2,077 matches
-
diferite ale înverșunării: de la imaginarea unor corecții infantile, aplicate punctual (urecheatul, nuiaua, bastonul etc.), ca măsuri punitive hilare, trecând prin insultă, jignire și umilință publică, până la scenarii apocaliptice, în care agresivitatea verbală dezlănțuită (înjurătura, imprecația, anatema, afurisenia etc.) ia proporții apocaliptice. Indiferent de ipostaziere, violența argheziană este justificată de talent și artisticitate, pentru că, în viziunea poetului și pamfletarului, "cine lovește cu bulgări de aur are dreptul, în afară de orice considerații și legi fabricate într-un colț de redacție, să lovească"186. Depistăm
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
o figură retorică a insistenței, cu un mare potențial persuasiv, la care Arghezi recurge frecvent în ofensiva polemică. De asemenea, procedeul polemic investigat de noi joacă, în acest caz, rolul de trambulină spre același imaginar absurd, unde culpa ia proporții apocaliptice ("D-nii Iorga și Cuza, apucați de o nevroză criminală, pândesc copii evreiești noaptea, prin mahalale, fug cu ei și-i sufocă: exact sociologia și politica lor"), iar pamfletarul se autoînsărcinează cu execuția simbolică a adversarilor. Dacă, prin acuza tranșantă, pamfletarul
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
ca o ticvă seacă; și i se auzea glasul, curmat din când în când de hohote de râs: "Ce de apă! Ce fericire! Ce de apă!"". Printr-un tertip auctorial, naratorul, în ipostaza feminină a "babei Neacșa", suprimă brutal imaginea apocaliptică: ea "se opri, făcându-și cruce și scuipând în sân: "Ptiu' ucigă-l toaca! Ferește, Doamne, și pe vrășmași de așa o pacoste››". Chiar gestul magico-ritualic al naratorului-personaj imprimă un sens comic întregii povești, pentru că se simte amenințat de propriile
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Prin hiperbolă, se produce o metamorfoză auctorială: pamfletarul, distanțat, acum, de autorul real, își percepe adversarul pe o scară afectivă supradimensionată: din persoană publică, cu statut real, general recunoscut, inamicul său devine, brusc, personajul negativ al micro-narațiunii, printr-o augmentare apocaliptică a defectelor sale de caracter. Acestă breșă ficțională îndeplinește, din punct de vedere retoric, și funcția de macaz discursiv, justificând trimiterea biblică și invocația cu aceeași tentă, din final: Totuși, noi credem că acest mare torturat ar mai putea să
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Ioan, este legată de organul vederii). Bunavestire se anunța sub specie aeternitatis, știrile, sub specie temporis. Dar noua divinitate este actualitatea: Întruparea împinsă până la limită. Micul ecran nu face să vibreze lumina celei de-a opta zile, cea a viziunii apocaliptice care ne va permite în sfârșit să-l vedem pe Dumnezeu în plenitudinea lui (sub toate fețele lui). Mai modest, el iluminează cele șapte zile ale săptămânii iradiindu-ne cu realitate. Icoana creștină spunea: Dumnezeul vostru este prezent. Icoana postcreștină
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
contracâmp. Dacă lumea este cea care se împotrivește, depășește, deranjează sau contrazice reprezentarea mea definiție minimală a "realului" în calitate de categorie -, nu suntem foarte departe de sfârșitul lumii, în sensul filosofic al expresiei. Și e cea mai blândă, cea mai puțin apocaliptică dintre Apocalipse. Lumea a devenit cu adevărat reprezentarea mea. Această resorbție poartă un nume: idealismul absolut. Esse est percipi. Avem de acum mijloacele tehnologice să punem în practică principiul enunțat de Berkeley (episcop irlandez mort în 1753), potrivit căruia esența
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
lumină și se „înalță“ la cer, ori își schimbă forma, ori se multiplică, apărând și dispărând după voințădoar în anumite locuri, prin anumite persoane, într-un timp anume etc.) anunță programatic transfigurarea totală a lumii acesteia „la sfârșitul veacurilor“. . Viziunile apocaliptice ori mesianice care se regăsesc în tradițiile în care prezența divină se face manifestă discontinuu Posibilitatea de a intra în legătură cu toată ființa, ca treaptă ultimă a desăvârșirii, presupune fluidizarea totală a indi vidua lului, care se lasă transfigurat de și
