1,827 matches
-
speranțele și peste cosmosul transformat într-un mormînt viu?" Văduvit de credința salvatoare el este și rămîne un păgîn (Plumb de iarnă): ""O, vis... o, libertate..." conștiința antică, precreștină, ignora conflictul între Destin și libertate, dar la Bacovia există această antiteză dureroasă: eterna, triumfătoarea libertate pe care el nu o va ajunge vreodată și destinul fatal care l-a învins și din voința căruia nu mai poate ieși. El se prăbușește în negativism, în tenebre. Alunecarea între tenebrele unde nu mai
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
și cele cu independență recentă, urmare a Revoluției Franceze; sistemele politice "vechi", formate înainte de 1648, s-au împotrivit celor mai recente, create de separări teritoriale, începând cu 1814; 4) dimensiunea și forța sistemului politic dominant dinaintea secesiunii (cazul britanico-irlandez, în antiteză cu cel danezo-norvegian) [Rokkan, 1970, trad.it. 1982, 143]. În procesul de democratizare, două fenomene sunt mai importante: pragul de reprezentare (bazat pe reducerea obstacolelor puse în fața reprezentării noilor partide și, mai exact, a tranziției de la sistemele electorale majoritare la
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
propun să unească aceste cuvinte, nu e nimic grav, dacă rima nu o să fie perfectă. Poezia este scrisă de elevul Prodan Nicolae, gr. 35. Le propun elevilor să se antreneze, să folosească diferite figuri de stil ca: comparația, metafora, epitetul, antiteza ș.a. Le dau cuvinte-model de rimă: decor - sonore - alors - accord - remord; elle - mademoiselle - dentelle - etincelelle - hirondelle - aquarelle - nouvelle. Mă dau cu părerea ce cuvinte ar fi potrivite alături de femme - charme, tendresse, baute. Elevilor le place să scrie versuri la tema
SIMPOZIONUL NAȚIONAL CU PARTICIPARE INTERNAȚIONALĂ CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Valentina CEBAN () [Corola-publishinghouse/Science/91780_a_93133]
-
alchimic, Ion Barbu evidențiază necesitatea transformării, prin operații succesive, a materialului existențial, în procesul creație artistice, în scopul generării poemului "perfect", tot așa cum, în procesul alchimic, prin albedo / albification, masa confusa a datelor primare, este sublimata în două elemente în antiteza polara unul față de celălalt, a căror convergență (coincidentia oppositorum) este rezolvată în stadiul următor (ribedo), pentru a conduce apoi la obținerea Pietrei Filozofale. Esențială este redobândirea dimensiunii temporale ("intervalul") a experienței, pentru ca, spune Bergson 16, în mod obișnuit, percepem mișcarea
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
of Justice se întemeiază, între altele, pe tezele teoriei contractului social propuse de John Locke, Jean-Jacques Rousseau, dar și pe câteva din ideile formulate de Immanuel Kant10 în perioada criticistă, îndeosebi pe imperativul categoric. Rawls își pune propria concepție în antiteză cu utilitarismul. Pretinsa superioritate a teoriei rawlsiene în raport cu utilitarismul nu rezidă în compararea propozițiilor întemeiate pe observație, pe de-o parte, și a principiilor fundamentale ale teoriei, pe de altă parte. Rawls susține că ceea ce el numește judecăți avute în
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
târziu i se adaugă individualizările empirice. Adoptând ideea unei scări absolute a valorilor pierdem în mod inevitabil contactul ou relativitatea judecăților individuale. Un Absolut încremenit este opus unui șuvoi de judecăți individuate lipsite de valoare. Teza nesănătoasă a absolutismului și antiteza deopotrivă de nesănătoasă a relativismului trebuie să fie înlăturate și înlocuite printr-o sinteză care să dinamizeze scara valorilor însăși, fără să renunțe la ea ca atare. "Perspegtivismul", cum am numit această concepție, *19 nu înseamnă o anarhie a valorilor
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
