271,809 matches
-
Luciei Zaharescu și de un studiu introductiv scris de Marcel Tolcea. De pe ultima filă a volumului cititorul află că primele zece exemplare ale cărții au fost însoțite de „o piatră pictată“ de Adrian Mănescu. O carte-obiect așadar, cum au mai apărut cîteva în România. Noutatea vine din faptul că aceasta e prima ediție anastatică a unui manuscris publicată la noi în țară. Calitatea hîrtiei de tipar, eleganța literelor și a paginării compun un volum care se adresează privirii. Dar sînt acestea
Cartea-obiect by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13504_a_14829]
-
sensuri camuflate în operele literare ale lui Eliade, sînt citate, tale-quale, diferite pasaje din studiile scriitorului. Și cam atît. Nu există pînă acum o lectură a lui Eliade prin Eliade. Aceasta ar fi miza unui studiu, semnat de Sabina Fînaru, apărut de curînd la Editura Univers și intitulat chiar așa, Eliade prin Eliade. Studiul are mai bine de trei sute de pagini - spațiu suficient pentru a ne aștepta la o lectură completă și complexă a beletristicii scriitorului - și poartă, pe coperta a
Cartea-obiect by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13504_a_14829]
-
ceaușistă și devenit celebru tocmai prin importanța - cu incontestabile valențe stilistice - acordată eufemismului). Este greu de spus, de aceea, dacă într-o eventuală istorie a literaturii române locul acestui volum de proză scurtă trebuie fixat în preajma „desantiștilor” sau printre cărțile apărute în anul 2003. Important este faptul că povestirile și schițele lui Pavel Șușară - recondiționate sau nu - sînt pline de prospețime, iar lectura lor este savuroasă chiar și acum cînd realitatea absurdă a vieții în regim comunist devine pentru români o
Viață-literatură și retur by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13486_a_14811]
-
ironice și glumețe, are o anume instabilitate semantică, vorbitorii atribuindu-i valori destul de subiective. În Dicționarul de argou al limbii române (1996) de Nina Croitoru Bobîrniche, e înregistrat termenul penalistă „prostituată de duzină”, în vreme ce adjectivul penal, chiar dacă nu devine cuvînt-titlu, apare în multe sintagme: femeie penală („homosexual pasiv”), fetiță penală („homosexual pasiv; prostituată de duzină”), țigară penală („țigară făcută de deținuți din mucurile de țigări înfășurate în hîrtie de ziar”), beton penal („arpacaș”) ș.a. Ceea ce pare să lege toate aceste expresii
„Penal” by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13492_a_14817]
-
substitute ale normalității unei vieți în libertate. Exemplele sînt preluate de Dicționarul de argou și expresii familiare al limbii române (1998), de Anca și George Volceanov, chiar cu indicația explicită a provenienței lor din „jargonul deținuților”; la aceiași autori, penală apare și ca substantiv (cu sensurile „țigară” și „homosexual”). În cartea sa despre Semiotica discursului juridic, Adriana Stoichițoiu Ichim menționează termenul penalistă ca exemplu de influență a limbajului juridic asupra argoului infractorilor. Folosirea în mediul specific e ilustrată și în unele
„Penal” by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13492_a_14817]
-
din care aflăm că se poate vorbi, într-un mod destul de tehnic, de haine penale - „I-am pregătit hainele penale ce trebuia să le ia înainte de a intra la «țuhaos»” (Ioan Chertiție, Confesiunile unui gardian, 1991, p. 105), dar cuvîntul apare și, injurios, în apelativul „jigodie penală” (id.ib. 106); e clar că adjectivul își poate extinde folosirea, și vorbitorii sînt conștienți de inovații: „ne-am apucat de băut ceai penal; așa numeam apa cu zahăr, că dacă am fi avut și
„Penal” by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13492_a_14817]
-
scoată din mintea acestor oameni fără minte asemenea idei năstrușnice? Mai ales cînd istoricii români ai epocii vechi tac mîlc și, ca să denunțe impostura traducerii Codului Rohonczy de către dna Enăchiuc, dl Neagu Djuvara abia a găsit doi specialiști dispuși să apară la televiziune. În scris, dl Babeș e aproape un pionier, după ce Observatorul cultural și România literară au semnalat, dar nu prin pana unor istorici, aberațiile cu pricina. Între timp, România Mare continuă a oferi spațiu halucinațiilor tracomane ale lui Ion
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13501_a_14826]
-
patetică: „No, man’s land: dau un regat/ pentru o leafă de poet/ la primărie, pentru un bilet/ de loterie.// Aș prinde șobolani în plasa/ poemelor,/ aș lăuda contabilul șef,/ aș lustrui chipul și chiupul/ istoriei municipale” (Leafă de poet). Apare și locuința de bloc a poetei, „cutie de locuit”, cum ar spune Mircea Eliade, așezată la o inconfortabilă înălțime ce-i acordă vertijuri iluzoriu celeste: „O cameră la etajul opt/ în lumina după-amiezii de iarnă,/ O încăpere, zar de uraniu
Feminitate versus provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13509_a_14834]
-
