KorAP: Find »[drukola/base=apelantă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...59 60 61 ...67 >

1,667 matches

Corola-website/Law/254110_a_255439

identifică fonograma, ci la titlul melodiei se trece titlul filmului, al reclamei sau al emisiunii TV. Din analiza tuturor playlisturilor "prelucrate" prezentate de UPFR rezultă că acestea nu pot constitui probe și nu reflectă utilizarea reală a fonogramelor de comerț. Apelanta a mai susținut că, potrivit situației cumulative a playlisturilor prezentate de UPFR în acțiune, o proporție foarte mare o reprezintă piesele neidentificate. Posturile muzicale care difuzează muzică pop-rock prezintă un procent, de piese neidentificate (în secunde) de 4,28%. Posturile

DECIZIE nr. 106 A din 3 iulie 2012 privind judecarea cererilor de apel formulate de apelantele Asociaţia pentru Drepturile Producătorilor de Fonograme din România şi Uniunea Producătorilor de Fonograme din România împotriva hotărârii arbitrale din data de 3 octombrie 2011, emisă de Completul de arbitri din cadrul Oficiului Român pentru Drepturile de Autor. In: EUR-Lex (2012) [Corola-website/Law/254110_a_255439]
un procent de piese neidentificate (în secunde) de 49,22%. Acest procent nepermis de mare se datorează în principal proporției deținute în total muzică de muzica special creată pentru film, reclamă și propriile emisiuni și programe, spectacole muzicale. A arătat apelanta că o parte din piesele neidentificate aparțin repertoriului ADPFR. A mai susținut apelanta că, potrivit Dării de seamă a UPFR pentru anul 2010, înregistrată la ORDA cu nr. 4.758 din 1 martie 2011, la capitolul 3 "Informații financiar-contabile privind

DECIZIE nr. 106 A din 3 iulie 2012 privind judecarea cererilor de apel formulate de apelantele Asociaţia pentru Drepturile Producătorilor de Fonograme din România şi Uniunea Producătorilor de Fonograme din România împotriva hotărârii arbitrale din data de 3 octombrie 2011, emisă de Completul de arbitri din cadrul Oficiului Român pentru Drepturile de Autor. In: EUR-Lex (2012) [Corola-website/Law/254110_a_255439]
de mare se datorează în principal proporției deținute în total muzică de muzica special creată pentru film, reclamă și propriile emisiuni și programe, spectacole muzicale. A arătat apelanta că o parte din piesele neidentificate aparțin repertoriului ADPFR. A mai susținut apelanta că, potrivit Dării de seamă a UPFR pentru anul 2010, înregistrată la ORDA cu nr. 4.758 din 1 martie 2011, la capitolul 3 "Informații financiar-contabile privind activitatea de colectare și de repartiție" tabelul T4 "Activitatea de repartiție" pentru cei

DECIZIE nr. 106 A din 3 iulie 2012 privind judecarea cererilor de apel formulate de apelantele Asociaţia pentru Drepturile Producătorilor de Fonograme din România şi Uniunea Producătorilor de Fonograme din România împotriva hotărârii arbitrale din data de 3 octombrie 2011, emisă de Completul de arbitri din cadrul Oficiului Român pentru Drepturile de Autor. In: EUR-Lex (2012) [Corola-website/Law/254110_a_255439]
de repartiție) - 10.817.902 lei. Așadar, criteriul utilizării reale a repertoriului (pe bază de playlist) a fost utilizat de către UPFR doar pentru 12% din sumele repartizate, în condițiile în care și playlisturile folosite sunt viciate conform celor expuse anterior. Apelanta a mai arătat că, pentru a mări cota procentuală a UPFR, aceasta a prelucrat playlisturile, trecând un număr de secunde nereal pentru membri UPFR unor televiziuni care plătesc remunerații foarte mici. Din analiza posturilor generaliste, așa cum sunt prezentate de către UPFR

