226,569 matches
-
diferența specifică între gândirea de tip retoric și gândirea de tip organic. O limită superioară a gândirii de acest tip, precum și o formă împinsă spre o evidentă hiperbolizare conceptuală o identificăm în imaginea ideii Gesamtkunstwerk - a operei de artă totale, aparținându-i lui Richard Wagner (1813-1883), un alt compozitor de pe lista canonică, după Bach și Beethoven. Fuziunea simfonicului și operisticului în concepția dramei muzicale ca totalitate sincretică a tuturor elementelor constitutive (incluzând și baletul, în versiunea pariziană - în patru acte - a
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
organice de la o singură entitate generatoare (motivul-rachetă sau motivul destinului) în accepțiunea beethoveniană la un ansamblu de motive și fraze muzicale repetabile și înzestrate cu un conținut invariabil. Ideea lui Wagner venea oarecum dintr-o direcție opusă atitudinii lui Beethoven. Aparținând ultimei generații de compozitori romantici, Wagner evoluează ca și compozitor într-o atmosferă muzicală definibilă drept una organică, și în care figura lui Beethoven guverna în calitatea ei de arhetip și, implicit, de fetiș (cât de mult poate să spună
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
scara întregului Romantism, ca extrapolare a acestui proces detectabil încă la nivelul celor trei stări defoliate ale stilului lui Beethoven. „ca stil de epocă, romantismul deține o trăsătură care într-un anumit sens determină particularitatea imaginii generale a activităților muzicale aparținând timpului nostru. Este vorba despre amplificarea stratificării sistemului stilistic unitar de epocă într-un șir de sub-sisteme stilistice, care afișează deseori un contrast evident. Acest fapt este datorat unei tendințe generale de creștere în importanță și consistență a creației individuale
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
muzica lui Richard Wagner drept muzică romantică (a Romantismului târziu), creația lui Arnold Schönberg ar fi definibilă stilistic prin intermediul unei secvențe terminologice, fiecare termen cauzând o focalizare tot mai accentuată pe particularitatea fenomenului indicat: (a) muzică lui este definibilă ca aparținând ultimei modernități - o primă etapă a modernismului secolului XX (perioada antebelică), deci deținând calitatea de a fi modernistă, (b) ea fiind încadrabilă, în interiorul acestui din urmă termen, în curentul expresionist, întrucât e vizibilă orientarea termenului înspre semnificația estetică-stilistică, (c) iar
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
un retorism eterogen, unul similar cu starea de lucruri în Baroc, unde era vorba despre stil înalt, stil afectat, stil narativ sau expresiv etc. Mai puțin stratificat se prezintă cazul creației lui Igor Stravinski: (a) el este un compozitor modernist (aparținând modernismului muzical), (b) în interiorul modernismului perioadele creației lui se succed adoptând termeni eterogeni (spre deosebire de contextul creației lui Schönberg, unde lucrurile se prezintă coerent): o primă perioadă definibilă printr-un corelativ geografic - perioada rusă, a doua, printr-un corelativ estetic-stilistic - perioada
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
această imagine deopotrivă organică și antropomorfică a succesiunii celor două etape de inițiere și încheiere a unui ciclu stilistic, putem adăuga și etapa mediană, relativ staționară și stabilă, în absența funcțiilor de închidere sau deschidere a ciclului stilistic de care aparțin. Compozitori ca Felix Mendelssohn-Bartholdy (1809-1847), Robert Schumann (1810-1856) sau Frédéric Chopin (1810-1849) sunt reprezentativi pentru forma istorică de stil intermediar, situație care în cazul Romantismului muzical chiar corespunde etapei a doua, de mijloc, a acestui ciclu stilistic. Însă concomitent cu
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
