11,096 matches
-
văd năvălind bezmetici, din reverență în reverență, asupra vilegiaturiștilor proaspăt sosiți, mă cuprinde greața. Cred că li s-a ascuțit incredibil auzul. Sau simțul mirosului. Simt apropierea trenurilor de la zeci de kilometri. Zgomotul imperceptibil al roților. Fumul locomotivei încă neieșit. Anticipează orice întârziere: nici ei nu au nevoie de ceas. Dar depind de el. Ne deosebim esențial chiar și în puținele noastre asemănări. Nici pe Magistrat nu-l urâm la fel. Înverșunarea mea are un suport logic: orice putere necontrolată trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
am. Hiperbolizează. Se tem de tiranie, dospesc exagerări care se întorc împotriva lor. Tot secretul e să nu-i bagi prea mult în seamă. Să nu-i ațâți mai mult decât se montează singuri: seara vor dormi liniștiți. Încerc să anticipez urmarea. Urmarea urmărilor. Adică TOT. Un trimis al Providenței. Lumea mă consideră ateu. E mai bine așa, se teme mai mult de Anticrist decât de Dumnezeu. Dar nu sunt atât de idiot încât să cred că pământul ăsta stă așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Înalt de vreo șase brațe, cu chipul Întors spre dreapta sa, cu gambele ușor flexionate, ca și când trupul acela ar fi fost gata-gata să o pornească spre un lucru pe care Îl văzuse pe neașteptate. Brațul drept era Întins Înainte, parcă anticipând mișcarea următoare. Măiestria artizanului parcă izbutise să surprindă, chiar Într-un material prea puțin flexibil, cum e piatra, emoțiile acelei ființe. La Început, i se păru că uriașul purta o haină multicoloră, asemănătoare cu aceea a figurilor alegorice din sacrele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
reținută ce părea mereu pe punctul de a se manifesta În toată puterea ei. Mâini ce păreau născute ca să Înșface piatra. Și poate că nu numai piatra. Cel de al șaselea membru al grupului se apropie, Înclinându-și fruntea și anticipând prezentarea lui Teofilo. Era un bărbat vânjos, cu o claie deasă de păr cenușiu, Înnodat la ceafă, având gura bine conturată și amenințătoare a leului. — Mă numesc Veniero Marin. Sluga dumitale, messer Durante. Și sper să mă cinstești cu prietenia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
afabile de la Început. — Haide, messer Durante, să părăsim calea asta primejdioasă, care supune frumusețea scânteietoare a științei dinaintea mizeriilor Pământului. Cât despre Redempțiune, să știi că ea nu Îmi contrazice argumentul. De fapt, era prevăzută Întocmai de roatele stelare și anticipată de conjuncția lui Marte și Jupiter În Pești, atunci când s-a născut Mântuitorul. Dante Își Îndulci și el tonul glasului. — Ei bine, da, să lăsăm religia În seama preoților. Dar mai am un argument pentru a dovedi că al dumitale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
de fapt? Eram victima unei răpiri? Mi-am dat seama că nu de la companionul meu laconic trebuie să aștept răspuns la Întrebări, drept pentru care m-am mulțumit să le frământ fără rezultat În gând. Nu prea mult timp. Taciturnul anticipase corect: În mai puțin de un sfert de oră, mașina se afla În fața unei porți metalice care s-a deschis, lăsându-ne să pătrundem În curtea pietruită cu grijă. Am coborât fără un cuvânt și l-am urmat pe aleea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
din păcate), mă aflam Într-o eroare monumentală. Atunci am constatat-o ușurat, aproape fericit; ulterior, aveam să regret că nu picasem pe mâna unor kidnapp-eri obișnuiți, comuni, banali. Întotdeauna și În toate există un „mai rău”. Dar să nu anticipez... Timp de câteva minute după ieșirea precipitată a lui Zoran, am rămas dezorientat pe scaunul ergonomic din camera mea. Discuția mă pusese rău de tot pe gânduri, iar pe acest fond, anunțul morții doctorului Wagner cădea cum nu se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
și sugerând că este vorba despre altceva. M-am oprit. Toți membrii Consiliului mă priveau Încordați și Întrebători. Așteptau, dar nu o continuare. Vreau să spun, nu orice continuare, ci parcă una anume, pe care o adulmecau, o pândeau, o anticipau, Însă o doreau neapărat auzită din gura mea. În cele din urmă, taciturnul a risipit liniștea devenită stânjenitoare. Lapidar și eliptic, ca de obicei: - Mai departe! - După cum știți, probabil, studiul se oprește aici pentru că, din acest punct, nu mai e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ori nu s-o recunoască. Eu recunosc. Ezitam să Încerc să profit de vaga apropiere care se insinuase Între noi pentru a afla mai multe despre Centru, fiindcă mi-ar fi căzut greu la stomac răspunsul enervant pe care Îl anticipam: totul la timpul potrivit. Îmi păruse mai disponibilă și mai comunicativă În altă zonă, așa că am atacat oportunist acolo: - Voi (adică, voi, subteranii misterioși și deștepți nevoie mare), voi știți de ce a murit Alexandru cel Mare? Mă interesează problema, Îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