DECIZIE nr. 106 A din 3 iulie 2012 privind judecarea cererilor de apel formulate de apelantele Asociaţia pentru Drepturile Producătorilor de Fonograme din România şi Uniunea Producătorilor de Fonograme din România împotriva hotărârii arbitrale din data de 3 octombrie 2011, emisă de Completul de arbitri din cadrul Oficiului Român pentru Drepturile de Autor. In: EUR-Lex (2012) [Corola-website/Law/254110_a_255439]
nu are audiențele monitorizate de către Asociația Română pentru Măsurarea Audiențelor. Toate cele 26 de posturi cumulează 258.988.783 secunde membri UPFR dintr-un total de 268.847.586, ceea ce reprezintă 96,33% din total secunde membri UPFR. A apreciat apelanta că este imposibil ca posturi precum COSMOS TV să dețină 39.708.959 secunde difuzări membri UPFR sau BACĂU TV să dețină 31.320.673 secunde difuzări membri UPFR, în condițiile în care postul muzical cu cele mai multe secunde membri UPFR

DECIZIE nr. 106 A din 3 iulie 2012 privind judecarea cererilor de apel formulate de apelantele Asociaţia pentru Drepturile Producătorilor de Fonograme din România şi Uniunea Producătorilor de Fonograme din România împotriva hotărârii arbitrale din data de 3 octombrie 2011, emisă de Completul de arbitri din cadrul Oficiului Român pentru Drepturile de Autor. In: EUR-Lex (2012) [Corola-website/Law/254110_a_255439]
sau BACĂU TV să dețină 31.320.673 secunde difuzări membri UPFR, în condițiile în care postul muzical cu cele mai multe secunde membri UPFR, KISS TV, deține 25.488.496 secunde difuzări membri UPFR (emițând toată ziua numai muzică). De asemenea, apelanta a apreciat că este imposibil ca ART PRESS Târgoviște să dețină 12.243.060 secunde difuzări membri UPFR sau TELE M Iași să dețină 5.501.429 secunde difuzări membri UPFR, în condițiile în care sunt posturi generaliste, iar SRTV

DECIZIE nr. 106 A din 3 iulie 2012 privind judecarea cererilor de apel formulate de apelantele Asociaţia pentru Drepturile Producătorilor de Fonograme din România şi Uniunea Producătorilor de Fonograme din România împotriva hotărârii arbitrale din data de 3 octombrie 2011, emisă de Completul de arbitri din cadrul Oficiului Român pentru Drepturile de Autor. In: EUR-Lex (2012) [Corola-website/Law/254110_a_255439]
audiențele monitorizate de către Asociația Română pentru Măsurarea Audiențelor. Toate cele 13 de posturi cumulează încasări de 4.528.464 lei din totalul de 4.705.425 lei încasați de la televiziunile generaliste, ceea ce reprezintă 96,3% din total încasări. A arătat apelanta că, în realitate, sunt introduse date nereale privind numărul secundelor pentru membri UPFR de la televiziuni care nu pot fi monitorizate și care nu plătesc remunerații pentru ca parte din sumele cuvenite ADPFR să fie orientate către UPFR. În al șaselea motiv

DECIZIE nr. 106 A din 3 iulie 2012 privind judecarea cererilor de apel formulate de apelantele Asociaţia pentru Drepturile Producătorilor de Fonograme din România şi Uniunea Producătorilor de Fonograme din România împotriva hotărârii arbitrale din data de 3 octombrie 2011, emisă de Completul de arbitri din cadrul Oficiului Român pentru Drepturile de Autor. In: EUR-Lex (2012) [Corola-website/Law/254110_a_255439]
sumele cuvenite ADPFR să fie orientate către UPFR. În al șaselea motiv de apel s-a susținut că în mod arbitrar și neîntemeiat Completul arbitral a stabilit o cotă procentuală de 97,59% pentru UPFR și 2,41% pentru ADPFR. Apelanta a arătat că din hotărârea arbitrală nu rezultă modalitatea în care s-a realizat calculul procentelor. Astfel, se menționează că pentru determinarea remunerației cuvenite de la televiziunile care nu transmit playlist sau care transmit playlisturi incomplete repartizarea se va face după