singur stil individual și material muzical original de autor, la Berio și Schnittke devine posibilă asamblarea în concomitență a unui material muzical străin, deci împrumutat, și comasarea mai multor stileme străine și eterogene (între ele, dar și față de materialul muzical aparținând compozitorului-titular al stilului) în interiorul unei singure lucrări muzicale. Este vorba aici despre o triplă compresie: (a) implicarea unui împrumut de material muzical - citatul, (b) amestecarea în sincronie a mai multor citate înserate în materialul muzical de autor - colajul, și (c
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
își formulează criteriile valorice, o reprezintă atitudinea lui Schnittke față de Dmitri Șostakovici (1906-1975), iar modul în care acesta din urmă este prezentat în textul intitulat „Cercurile influenței”, poate fi re-proiectat asupra lui Schnittke însuși și asupra esteticii polistilicice care îi aparține: „Creația lui Șostakovici reprezintă un caz impresionant al înnoirii neîntrerupte, a îmbibării constante a tot ceea ce este proaspăt, a unei noi înfloriri în fiecare primăvară. Compozitorul a prelucrat și topit o multitudine de influențe, însă întotdeauna acestea sunt într-un
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
un grup de colegi și cu suportul regretatului William Albright am organizat o serie de concerte "multi-media" destul de îndrăznețe, aș spune, chiar și pentru perioada de mijloc a deceniului opt. Următorii trei ani am predat la Chicago Musical College, care aparține de Roosevelt University, iar din 1978 sunt la University of Illinois in Urbana-Champaign, la School of Music unde, în 1956, a fost realizată prima compoziție creată de un calculator, "Illiac Suite" de Lejaren Hiller. Din 1993 colaborez cu Hans Kaper
La cheremul șansei by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10001_a_11326]
-
public numai o singură dată, evitând astfel tratarea ei ca obiect ce poate ci comercializat. Aici apare o chestiune legată de ideea meșteșugului: este în stare compozitorul să învețe ordinatorul cum să devină un meșteșugar priceput? Parte din această dibăcie aparține programatorului, care poate să fie sau nu un muzician. Restul sunt simple definiții. DARIA (ca și de alte lucrări recente) este o muzică stranie, chiar și pentru un ascultător avizat. Vocabularul, sintaxa, forma - toate sunt insolite, venite parcă din altă
La cheremul șansei by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10001_a_11326]
-
1895 (arhitect A. Ballu, amenajarea interioară, Ion Mincu), Palatul Poștelor, dat în folosință în 1900 (arhitect Alexandru Săvulescu). Pe lângă edificiile publice, la cumpăna dintre secolele al XIX-lea și al XX-lea se înalță câteva case cu o arhitectură impresionantă aparținând unor oameni foarte bogați. Orice trecător aflat pe Calea Victoriei rămâne și astăzi cu gura căscată în fața Palatului Cantacuzino (astăzi Muzeul ,George Enescu"), fosta reședință a lui Grigore Cantacuzino - Nababul (proprietarul ziarului ,Timpul" la care lucraseră Eminescu și Caragiale), rod al
Nostalgii bucureștene by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10008_a_11333]
-
trei albume Bucureștii în imagini. În vremea lui Carol I sunt născute, așa cum mărturisește Stelian Țurlea, din dragoste pentru București. Ele beneficiază de o excelentă privire istorică asupra epocii (din care am preluat unele dintre informațiile apărute în acest articol) aparținând unui specialist de talia lui Ion Bulei. În fine, în prezentarea pozelor, Emanuel Bădescu reușește să combine finețea observării detaliilor și precizia documentară cu o ușoară notă de sentimentalism, care dă bine unei astfel de lucrări. Albumele Bucureștii în imagini
Nostalgii bucureștene by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10008_a_11333]
-
din New York. Hazardez o teorie: dacă Patapievici scria Zborul la Paris ori Londra, ar fi avut la început mai mulți fani englezi ori francezi, și mai puțini în România. Există, încă, convingerea că, dacă scrii în altă limbă, nu mai aparții literaturii române, pur și simplu. Dar oare nu e timpul să gândim mai modern, și cu mai multă independență? O literatură nu e definită numai de o limbă maternă, și ar trebui definită de toți cei care se nasc în
