2,765 matches
-
Eusebiu, care se face ecoul hotărârilor sinodului de la Niceea. În H.E. III, 25, 1‑7, el vorbește de trei tipuri de texte: homologoumena (unanim acceptate), antilegoumena (controversate) și notha (necanonice). Canonul Noului Testament, prezentat de acesta împăratului Constantin, nu cuprinde Apocalipsa; ea este totuși enumerată printre homologoumena. Se pare că el a fost influențat în această privință de Lucian al Antiohiei care nu admitea canonicitatea Apocalipsei și a epistolelor 2 Petru, 2 și 3 Ioan și Iuda. Eusebiu lărgește totuși „Noul Testament
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
antilegoumena (controversate) și notha (necanonice). Canonul Noului Testament, prezentat de acesta împăratului Constantin, nu cuprinde Apocalipsa; ea este totuși enumerată printre homologoumena. Se pare că el a fost influențat în această privință de Lucian al Antiohiei care nu admitea canonicitatea Apocalipsei și a epistolelor 2 Petru, 2 și 3 Ioan și Iuda. Eusebiu lărgește totuși „Noul Testament cel Mic” antiohian, incluzând aici epistolele contestate. Se pare că Apocalipsa a fost reintegrată în canonul Bisericilor din Asia Mică în momentul condamnării lui Lucian
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
a fost influențat în această privință de Lucian al Antiohiei care nu admitea canonicitatea Apocalipsei și a epistolelor 2 Petru, 2 și 3 Ioan și Iuda. Eusebiu lărgește totuși „Noul Testament cel Mic” antiohian, incluzând aici epistolele contestate. Se pare că Apocalipsa a fost reintegrată în canonul Bisericilor din Asia Mică în momentul condamnării lui Lucian și Eusebiu ca arieni. Așa cum putem vedea, canonul Noului Testament acceptat de Chiril coincide cu al lui Eusebiu al Cezareii. Cf. G.J. Reid, „Canon of the
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
momentul condamnării lui Lucian și Eusebiu ca arieni. Așa cum putem vedea, canonul Noului Testament acceptat de Chiril coincide cu al lui Eusebiu al Cezareii. Cf. G.J. Reid, „Canon of the New Testament”, în Catholic Encyclopedia, New York, 1908, vol. III. . Respingând Apocalipsa, Chiril respinge implicit toate pasajele din Cartea lui Daniel reluate în viziunea ioanică. . Ideologia monastică va aduce un corectiv acestei viziuni. Pentru călugări fiecare clipă a vieții lor este o confruntare directă și violentă cu diavolul în persoană sau cu
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
în monografia sa despre Anticrist. . Întruparea lui Cristos este reală, în timp ce a lui Anticrist este aparentă. În acest sens, vorbim aici de caracterul antidocetist al textului. El denunță pseudoîntruparea ca ținând de natura Anticristului. . Motivul acesta apare de asemenea în Apocalipsa lui Daniel, la începutul secolului al IX‑lea (probabil în mediul iconoclast). Anticristul, abia ieșit din infern, „va intra într‑un pește mic” care va fi „pescuit de doisprezece pescari”, printre care Iuda. Acesta va vinde, pentru treizeci de dinari
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
cu o traducere germană, în Die Griechische Daniel‑Diegese: Eine altkirchliche Apokalypse, Leyde, 1976; „Apocalypse of Daniel”, intr., trad. și note de G.T. Zervos, în J.H. Charlesworth (ed.), The Old Testament Pseudepigrapha, vol. I, pp. 755‑770. . Cf., de asemenea, Apocalipsa târzie a lui Daniel, cap. 14. . Se știe că Evanghelia după Ioan, ca și Apocalipsa, a fost obiectul discuțiilor și al polemicilor de‑a lungul întregii jumătăți a secolului al II‑lea. Într‑adevăr, Evanghelia după Ioan, prin caracterul său
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
of Daniel”, intr., trad. și note de G.T. Zervos, în J.H. Charlesworth (ed.), The Old Testament Pseudepigrapha, vol. I, pp. 755‑770. . Cf., de asemenea, Apocalipsa târzie a lui Daniel, cap. 14. . Se știe că Evanghelia după Ioan, ca și Apocalipsa, a fost obiectul discuțiilor și al polemicilor de‑a lungul întregii jumătăți a secolului al II‑lea. Într‑adevăr, Evanghelia după Ioan, prin caracterul său ezoteric și în același timp intelectual, legat de doctrina Logosului, era deliciul mediilor gnostice ale