DECIZIE nr. 106 A din 3 iulie 2012 privind judecarea cererilor de apel formulate de apelantele Asociaţia pentru Drepturile Producătorilor de Fonograme din România şi Uniunea Producătorilor de Fonograme din România împotriva hotărârii arbitrale din data de 3 octombrie 2011, emisă de Completul de arbitri din cadrul Oficiului Român pentru Drepturile de Autor. In: EUR-Lex (2012) [Corola-website/Law/254110_a_255439]
audiența. În tot probatoriul existent la dosarul arbitral nu s-au prezentat date privind aceste televiziuni, despre ce televiziuni este vorba, ce playlisturi au prezentat, de ce sunt incomplete, în ce constă acest lucru, care sunt sumele achitate de aceste televiziuni. Apelanta a arătat că nu se înțelege cum piesele neidentificate au fost atribuite celor două organisme, după ce criteriu și după ce algoritm matematic, apreciind că aceste procente nu au niciun fundament în cifre și nu reflectă în niciun fel criteriul utilizării reale

DECIZIE nr. 106 A din 3 iulie 2012 privind judecarea cererilor de apel formulate de apelantele Asociaţia pentru Drepturile Producătorilor de Fonograme din România şi Uniunea Producătorilor de Fonograme din România împotriva hotărârii arbitrale din data de 3 octombrie 2011, emisă de Completul de arbitri din cadrul Oficiului Român pentru Drepturile de Autor. In: EUR-Lex (2012) [Corola-website/Law/254110_a_255439]
ponderate). Ponderând acest procent cu valoarea remunerațiilor colectate de la televiziunile de muzică din total remunerații, respectiv 5%, rezultă un procent de 0,81% (16,21% x 5% = 0,81%) din total sume colectate, procent ce se cuvine membrilor ADPFR. Susține apelanta că, potrivit criteriului stabilit de Completul arbitral, membrilor ADPFR li se cuvine 7,65% din totalul sumelor colectate de UPFR de la organismele de televiziune (6,84% + 0,81%). Prin al șaptelea motiv de apel s-a susținut că în mod

DECIZIE nr. 106 A din 3 iulie 2012 privind judecarea cererilor de apel formulate de apelantele Asociaţia pentru Drepturile Producătorilor de Fonograme din România şi Uniunea Producătorilor de Fonograme din România împotriva hotărârii arbitrale din data de 3 octombrie 2011, emisă de Completul de arbitri din cadrul Oficiului Român pentru Drepturile de Autor. In: EUR-Lex (2012) [Corola-website/Law/254110_a_255439]
colectate de UPFR de la organismele de televiziune (6,84% + 0,81%). Prin al șaptelea motiv de apel s-a susținut că în mod nelegal și arbitrar Completul a fixat un comision de colectare fix de 7%. În dezvoltarea acestui motiv, apelanta a arătat că, deși se invocă principiul acoperirii reale a costurilor de colectare ale organismului de gestiune desemnat colector unic, Completul arbitral a stabilit în dispozitivul hotărârii arbitrale un comision fix de 7%. Formularea pentru stabilirea comisionului trebuia să fie

DECIZIE nr. 106 A din 3 iulie 2012 privind judecarea cererilor de apel formulate de apelantele Asociaţia pentru Drepturile Producătorilor de Fonograme din România şi Uniunea Producătorilor de Fonograme din România împotriva hotărârii arbitrale din data de 3 octombrie 2011, emisă de Completul de arbitri din cadrul Oficiului Român pentru Drepturile de Autor. In: EUR-Lex (2012) [Corola-website/Law/254110_a_255439]
comision fix de 7%. Formularea pentru stabilirea comisionului trebuia să fie astfel: "un comision de colectare de maximum 7%", urmând ca UPFR să prezinte înainte de reținerea comisionului calculul cheltuielilor reale și numai după aceea să rețină maximum 7%. A arătat apelanta că există situații în care colectorul unic a avut cheltuieli reale mai mici decât plafonul maxim al comisionului stabilit, invocând în acest sens Protocolul privind desemnarea colectorului unic al remunerației cuvenite titularilor de drepturi pentru retransmiterea prin cablu, prin care

