2,718 matches
-
ca Într-o procesiune, prin fața tribunei și a galantarului. Bătrânul meu Îmi zise că acela negru e Kircubbin, așa că mă uitai atent la el, și e adevărat că era un cal frumos, dar nu se compara cu Țarul. Toți Îl aplaudară pe Țar când trecu prin față, era cu siguranță un cal de zile mari. Făcură ocolul pistei până ajunseră de cealaltă parte a peluzei și apoi se Întoarseră, până aproape de linia de finiș, circarul le spuse grăjdarilor să le dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Să mergem. Ținându-și capetele sus, legănându-se pe ritmul muzicii, cu brațele drepte libere, ieșiră și traversară arena nisipoasă sub reflectoare, În spatele lor desfășurându-se cuadrilla, apoi picadorii călare și În spatele lor servanții și catârii cu clopoței. Mulțimea Îl aplaudă pe Hernandez În timp ce defilau. Aroganți, legănându-se, priveau drept Înainte În timp ce mergeau. Se-nclinară În fața președintelui și apoi procesiunea se destrămă. Matadorii se duseră Înspre barrera și-și schimbară mantiile grele cu capele mai ușoare, de luptă. Catârii ieșiră. Picadorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
pivotă, așa că taurul o urmă și se trezi fixat pe loc, dominat de capă, fără a fi obținut nimic. Manuel Îi flutură capa pe la nări cu o mână ca să arate că-l fixase pe taur și se Îndepărtă. Nimeni nu aplaudă. Manuel se Îndreptă spre barrera, În timp ce Zurito ieși și el călare din arenă. Cât fusese Manuel ocupat cu taurul, trompetele sunaseră anunțând Începerea celui de-al treilea act - banderillas. Manuel nu fusese conștient de sunetul lor. Servanții acoperiseră cadavrele celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
cântarea, Marile orașe străbat depărtarea, Satele noi se rotesc sub azur, Macii surâd, visătoare-i cicoarea, Brazi desenează-al pădurii contur”... După ce Angela a terminat de spus poezia, în sală au izbucnit, iarăși, aplauzele. Și, deși doar patru mânuțe mici aplaudau, „sala” de spectacole răsuna de însuflețirea care i-a cuprins pe toți spectatorii. Iar când bătăile din palme și strigătele de bravo și bis s-au mai potolit, Sorin apare pe scenă. Nu singur. -”L-ați văzut cumva, pe Zdreanță
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
și dansează, și știe și glume. Ia, să mai ascultăm și-un cântec! Propune Sorina. „În continuare, maimuțica Mimi ne va cânta Vine, vine primăvara...” Din „culise”, apare, în brațele prezentatoarei regizoare sau ale regizoarei-prezentatoare, „cântăreața”, pe care „publicul” o aplaudă entuziast, din toată inima. -”Vine, vine primăvara, Se așterne-n toată țara, Floricele pe câmpii, Hai să le-adunăm copii”... În continuare - anunță Sorina - lupul Lică ne va înveseli cu câteva glume”: -”Am acasă, în balcon, O minune de avion
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
Hai să le-adunăm copii”... În continuare - anunță Sorina - lupul Lică ne va înveseli cu câteva glume”: -”Am acasă, în balcon, O minune de avion! -Și de ce nu l-ai luat? -Păi, e numai desenat!”... Spectatorii râd cu poftă și aplaudă. Emoțiile lui Lică dispar cu totul. -”Știu eu un băiat, doar unul, Care-i certat cu săpunul, De-l zăriți, fără sfială, Trageți-i o săpuneală!”... Vrei să mai ascultăm un cântec? întreabă Sorina. Și fără să mai aștepte răspuns
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
să joace tot felul de jocuri, care de care mai năstrușnice. Și totul se petrece aici, nicăieri altundeva, ci pe prispă. Puii de rândunică se așază frumos și comod în cuib, gata să privească spectacolul. Păcat, doar, că nu pot aplauda. Dar ciocurile lor ciripesc întruna: „Bravo, copii!” Sorina știe cele mai multe cântece și poezii. „Unde le-ai învățat?” pare a întreba ciripitul ghiduș al puilor. Fetița ar vrea să le răspundă. Însă, nu știe cum și de ce, nu poate scoate un
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
oare exista telefon Într-un loc așa de izolat? Harry se gândi că poate ar trebui să Întrebe, iar eu l-am Împins puțin de la spate, insuflându-i energie. Sări În picioare hotărât să dea de Heinrich, iar eu am aplaudat. Îl căută din ponton În ponton, dar nu Îl găsi decât pe ajutorul lui. —Telefon, repetă el insistent mimând acțiunea de a vorbi la telefon, dar nu primi ca răspuns decât ridicări din umeri și priviri Îndreptate În jos, pline
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