A fi scriitor român și în engleză by Petru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/10035_a_11360]
-
cei care se nasc în ea, oricât de departe se vor duce în spațiul artistic, pentru că performanța lor adaugă literaturii române un element foarte nou, dar mult necesar: aventura. Definirea naționalității e complexă: Rabindranath Tagore a scris în engleză, și aparține și Angliei vremii lui, și Indiei - de fapt era mai multă distanță între Anglia și India atunci, decât e între România și America azi. Ce vreau să spun e că vreau să fiu citit în România fără prejudecată: dacă mă
A fi scriitor român și în engleză by Petru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/10035_a_11360]
-
să-l privim ca pe ceva ceva impresionant, magic și strivitor, așadar ca pe ceva ,absolut". Întorcîndu-ne la Kierkegaard, detașarea e seninătatea contestatară cu care poți nega tot ceea ce pentru alții e sfînt și indiscutabil. Și pentru că atitudinea de negare aparține unui subiect uman care neagă totul la infinit, și pentru că mai apoi ea e semnul libertății absolute în ordine umană, Kierkegaard, supus presiunii pe care terminologia aflată în vogă atunci - cea hegeliană - o exercita asupra oricărei minți filozofice, va folosi
Deliciile ironiei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10049_a_11374]
-
ridicolul în care se află, spiritul ironic renunță la gîndul de a-și înjosi adversarul. Socrate își lasă adversarul să fie încredințat că are dreptate și că pe fruntea lui strălucesc laurii deșteptăciunii, cînd, de fapt, și dreptatea, și deșteptăciunea aparțin celuilalt, aceluia care nu și le arogă pentru că le are deja. În fine, spiritul de frondă. Ironia înseamnă permanentă frondă față de existența lumii în totalitate ei. E nemulțumire perpetuă și insatisfacție constantă, dar o nemulțumire și o insatisfacție a căror
Deliciile ironiei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10049_a_11374]
-
cotizez săptămânal cu șapte-opt articole prin diverse jurnale. Constat, cum spuneam adineauri, că am ajuns un scriitor pândit de primejdia risipirii. Dan C. Mihăilescu a avut bunătatea să mă facă atent asupra acestui lucru și, recunosc, a avut dreptate. Îmi aparțin într-o măsură tot mai mică. Abandonez planurile pe termen lung ca să fac loc priorităților. Imediatului. Am o carte începută acum trei ani și scrisă pe jumătate, pe care nu pot s-o continui din cauza angajamentelor zilnice. Am început să
Radu Paraschivescu: popularitate, atâta valoare",Marele pariu e să am câtă popularitatea, atâta valoare" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10020_a_11345]
-
și gânduri, București, Editura Minerva, 1981, p. 92; footnote> . Iată cum a rămas încrustat momentul întemeierii în memoria lui Tiberiu Brediceanu: „Fiind prezent la această expunere (pentru înființarea Arhivei, din 15 martie 1927, la Ministerul Cultelor și Artelor - nota îmi aparține) - și bazat pe ultima mea colecție de atunci de 810 Melodii, făcută în 82 comune din Banat, în anii 1921,1922, 1923 și 1925, premiată de Societatea Compozitorilor Români într-o ședință prezidată de Maestrul George Enescu, am susținut cu
GEORGE BREAZUL LA SEMICENTENARUL TRECERII SALE ?N ETERNITATE by Vasile Vasile () [Corola-journal/Science/84199_a_85524]
-
dintre cei mai avizați specialiști în istoria muzicii românești, cartea La bicentenarul lui Mozart este o „probă de erudiție, în care, pornind de la o melodie atribuită lui Dimitrie Cantemir, realizează o incursiune fascinantă în lumea muzicii baroce și clasice”, autorului aparținându-i descoperirea lui Daniel Speer<footnote Cosma, Octavian Lazăr - George Breazul - dimensiunile și prioritățile muzicologice; în: Muzica, București, An XXXII, nr. 6 (417), iunie 1987, p. 12; footnote> . Un interes deosebit l-a prezentat compozitorul rus M. I. Glinka. La
GEORGE BREAZUL LA SEMICENTENARUL TRECERII SALE ?N ETERNITATE by Vasile Vasile () [Corola-journal/Science/84199_a_85524]
-
