4,997 matches
-
bazează pe aceleași principii de diagnostic și tratament ca și chirurgia toracoscopică, cu deosebirea că asociază o minitoracotomie de aproximativ 5 cm. Este alternativa de ales în cazul în care există deficiențe instrumentale - lipsa endostapler-ului - permițând realizarea unor rezecții pulmonare anatomice - lobectomie [8] - sau nonanatomice „wedge-resection” pulmonar, utilizând pe lângă instrumentarul specific chirurgiei toracoscopice și instrumente clasice. Toate metodele miniinvazive de diagnostic și tratament prezintă avantajele unui stres chirurgical scăzut și ale unei recuperări postoperatorii mult mai rapide a pacientului. Toracotomia exploratorie
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Teodor Horvat, Adrian Ciuche () [Corola-publishinghouse/Science/92108_a_92603]
-
plămânii sunt „spălați” cu 6 litri de soluție hiperosmolară de dextran printr-o canulă introdusă în trunchiul arterei pulmonare. După explantarea inimii plămânii sunt explantați în bloc, fiind hiperinflați. Plămânii sunt separați pe masa de operație și după inspectarea structurilor anatomice din hilul pulmonar sunt introduși într-o soluție de prezervare ce are o temperatură medie de +4 la +6șC . TEHNICA OPERATORIE Alegerea procedurii de transplantare se bazează pe diverse criterii. În general transplantarea pulmonară dublă se practică la pacienții cu
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by CLEMENS AIGNER, WALTER KLEPETKO () [Corola-publishinghouse/Science/92112_a_92607]
-
prezumat timpul de așteptare este de numai câteva luni. La Viena, în ultimii ani, timpul de așteptare a fost de 3-6 luni. Calea de abord pentru transplantul pulmonar unilateral este toracotomia anterolaterală prin spațiul IV sau V intercostal, în funcție de conformația anatomică individuală. Pentru transplantul pulmonar bilateral accesul se face prin toracotomie anterioară bilaterală transternală, așa-numita „incizie Clamshell” sau prin două toracotomii anterolaterale separate (fig. 6.119, 6.120). Clasicul transplant pulmonar bilateral în bloc a fost înlocuit de transplantul bilateral
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by CLEMENS AIGNER, WALTER KLEPETKO () [Corola-publishinghouse/Science/92112_a_92607]
-
ANATOMIA CLASICĂ MORFOLOGICĂ Volumul ficatului diferă de la un individ la altul, masa sa fiind variabilă în funcție de sex, vârstă și talia individului. Ficatul este cel mai voluminos organ parenchimatos intraabdominal, având o greutate ce variază între 1200 și 1500 g. Situația anatomică este toraco-abdominală, în loja hepatică, ce ocupă toată regiunea subdiafragmatică dreaptă pe care o debordează mult în stânga liniei mediane. Proiecția organului va cuprinde în întregime hipocondrul drept, extinzându-se prin porțiunea cranială a epigastrului până în hipocondrul stâng. Descriptiv, aspectul exterior
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Liviu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/92123_a_92618]
-
sa superioară (pars condensa) se fixează de esofagul abdominal, în partea mijlocie, transparentă (pars flaccida), cranial se inseră pe fața inferioară a ficatului și pe mica curbură gastrică, iar în partea distală conține pediculul hepatic, numit și ligamentul hepato-duodenal. Concepția anatomică modernă permite disocierea ficatului în teritorii distincte, independente unele de altele, ceea ce constituie baza anatomică a hepatectomiilor. ANATOMIA FUNCȚIONALĂ În anatomia funcțională a ficatului se descrie segmentația hepatică ce se bazează pe distribuția pediculilor portali și topografia venelor hepatice. Segmentația
