4,171 matches
-
șuvoi de curent electric, delicat și constant, în cămările de apă ale petrecărețului râu Dâmbovița. Pe această plajă, îngroșată de depunerile succesive ale solzilor geologici, își distribuise, desigur, în 1892, profesorul Mina Minovici, paralelipipedele sălilor sale de disecții, criminologie și antropologie preistorică, ale proaspăt înființatului său Institut de Medicină Legală. Pentru a însemna chiar punctul în care cele două vârtejuri de apă își contopiseră cursurile, inițiatul Profesor înălțase, drept baliză, Capela Institutului, cu hramul Sfântului Mina, cu planul întocmit în cruce
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
te mărginești cu toate și în primul rând cu tine. Gânditorii care n-au meditat asupra omului nu știu ce înseamnă a suferi pentru cunoaștere și a-ți semna sentința prin fiecare gând sau a-ți astâmpăra avânturile într-o tristețe orgolioasă. Antropologia e un amestec de zoologie și psihiatrie. Poți construi utopii - privind doar florile. Paradisul nu-i un apendice al botanicii? Voluptatea ne scoate din lume, în deosebire de plăcere, care, neadresîndu-se decât simțurilor, e lipsită de culoare religioasă. Nimic nu
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
o sumă de valori și realizarea lor minoră este interesantă problema acestor culturi, ci pentru omul care se frământă în ele, care nu le acceptă și vrea să le salveze salvîndu-se. Problema culturilor nu interesează numai filozofia istoriei, ci și antropologia. Și dacă privind destinul omului istoricește, culturile mari îi asigură o evidență, nu este același caz în cele mici, în care destinul omului adaugă condiției pur umane un plus dramatic, rezultat din anomaliile și insuficiențele lor. Nu este deloc comod
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
în măsura în care cele omenești sânt eterne. Așa este omul de puțin spiritualizat, încît, din instituția cea mai puțin spirituală care se poate concepe, și-a făcut o axă a vieții lui. Existența permanentă a armatei este o probă definitivă pentru orice antropologie pesimistă. Omenirea nu-și poate permite luxul și fanteziile anarhiei. Dacă am scoate armata din istorie, devenirea universală ar semăna unei lecții de pedagogie. Se vede treaba că toate întîmplările au fost sângeroase, că tot ce am pățit până acum
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
faze o semnificație mediocră, pentru ca să degenereze într-un exemplu trist de fadoare teoretică și politică. Lipsa de patos și de anvergură, preocuparea teoretică de tactică, dar fără instinct în luptă; viziunea unei fericiri comode, neancorate în necesitățile complexe ale omului (antropologia mediocră a oricărui tip de democrație); economism searbăd și doctrinarism stupid - sânt note ale mizeriei profunde, ale viciului și incapacității politice a social-democrației. Față de ea, comunismul este un fenomen apocaliptic. La ce i-au folosit social-democrației ideile ei "generoase"? La
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
fie considerabil. Pot afirma fără nici o reticență că, alături de economia politică, psihologia maselor este una dintre științele omului ale căror idei au făcut istoria. Vreau să spun că ele au marcat în mod concret evenimentele epocii noastre. În comparație cu ele, sociologia, antropologia sau lingvistica rămîn științe făcute de istorie. Pentru această psihologie, factorii economici sau tehnici contribuie în mod cert la puterea conducătorilor. Dar există un cuvînt magic ce numește, singur, adevărata cauză: cuvîntul mulțime sau, și mai bine, masă. Revine adesea
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
contact cu numeroși scriitori, savanți, oameni de stat și filosofi preocupați de astfel de întrebări. Dornic să facă o carieră, să intre-n Academie ori să fie numit la Universitate, s-a lansat în cercetări extrem de variate, de la fizică la antropologie, de la biologie la psihologie. Cea din urmă se afla atunci la începuturi, Le Bon fiind dintre primii care au realizat ce interes va stîrni această știință, în deceniile următoare. În ciuda întinselor sale relații, a încrîncenării cu care și-a urmărit
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
comportamentul mulțimilor, teoria lui despre criminalul înnăscut fiind deja celebră. După el, mulțimile sînt alcătuite din indivizi cu tendințe delincvente sau, cel puțin, ele urmează astfel de indivizi. Pretinde că psihologia maselor poate fi abordată simplu, ca o parte a "antropologiei criminale, criminalitatea fiind caracteristica internă a oricărei mulțimi". Aceasta din urmă se înscrie într-o tendință mai generală, nouă în epocă. De consemnat sînt eforturile de a crea o doctrină juridică, pentru a pedepsi actele colective contrare legii: " Ceea ce definește
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
umană inclusiv istoria și cultura și nimic din cadrul acesteia nu îi este străin. Contrar unei opinii foarte răspîndite, de aici rezultă că diversele studii ale lui Freud nu sînt contribuții la o serie-ntreagă de științe: Totem și Tabu la antropologie, Viitorul unei iluzii la știința religiilor, Moise și monoteismul la istorie, Psihologia maselor și analiza eului la sociologie și așa mai departe. Da, el studiază materialele acumulate de toate aceste discipline. Discută interpretările curent vehiculate de ele. Dar o face