DECIZIE nr. 106 A din 3 iulie 2012 privind judecarea cererilor de apel formulate de apelantele Asociaţia pentru Drepturile Producătorilor de Fonograme din România şi Uniunea Producătorilor de Fonograme din România împotriva hotărârii arbitrale din data de 3 octombrie 2011, emisă de Completul de arbitri din cadrul Oficiului Român pentru Drepturile de Autor. In: EUR-Lex (2012) [Corola-website/Law/254110_a_255439]
De altfel toată motivarea realizată de Completul arbitral cu privire la comisionul de colectare se bazează pe o prognoză prezentată de UPFR. Fiind un document care emană de la UPFR, aceștia puteau sa treacă orice sume, și orice cheltuieli, fără o justificare reală. Apelanta a arătat că a prezentat în întâmpinarea depusă la dosarul arbitral calculul cheltuielilor reale realizate de UPFR pe această sursă de colectare în 2010, rezultând un cost real în procent de 2,5%, precum și calculul cheltuielilor prognozate de UPFR pe

DECIZIE nr. 106 A din 3 iulie 2012 privind judecarea cererilor de apel formulate de apelantele Asociaţia pentru Drepturile Producătorilor de Fonograme din România şi Uniunea Producătorilor de Fonograme din România împotriva hotărârii arbitrale din data de 3 octombrie 2011, emisă de Completul de arbitri din cadrul Oficiului Român pentru Drepturile de Autor. In: EUR-Lex (2012) [Corola-website/Law/254110_a_255439]
negocierii, cu dispozițiile legale incidente și cu solicitările părților, în măsura în care acestea din urmă sunt formulate în limitele obiectului și ale dispozițiilor legale incidente. Cât privește cel de-al cincilea motiv de apel, Curtea constată că acesta este nefondat. Astfel, deși apelanta ADPFR invocă lipsa de corectitudine a probelor administrate de UPFR, nu propune alte probe prin care să demonstreze existența unei alte situații de fapt decât cea care rezultă din probele administrate de UPFR. Probele prezentate de UPFR se întemeiază pe

DECIZIE nr. 106 A din 3 iulie 2012 privind judecarea cererilor de apel formulate de apelantele Asociaţia pentru Drepturile Producătorilor de Fonograme din România şi Uniunea Producătorilor de Fonograme din România împotriva hotărârii arbitrale din data de 3 octombrie 2011, emisă de Completul de arbitri din cadrul Oficiului Român pentru Drepturile de Autor. In: EUR-Lex (2012) [Corola-website/Law/254110_a_255439]
nr. 104/2005 , care nu făcea distincție între fonograme de comerț și fonograme publicate în scop comercial. În măsura în care televiziunile au inclus în playlisturile comunicate UPFR și altceva decât fonograme, acest aspect oricum nu ar fi de natură să aducă prejudicii apelantei ADPFR, întrucât acestea nu vor putea fi identificate ca fonograme în niciunul dintre repertoriile organismelor de gestiune colectivă a drepturilor corespunzătoare radiodifuzării de fonograme, astfel că sumele aferente vor reveni ambelor organisme de gestiune, în proporția cuvenită fiecăruia, proporție determinată

DECIZIE nr. 106 A din 3 iulie 2012 privind judecarea cererilor de apel formulate de apelantele Asociaţia pentru Drepturile Producătorilor de Fonograme din România şi Uniunea Producătorilor de Fonograme din România împotriva hotărârii arbitrale din data de 3 octombrie 2011, emisă de Completul de arbitri din cadrul Oficiului Român pentru Drepturile de Autor. In: EUR-Lex (2012) [Corola-website/Law/254110_a_255439]
identificate ca fonograme în niciunul dintre repertoriile organismelor de gestiune colectivă a drepturilor corespunzătoare radiodifuzării de fonograme, astfel că sumele aferente vor reveni ambelor organisme de gestiune, în proporția cuvenită fiecăruia, proporție determinată pe baza criteriului utilizării reale a repertoriului. Apelanta ADPFR nu a probat susținerile potrivit cărora nu ar fi posibil ca anumite posturi să emită un anumit număr de secunde fonograme din repertoriul UPFR. Este irelevant dacă anumite posturi au sau nu monitorizată audiența de către Asociația Română pentru Măsurarea