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
sa, sensul Septuagintei se aplică Anticristului, quod ideo simulet castitatem, ut plurimos decipiat, în timp ce sensul opus se referă la regele Antiochos, cunoscut pentru dezmățurile sale „cu mimi și prostituate”. Ideea castității ipocrite a lui Anticrist apare deja în Comentariul la Apocalipsă al lui Victorin (13, 3), în legătură cu Nero, care va reapărea sub masca unui rege cu o viață ireproșabilă. Această tradiție se sprijină pe o veche credință a iudeilor potrivit căreia judecata neamurilor va avea loc în valea lui Iosafat (Zah
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
pe evidența secularizării, deci a polului pe care, În cultura europeană, Îl contraatacă. Evident Însă că tema reechilibrării e solidară, Într-o geografie și cronologie imense, nu numai cu diferite alte doctrine budiste tibetane, dar chiar cu ideea Însăși de apocalipsă, precum și cu valul de utopii pe care le-a angajat În istoria religioasă a Europei sau a Asiei 1. Că această ipoteză e direct derivată din Guénon rezultă din faptul că exact ceea ce credea Guénon - și nu oricum, ci tocmai
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Cristian Popescu, Realitățile redutabile ale cuvântului, SLAST, 1985, 1; Al. Călinescu, Tineri poeți, CRC, 1989, 18; Romul Munteanu, Virtuozitate și poezie, FLC, 1989, 22; Gabriel Rusu, Scrisori singuratice, SLAST, 1989, 25; Daniel Dimitriu, Istorii provinciale, RL, 1990, 6; Nichita Danilov, Apocalipsa de carton, Iași, 1993, 79-81; Țeposu, Istoria, 60; Dan Silviu Boerescu, Unora le place Robinson, LCF, 1996, 11; O carte în discuție: „Viață publică”, „Caietele de la Durău”, 1996, 3 (semnează Adrian Alui Gheorghe, Gellu Dorian, Radu Florescu, Doina Popa, Cassian
SAVA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289516_a_290845]
-
țară, subliniază contradicția între simplitatea nedisimulată și bogata disponibilitate sufletească a protagonistului, care își slujește cu devotament „parohia”. În aceeași zonă geografică, Valea Crasnei, se desfășoară evenimentele din romanul Lumea toată, slobodă. Autoarea recompune din secvențe un univers trecut prin apocalipsa celui de-al doilea război mondial. O lume care încearcă să se regăsească, să își afle rostul și locul, chiar dacă, pentru mulți, tragedia încă nu s-a sfârșit. Fapte trecute și evenimente în desfășurare configurează fizionomia unei comunități multietnice și
SAVULESCU-VOUDOURIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289525_a_290854]
-
a-l îngriji” (Geneza 1:28, 31; 2:15). Ce simte Dumnezeu când vede în ce stare a ajuns pământul? Cu certitudine, este foarte îndurerat când vede că omul nu se îngrijește cum trebuie de pământ. Acest lucru reiese din Apocalipsa 11:8, care prezice că Dumnezeu „îi va distruge pe cei ce distrug pământul”. Așadar, nu ne putem permite să fim nepăsători când vedem ce se întâmplă cu pământul. Dumnezeu l-a instruit pe Adam să lucreze și să păzească
GRIJA BISERICII FAŢĂ DE MEDIUL ÎNCONJURĂTOR. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” ediţia a II-a by Camelia Apopei () [Corola-publishinghouse/Science/569_a_919]
-
dietă bazată pe plante ne ajută să ne adresăm acestor probleme, o vedem ca o oportunitate sa onorăm pe Dumnezeu. Biblia ne dă asigurarea că toate pagubele provocate de om vor fi îndepărtate când Dumnezeu „va face toate lucrurile noi” (Apocalipsa 21:5). Totuși, nu ar trebui să tragem concluzia că, de vreme ce Dumnezeu va readuce pământul la starea inițială, acțiunile noastre nu au importanță. Dimpotrivă, ele au o mare importanță! Cum putem dovedi că împărtășim punctul de vedere divin cu privire la planeta
GRIJA BISERICII FAŢĂ DE MEDIUL ÎNCONJURĂTOR. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” ediţia a II-a by Camelia Apopei () [Corola-publishinghouse/Science/569_a_919]