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Liviu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/92123_a_92618]
-
cranial se inseră pe fața inferioară a ficatului și pe mica curbură gastrică, iar în partea distală conține pediculul hepatic, numit și ligamentul hepato-duodenal. Concepția anatomică modernă permite disocierea ficatului în teritorii distincte, independente unele de altele, ceea ce constituie baza anatomică a hepatectomiilor. ANATOMIA FUNCȚIONALĂ În anatomia funcțională a ficatului se descrie segmentația hepatică ce se bazează pe distribuția pediculilor portali și topografia venelor hepatice. Segmentația descrisă de C. Couinaud are cea mai largă accepțiune, cuprinde 8 segmente, care sunt teritorii
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Liviu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/92123_a_92618]
-
venei porte cât și ale arterei hepatice. Venele sale se varsă direct în vena cavă inferioară. Această autonomie a lobului Spiegel a fost observată în hipertrofia sa compensatoare în cazul sindromului Budd-Chiari datorat obstrucției celor trei vene suprahepatice [6]. Concepția anatomică modernă permite disocierea ficatului în teritorii distincte, independente unele de altele, ceea ce constituie baza anatomică a hepatectomiilor. Cunoașterea acestor segmente a permis dezvoltarea logică pe criterii anatomic-funcționale a rezecțiilor hepatice, constituind bazele hepatotectomiilor reglate. De asemenea, acestei sistematizări se datorează
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Liviu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/92123_a_92618]
-
inferioară. Această autonomie a lobului Spiegel a fost observată în hipertrofia sa compensatoare în cazul sindromului Budd-Chiari datorat obstrucției celor trei vene suprahepatice [6]. Concepția anatomică modernă permite disocierea ficatului în teritorii distincte, independente unele de altele, ceea ce constituie baza anatomică a hepatectomiilor. Cunoașterea acestor segmente a permis dezvoltarea logică pe criterii anatomic-funcționale a rezecțiilor hepatice, constituind bazele hepatotectomiilor reglate. De asemenea, acestei sistematizări se datorează mai recent efectuarea transplantelor hepatice cu grefon hepatic partajat (split liver), putându-se grefa doi
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Liviu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/92123_a_92618]
-
organ port interpus între două circuite venoase, sistemul port și sistemul cav, legătura făcându-se prin intermediul venelor suprahepatice [7]. Circulația hepatică aferentă este asigurată de sistemul arterei hepatice și de vena portă, iar cea eferentă de sistemul venelor suprahepatice. Particularităților anatomice de irigație le corespund și caracteristici funcțional - hemodinamice specifice funcțiilor hepatice. Vena portă largă de 14 mm și lungă de circa 8 cm abordează ficatul la nivelul hilului, fiind elementul anatomic situat cel mai posterior la nivelul pediculului hepatic. În
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Liviu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/92123_a_92618]
-
portă, iar cea eferentă de sistemul venelor suprahepatice. Particularităților anatomice de irigație le corespund și caracteristici funcțional - hemodinamice specifice funcțiilor hepatice. Vena portă largă de 14 mm și lungă de circa 8 cm abordează ficatul la nivelul hilului, fiind elementul anatomic situat cel mai posterior la nivelul pediculului hepatic. În hil se bifurcă dând cele două trunchiuri drept și stâng, care irigă fiecare hemificat corespunzător. Distribuția intrahepatică respectă segmentația ficatului, constituind împreună cu canalul biliar și arborizația arterială pediculul glissonian, deoarece prelungirile