poftim, ce mai aveți de zis de asta? Vedeți clar cine condamnă acum comunismul. Nu pot să încheia aceste rânduri fără a-i da cuvenita atenție și micului limbric filosofo-literar pre numele lui Horia-Roman Patapievici care nu mai prididea să aplaude în Parlament cele scrise de ovreiașul Tismăneanu și citite de fostul ofițer de securitate Traian Băsescu. Horia-Roman Patapievici (născut 18 martie 1957 în București). Din anul 2005 deține funcția de președinte al Institutului Cultural Român. Este fiul lui Denis (Dionosie
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
a valorilor lui culturale" (a spus-o asta nu subsemnatul, ci un mare general chinez care a trăit cu 500 de ani înainte de Hristos). Dar pițifelnicul ăsta de C. (Ascroafei?) este bine plătit pentru asta și pe deasupra mai este și aplaudat la scenă deschisă de tâmpiții cu diplomă ai României. Deci iată încă că după o jumătate de secol, pentru păcatele noastre neiertate Dumnezeu ne-a pedepsit cu un nou "academician" de teapa lui A. Toma cel care în tâmpenia lui
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
adică la ea. Adela cântă mult la piano. (În zilele frumoase cântă rar și mai mult seara, pentru că se adună lumea la gard, și ideea că "dă concert" o plictisește, mai ales că doamnele și domnii aceștia de aici o aplaudă uneori din drum, din ce în ce mai puțin discret.) Începe o bucată, o lasă, se-ntoarce spre noi, râde, începe alta, și tot așa, până ce se oprește asupra uneia. Și atunci, uneori parcă alintă pianul, de cele mai multe ori parcă vrea să-l strivească
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
cu briceagul sau Își făcea arsuri pe mâni cu mucul de țigară. În zilele Însorite, Își arde degetele de la mâini, expunându-le sub o lupă. Își ținea palma nemișcată deasupra paharului cu spirt până pielea Îi lua foc. Hamalii Îl aplaudau. Marinarii de pe vase le țineau și ei isonul. Mirosul de carne arsă se amesteca Învălmășindu-se cu alte mirosuri iuți, specifice unui oraș portuar. Ippolit nu schița nici un gest, lăsând ca fascicolul de lumină să-i perforeze carnea până la os
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
gândire, de exprimare pe care o trâmbițează peste hotarele țării dictatorul Nicolae Ceaușescu...! Locuitorii milenarei țări, aveau doar dreptul să flămânzească, să muncească primind În schimb salarii mizerabile, să nu deranjeze stăpânii cu incomode Întrebări, În schimb fiind obligați să aplaude, să ovaționeze toate excrocheriile comise de șarlatanii dela putere În numele poporului...! Drept urmare a acestei stări de confuzie generală, Tony Pavonea a fost eliberat din Închisoare din lipsă de probe a celor imputate, dar, condiționat: nu avea dreptul prin lege să
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
o admiri...!! Adeseori, Atena de mână cu Tony Pavone uitau de mănâncare dar cu toată foamea preferau să beneficieze din plin de adevăratul, miracol german. La fiecare colț de stradă, orchestre ambulante Își etalau perfecțiunea, adunând În jurul lor trecătorii ce aplaudau, contribuind benevol cu câțiva bănuți În funcție de buna lor dispoziție. În anumite locuri mai spațioase, echipe de dansatori ori de echilibristică delectau mulțimea cu spectacole ce te determina să lași baltă apsolut orice altă preocupare. Întâlnind o altă surpriză, se priviră
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
România, În timp ce, primul ministru a-l Angliei Churchil Winston Leonard (1874 -1965) care cunoștea mersul istoriei Europene se retrage din viața politică și-i urmează Eden Robert Anthony (1897-1977) ce a ignorat contribuția României la victoria finală a războiului și aplaudând toate revendicările fiorosului asasin Stalin,opținând În zona de influență bolșevică și cu trupe de ocupație aproape toate țările dela granița Europeană, plus Ungaria și Cehoslovacia...! România fost tratată și pedepsită În calitate de țară Învinsă. De ce...? Diplomații noștri comuniști, analfabeți, dacă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
și-a ieșit pe balcon. Unul dintre New York-ezi a mormăit ceva legat de un proces de calomnie. Jina s-a întrebat cine oprise muzica. Eu zic s-o împușcăm, a declarat Irene și unii dintre vechii ei fani au aplaudat-o. Mamă ? a insistat Danny. 3 Drumul de șapte ore cu mașina de la ferma din Kimberly, Idaho până în orășelul Salmon, de pe malul râului, era mai periculos - Jina era convinsă - decât călătoria cu barca spre care se îndreptau. Au mers de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