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
sfîrșește prin a curăța descoperirile psihologiei maselor a lui Le Bon de zgura poziției lor politice îndoielnice"369. Asta fără ca Freud să o fi dorit, ba chiar împotriva voinței lui. Cert e că majoritatea științelor omului economia, istoria, sociologia sau antropologia au cunoscut schimbări analoge. Născute pentru a fi științe ale ordinii, ele au virat spre revoluție. Dar toate științele amintite au intrat în curba aceasta respectînd trunchiul noțiunilor clasice 370. Dacă, în psihologia mulțimilor vom dori să desprindem aceste noțiuni
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
Atrag atenția lectorului asupra acestui punct. Căutarea unei religii profane bîntuie Europa. Psihologia mulțimilor se interesează de religie nu ca de un reziduu al trecutului, așa cum o face sociologia, nici ca de un aspect al culturilor primitive, cum o vede antropologia, ci ca de un lucru aparținînd prezentului și viitorului culturilor avansate. Cu acest titlu a studiat-o Le Bon, și tot sub această premiză Freud a zăbovit asupra ei aproape douăzeci de ani. 188 G. Le Bon, La Psychologie des
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
Standard Edition, t. XX, p. 71. 356 S. Freud, Moses and Monotheism, Standard Edition, t. XXIII, p. 70. 357 S. Freud, New Introductory lectures on Psychoanalysis, Standard Edition, t. XXII, p. 179. 358 Așadar, e greșit să vorbim despre sociologia, antropologia sau istoria lui Freud și, a fortiori, să le delimităm în raport cu psihologia, sau invers. 359 P. Rieff, Freud, the Mind of a Moralist, ed. cit., p. 225. 360 H. Korsh, Marxism and Philosophy, Johns Hopkins University Press, Londra, 1970. 361
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
etc. Pe măsură ce studiile au progresat în acest domeniu, a devenit clar că investigarea comportamentului de cumpărare și consum solicită o abordare interdisciplinară. Astfel, evoluția studiului comportamentului consumatorului s-a aflat în strânsă legătură cu dezvoltarea altor științe precum psihologia, sociologia, antropologia și, în special, economia politică, primele abordări ale comportamentului de consum aparținând teoriei microeconomice,<footnote Andrei Anghelina, „Aspecte microeconomice clasice și moderne ale comportamentului de consum al populației”, Studia Universitatis, Seria Științe economice, nr. XXI, Partea 1, Arad, 2011, pp.
Comportamentul consumatorului by Adrian TĂNASE () [Corola-publishinghouse/Science/209_a_178]
-
etc. Pe măsură ce studiile au progresat în acest domeniu, a devenit clar că investigarea comportamentului de cumpărare și consum solicită o abordare interdisciplinară. Astfel, evoluția studiului comportamentului consumatorului s-a aflat în strânsă legătură cu dezvoltarea altor științe precum psihologia, sociologia, antropologia și, în special, economia politică, primele abordări ale comportamentului de consum aparținând teoriei microeconomice,<footnote Andrei Anghelina, „Aspecte microeconomice clasice și moderne ale comportamentului de consum al populației”, Studia Universitatis, Seria Științe economice, nr. XXI, Partea 1, Arad, 2011, pp.
Comportamentul consumatorului by Adrian TĂNASE () [Corola-publishinghouse/Science/209_a_177]
-
experienței hermeneutice. Pentru Gadamer, „întreaga experiență a lumii este mediată lingvistic”1. Dacă în accepția sa limba are un caracter evenimențial, grație puterii revelatoare a limbii, acest lucru se datorează și unei meditații asupra „hristologiei, ce deschide drumul unei noi antropologii care reconciliază într-o manieră nouă spiritul omului, înțeles, în finitudinea sa, cu nemărginirea dumnezeiască. Ceea ce noi am numit experiență hermeneutică își găsește aici adevăratul său teren”2. Limba, care marchează natura profundă a umanului, are capacitatea de a găzdui
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
a inteligenței livrești. Evanghelizează cel care binevestește alături de un angelos, ce și-a făcut din Cuvântul Scripturii „pâinea cea de toate zilele”. Nu o „demitologizare” a Noului Testament ar trebui să ne propună teologia protestantă în acest secol, ci demistificarea antropologiei care a forjat metoda exegezei istorico-critice. Din antropologia modernității definirea omului ca „ființă teologică”2 a fost abandonată. Lipsită de „un călăuzitor” (Fapte 8,31), practicată ad modus recipientis, exegeza Scripturii, a rătăcit prin labirintul kerygmei exigența mult mai dificilă
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
un angelos, ce și-a făcut din Cuvântul Scripturii „pâinea cea de toate zilele”. Nu o „demitologizare” a Noului Testament ar trebui să ne propună teologia protestantă în acest secol, ci demistificarea antropologiei care a forjat metoda exegezei istorico-critice. Din antropologia modernității definirea omului ca „ființă teologică”2 a fost abandonată. Lipsită de „un călăuzitor” (Fapte 8,31), practicată ad modus recipientis, exegeza Scripturii, a rătăcit prin labirintul kerygmei exigența mult mai dificilă a chenozei, uitând că „înțelepciunea lui Dumnezeu nu