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
Nu există armonie a părții decât în cadrul unui întreg armonios. Ierarhia se caracterizează, așadar, prin multi plicitate și completitudine în virtutea Unului. Principiul completitudinii se regăsește la nivelul tradițiilor religioase fie în viziunile aurorale ale unui timp originar, fie în viziunile apocaliptice ori, după caz, mesianice, fie în viziunile mistice, prin restaurarea aici și acum a ordinii. Transfigurarea întregii lumi se înscrie astfel în împlinirea dezideratului integralității, respectiv al restaurării prin refacerea legăturii cu Unul. Principiul multiplicității aduce în prim-plan diferența
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
soluții concrete la probleme concrete, un soi de "inginerie socială graduală" în sens popperian, iar nu proiecte totale de schimbare a organizării sociale. Chiar și intelectualii au ajuns, în lumea occidentală, să accepte sfârșitul speranței chiliastice, a gândirii milenariste și apocaliptice, a acelei parousia augustiniene convertite politic de către diferitele proiecte revoluționar-ideologice ale modernității 449. Și aceasta pentru că, aici, modul convențional al vieții sociale este unul fundamentat pe premise care nu mai implică dezbateri ideologice, odată ce contradicțiile subsecvente ideologiilor secolului al XIX
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
care o avem de învățat. Și atunci primul lucru care ne vine în minte: "Doamne, nu mă lăsa" (după ce noi l-am lăsat aproape tot timpul). Sau, "De ce tocmai eu" sau noi? Momentul zero al plăților karmice. Momentul de trăire apocaliptică, când o parte din oameni se debarasează de partea materială, de corpurile lor pe pământul țării, iar sufletele se eliberează din închisoarea trupului și sălășluiesc libere și ușoare, redate planetei și universului. Numai în momentele de groază ne aducem aminte
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
spunea că "tot n-ai priceput nimic". O să te lămuresc altădată, acum avem altele de făcut. Au plecat puțin prin oraș să vadă ce se poate face. Doar în câteva secunde totul a devenit, nu doar dezolant, ci sinistru și apocaliptic. Mâini, picioare atârnând din blocurile rupte și căzute pe jumătate. Mașini strivite, avariate de zidurile căzute, răniți sângerând, încercând să mai salveze pe câte cineva sau ceva... Oameni disperați care au pierdut pe cei dragi. Copii plângând, cei mai mici
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
dar este eronată absolutizarea notiunii. Caragiale afirma I. Constantinescu ar fi văzut " absurdul lumii sale și chiar a profetizat câteva din elementele devenirii sale viitoare": alienarea, antieroul, antidialogul ș.a. Mai mult, și-ar fi caracterizat viziunea prin adjectivele : "monstruos", "absurd", "apocaliptic". Extragerea unor atribute "folosite contextual" de Caragiale și investirea lor cu rolul "de pecete definitivă" comentează autoarea rămâne o procedură identic de "absurdă'. Ezitarea Loredanei Ilie de a-l include pe Caragiale în aceeași serie cu Eugen Ionescu, Samuel Beckett
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
fabrici, în întrul cărora mii de drugi de fier, milioane de roate cu dinți se sucesc și se-nvârtesc, funcționează necontenit cu o regularitate de desperat. Sublimă civilizație! Pretutindeni fier și oțel! 27 Așadar, ce satiriza Caragiale în această viziune apocaliptică? Se poate observa cum un simplu text ca acesta demolează instantaneu întregul eșafodaj tendențios al criticii proletcultiste. Pe aceeași lungime de undă cu Monica Lovinescu se plaseaza un alt reprezentant al exilului, anume profesorul N. I. Herescu, autorul unui studiu intitulat
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