nu știe ? În cartea lui Alice, o chema „Maria cea fără de prihană” și era o femeie irascibilă, fără nici un fel de vino-ncoa, o ratată ridicolă. Evident, timp de nouă ani, Alice nu făcuse altceva decât să se prefacă atunci când aplaudase reticența ei față de întâlnirile amoroase și complicatul ei proces de selecție, care, până atunci, eliminase toți bărbații buni de însurat. În sufletul ei, Alice râsese în hohote. Telefonul a început să sune și Mary a tresărit, dar, din fericire, întâmplarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
N-ar fi trebuit să vin, a spus el. Bărbatul a rămas pe loc, cu brațele în lungul trupului, drept, enigmatic. Cu ani în urmă, când băieții cu care se culcase făceau schimb de impresii și așa-zisele prietene îi aplaudaseră acuzația de tentativă de omor, Irene a învățat că, în lume, nu există decât două tipuri de oameni: micul cerc interior, al celor care-ți vor binele și un cerc exterior enorm, plin cu milioane de oameni, care e posibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
clipit; și lui îi plăceau poveștile frumoase, dar nu era așa de prost pe cât credea tatăl lui. Din păcate și spre epuizarea lui, Drew cunoștea realitatea. Apa râului Salmon era excesiv de poluată; în anii 90, mina Grouse Creek, care fusese aplaudată de guvernanți pentru recordurile ecologice, deversase cianuri pe traseul de migrațiune al somonilor, la un nivel de șaizeci de ori mai mare decât cel cunoscut ca fiind toxic pentru pești. Cândva, sute de mii de somoni înotau anual cei o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Barth Hot Springs. Naji și-a pierdut veșnica lui grimasă, ba chiar, din când în când, atunci când Ahmad îl stropea cu apă, a și râs. Lui Irene i-a părut rău când a văzut tabăra de la Sunny Bar. Totuși a aplaudat gama impresionantă de vinuri pe care Drew le-a scos la lumină, cât și aspectul lui de excepție - jeanși jerpeliți și nici urmă de cămașă. Nu-mi vine să cred că nici o femeie n-a pus gheara pân-acum pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
își joacă rolul pe o scenă ștearsă cu buretele murdar, găsit aruncat într-o clasă fără elevi. Ei au plecat să urmărească sceneta în care tu, erou principal te bâlbâi pentru că nu ți-ai pregătit temele. Dar elevii sunt iertători, aplaudă plângându-le din ochi boabe de piper, rămase printre gene. De atâta plâns, somnul vieții se apropie de ziua eternității. Mamă! În curând cui o să-i mai spun: MAMĂ! Fără provocări Plânsul estompează urletul care se zbate să rupă zăgazurile
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
profesor scrie cu o cretă roz pe tablă ecole de paris die brücke tinerimea artistică fovismul cubismul aschan school futurismul raionismul școala de balet rusă muralismul atenție se închid ușile de piatră clovnii își prezintă ultimul spectacol iar studenții blazați aplaudă din lojă urmează stația deceniul al doilea cu peronul pe partea dreaptă magistrul este uitat în vagonul de bagaje dar totuși scrie cu cretă albă pe tablă der blauer reiter camden town group section d’or orfismul suprematismul grupul celor
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
am plecat este doar o iluzie ascultă vântul prietene atunci îmi vei auzi șoaptele și rugăciunile de seară eu sunt și pasărea care cântă lângă fereastra ta deschisă atât de frumos cântă încât pianul din odaia cu miros de gutuie aplaudă în alb și negru eu nu am plecat este doar o iluzie ascultă ploaia prietene și vei auzi cum lacrimile mele picură peste amurguri peste tăceri și peste amintiri eu nu am plecat prietene prin aceste versuri îți sunt atât
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
ne conceapă binele, nevoile, viitorul, ba chiar și trecutul. Pentru noi era ușor. Ne luase de pe creier povara libertății, laolaltă cu toate zbuciumările care veneau o dată cu utilizarea discernământului. Nebunia lui era alimentată de noi, care mergeam în turmă să-l aplaudăm pe trasee sau, mă rog, unii mai scatofagi, să-i tragem limbi publice. N-am să uit cum, la ședințele noastre de partid încercam să ocolim orice trimitere la personagiu, cu o stratagemă standard: ne legam de o expresie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
m-am prins cine murise). Au urmat speach-uri ale șefilor, toate încheiate cu: „Vom face totul să urmărim obiectivul major al țării noastre: integrarea euro-atlantică. Bravos, ura!!!!”. Integrare UE!, Integrare UE! (ei, asta cu țâpuritura nu-i reală, doar au aplaudat furtunos, da’ zău că mă așteptam să strige și despre UE). Au urmat concursuri marinărești sub înaltul patronaj al senatorului V., cel mai tare din parcarea cu nomenclaturiștii de la fața locului. Băieții au aruncat cu o ghioagă la găurică, au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]