străduiește a trece dincolo de suprafețele ei dur pitorești, nu o dată rebarbative, spre a sugera o dualitate a principiului „metafizic” ce-o guvernează. E o înfruntare, socotește poeta, între divin și demonic, un maniheism însă nu formal dramatizat, ci bonom, întrucît apare atins de dispoziția relativizării, ca și de... plictis. O înfruntare din capul locului... necavalerească, deoarece terenul pe care se desfășoară aparține mentalității demonizate, fie și printr-o vicleană nuanțare conjectural neutră: „În ceruri ca de beton bunul Dumnezeu/ își întoarce
Feminitate versus provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13509_a_14834]
-
compar aici protagoniștii), scriitorul care trece de la 10.000 la 350.000 de exemplare vîndute este dat afară din redacția “Perpendiculaire”-i, sub acuzația de a împărtăși principii reacționare. Foarte interesant este că tocmai această carte, “fascistă” sau măcar “reacționară”, apare nominalizată pe traseul avangardei literare europene conceput de redactorii lui “Magazine littéraire”5, traseu început în 1830 cu Hernani și cuprinzînd, pînă la menționarea autorului Particulelor, încă vreo treizeci de autori, printre care Baudelaire, Rimbaud, Barthes, Foucault, Deleuze sau Fukuyama
Scandalosul Michel Houellebecq by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13496_a_14821]
-
a cadrelor” despre care vorbeam, și tocmai aici Houellebecq a fost imitat cu o încăpățînare caricaturală de Frédéric Beigbeder, angajat chiar al unei societăți publicitare care l-a concediat imediat ce romanul său 99F - titlul reia prețul de vînzare al cărții - apare în anul 2001.
Scandalosul Michel Houellebecq by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13496_a_14821]
-
Ea e ambasada etimologică a Creației și însoțește peste tot în spirit drumul de la profan la sacru. În esența ei, această religie este prezentă în toate celelalte religii”. De remarcat reversibilitatea nu lipsită de orgoliu a comparației, deoarece religia însăși apare estetizată. De altminteri, nu se poate vorbi despre factorul religios în poezie, în chip convingător, dacă acesta nu-i este consubstanțiat. Transilvan tipic, Ion Mircea are vocația transcendenței, oficiată într-un limbaj solemn, cvasiliturgic, croit pe o trăsătură endemică, exprimată
Între două stări-limită by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13489_a_14814]
-
În iunie 1916, membrii trupei sărbătoreau apariția primului număr al Cabaretului Voltaire. Placheta, destul de sobră, are vreo treizeci de pagini și poartă amprenta lui Hugo Ball. Ansamblul, alcătuit fără pretenții, e serios, ca o «culegere literară și artistică». Cuvîntul Dada apare aici pentru prima oară, fără vreo precizare. De altfel, nu găsim nici un text teoretic care să lămurească obiectivele mișcării ce se pregătește. Revista se voia ultimul strigăt în materie de avangardă.18) Conținea, în principal, poemele citite la Cabaret, printre
François Buot: O biografie a lui Tristan Tzara by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13478_a_14803]
-
Kandinsky, nemți, români și chiar apatrizi... În Dialog între un birjar și o ciocîrlie, semnat Huelsenbeck și Tzara, se anunța viitoarea apariție a unei noi reviste cu specific Dada. Una din replicile ciocîrliei este: Pentru că primul număr al revistei dada apare pe 1 august 1916. Prețul: 1 fr. Redacția și administrația: Spiegelstrasse 1, Zürich, ea nu are nici o legătură cu războiul și încearcă să introducă o activitate modernă, internațională, hi hi hi hi.» Micul grup începea să supraliciteze. Găsea că tonul
François Buot: O biografie a lui Tristan Tzara by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13478_a_14803]
-
sale de agitator și cu nihilimsmul său imbatabil, Tzara preia conducerea operațiunilor. Dada 1 a ieșit de sub tipar în iulie 1916. Volumul arată bine, cu coperta portocaliu intens, concepută de Iancu. Conținutul literar e tot eclectic și internațional. Dada 2, apărut în decembrie 1916, e din același aluat. Numeroase articole amintesc interesul grupului Dada pentru futurism, ca și pentru toate expresiile avangardei în planul poeziei și al picturii. De-abia în numărul 3, din decembrie 1918, Dada și-a găsit vocea
François Buot: O biografie a lui Tristan Tzara by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13478_a_14803]
-
-o ușor. Scoateți apoi tăieturile din ziar una cîte una. Copiați conștiincios, în ordine...» Ce succes! Prietenii l-au purtat pe Tzara în triumf și au început să circule cele mai absurde zvonuri despre adevărata sa identitate... Alberto Savinio, care apare în sumarul lui Dada 1, mărturisește: «Mai mult decît o ființă în carne și oase, Tristan Tzara este un nume, o siglă, un strigăt de luptă. Pînă într-atît, încît începuse să se răspîndească bănuiala că Tristan Tzara ar fi un
François Buot: O biografie a lui Tristan Tzara by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13478_a_14803]
-