DECIZIE nr. 106 A din 3 iulie 2012 privind judecarea cererilor de apel formulate de apelantele Asociaţia pentru Drepturile Producătorilor de Fonograme din România şi Uniunea Producătorilor de Fonograme din România împotriva hotărârii arbitrale din data de 3 octombrie 2011, emisă de Completul de arbitri din cadrul Oficiului Român pentru Drepturile de Autor. In: EUR-Lex (2012) [Corola-website/Law/254110_a_255439]
relevante, întrucât aceste sume depind nu doar de ponderea utilizării fonogramelor, ci și de veniturile realizate de utilizatori, potrivit formulelor de calcul cuprinse în metodologia publicată prin Decizia ORDA nr. 104/2005 . Prin urmare, nu există niciun fundament pentru cererea apelantei ADPFR ca din calcul remunerației procentuale să fie excluse anumite televiziuni. Nici al șaselea motiv de apel nu este fondat. Astfel, contrar susținerilor apelantei, în hotărârea arbitrală au fost menționate criteriile care au stat la baza calculării cotelor procentuale ce

DECIZIE nr. 106 A din 3 iulie 2012 privind judecarea cererilor de apel formulate de apelantele Asociaţia pentru Drepturile Producătorilor de Fonograme din România şi Uniunea Producătorilor de Fonograme din România împotriva hotărârii arbitrale din data de 3 octombrie 2011, emisă de Completul de arbitri din cadrul Oficiului Român pentru Drepturile de Autor. In: EUR-Lex (2012) [Corola-website/Law/254110_a_255439]
metodologia publicată prin Decizia ORDA nr. 104/2005 . Prin urmare, nu există niciun fundament pentru cererea apelantei ADPFR ca din calcul remunerației procentuale să fie excluse anumite televiziuni. Nici al șaselea motiv de apel nu este fondat. Astfel, contrar susținerilor apelantei, în hotărârea arbitrală au fost menționate criteriile care au stat la baza calculării cotelor procentuale ce revin părților, arătându-se că "în raport cu criteriile stabilite de Completul de arbitraj, acesta a apreciat că procentelor propuse de către UPFR prin cererea de arbitraj

DECIZIE nr. 106 A din 3 iulie 2012 privind judecarea cererilor de apel formulate de apelantele Asociaţia pentru Drepturile Producătorilor de Fonograme din România şi Uniunea Producătorilor de Fonograme din România împotriva hotărârii arbitrale din data de 3 octombrie 2011, emisă de Completul de arbitri din cadrul Oficiului Român pentru Drepturile de Autor. In: EUR-Lex (2012) [Corola-website/Law/254110_a_255439]
pot fi atribuite piesele neidentificate. Calculele făcute de ADPFR nu pot fi reținute, întrucât nu sunt exacte, ci cuprind erori de calcul. Cât privește al șaptelea motiv de apel, Curtea constată că este nefondat. Astfel, nu se poate reține susținerea apelantei în sensul că ar fi trebuit stabilit nu un comision fix, ci un comision maxim, iar UPFR ar fi trebuit să prezinte înainte de reținerea comisionului calculul cheltuielilor reale. O astfel de modalitate de stabilire a comisionului ar fi reprezentat o

DECIZIE nr. 106 A din 3 iulie 2012 privind judecarea cererilor de apel formulate de apelantele Asociaţia pentru Drepturile Producătorilor de Fonograme din România şi Uniunea Producătorilor de Fonograme din România împotriva hotărârii arbitrale din data de 3 octombrie 2011, emisă de Completul de arbitri din cadrul Oficiului Român pentru Drepturile de Autor. In: EUR-Lex (2012) [Corola-website/Law/254110_a_255439]
Corola-website/Law/253567_a_254896

din 31 mai 2012 , pronunțată de Curtea de Apel București, Secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. 2.352/2/2012, s-a admis apelul formulat de apelanta ASOCIAȚIA HÂRTIEI DIN ROMÂNIA împotriva Hotărârii arbitrale nr. 2 din 22 februarie 2012 pronunțate de Corpul de arbitri de pe lângă Oficiul Român pentru Drepturile de Autor în contradictoriu cu intimații COPYRO, PERGAM și VISARTA. S-a dispus modificarea în parte a