începutul și sfârșitul propozițiilor tind să aibă o mai mare regularitate ritmică decât mijlocul lor. De obicei, impresia generală de regularitate și periodicitate este intensificată prin procedee fonetice și sintactice : prin figuri de sunet, propoziții paralele și construcții bazate pe antiteză, în care întreaga structură a frazei sprijină modelul ritmic, întâlnim aici tot felul de gradații, de la proza aproape aritmică - propoziții trunchiate pline de accente acumulate - la proza cu un ritm foarte apropiat de ritmul regulat al versului. Principala formă de
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
structura -sensului poate fi ea însăși supusă analizei lingvistice. Putem scrie gramatica unei opere literare sau a oricărui grup de opere, începând cu fonologia și morfologia, continuând cu vocabularul (barbarisme, provincialisme, arhaisme, neologisme) și terminând cu sintaxa (de exemplu, inversiunea, antiteza și paralelismele). Există două puncte de vedere din care putem studia limba literaturii. Putem folosi opera literară numai ca document al istoriei limbii. De exemplu, The Owl and the Nightingale (Bufnița și privighetoarea) și Sir Gawain and the Green Knight
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
de stil sau particularități sintactice revin atât de frecvent și în atâtea contexte diferite, încât nu pot avea un sens expresiv precis. Constatăm că Cicero folosește litota sau preterițiunea de mai multe ori în câteva pagini ; putem număra sute de antiteze în paginile revistei Rambler scoase de Samuel Johnson. Ambele practici trădează înclinație pentru jocul cu cuvintele, nepăsare față de sens. *12 Dar cu toate că ideea corespondenței exacte între o figură de stil și o anumită "valoare expresivă" trebuie părăsită, nu este imposibil
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
stil caracteristice care-i exprimă Weltanschauung-wl ; în cazul figurilor de stil de bază, cum ar fi metafora, fiecare perioadă își are metoda ei metaforică specifică. Poezia neoclasică, de pildă, se caracterizează prin folosirea comparației, perifrazei, epitetului ornat, epigramei, simetriei si antitezei. 261 Pozițiile intelectuale posibile sânt reduse, în fiecare caz, la două sau trei, excluzându-se pozițiile pluraliste. Adesea cea de a treia poziție este o poziție de mijloc, de împăcare a ereziilor extreme menționate : Some foreign writers, some our own
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
ne- anconjurat / pasă cel neîmpăcat / Cu- ieniceri, cu tunuri mari / Ce sparg ziduri cât de mari. Este un discurs al puterii că formă de dominare și opresiune ce Îl caracterizează pe sultan. Discursul puterii se fundamenteză pe existența unei triple antiteze. Antiteza dintre români, reprezentați prin voievod și fiii acestuia, de religie creștină, și turci, reprezentați prin sultan, vizir, ieniceri, de lege turcească ne vorbește despre dualitatea bine - rău, frecvent apărută În textul popular românesc, cu precădere În balada și basm
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Florina-Olimpia Lupiș () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92317]
-
anconjurat / pasă cel neîmpăcat / Cu- ieniceri, cu tunuri mari / Ce sparg ziduri cât de mari. Este un discurs al puterii că formă de dominare și opresiune ce Îl caracterizează pe sultan. Discursul puterii se fundamenteză pe existența unei triple antiteze. Antiteza dintre români, reprezentați prin voievod și fiii acestuia, de religie creștină, și turci, reprezentați prin sultan, vizir, ieniceri, de lege turcească ne vorbește despre dualitatea bine - rău, frecvent apărută În textul popular românesc, cu precădere În balada și basm. O
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Florina-Olimpia Lupiș () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92317]
-
reprezentați prin voievod și fiii acestuia, de religie creștină, și turci, reprezentați prin sultan, vizir, ieniceri, de lege turcească ne vorbește despre dualitatea bine - rău, frecvent apărută În textul popular românesc, cu precădere În balada și basm. O a doua antiteza construită de autorul anonim este cea dintre trup și suflet. Voievodul Brâncoveanu este capabil să se ridice spiritual deasupra suferinței pierderii rangului, prin mazilire, a propriilor copii și chiar a propriei vieți la capătul unei Îndelungi torturi, domnitorul fiind jupuit