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Liviu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/92123_a_92618]
-
suprahepatice duce la sporirea producției de limfă hepatică, iar capacitatea de transport a limfaticelor eferente hepatofuge fiind depășită, limfa de pe suprafața ficatului ajunge în peritoneu producând ascita. ANATOMIA CHIRURGICALĂ Reprezintă baza rezecțiilor hepatice. Un aport tehnic deosebit, pentru orientarea corectă anatomic reală,o constituie ecografia intraoperatorie, operatorul putând repera vasele din interiorul parenchimului, traiectul lor cu ramificații și variante precum și proiecția structurilor vasculobiliare pe suprafața ficatului. Noțiunea de hepatectomie reglată corespunde rezecțiilor anatomice de parenchim cu control vascular prealabil, nivelul controlului
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Liviu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/92123_a_92618]
-
hepatice. Un aport tehnic deosebit, pentru orientarea corectă anatomic reală,o constituie ecografia intraoperatorie, operatorul putând repera vasele din interiorul parenchimului, traiectul lor cu ramificații și variante precum și proiecția structurilor vasculobiliare pe suprafața ficatului. Noțiunea de hepatectomie reglată corespunde rezecțiilor anatomice de parenchim cu control vascular prealabil, nivelul controlului vascular putând fi portal, suprahepatic, la nivelul venei cave inferioare (supra-subhepatic) sau cu clamparea pedicolului hepatic sau chiar cu excluderea vasculară totală a ficatului (fig. 4). În tabelul 1 se prezintă clasificarea
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Liviu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/92123_a_92618]
-
din București în 1959. Devine preparator la catedra anatomie a IMF București. Între 1962-1972 este succesiv medic secundar, specialist și primar la Spitalul Clinic Fundeni (chirurgie generală și chirurgie cardiovasculară). În 1971 își susține teza de doctorat : „Sindromul Leriche - aspecte anatomice”, hemodinamice și clinice ale obstrucției aorto-iliace. Dan Făgărășanu Între anii 1987-1990 a condus Clinica de Chirurgie Cardiovasculară din Cluj-Napoca în cadrul Institutului Inimii, ca profesor suplinitor și apoi asociat. După 1991, devine conferențiar și apoi profesor, șeful Clinicii I Chirurgie Cardiovasculară
Tratat de chirurgie vol. VII by RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92064_a_92559]
-
centrolobulară [2]. Viziunea „lobulară” și cea „acinară” a structurii hepatice sunt două viziuni echivalente, complementare, precum cele doua fețe ale aceleiași monede. Cu toate acestea, „acinul lui Rappaport”, care pune accentul mai mult pe fiziologia microcirculației hepatice decât pe structura anatomică, pare să câștige teren. În funcție de gradul de oxigenare al hepatocitelor acinul este subdivizat în zonele 1, 2 și 3, cu nivele de oxigenare treptat descrescătoare [1,2]. Ramurile vasculare terminale, care aduc substanțe pentru nutriție și metabolism în acin, au
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Liliana Resiga, Rareș Buiga, Alexandru Șerban () [Corola-publishinghouse/Science/92127_a_92622]
-
mâncăm, de activitățile desfășurate și de starea de sănătate a organismului. Odată formată, urina este transportată din bazinetul renal prin două conducte musculo-membranoase numite uretere, până la vezică. Ureterele, lungi de aproximativ 25-30cm, nu au calibru uniform ci prezintă niște Îngustări “anatomice”, unde calibrul ureterului este 2-4mm și unde se “Împotmolesc” calculii ce au plecat din rinichi. În spatele ureterului, pe toată lungimea lui, se găsesc și anumiți nervi (femuro-cutanat și genito-crural, ramuri ale plexului lombar) care explică iradierea durerii (de cele mai multe ori