-
1981, 48; Laurențiu Ulici, Un poet, RL, 1981, 48; Livescu, Scene, 115-118; Al. Călinescu, „Poezie deschisă”, CRC, 1984, 44; Constantin Pricop, Ironie și gravitate, CL, 1984, 11; Tașcu, Poezia, 283-288; Ioan Holban, Despre deschiderea poeziei, CRC, 1986, 11; Ioan Holban, Apocalipsa într-o lume de hârtie, CRC, 1994, 1; Ulici, Lit. rom., I, 237-239; Dumitru Lavric, „Ascunsa rană”, CRC, 1996, 11; George Bădărău, Un poet al contrastelor, CRC, 1996, 12; Liviu Antonesei, Farmecul discreției, „Timpul”, 1996, 5; Nicolae Panaite, Pipăi pereții
TURTUREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290314_a_291643]
-
1979; Solemnitățile supușilor, București, 1980; Exerciții de existență, București, 1982; Solemnitățile fericiților, București, 1983; Din tot sufletul pentru fericire, Iași, 1987; Solemnitățile umiliților, București, 1991; Șapte ani apocaliptici (Dezvăluirile contelui Incapucciato), București, 1992; Viața și priveliști din Infern, București, 1993; Apocalipsa de fiecare zi sau Lumea în care trăim, București, 1994; Iad contra Rai sau Frontul cosmic (Confesiunile contelui Incapucciato), București, 1994; Inocenții și blidul Satanei, București, 1994; Strania iubire, București, 1994; Intoleranță și ultimul înger, București, 1995; Invocațiile Fericitului fără
ŢUGUI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290294_a_291623]
-
sau Lumea în care trăim, București, 1994; Iad contra Rai sau Frontul cosmic (Confesiunile contelui Incapucciato), București, 1994; Inocenții și blidul Satanei, București, 1994; Strania iubire, București, 1994; Intoleranță și ultimul înger, București, 1995; Invocațiile Fericitului fără chip, București, 1995; Apocalipsa și generația următoare (Viziunile intergalactice ale contelui Incapucciato), București, 1996; Fratele Negru - Fratele Roșu, Constanța, 1998; Inocența și păcatele. Reflecții despre lumea în care murim, București, 1998; Arta fascinației, București, 2002; Păstorul de păsări. Romanul adolescenței, București, 2002; Simbolistica viselor
ŢUGUI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290294_a_291623]
-
1984, 30; Tania Radu, Între istorie și utopie romanescă, FLC, 1984, 43; Mihai Ungheanu, „Din tot sufletul pentru fericire”, LCF, 1987, 39; Alex. Ștefănescu, De la solemnitate la dezinvoltură, RL, 1988, 7; Eugen Istodor, Spulberarea solemnităților, RL, 1991, 44; Dan Perșa, Apocalipsa domnului Țugui, TMS, 1993, 4; Bogdan Ghiu, Există un specific al best-seller-ului românesc? (interviu cu Ion Țugui), „Dilema”, 1993, 38; Constantin Cubleșan, „Șapte ani apocaliptici”, ST, 1993, 11; Popa, Ist. lit., II, 875-877. D. Mc.
ŢUGUI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290294_a_291623]
-
semnează Ioan Groșan, Traian T. Coșovei, Florin Sicoie, Gheorghe Iova); Cornel Ungureanu, Țepeneag și ai săi, O, 1992, 20; Corin Braga, Onirism estetic și onirism halucinatoriu, RL, 1992, 21; Florin Manolescu, Miorița în versiunea postmodernă, LCF, 1992, 21; Ioan Urcan, Apocalipsa mioritică, APF, 1992, 5; Mihaela Ursa, Exerciții de zbor și arta fugii, APF, 1992, 5; Fevronia Novac, Singurătatea autorului, RL, 1992, 26; Gheorghe Iova, La est de Țepeneag, CNT, 1992, 50; Mihai Dragolea, Tiparul și urmarea, F, 1993, 2; Florin
ŢEPENEAG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
liricii sale este jalonat de predilecția pentru contraste vizuale puternice în proiecția scenelor de haos apocaliptic, însoțite de violența exprimării, de nostalgii paseiste ce acutizează dezamăgirile prezentului și crizele de identitate ale eului liric. Ca prim context de transpunere a apocalipselor personale, acordate perfect celor ce bulversează lumea, Patinoar trasează direcțiile pe care le va urma opera autorului, introducând în același timp poncifele ulterioare ale scriiturii: poetica „privirii” ca mecanism al miraculoasei descoperiri de sine, termenii „piatră” și „pom” trimițând la
ULMEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290330_a_291659]
-
ce gropi aprinse ai sărit, / pe unde ai mai plâns cu pumnii în gură?” Obstinația de a păstra formula odată descoperită în structura plachetelor ulterioare - Un domeniu al meu, Astrele negre (1983), Sintagmele nopții (1987), Ce mai e nou cu Apocalipsa (1997) - nu diminuează valoarea operei, în majoritatea situațiilor discursul având resurse de a fi aparent același, dar în realitate diferit ca modalitate interpretativă. O variabilă semnificativă o reprezintă miza fiecărui volum, marcând nuanțele semantice ale constructului de ansamblu: în Patinoar
ULMEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290330_a_291659]
-
O variabilă semnificativă o reprezintă miza fiecărui volum, marcând nuanțele semantice ale constructului de ansamblu: în Patinoar este exploatată latura autobiografică, în Un domeniu al meu e privilegiat aspectul filosofic, Astrele negre inserează dimensiunea religioasă, Ce mai e nou cu Apocalipsa accentuează dramatismul condiției umane, determinat direct de tulburările sfârșitului de mileniu. Nu doar un scriitor creativ, vizual, ci și posesor al unei bune culturi poetice, U. își exersează meșteșugul artistic în diverse registre, abordând inclusiv specii consacrate prin tradiție, de
ULMEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290330_a_291659]
-
a desăvârșirii spirituale, împlinirea iubirii profane fiind o primă piatră de încercare. SCRIERI: Patinoar, București, 1979; Un domeniu al meu, București, 1982; Astrele negre, București, 1983; Sintagmele nopții, București, 1987; Sonete din Nord, București, 1990; Ce mai e nou cu Apocalipsa, Timișoara, 1997; Climatul fulgerului, Cluj-Napoca, 2001. Repere bibliografice: Dan Ciachir, Un debut remarcabil, SPM, 1979, 470; Nicolae Ciobanu, Un elegiac modern, LCF, 1979, 14; Gheorghe Pituț, „Neobosita căutare a luminii”, LCF, 1979, 14; Ion Murgeanu, Ceva foarte aproape de torță, RMB
ULMEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290330_a_291659]
-
Glodeanu, „Sintagmele nopții”, F, 1987, 11; Nae Antonescu, „Sintagmele nopții”, ST, 1987, 12; Radu G. Țeposu, „Sintagmele nopții”, TBR, 1988, 363; Alexandru Pintescu, Diptic liric, „Atitudinea”, 1990, 2; Ulici, Lit. rom., I, 158-160; George Vulturescu, „Ce mai e nou cu Apocalipsa”, PSS, 1997, 7-8; Rotaru, O ist., V, 523-525; Vulturescu, Cultură, 243-248; Popa, Ist.lit., II, 545; Dora Mircea-Radu, Geometria unui „sistem” poetic?, ST, 2002, 1; Dicț. scriit. rom., IV, 658-659. C. M. B.
ULMEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290330_a_291659]
-
melanholia, CRC, 1990, 25; Virgil Mihaiu, Ecouri din Conachi la Casa Pogor, ST, 1990, 8; Coșovei, Pornind, 181-185; Luminița Urs, Între două lumi..., ECH, 1992, 1-2; Traian T. Coșovei, Lucian Vasiliu - După 20 de ani, CNT, 1993, 18; Nichita Danilov, Apocalipsa de carton, Iași, 1993, 88-92; Țeposu, Istoria, 64-65; Alex. Ștefănescu, Născut la minus douăzeci și patru de grade, RL, 1994, 48; Alexandru Pintescu, „Mierla de la Casa Pogor”, PSS, 1994, 10-12; Dan Stanca, Poezie fără frontiere, VR, 1995, 3-4; Cornel Moraru, Lucianograme, VTRA
VASILIU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290459_a_291788]
-
toată duritatea realității care „vâră pumnii în gura Istoriei”, dar și în ciuda anxietății care îl asaltează, poetul încă mai „ară iluzii”. SCRIERI: Timpul ierbilor, Ujgorod, 1977; Navigator în septembrie, Chișinău, 1983; Crinul îngândurat, Chișinău, 1986; Oglindă retrovizoare, Chișinău, 1991; Singurătatea Apocalipsei, București, 1998. Repere bibliografice: George Muntean, Un poet bucovinean, ALA, 1992, 106; Mihai Iordache, „Oglindă retrovizoare”, „Bucovina literară”, 1995, 3-4; Rachieru, Poeți Bucovina, 536-542; Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 233; Grigore C. Bostan, Lora Bostan, Pagini de literatură română. Bucovina, regiunea
ZEGREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290727_a_292056]