Congresului Internațional de Educație muzicală de la Praga<footnote Breazul, George - Die Musikerziehung in Rumänien, București, Institutul de Arte Grafice Luceafărul, Sonderdruck aus Mélanges D. Gusti, (1936); footnote> . Recunoașterea meritelor incontestabile ale cărturarului comemorat, a manualelor și a sistemului său educațional aparțin în primul rând contemporanilor, fie ei muzicieni sau oameni de cultură: Nicolae Iorga, Perpessicius, Nichifor Crainic, Adrian Maniu, Emanoil Bucuța, Ion Bianu, Traian Herseni, Tiberiu Brediceanu, Liviu Rusu, Mihail Vulpescu, Constantin Nottara, Nicolae Ursu, Filaret Barbu, D. D. Botez, Romeo
GEORGE BREAZUL LA SEMICENTENARUL TRECERII SALE ?N ETERNITATE by Vasile Vasile () [Corola-journal/Science/84199_a_85524]
-
departe cântecul neamului lui, la fel ca neamurile rămase”<footnote Bucuța, Emanoil - Pietre de vad, vol. III, București, Editura Școalelor, 1943, p. 362; footnote>. Cea mai potrivită caracterizare a muzicianului comemorat la semicentenarul trecerii sale la cele veșnice pare a aparține eminentului său contemporan, Dimitrie Cuclin - o altă figură poliedrică a muzicii românești - caracterizare scrisă la 27 mai 1965, la aflarea deciziei Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor de a restitui întreaga operă a profesorului: „Se poate afirma că muzicologiei viitorului îi este
GEORGE BREAZUL LA SEMICENTENARUL TRECERII SALE ?N ETERNITATE by Vasile Vasile () [Corola-journal/Science/84199_a_85524]
-
marchează sfîrșitul poveștii făcute cu cuvinte, în care intervin personajele de epopee și începutul adevăratei vieți, a unui Odiseu și a unei Penelope ,din carne și oase". Mitul clasic este prezent ca palimpsest, evocat retrospectiv, invocat ca termen de contrast, aparținînd unui trecut devenit punct de referință și reactualizat de memoria individuală sau colectivă în forme diferite: ca simbol al eroismului unui personaj modelic - în versiunea oficială; falsificat - în versiuni ,autorizate" sau în slugarnice variante apologetice ale barzilor de curte; reconstituit
Marea în ruine de David Torres by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/10054_a_11379]
-
text mai lung din opera umanistului italian, - Delicte și pedepse, - marele cărturar jurist, contemporan cu iluminiștii francezi ai secolului XVII. Text încredințat Martei Petreu ce conduce cu atât entuziasm minunata revistă "Apostrof". Traducerea, după cum arătam mai demult în prefața clujană, aparține răposatei prozatoare Dora Scarlat. în amintirea căreia, îmi îngădui să public și în România literară un scurt fragment din tălmăcirea măiastră a Delictelor, și-așa depășind cu mult spațiul de tipărire al oricărei reviste. Cap. XXXIX Despre un tip special
Cesare Beccari by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10102_a_11427]
-
care mi-au căzut extrem de bine și încerc să forțez o legătură între ele. Le iau în ordinea vizionării (mele) și construiesc din ele o ghicitoare contrapunctală (v-aș ruga să nu vă uitați în josul paginii, și totuși ea vă aparține. În Carta Drepturilor Cititorului apare dreptul de a sări capitole și de a începe cu sfîrșitul). Știindu-mi "orientarea ideologică", vă veți mira poate că îmi place primul, pentru că există puține elemente ale machismului - varianta hard core - care să nu
Violența și putere by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10081_a_11406]
-
discurs. Sunt acestea cele trei condiționări clasice ale succesului oratoriei, indiferent de domeniul servit de ea. Cărțile recente care pot fi recomandate instruirii celor care vor să refacă demnitatea pierdută a parlamentarului, să devină cu adevărat bărbați politici (politikos andres), aparțin unui autor român preocupat intens de problemă. Profesorul ieșean Constantin Sălăvăstru, începând din 1996, încearcă să influențeze pozitiv revirimentul retoricii în această eră a noastră pretinsă a fi, la nivel teoretic, era comunicării. Notorietatea contribuțiilor sale, logic construite, se susține
Retorică și politică by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/10093_a_11418]