur; ea are două forme: analitica conceptelor și analitica principiilor. În anumite condiții, conceptele pure ale intelectului (categoriile) și unele principii (axiomele intuiției și anticipațiile percepției) au rol propriu-zis constitutiv pentru cunoștință, instituindu-se într-un veritabil orgonon al acesteia; și au același rol în constituirea

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
lor constitutivă sau doar regulativă pentru dobândirea cunoștinței. Analitica transcendentală (prima parte din sistematica logicii transcendentale) este, întâi, un "canon", pentru că instituie un corpus de principii ce reglează folosirea corectă a intelectului pur; ea are două forme: analitica conceptelor și analitica principiilor. În anumite condiții, conceptele pure ale intelectului (categoriile) și unele principii (axiomele intuiției și anticipațiile percepției) au rol propriu-zis constitutiv pentru cunoștință, instituindu-se într-un veritabil orgonon al acesteia; și au același rol în constituirea fenomenală (reprezentată de

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
și descoperind netemeinicia pretențiilor de cunoaștere ale rațiunii pure și chiar ale intelectului pur, în absența experienței. Totuși, dialectica transcendentală este un corpus regulativ cu un conținut specific, spre deosebire de dialectica logică, potrivit înțelesului kantian, care doar prelungește ca atare demersul analiticii logice, asumându-și astfel sarcini constitutiv-fenomenale, total nelegitime. Analitica transcendentală este și ea, prin urmare, un canon al intelectului și rațiunii (și nu doar atât, într-o parte a ei, precizată mai sus), asemenea analiticii logice (din logica generală). Dialectica

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
și chiar ale intelectului pur, în absența experienței. Totuși, dialectica transcendentală este un corpus regulativ cu un conținut specific, spre deosebire de dialectica logică, potrivit înțelesului kantian, care doar prelungește ca atare demersul analiticii logice, asumându-și astfel sarcini constitutiv-fenomenale, total nelegitime. Analitica transcendentală este și ea, prin urmare, un canon al intelectului și rațiunii (și nu doar atât, într-o parte a ei, precizată mai sus), asemenea analiticii logice (din logica generală). Dialectica transcendentală, în schimb, nu mai apare doar ca o

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
doar prelungește ca atare demersul analiticii logice, asumându-și astfel sarcini constitutiv-fenomenale, total nelegitime. Analitica transcendentală este și ea, prin urmare, un canon al intelectului și rațiunii (și nu doar atât, într-o parte a ei, precizată mai sus), asemenea analiticii logice (din logica generală). Dialectica transcendentală, în schimb, nu mai apare doar ca o variantă ilicită de funcționare a analiticii, cum apărea dialectica logică (după punctul de vedere al lui Kant); ea pare a avea autonomie față de analitică, fiind investită

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
urmare, un canon al intelectului și rațiunii (și nu doar atât, într-o parte a ei, precizată mai sus), asemenea analiticii logice (din logica generală). Dialectica transcendentală, în schimb, nu mai apare doar ca o variantă ilicită de funcționare a analiticii, cum apărea dialectica logică (după punctul de vedere al lui Kant); ea pare a avea autonomie față de analitică, fiind investită cu sarcini "critice" precise, diferite, desigur, de cele ale analiticii. Totuși, deși dialectica transcendentală are a face cu aparența (transcendentală

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
sus), asemenea analiticii logice (din logica generală). Dialectica transcendentală, în schimb, nu mai apare doar ca o variantă ilicită de funcționare a analiticii, cum apărea dialectica logică (după punctul de vedere al lui Kant); ea pare a avea autonomie față de analitică, fiind investită cu sarcini "critice" precise, diferite, desigur, de cele ale analiticii. Totuși, deși dialectica transcendentală are a face cu aparența (transcendentală), în sensul că îi limitează constituirea, iar cea din sistemul logicii-organon cu aparența logică, în sensul că o

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
mai apare doar ca o variantă ilicită de funcționare a analiticii, cum apărea dialectica logică (după punctul de vedere al lui Kant); ea pare a avea autonomie față de analitică, fiind investită cu sarcini "critice" precise, diferite, desigur, de cele ale analiticii. Totuși, deși dialectica transcendentală are a face cu aparența (transcendentală), în sensul că îi limitează constituirea, iar cea din sistemul logicii-organon cu aparența logică, în sensul că o produce ca atare, cea dintâi este concepută de Kant după schema celei

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
prin care este produsă aparența, aproape într-un mod "natural", și doar scoaterea la iveală a sensului lor face cu putință operarea rațională regulativă.102 Dintr-o anumită perspectivă, este vorba aici, la Kant, doar despre o extindere a semnificațiilor analiticii și dialecticii. În privința rostului lor epistemic, ele nu mai sunt doar teorii ale raționamentului, deși dialectica cercetează "raționamentele dialectice" (toate conchizând asupra necondiționatului, pentru care nu există niciodată un concept "plin", adică legat de un obiect posibil prin experiență, ajungându

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
mai cu seamă limite ale folosirii acestor elemente. Vorbind, preeminent, despre cunoștințe, admițând punctul de vedere judicativ după care forma acestora trebuie să fie judecata, fiindcă doar aceasta poate fi adevărată sau falsă (poate avea valoare de adevăr), Kant concentrează analitica (cu rosturi constitutive clare, în demersul său), către problematica judecății. Sensul judicativ al logicii (în general) este, astfel, întărit; fără îndoială, printr-o reconstrucție filosofică impunătoare, care a atras în orizontul ei de tematizare datele esențiale ale cunoașterii, în genere

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
rosturi constitutive clare, în demersul său), către problematica judecății. Sensul judicativ al logicii (în general) este, astfel, întărit; fără îndoială, printr-o reconstrucție filosofică impunătoare, care a atras în orizontul ei de tematizare datele esențiale ale cunoașterii, în genere. Pragmatic, analitica și dialectica nu mai sunt limitate la depistarea erorii pe care o creează folosirea greșită a unor legi (principii) logice, așa cum se întâmplă în orizontul logicii-organon aristotelice (logicii generale, în termeni kantieni), fiindcă ele pun la lucru principii "obiective" ale

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
dialectica nu mai sunt limitate la depistarea erorii pe care o creează folosirea greșită a unor legi (principii) logice, așa cum se întâmplă în orizontul logicii-organon aristotelice (logicii generale, în termeni kantieni), fiindcă ele pun la lucru principii "obiective" ale cunoașterii (analitica) și principiile subiective ale acesteia, dar înrădăcinate în însuși felul de a fi al facultății noastre de cunoaștere ca și cum ar fi principii obiective (dialectica), astfel încât prima face posibilă cunoașterea fenomenului, socotită de Kant cunoaștere veritabilă (în forma judecății sintetice a

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]