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Florina-Olimpia Lupiș () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92317]
-
pe măsura faptelor lor: ,,Câini turbați! Turci, lifta rea!" și-și exprimă, cu orice risc și categoric, opțiunea finală pentru credință străbuna: ,,De-ți mânca și carnea mea,/Să știți ca-au murit creștin/Brâncovanu Constantin". Cea de a treia antiteza amintește de mitul biblic al lui Avraam, pus În fața unei chinuitoare alegeri: dragostea paterna și dragostea față de divinitate. Autorul anonim relatează mai întâi prinderea domnitorului și a fiilor săi de către turci. Totul se petrece Într-o zi obișnuită pentru domnitor
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Florina-Olimpia Lupiș () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92317]
-
de promovare a grupării ieșene de la Viața Românească de la început de secol XX, bunurile culturale periferice au șanse reduse de recunoaștere. Iar atunci când ating succesul, inițiatorii părăsesc provincia optând pentru capitala la care se raportau în construirea unei identități în antiteză. Pentru poporaniștii ieșeni, promovarea specificului moldovenesc s-a convertit, după mutarea Vieții Românești în capitală, în promovarea specificului național 65. Iar dacă pentru nordul Moldovei interbelice nu poate fi vorba de pătrunderea în centrul vieții culturale a unei grupări consolidate
Cărturarii provinciei. Intelectuali și cultură locală în nordul Moldovei interbelice by Anca Filipovici () [Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
antonime și paronime, Editura Litera, București, 2008. Dicționarele de sinonime și de antonime trebuie să fie nelipsite la orele de limba română, ele venind în ajutorul celor ce sunt în căutarea unor termeni echivalenți, a perechilor de cuvinte aflate în antiteză. Aceste dicționare ilustrează „o latură a originalității limbii, dovedind concret bogăția limbii literare, esența romantică a structurii sale și considerabila capacitate de asimilarea limbii în pas cu progresul culturii”. În clasa a IV-a, îndeosebi sub îndrumarea învățătorului, la orele
Caleidoscop by Marlena Cristiana Sorohan () [Corola-publishinghouse/Science/91784_a_93492]
-
socotește fundamentală această observație căci luminează "marea metaforă din care se naște originala viziune botanică asupra lumii la Proust." Feminitatea, pasivismul, cloroza, viața sedentară, sensibilitatea luminii, autocontemplația, totul indică, așadar, afinitatea cu regnul vegetal și explică viziunea și arta proustiană. Antiteza esențială a lumii proustiene are doi poli: de o parte stabilitatea (țărănimea împlantată geografic, nobilimea statornică și vecheă, de cealaltă - instabilitatea (burghezia filistină, superficială, caricaturalăă. Eseul se organizează polifonic, în funcție de aceste axe ideologico-estetice. Conștiința însăși este - în credința lui Proust
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
un întreg capitol estetismului românesc (Sensuri lirice acoperite, Orientarea estetizantă, Alexandru Al. Macedonski, Reviste conmilitone până la ", Primii poeți moderni: Nevroticiiă. În Sensuri lirice acoperite intenția lui Vladimir Streinu nu este, în principal, de a face un act critic reparator în antiteză cu gestul mentorului junimist. Titu Maiorescu sancționase prin excludere o serie de poeți în studiul său O cercetare critică asupra poeziei române de la ": Cezar Bolliac, Costache Stamati, întâiul Alecsandri, Dimitrie Bolintineanu, I. Catina, C. A. Rosetti, Al. Sihleanu, G. Crețeanu
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