LITIAZA RENALĂ GHIDUL PACIENTULUI ŞI AL MEDICULUI by CĂTĂLIN PRICOP () [Corola-publishinghouse/Science/91500_a_93180]
-
sănătoși dezvoltă În urină foarte mici cristale care se elimină fără “zgomot”? Este de presupus că acestea se formează În canalele colectoare și se elimină Înainte de a crește În dimensiuni (adică până la 12µm diametru). Aderența la epiteliu sau o anomalie anatomică poate Împiedica eliminarea, fapt ce va avea drept consecință apariția și dezvoltarea nucleului de cristalizare al viitorului calcul. Deci, depunerea sărurilor este mult mai facilă atunci când urina “stagnează” sau curge mai lent decât este normal. Dar cine poate provoca staza
LITIAZA RENALĂ GHIDUL PACIENTULUI ŞI AL MEDICULUI by CĂTĂLIN PRICOP () [Corola-publishinghouse/Science/91500_a_93180]
-
cât mai precise la cât mai multe Întrebări: este vorba sigur despre calcul urinar? Câți calculi și unde sunt localizați? Care este mărimea lui (lor)? Care ar fi compoziția pe care o bănuim ținând cont de aspectul radiologic? Există anomalii anatomice (de exemplu maladia joncțiunii pielo-ureterale, etc.) care favorizează apariția litiazei? Calculul incriminat a determinat complicații (de ex. hidronefroză)? Există argumente În favoarea prezenței unei litiaze metabolic active (de ex. creșterea dimensiunilor calculilor Într-o perioadă relativ scurtă de timp)? Care este
LITIAZA RENALĂ GHIDUL PACIENTULUI ŞI AL MEDICULUI by CĂTĂLIN PRICOP () [Corola-publishinghouse/Science/91500_a_93180]
-
ovariene respective. În 1979, DURE-SMITH publică un articol interesant În revista Urolog-, prezentând argumente ce contravin constatărilor anterioare: dilatația ureterală la aceste paciente trebuie considerată de fapt o atonie ureterală persistentă, legată de sarcină, decât o dilatație secundară unei obstrucții anatomice. - Stenozele ureterale, secundare traumatismelor sau iatrogene, pot mima foarte bine colica renală, mai ales că, la locul unde calibrul ureteral se Îngustează (cel mai frecvent la joncțiunea pielo-ureterală, la Încrucișarea cu vasele iliace sau deasupra joncțiunii uretero-vezicale), se pot impacta
LITIAZA RENALĂ GHIDUL PACIENTULUI ŞI AL MEDICULUI by CĂTĂLIN PRICOP () [Corola-publishinghouse/Science/91500_a_93180]
-
fi , de asemenea, diminuat. 2. Pulmonare: - calcificările peretelui toracic micșorează complianța toracică. - complianța pulmonară este crescută ținând cont de diminuarea elasticității pulmonare. Capacitatea reziduală funcțională crește. VEMSul, capacitatea pulmonară totală și capacitatea vitală sunt reduse. - creșterea spațiului mort alveolar și anatomic conduce la atelectazii și perturbări ale raportului ventilație/perfuzie cu creșterea gradientului alveolo-capilar. - răspunsul ventilator atât la hipercapnie cât și la hipoxie este atenuat. 3. SNC: - debitul sanguin cerebral și metabolismul cerebral diminuă cu vârsta, dar relația lor rămâne constantă
LITIAZA RENALĂ GHIDUL PACIENTULUI ŞI AL MEDICULUI by CĂTĂLIN PRICOP () [Corola-publishinghouse/Science/91500_a_93180]
-
nouă, iar noi românii obișnuiți să ne dăm cu părerea În orice domeniu, pe seama ESWL s-au pus fel de fel de... zvonuri tehnice (dacă le pot numi așa). Unii susțin că un "ciocan" pneumatic lovește regiunea lombară "scuturând" structurile anatomice, inclusiv rinichiul, alții că undele distructive ar fi, de fapt, ultrasunete. Nici unii, nici alții nu au dreptate. Zvonul cu ciocanul pneumatic a plecat probabil de la cei care, după o ședință de litotriție, au perceput SISTEM DE FOCALIZARE SURSA UNDE ȘOC