sensul cel mai general) sunt relieful timpului și, asemenea oricărui relief, nu au un sens anume, un Înțeles, o logică a succesiunii (sau nu avem noi capacitatea de a-i realiza rațiunile - e totuna). De aceea, orice tentativă de a anticipa viitorul - În speță matricea evenimențială În care vor evolua generațiile următoare - este inutilă și zadarnică. Timpul Însuși n-are conștiința propriei prefigurări, existența lui Începe de la desfășurarea sulului, din clipa În care dobândește o formă lizibilă. Nimeni nu poate citi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ne subestimezi, ne jignești, credeam că suntem Între oameni serioși, ce naiba!? Și pentru ca efectul să fie deplin, „nu” era lungit oleacă: nuuu... Dimpotrivă, „un glonț În frunte” Îl spusese cu o simplitate jucată, candidă și perversă, În același timp, pentru că anticipa șocul provocat interlocutorului și aglutina satisfacția că Îl pune În fața unei alternative pe cât de surprinzătoare, pe atât de implacabilă În naturalețea ei criminală. Probabil că tot dintr-o remanență culturală s-a născut și schimbarea de abordare a micului fragment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
bazeze pe ceva; oamenii ca el nu sar niciodată la cap dacă nu le centrează nimeni. - E nebun. Sau exaltat - În cazul de față, e același lucru, a spus Eveline, iar Roger Howard a Încuviințat, mișcându-și Îngândurat capul. Așa cum anticipase Zoran, Îndată după plecarea lui, m-am dus Întins la biroul fizicianului, am chemat-o pe Eva și le-am relatat Întreaga conversație. - Din păcate, nu e singurul, a continuat ea. A reușit să mai convingă destui să i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
știi?) ne-a adus Împreună În acest loc pe care tu-l detești și nici eu nu-l iubesc prea tare, ți-am spus deja mai multe decât poate s-ar fi cuvenit. Abține-te să mă Întrerupi, te rog, anticipez Întrebarea: ce Înseamnă „s-ar fi cuvenit?”. Foarte exact nu știu nici eu, iar ca să improvizez doar de dragul de a-ți răspunde Într-un fel, nu mă amuză. În pofida aparențelor, aici, În Centru, funcționează mult mai puține reguli decât ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
În numeroase variante, În funcție de situația de la fața locului, tributară În exces empiricului step by step, dar, oricum, mai bună decât nimic. Un plan - fie și unul prost - e totuși preferabil nici unui plan, asta e știut. Am debutat cu dreptul: după cum anticipasem, ușa care despărțea Centrul de Încrengătura de scări ce ducea la subsol s-a dovedit și ea sensibilă la inflexiunile glasului lui Wagner, ediția pirat. Principiul „cine poate mai mult poate și mai puțin” se verifica promițător. Să vedem mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Centrul Într-un focar incontrolabil de terorism internațional, Într-un instrument al crimei, pur și simplu. Atacarea simultană cu avioane sinucigașe a Casei Albe și a Kremlinului este o... nu găsesc cuvântul... se poate solda cu efecte dezastruoase, imposibil de anticipat. Gândiți-vă câte consecințe perverse a generat momentul unsprezece septembrie 2001... Propunerea domnului Charles Redford este aventuristă, Îmi asum Întreaga responsabilitate a afirmației și cu absolut orice risc. Centrul trebuie să rămână ceea ce a fost Întotdeauna, ceea ce tradiția și Statutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
alcătuire tânărul nobil moștenise pasiunea, secretă, firește, de a face inele, cercei, mici ciubere și căldări din cositor. Era pan Bijinski, temutul intendent al hatmanului Potoțki, omul despre care se spunea - și faptul era perfect adevărat - că... dar să nu anticipăm. Episodul 109 MAI BINE S-O LĂSĂM BALTĂ Se povestea despre pan Bijinski faptul că, nici mai mult nici mai puțin, în anii... dar, iată, șovăim. Șovăim și pe bună dreptate: avem noi oare dreptul să facem publice niște lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