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
teologică (în sfera invizibilului). La fel, rațiunile teologice oferite în apărarea practicilor ascetice nu au coincis întotdeauna. Într-un studiu recent, John Behr a arătat diferența majoră între protologia și eshatologia care justifică sau chiar impun recursul la asceză în antropologia lui Clement Alexandrinul (150-215) și, respectiv, Irineu al Lyonului (120/140-203/204)1. Deși aparțin aceleiași perioade istorice, chiar răspunzând acelorași adversari ai creștinismului (gnosticii), cei doi Părinți ai Bisericii au articulat două perspective diferite asupra corporalității. Irineu este adeptul
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
mediat de transformarea ascetică a corporalității (echivalând cu ceea ce Dumitru Stăniloae numea „plasticizarea rațiunilor divine din om”); prefacerea lăuntrică, în sens total, nu poate ignora contextul eclezial, de extensie universală. În sfârșit, Foucault este obligat să minimalizeze consecințele surprinzătoare ale antropologiei unor autori creștini precum Irineu al Lyonului sau Meliton de Sardes (și, în genere, reprezentanții „școlii asiatice” din teologia creștină antică)1. În fapt, aprecierea trupului este o premisă a Crezului creștin, care vede Întruparea Cuvântului ca pe un nou
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
urmând calea revelată de Hristos. Autoafectarea Vieții care poate transfigura lumea prin fiecare om renăscut în Fiul de către Tatăl nu amenință libertatea (falsă) a unui posibil refuz. Măsura participării la procesul propriei regenerări coincide strict cu depășirea definiției clasice a antropologiei grecești (zoon logon echon), captată cu entuziasm de spiritul modernității. Natura umană se descoperă pentru Michel Henry numai în Ipseitatea hristică pentru că doar ea - „Chip nevăzut al Tatălui” (Col. 1,15) și Arhetip al chipului - își împlinește vocația perpetuei regenerări
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
divină infinită, dar necomunicată oamenilor)1. O asemenea perspectivă lasă loc imens pentru speculație în domeniul teologiei naturale. O definire a naturii divinului ca „irezistibilă putere” apare limpede la Hobbes 2 și montează, desigur, un set de propoziții destabilizatoare pentru antropologia și cosmologia spirituală a tradiției creștine. Reducția dimensiunii iconice (apofatică, deci inepuizabilă) a umanității, în care se reflectă divinul, la natura unei voințe determinate, obligă individul să acționeze după principiul economiei puterii, dozându-și energiile pentru control și manipulare. Pe
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
Marx afirmă tacit existența unui început în care lucrurile se bucurau de o natură preexistentă oricărui act de semnificare culturală. Marx mai credea în posibilitatea separării funcției economice de ritualurile religioase în cadrul societății primitive. Or, acest fapt infirmă categoric descoperirile antropologiei culturale contemporane. Nu orice act de „schimb” - integrat uneori în logica subtilă a darului - este un proces de alienare, așa cum „valoarea de uz” nu poate fi niciodată stabilită precis în raport cu „valoarea de schimb”. Deși recunoaște o parte din tensiunile intrinseci
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
Mt. 10,12-13). Căci „așa cum actul creației nu ia nimic din Dumnezeu, tot astfel dăruirea noastră de sine nu implică nici o pierdere, ci mai degrabă o nouă primire de ființă, care constă în mod fundamental în orientarea către Celălalt”2. Antropologia lui René Girard 3 pare să confirme critica augustiniană a „păgânismului”. Creștinismul o rupe în mod radical cu religiile sacrificiale care, în lumea veche, sunt rezultatul camuflajului colectiv al dorinței ca rivalitate mimetică. Pentru Girard, motorul violenței este ascuns în
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
știința politică nu s-a autoizolat în raport cu celelalte sfere intelectuale, ci a păstrat dintotdeauna o relație specifică. Ca urmare, delimitarea obiectului de studiu al științei politice trebuie realizată având în vedere disciplinele în care ea se aplică, precum filosofia politică, antropologia, istoria, sociologia, psihologia socială etc. Necesitatea circumscrierii unui obiect propriu de studiu, condiție esențială a formării și existenței oricărei științe, face ca discursurile centrate pe această dimensiune să accentueze deosebirile existente între diferitele discipline științifice 8. Politologul britanic David Robertson
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
locul politicii în viața socială. Teoria politică se concretizează în idei și reprezentări politice, sistematizări filosofice și ideologice, reconstrucții de ordin empiric ale faptelor și fenomenelor politice, exprimate în discipline de științe politice, cum ar fi: sociologie politică, filosofie politică, antropologie, relații internaționale, politici publice. Politologii au sintetizat observațiile empirice și au dedus linii directoare care au dus la formarea marilor teorii ale gândirii politice axate pe modele, concepții și reflecții teoretice referitoare la politică 10. Diferențele dintre politică și politic
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]