2,251 matches
-
dubioase, departe de a corecta aceste tare, le-a sporit cu sentimentul general că, de fapt, nimic nu s-a schimbat. În aceste condiții, instituțiile existau, e adevărat, dar funcționau pe jumătate arbitrar sau chiar deloc. Când a dispărut frica apăsătoare și generală din timpul comunismului, în locul ei s-a instalat anomia. Îmi amintesc prea bine cum, în primele luni ale lui 1990, pietonii circulau voios și ostentativ pe carosabil doar fusese revoluție! Ca niște adolescenți scăpați de sub supravegherea părinților, românilor
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
tragedie a morții propriului fiu. Bătrânul e copleșit de o tristețe întreținută prin cultul față de niște obiecte fetiș și mai cu seamă față de portretul băiatului, tristețe ce așteaptă să fie curmată cât mai grabnic, o dată cu obștescul sfârșit. Copleșit de atmosfera apăsătoare ("simțeam alături de mine bătaia aripei morții ce mă lovise cu aringerea ei aspră"), naratorul observă totuși că hoțul de Zenon trăiește pe ascuns cu Aglae, trecând peste orice scrupul moral. Reflecția din final ("astfel aruncă viața pe țărmul ei când
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
din nou punctele noastre de convergență spre mioritism, la toate nivelele de cultură, orale și savante. Autorii reușesc, prin efort comun, să scoată mioritologia din impas. Ei nu repetă vechile idei, fecunde la vremea lor, dar care începuseră să devină apăsătoare prin repetiție, ci găsesc noi căi de acces către esența problemei, reînnoind-o, revitalizînd-o, așa cum și Moartea se vrea mereu prezentă. Cea mai recentă abordare, inedită și ea ca perspectivă științifică, a efectuat-o Ștefania Mincu, Miorița-o hermeneutică ontologică
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
de l-ai iertat când a greșit față de măria ta, dar acu’ să-l ierte caii, că a întrecut măsura. — Dumneata, spătare, ne-ai scris că maica are gânduri bune de dragoste față de noi toți, spuse vodă malițios. O liniște apăsătoare domină încăperea. Fiecare din cei de față își auzea sângele zvâcnind. Mihai îl privea tăcut pe Șerban. Nici un cuvânt. Doar privirea rece ca gheața. Vodă lăsă privirea în jos când glasul obosit, tremurat și slab al doamnei Ilinca începu să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
adormi și ea. Zgomotul loviturilor în poarta de lemn de stejar îl făcu pe Brâncoveanu să sară din pat drept în picioare. Dădu laoparte draperia grea de brocard de la fereastră dar nu văzu nimic; afară era noapte adâncă și întuneric apăsător, căci ploua mărunt și rece. Ușa odăii de dormit se deschise și un argat intră cu o lumânare în mâini. — Dorobanți de la curte, spuse el, făcând un gest spre direcția din care veneau bubuiturile în poartă. — Deschide-le până mă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cursul anilor de la Spăsitorul Hristos 1699 luna iulie 28”. Noi l-am plâns, căci ne-au murit în brațe. Acesta este înscrisul și este săpat în piatră, ce alt înscris ne-ar putea dezlega? Se lăsă o liniște atât de apăsătoare, încât fiecare din cei trei ar fi putut să numere secundele după pulsul care le răsuna în piept. După un timp, foarte încet, Mavrocordat întrebă: — Este adevărat că în cronica ce o ține boier Greceanu este pomenit sfârșitul lui Scarlat
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
a durut însă că drumul măriei tale la Odrii a fost pus la cale și dintre Cantacuzini, fără să pun la socoteală lucrătura lui Cantemir, bărbatul Casandrei... Să înțeleg că Bălăcenii ți-au rămas credincioși? Întrebarea rămăsese suspendată fără răspuns. Apăsătoare, liniștea săpă o cută aspră între sprâncenele marelui spătar, adâncită de umbrele mișcate de pâlpâirea lumânărilor. Vodă se întoarse, privirea pe care de obicei și-o păstra blajină, acum rece și cercetătoare o plimbă de la un Cantacuzin la celălalt. Fața
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
îi recomandă să se ducă la grajdurile Curții, ca să supravegheze îngrijirea calului cu care a venit pentru a putea astfel sta la dispoziția domnitorului. Omul se înclină, salută și ieși. În urma lui încăperea se umplu cu acel soi de liniște apăsătoare, care prevestește furtuna. Nu se mai auzea gâfâitul stolnicului. Spătarul, de unde rămăsese, îi vedea pe toți scăldați în lumina după-amiezii de vară și dintr-odată i se părură tare frumoși: Păuna doamna, zveltă, palidă, cu buzele subțiri, jucându-și mereu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