greutate și cu ajutorul băltărețului, care sufla invers, slugile reușesc să salveze corpul central și aripa din dreapta, dinspre eleșteu, veșnic umedă. în timpul războiului ruso-turc de 9 ani, când conacul trece de mai multe ori dintr-o mână în alta, ambii combatanți, anticipând modalitățile de mai târziu ale războiului rece, scrijelesc pe pereți desene și expresii greu de uitat. Abia în urma păcii de la Adrianopol pereții sunt zugrăviți. în general, se poate spune fără teamă de a greși că ultimele două decenii ale sec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Collosseum-ul, Via Appia, Capela Sixtină, „Stadio Olimpico”, Roma-Napoli I-I, Cinecittâ, Claudia Cardinale, etc, etc. Cum se vor descurca bunii noștri călugări moldoveni, chit că se află în secolul al XVII-lea, printre atâtea capodopere și crime? Dar să nu anticipăm. Metodiu și Iovănuț intrară în Roma pe la prânz. Spre deosebire de majoritatea clișeelor literare care în momentul când prezintă intrarea unor personaje în Cetatea Eternă zugrăvesc o vreme frumoasă, eu cer senin și soare puternic, acum ploua mărunt, câinește, ploaie mocănească, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ciuperci bine prăjite, groase și crocante, cu crustă, iar pe partea cealaltă cu o movilă de orez alb și pufos. Mai era și o ceașcă plină cu sos tartar și bucata mea extra de lămâie. Stomacul a scos un zgomot, anticipând fericit. Am stors lămâia peste ciuperci, am aruncat în farfurie atâta sos tartar cât să nu dea peste margini și m-am pus pe treabă. * * * După o oră, cu stomacul plin până la refuz, conduceam încet pe lângă stația de metrou Warwick
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
lăsat pe el încet. Catarama mă înțepa în piele. Am început să-i desfac pantalonii. A închis ochii, cu buzele depărtate. M-am oprit exact când am ajuns la ultimul nasture. Capul i se zbătea dintr-o parte în alta, anticipând. —Nat? am spus. Ochii i s-au deschis. —Ce? a întrebat frustrat. — Nu ar trebui să fii în altă parte acum? —Iisuse HRISTOASE. S-a ridicat nervos până a ajuns la același nivel cu mine, mi-a tras capul spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
Urma România de vânzare, piesă care nu mai putea fi o necunoscută pentru nimeni. Asta deoarece, de câteva zeci de ani, acest colț de rai numit România devenise realmente o supercivilizație ce ținea hățurile omenirii, calculându-i cu precizie pașii, anticipând mișcările materiei cosmice și aducând în sfârșit speranța a ceea ce ei numeau Cvartalul de aur. Nu putea fi, deci, decât o bucurie pentru toată lumea faptul că nenumita bunătate ce sălășluia în acest pământ sfânt fusese în sfîrșit versificată. În plus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
asta, întrucât stilul arhitectonic îmi era cu desăvârșire necunoscut. Nu mă pricep foarte bine la arhitectură, e drept, dar până și eu mi-am dat seama de faptul că prima încăpere în care intrasem sfida orice reguli, lucru imposibil de anticipat la o privire din exterior. De-acolo părea o obișnuită clădire neorenascentistă franceză; e-adevărat însă, nu chiar ca una franceză, ci o palidă copie, întrucât ne aflam în Jackson City, nicăieri altundeva. În timp ce tocmai admiram satisfăcut nesfârșitele oglinzi ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
sfârșitul secolului trecut, mulți continuau să privească internetul și calculatorul personal ca pe niște curiozități de mică importanță și puțini au fost cei care-și imaginau ca fiind posibil mariajul homosexual. în sfârșit, până mai ieri încă, foarte puțini analiști anticipau revenirea Islamului pe marea scenă a Istoriei. Chiar și astăzi, majoritatea povestirilor despre viitor nu sunt decât niște extrapolări ale unor tendințe deja manifeste. Puțini oameni riscă să facă pronosticuri cu bătaie lungă, să anunțe bifurcații, răsturnări, schimbări de paradigmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
viitor nu sunt decât niște extrapolări ale unor tendințe deja manifeste. Puțini oameni riscă să facă pronosticuri cu bătaie lungă, să anunțe bifurcații, răsturnări, schimbări de paradigmă, îndeosebi în materie de moravuri, cultură sau ideologie. Și mai puțini riscă să anticipeze crispările ideologice care ar putea încetini sau chiar stăvili aceste falii de mare adâncime. Și totuși, în următoarea jumătate de secol, totul se va schimba în multiple direcții, deloc greu de anticipat. După ce le-am evocat în câteva rânduri la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
cultură sau ideologie. Și mai puțini riscă să anticipeze crispările ideologice care ar putea încetini sau chiar stăvili aceste falii de mare adâncime. Și totuși, în următoarea jumătate de secol, totul se va schimba în multiple direcții, deloc greu de anticipat. După ce le-am evocat în câteva rânduri la începutul acestei introduceri, iată acum și un rezumat de câteva pagini al prezentului eseu. Totul va începe printr-o revoluție demografică. Exceptând cazul cine știe cărei catastrofe de proporții, în 2050, Pământul va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]