risipitor, care este asemenea unei „renașteri” din propria-i cenușă, a unei ridicări din destrămarea propriei ființe, și, pe de altă parte, în primirea sau reconsiderarea pe care același părinte bun i-o acordă cu bucurie și cu dragoste firească. Antiteza dramatică a vieții fiului risipitor, depărtarea de casa părintească și prăbușirea într-o lume josnică - revenirea în brațele iubirii părintești, are un punct central: „venirea în sine”, piatra de hotar care îl face pe cel căzut în prăpastie săși vadă
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
ar putea să fie, ea nu este, ar trebui deci s-o reformăm în sensul acesta, sau cel puțin să inventăm alta care să satisfacă această exigență". Într-un "efort de sistematizare", poeticianul îl așază pe Socrate (mimologismul secundar) în antiteză cu Leibniz (convenționalismul secundar). Cratylos reprezintă mimologismul absolut, iar Saussure, convenționalismul absolut. Hermogene este în postura de a refuza sau de a nu se pronunța asupra celor trei propoziții ale ""doctrinei" mimologiciste: A. limba trebuie să fie mimetică; B. limba
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
probabilitățile, abia o dată cu Critica rațiunii pure (1781) a lui Immanuel Kant11, cu un sens asemănător, dar puțin mai larg. Aici, Kant definea antinomia drept "contradicție între două legi, două judecăți sau raționamente, dintre care una se numește teză iar alta antiteză, ambele având, în aparență, aceeași veracitate, deși se contrazic"12. Cum se vede, pe lângă contradicția dintre legi, cuprinsă de altfel în chiar etimologia termenului (anti-nomos), este admisă și contradicția dintre două simple judecăți sau dintre două raționamente. Aceasta înseamnă că
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
la el un alt sens decât în logica formală și un alt statut. Este vorba de ceea ce este cunoscut drept contradicție dialectică. Contradicția formală este un raport static, pe când la Hegel contradicția devine un raport dinamic, în care teza și antiteza sunt legate, întreținând un joc în care se resping și totodată se presupun 23. Diferența dintre contradicția dialectică și cea formală o relevă foarte bine Gheorghe Enescu. După el, contradicția dialectică este o categorie ce exprimă unitatea și dinamismul tendințelor
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
realități sau determinații diferite. Intelectul logic are tendința să interpreteze această diferențiere ca o încercare de a masca sau escamota antinomia. Ea, însă, are de fapt o altă semnificație. "Diferențierea în chestiune vrea să constituie de fapt o indicație că antitezei, deși fără soluție logică, i se postulează o soluție în afară de logică (...), că logicul trebuie depășit și că antinomia e presupusă ca soluționată împotriva posibilităților noastre de înțelegere" (subl. n., V.M.)71. Acest fapt este o transfigurare a antinomiei, susține Lucian
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
timpul și spațiul, ca și divizarea materiei sunt valabile numai pentru lumea fenomenală, nu și pentru în-sinele fenomenelor. Celelalte două antinomii 275 sunt amândouă adevărate, însă nu pe același plan. Tezele sunt valabile pentru lucrul în sine, pentru inteligibil, iar antitezele pentru fenomen sau sensibil. Nu voi dezbate aici nici rezolvarea kantiană a antinomiilor, nici corectitudinea acesteia. Ceea ce mă interesează este statutul antinomiilor și finalitatea pe care întâlnirea cu antinomicul o are în gândirea filosofului german. Iar acest lucru este acum
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
noi, în însăși firea transcendentului"280. Descoperirea ideației dogmatice îi dovedea acest lucru. În Despre conștiința filosofică, Lucian Blaga desfășoară încă trei argumente 281: 1) Gândirea metafizică nu duce totdeauna și inevitabil la construcții antinomice. Argumentele posibile în favoarea tezei și antitezei nu au o stringență logică impecabilă, ca să se poată afirma că teza și antiteza se impun cu egală forță și în mod necesar. De altfel, o afirmație metafizică se sprijină întotdeauna numai pe o argumentare aproximativă; 2) Chiar dacă gândirea metafizică
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]