refugiați, pe care reușește finalmente să o impună NKVD-ului și părții sovietice. Realizare excepțională care merita cel puțin o bibliografie. Este meritul lui Liviu Vălenaș și al Editurii Vremea de a o inaugura cu volumul de față (în 1990 apărea totuși și un articol al lui Mihai Pelin în această chestiune), ce include convorbirile de la Paris cu Alexandru Danielopol pe perioada 1994-1996, o convorbire cu Romulus Cordescu (unica persoană în viață dintre cele semnatare, în noaptea de 12 spre 13
Conjuncția salvatoare by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/13505_a_14830]
-
oribil: revolver! Ești trăsura de unire Între viață și mister! Mă întrebi ce cred eu despre proza noastră de azi. Admir puterea de lucru a romancierilor, - se scriu multe romane. La sfârșitul secolului (XIX!) se scriau schițe, nuvele. Când a apărut, de pildă, romanul Dan al lui Vlahuță, Caragiale l-a cam luat peste picior, sfătuindu-l să scrie mai scurt - romanul e lucru complicat, monșer, - spunea - trebuie să mai învățăm. În schimb, astăzi proza satirică sau umoristică mi se pare
Masa intelectualilor by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13513_a_14838]
-
Ion Buzași A apărut, datorită lui Ion Mărgineanu această culegere de pagini memorialitice dedicate lui Iosif Pervain. A fost un profesor remarcabil la Filologia clujeană, vreo trei decenii după al doilea război mondial, dar în afara istoricilor literari și a unor generații (două-trei) de profesori
Recuperare by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/13526_a_14851]
-
Stolojan a spus că din partea ministrului Sănătății liberalii așteaptă demisia de onoare. În județul Gorj, scrie tot ADEV|RUL, Familia Mischie dă startul anului școlar. Înainte de a cita, Cronicarul simte nevoia să vă prevină că variațiuni pe această temă au apărut și în alte ziare locale, încît e exclus ca reportera să fi fabulat: „Fiica liderului PSD Gorj, Marionela Mischie (13 ani), a deschis ieri noul an școlar la Școala nr. 8 din Tîrgu Jiu, alături de mama sa, ea luînd cuvîntul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13520_a_14845]
-
mama sa, ea luînd cuvîntul în calitate de reprezentant al elevilor. Au mai urcat la microfon dna Sanda Mischie - mamă și consilier local - și o elevă prezentată drept «colega elevei Mischie»...”. Cu alte cuvinte, în nomenclatorul de funcții din județul Gorj a apărut și aceea de coleg al familiei Mischie. Să recunoaștem însă că tot acest circ rușinos nu s-ar putea face fără contribuția localnicilor care acceptă, fără să clipească, asemenea situații umilitoare. Vestitul Parc Ioanid, una dintre tot mai puținele insule
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13520_a_14845]
-
o pagină de istorie moartă. Sîntem de pe altă lume. Copiii aceia nu au nevoie nici de comuniști, nici de noi. Nici de călăi, nici de victime.” (pp. 31-32) În pofida dimensiunilor sale reduse, Mortido este unul dintre cele mai complexe romane apărute la noi în ultimii ani. În structura sa se găsesc condensate aplicații de naratologie și lingvistică, observații de sociologie și politologie, o mică istorie a perioadei de tranziție de după căderea regimului comunist și - aproape că nu mai e cazul să
Ucigaș fără simbrie by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13506_a_14831]
-
La pensée du roman, Gallimard, 2003), el pare a formula concluziile unei dezbateri seculare. Despre roman s-a scris o bibliotecă enormă și în continuă expansiune. Dacă analizele istorice, tematice, filozofice, stilistice etc. se numără cu miile și continuă să apară în ritm alert, analizele consacrate romanului ca specie, rigorilor lui interne, sînt infinit mai puține: o bibliografie exigentă nu reține mai mult de cinci-șase titluri fundamentale - de la scrierea de tinerețe a lui Lukács pînă la contribuțiile deja clasice din anii
Meditații asupra romanului by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/13517_a_14842]
-
observa - în registrul familiar juvenil al românei vorbite-scrise - multe noutăți, dar și surprinzătoare persistențe ale unor fenomene mai vechi. O lungă discuție despre legitimitatea și utilitatea copierii (în Forum ComputerGames, 2001) permite să se constate frecvența destul de ridicată cu care apar, în limbajul tinerilor, formele fără sufixul -ez ale verbului a copia; mai ales la conjunctiv, la persoanele I și a II-a singular și a III-a singular și plural - “eu am dat ieri teza la mate și... a trebuit
Vechi și nou by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13514_a_14839]
-
vezi băi... că se scrie corect e bine să copiezi nu să copii cum zici tu”. Formele (să) copii, (să) copie sînt variante morfologice neadmise de norma actuală, dar atestate în trecut; în dicționarul academic (DA), o formă fără -ez apărea într-un citat din N. Iorga („neglijă să le copie din nou”), indicîndu-se și tendința de a se folosi forma fără -ez mai ales la conjunctiv. Al. Graur trecea, în dreptul formei înregistrate copii, indicația „frecvent în Moldova”. Desinențele formelor în
Vechi și nou by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13514_a_14839]