obține pe baza cadrului de referință al cititorului. Plasarea unei anumite întîmplări în Dublin are o semnificație diferită pentru cititorul care este familiarizat cu orașul, spre deosebire de cel care are drept unice cunoștințe faptul că acesta este un oraș mare. Atmosfera apăsătoare a unei locuințe situate într-unul dintre cele mai sărace cartiere din Dublin este prezentată cît se poate de detaliat în Portretul unui artist la tinerețe, de James Joyce. Cei care sînt deja familiarizați cu acea atmosferă vor fi numaidecît
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
doar în trecere, ci este un obiect explicit al prezentării. Am trecut în partea cealaltă a scării și am intrat în odaia pe care mi-o arătase ea. Nici aici nu pătrundeau razele soarelui și domnea un miros închis și apăsător. În căminul umed și demodat fusese nu demult aprins un foc care acum părea că are de gînd să se stingă; fumul supărător care umplea odaia părea mai rece decît aerul curat, întocmai ca și ceața din mlaștinile noastre. Cîteva
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
În templu găsi discipolul din Delfi solitar. Luându-l de braț Orfeu îi spuse: În tabără la traci merg, vrei să-mă însoțești? Treceau pe sub stejarii seculari pe când cocoșii cântau de zori de ziuă. Stelele străluceau pe cerul sineliu. Liniștea apăsătoare și prevestitore a nimic bun, se instaurase peste tot. -Pentru mine a sunat ora supremă, spuse Orfeu. Când alții m-au înțeles, tu m-ai adorat și mi-ai fost alături. Cheile le ține Eros pentru toată suflarea. El vechiul
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
ogoare rodnice. Bărbații pe lângă salar, primeau tain de zahăr, melasă, având posibilitatea de a cumpăra de la economatul fabricii, la prețuri rezonabile și alte produse alimentare sau nealimentare necesare în orice gospodărie. În acea zi de vară, căldura era toridă și apăsătoare. Liniștea se așternuse peste sat, pe uliți nu vedeai țipenie de om. Toți oamenii erau la lucru, iar cei din gospodării roboteau la umbra deasă a livezilor. Fiind în vacanță la bunici, mă gândeam să fac o baie în râu
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
și ieșeam ușor la suprafață. Am ieșit din clasă împleticindu-mă și seara în dormitor am simțit iar că de fapt nu adorm, ci îmi pierd cunoștința, așa cum mi se întîmplase la Cîmpu-Lung. M-am trezit târziu cu o senzație apăsătoare de chin. Nu știam unde sunt și am luat-o spre fereastră, pe care am deschis-o și am sărit jos în stradă. Am căzut pe brânci și mi-a clănțănit bărbia de pavaj. Asta parcă m-a mai răcorit
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
pericolul încă din '22, și dacă atunci n-am învins total, e pentru că jidovimea avea presa în mâna ei, banii, aurul, industriile. Acum însă o să le tăiem labele lor pistruiate. Auzindu-l vorbind astfel nu mai simțeam plictiseală, ci o apăsătoare și nedefinită neliniște. Tata nu era un om foarte umblat, totuși făcuse un război și străbătuse oricum țara în care trăia. Nu-l auzisem niciodată spunând ceva despre rădăcina răului de care sufeream, care să semene cu ceea ce auzeam acum
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
AȘA PE NEAȘTEPTATE. ÎL IRITA. ÎL ÎNCERCA UN SENTIMENT EROTIC, O DORINȚĂ ATAVICĂ CE PULSA ÎN PROFUNZIMEA CELULELOR, AVÂND NEVOIE SĂ FIE SATISFĂCUTĂ. CÂND FLACĂRA DORINȚEI SE STINSE, DEVENI CONȘTIENT DE CÂT DE MULT SE SCHIMBASE FAȚĂ DE SEARA PRECEDENTĂ. SENZAȚIA APĂSĂTOARE DE PIERDERE DISPĂRUSE, CA ȘI CÂND AR FI SCĂPAT DE O GREUTATE FIZICĂ. ÎN PLUS, PENTRU PROBLEMA LUI GĂSISE NU UNA, CI MAI MULTE SOLUȚII. DACĂ ERA NECESAR, PUTEA SĂ ÎL AVERTIZEZE PE MARELE JUDECĂTOR. ACEST LUCRU PUTEA FI O SOLUȚIE SIMPLĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
mână, cu ochii țintă la un fel de ferestruică aflată sus, aproape de tavan, prin care se zărea cerul. Aștepta ceva, nici ea nu știa ce. Își simțea numai singurătatea, simțea frigul pătrunzând-o până la oase, și o greutate și mai apăsătoare ca de obicei în dreptul inimii. Rămase așa, cu gândurile pierdute, aproape fără să audă zgomotele ce urcau din stradă și prin care răzbătea din când în când vocea furioasă a lui Marcel, dar ascultând acel murmur de fluviu care pătrundea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
lungii lui mușchi lichizi, care străluceau în răstimpuri. De fiecare parte a drumului, nespus de aproape, se desena pe cer pădurea întunecată. Ploaia ușoară care udase drumul cu o oră mai devreme stăruia încă în aerul călduț, făcând și mai apăsătoare liniștea și nemișcarea acelui mare luminiș din inima pădurii virgine. Pe cerul negru tremurau stele încețoșate. Dar de pe celălalt mal se înălță un zăngănit de lanțuri și un clipocit înăbușit de ape. Deasupra barăcii, la dreapta omului care aștepta nemișcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