DECIZIE nr. 90 din 12 iulie 2013 privind publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Deciziei civile nr. 162A din 31 octombrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă şi asigurări sociale. In: EUR-Lex (2013) [Corola-website/Law/253567_a_254896]
stabilite prin hotărârea arbitrală, referitoare la plata de penalități de 0,1% pe zi de întârziere pentru achitarea cu întârziere a remunerației compensatorii. Au fost menținute celelalte dispoziții ale hotărârii arbitrale apelate. A fost obligată fiecare intimată la plata către apelantă a câte 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. A fost obligată apelanta la plata către intimata COPYRO a sumei de 1.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată. S-au compensat obligațiile reciproce stabilite pentru apelantă și intimata

DECIZIE nr. 90 din 12 iulie 2013 privind publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Deciziei civile nr. 162A din 31 octombrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă şi asigurări sociale. In: EUR-Lex (2013) [Corola-website/Law/253567_a_254896]
întârziere pentru achitarea cu întârziere a remunerației compensatorii. Au fost menținute celelalte dispoziții ale hotărârii arbitrale apelate. A fost obligată fiecare intimată la plata către apelantă a câte 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. A fost obligată apelanta la plata către intimata COPYRO a sumei de 1.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată. S-au compensat obligațiile reciproce stabilite pentru apelantă și intimata COPYRO. Contestația în anulare înregistrată la data de 27 iunie 2012, precizată la 4 septembrie

DECIZIE nr. 90 din 12 iulie 2013 privind publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Deciziei civile nr. 162A din 31 octombrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă şi asigurări sociale. In: EUR-Lex (2013) [Corola-website/Law/253567_a_254896]
plata către apelantă a câte 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. A fost obligată apelanta la plata către intimata COPYRO a sumei de 1.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată. S-au compensat obligațiile reciproce stabilite pentru apelantă și intimata COPYRO. Contestația în anulare înregistrată la data de 27 iunie 2012, precizată la 4 septembrie 2012 de către apelanta ASOCIAȚIA HÂRTIEI DIN ROMÂNIA, a fost întemeiată pe dispozițiile art. 318 alin. 1 din Codul de procedură civilă, în sensul

DECIZIE nr. 90 din 12 iulie 2013 privind publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Deciziei civile nr. 162A din 31 octombrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă şi asigurări sociale. In: EUR-Lex (2013) [Corola-website/Law/253567_a_254896]
către intimata COPYRO a sumei de 1.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată. S-au compensat obligațiile reciproce stabilite pentru apelantă și intimata COPYRO. Contestația în anulare înregistrată la data de 27 iunie 2012, precizată la 4 septembrie 2012 de către apelanta ASOCIAȚIA HÂRTIEI DIN ROMÂNIA, a fost întemeiată pe dispozițiile art. 318 alin. 1 din Codul de procedură civilă, în sensul existenței unei greșeli materiale și al omiterii, din greșeală, a cercetării motivelor de modificare și/sau casare. S-a solicitat

DECIZIE nr. 90 din 12 iulie 2013 privind publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Deciziei civile nr. 162A din 31 octombrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă şi asigurări sociale. In: EUR-Lex (2013) [Corola-website/Law/253567_a_254896]
greșeli materiale și al omiterii, din greșeală, a cercetării motivelor de modificare și/sau casare. S-a solicitat desființarea în parte a deciziei contestate și admiterea apelului în totalitate, astfel cum a fost formulat. S-au expus argumentele pentru care apelanta consideră că nu poate fi declarată utilizator al copiei private conform Legii nr. 8/1996 . În esență, s-a menționat că instanța de apel a omis să analizeze înțelesul noțiunii de taxă cu efect echivalent și nu s-a pronunțat

DECIZIE nr. 90 din 12 iulie 2013 privind publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Deciziei civile nr. 162A din 31 octombrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă şi asigurări sociale. In: EUR-Lex (2013) [Corola-website/Law/253567_a_254896]