LITIAZA RENALĂ GHIDUL PACIENTULUI ŞI AL MEDICULUI by CĂTĂLIN PRICOP () [Corola-publishinghouse/Science/91500_a_93180]
-
de succes ale procedurii. Fragmentele din calicele inferior nu se pot “cățăra” singure până În bazinet și de acolo să plece În jos prin ureter. Pentru ca totuși acest lucru să fie posibil s-au impus, pe baza experienței acumulate, niște criterii anatomice favorabile (TOLLE-, 2002):unghiul infundibulo-pelvic mai mare de 700 (unghiul format Între direcția ureterului și direcția calicelui inferior); - lungimea calicelui inferior < 3cm; - lărgimea tijei caliceale inferioare >5mm Dacă unul sau mai multe criterii nu este respectat pe urografie este bine
LITIAZA RENALĂ GHIDUL PACIENTULUI ŞI AL MEDICULUI by CĂTĂLIN PRICOP () [Corola-publishinghouse/Science/91500_a_93180]
-
În urgență intervenția Într-o clinică de chirurgie toracică pentru efectuarea toracotomiei. 5. Leziuni ale organelor adiacente rinichiului. O serie de afecțiuni ale organelor din cavitatea peritoneală precum și intervenții chirurgicale deschise la rinichi, anterioare NLP, pot favoriza prin modificarea raporturilor anatomice producînd astfel de leziuni. Pot apare: leziuni ale colonului; leziuni ale ficatului și splinei; leziuni ale duodenului; leziuni ale pediculului renal. Leziunile colonului, ce apar mai ales când abordul rinichiului este prea lateral, pot fi extraperitoneale, unde se indică o
LITIAZA RENALĂ GHIDUL PACIENTULUI ŞI AL MEDICULUI by CĂTĂLIN PRICOP () [Corola-publishinghouse/Science/91500_a_93180]
-
voluminoase și nu numai. CAPITOLUL XVII URETEROSCOPIA (RETROGRADĂ ȘI ANTEROGRADĂ) Ureterul, conductul care leagă rinichiul de vezică, reprezintă segmentul care se poate obstrua cel mai ușor datorită calibrului său Îngust și lungimii sale. Dacă este să ne Întoarcem la reperele anatomice prezentate În primul capitol trebuie să avem În vedere și Îngustările “fiziologice” ale acestui conduct, zonele “preferate” de calculi pentru impactare. Ureteroscopul este instrumentul care ne permite să pătrundem În interiorul acestui conduct și, cu ajutorul unor instrumente introduse la vedere, să
LITIAZA RENALĂ GHIDUL PACIENTULUI ŞI AL MEDICULUI by CĂTĂLIN PRICOP () [Corola-publishinghouse/Science/91500_a_93180]
-
avantajul că obstacolul litiazic migrat pe ureter provoacă dilatația ureterală suprajacentă, Înlesnind apropierea ureteroscopului de calcul. Nu orice calcul poate fi abordat astfel: cei care sunt situați mai jos de vertebra L5 nu mai pot fi abordați datorită unor parametri anatomici (ex: angularea ureterului), care nu permit efectuarea ureteroscopiei rigide În condiții sigure! INDICAȚIILE URETEROSCOPIEI ANTEROGRADE Ținând cont de consensul că prima opțiune În litiaza ureterală lombară a rămas ESWL, indicațiile URSA se limitează doar la: - calculii duri anclavați, obstructivi În
LITIAZA RENALĂ GHIDUL PACIENTULUI ŞI AL MEDICULUI by CĂTĂLIN PRICOP () [Corola-publishinghouse/Science/91500_a_93180]
-
lui iar dacă este pe ureterul lombar se execută secțiunea pe calcul). Extragerea concrețiunii litiazice este urmată de verificarea permeabilității ureterului și de introducerea unei sonde autostatice tip JJ, care are darul de a facilita cicatrizarea. Închiderea peretelui În planuri anatomice și instalarea unui tub de dren În vecinătatea inciziei bazinetului sau ureterului Încheie actul operator. Îngrijirea postoperatorie a pacientului litiazic este similară cu a oricărui pacient ce a suferit o intervenție chirurgicală majoră. Administrarea perfuziilor va fi oprită atunci când pacientul
LITIAZA RENALĂ GHIDUL PACIENTULUI ŞI AL MEDICULUI by CĂTĂLIN PRICOP () [Corola-publishinghouse/Science/91500_a_93180]