toate odgoanele rupte, la țărmul unei insule învăluite în întuneric, după zile întregi de navigație înspăimântată. Când coborâră pe pământ, se auzi, în sfârșit, și glasul oamenilor. Șoferul îi plătise, iar ei, cu o voce ciudat de veselă în noaptea apăsătoare, salutau în portugheză mașina care pornea mai departe la drum. - Ei spus șaizeci de kilometri până la Iguape. Mai ai de mers trei ore și terminat. Socrate mulțumit, vesti șoferul. Omul râse, cu un râs bun, puternic și cald, care îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
dimineață, plecând din San Paolo. Acele drumeaguri de țară erau învăluite zi și noapte într-un praf roșu, al cărui gust îl mai simțeau încă în gură și care, jur-împrejur, cât vedeai cu ochii, acoperea vegetația rară a stepei. Soarele apăsător, munții palizi și mâncați de puhoaie, zebușii costelivi întâlniți în cale, având drept alai stoluri obosite și jalnice de vulturi urubu, lunga, nesfârșita călătorie prin deșertul roșu... Tresări. Mașina se oprise. Erau în Japonia: case cu decorație fragilă de fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
mână. Rămaseră astfel o clipă. Apoi d'Arrast dădu drumul ușii și, ridicând din umeri, se îndepărtă. Noaptea era plină de miresme răcoroase. Deasupra pădurii, stelele rare ale cerului austral, învăluite într-o ceață nevăzută, licăreau slab. Aerul umed era apăsător. Totuși, la ieșirea din colibă, părea de o minunată prospețime. D'Arrast urcă povârnișul lunecos și ajunse la primele colibe, poticnindu-se ca un om beat pe cărările pline cu gropi. Dinspre pădure venea un vuiet stins, întregul continent se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
să cadă la pământ. Apoi se așeză și el, făcând semn celorlalți. Lângă el veni bătrânul, apoi fata nopții, dar nimeni nu-l privea pe d'Arrast. Se ghemuiseră în jurul pietrei, tăcuți. Numai vuietul fluviului urca până la el, prin aerul apăsător. Din colțul lui întunecos, d'Arrast asculta, fără să vadă pe nimeni, și zgomotul apelor îl umplea de o fericire năvalnică. Stătea cu ochii închiși, salutând, plin de bucurie, propria-i forță, salutând, încă o dată, viața care începea din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
vină. Prea melancolică, ne încearcă sufletele din când în când. Și totuși nu mă lasă singură. Prietenii mei, greierii, vin în fiecare seară să-mi cânte pe sub ferești. Nu am închis un ochi toată noaptea. Spre dimineață, într-o liniște apăsătoare, m-am apucat sămi scriu negăsirea. Un gând nu- mi dădea pace, chiar mă enerva. Am căutat neîncetat cuvântul acela prețios în DEX și când i-am aflat înțelesul L-am așezat între paranteze, într-un vers, încât s-a
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
trăirii, prin pasiunea creatoare. Fără să piardă vreodată, nici în frenezia succesului, melancolia care distinge spiritele alese... Socotea una dintre cele mai grele suferințe, se spune, neputința de-a dormi în nopțile când somnul și oboseala îl năruiau. Lungi și apăsătoare insomnii. Răzvrătită nemulțumire, „modul cel mai potrivit de-a converti zbuciumul cu măiestria“ ? Calea care să îmbine reproducerea naturii și dezvăluirea propriei naturi, cum dovedea și tabloul Simonettei Vespucci, pictat în ultimul an al vieții. Stranie izbândă și târzie... care
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
să se înfrupte din melancolie și lene, ca să primesc, în schimb, peisajul trezit al vecinătăților. Prohibite prilejuri feerice ? Revăd vârstele florilor, cerul, marea și arborii, redescopăr scenetele de gen puse la cale de geniul pietonilor ce-mi intersectează calea. Călătorie apăsătoare și fără spor, pedeapsă prelungită în monotonie și presimțiri negre. Mă poartă, cumva, spre funeralii sau cununie ? Încerc să-mi reamintesc reacțiile ei abrupte, gata s-o năruie. Restrânsă la orice atac al urâțeniei și iar elansată, mereu pe un
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
acum urâțit, uscat, cu pomeții ascuțiți, cu fălcile și bărbia prea osoase sub cearcănele adânci, de strigoi, și această exagerată și revendicativă atenție acordată senzației ? Raportarea oricăror crize afective la perceperea lor fizică ? Încă la primul pas în uriașa sală apăsătoare, fusese izbit de acest palid obraz lungit și pietros, în care doar ochii aminteau negrul neastâmpăr umed de altădată. N-ar fi recunoscut-o, dacă nu s-ar fi ridicat să-l întâmpine : unduirea mijlocului și a picioarelor perfecte, luminoase
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]