studiului susține că marele dramaturg: "a văzut absurdul lumii sale și chiar a profetizat câteva din elementele devenirii sale viitoare: omul alienat, "omul fără calități", "păpușa automată", etc. Mai mult, el și-a caracterizat propria viziune, folosind chiar termenii "monstruos" , "apocaliptic", "absurd""19. Considerăm totuși că extragerea unor atribute folosite contextual de Caragiale fără nici o intenție de autocaracterizare și investirea cu rolul de pecete definitivă sau unificatoare a viziunii sale, este la fel de "absurdă" și neproductivă. Rezonabil ar fi să punem în
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
mai fără obiect și fără concluzie. Flecăreala continuă, apanaj al insului neautentic, condamnat la anonimat, întreține o atmosferă proprie inversării axiologice a evenimentelor, convertind nesemnificativul în senzațional și esențialul în banal, în "moft". Astfel, amicul Nae din Situațiunea acordă dimensiuni apocaliptice crizei economice și politice naționale, dar îngrijorarea sa profetică nu are o motivație interioară gravă, ci doar substituie inautentic o naturală preocupare pentru evenimentele majore desfășurate în plan domestic. Similar, Lache Diaconescu "sacrifică" plăcerile și îndatoririle familiale în favoarea dezbaterilor politice
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
a descendenței"3, să demonstrăm că, din formele benigne ale absurdului, surprins în instantanee comice de Caragiale, au răsărit, în noile condiții ale climatului interbelic, asemenea unor "flori ale răului", plăsmuiri urmuziene care își îmbracă tragicomedia într-un absurd malign, apocaliptic. Fireasca ezitare de a-l plasa pe Urmuz în rândul scriitorilor de factură postcaragialiană se dovedește fără temei după declanșarea brainstorming-ului generator de fascicule centrate pe punctele nodale, pe zonele de intersecție dintre spațiul imaginarului caragialian și cel urmuzian
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ca bătălii ce se vor încheia în triumf și mântuire (precum imnurile și posterele propagandistice, imageria mitică trebuie evaluată în relație cu sentimentul și acțiunea, mai degrabă decât cu intelectul și istoria). Împingând ideea conflictului marxist în sferele antiraționale, mitice, apocaliptice (și deci religioase, în sens funcțional), conceptul sorelian al mitului a constituit dinamul marxismului și al fascismului revoluționar din secolul XX, ca mari mitologii în acțiune.304 Mitul politic nu mai e inconștient, atrage atenția Cassirer, ci este creat ca
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
serviciu al umanității, ele nu sunt o noutate în orizontul cultural, declinul inevitabil și aneantizarea lumii corupte și materialiste fiind propovăduit de cel puțin două milenii în lumea occidentală. Dincolo de imaginile uneori ilare prin ininteligibilitate ale unor astfel de profeți apocaliptici, de la Spengler la Evola, alteori traduse în istoria factuală prin catastrofale exerciții ale Apocalipsei, în care s-au surpat milioane de vieți, de lumi și de idei, universul se încăpățânează să existe (în ciuda lui Marx), într-un tangou fără pauză
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
cowboy-ului, simbol al marșului spre vest și purtător de noi valori (căutarea identității naționale, adorația aproape superstițioasă a naturii, conexiunea dintre America pastorală și cea industrială)339. Întâlnim de asemenea obsesiile milenariste, cu șiruri de profeți ai catastrofelor și spaimele apocaliptice în cazul mitului anului 2000 sau al dezastrelor nucleare, în care este valorizat și aspectul negativ al mitului progresului, cu accent plasat pe plata prea mare pentru avantajul acestuia (Prometeu dublat de Frankenstein), în ultimă instanță însemnând chiar dispariția fragilei
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
negându-i, astfel, unicitatea, ori pliindu-l strict pe contextul clasial al Antichității. A se vedea, de exemplu, Paul Bălă și Octavian Chețan, Mitul creștin. 303 Daniel Dubuisson, op .cit., p. 258. 304 Ellwood consideră mitul sorelian ca total datorită viziunii apocaliptice a schimbării, și antirațional fiindcă nu cunoștea alt standard al adevărului ori al judecății decât el însuși, eficient stimul pentru acțiunea totală, fără îndoieli și evaluări: "e suficient să ne gândim la miturile naziste ori comuniste ale oprimării de rasă
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
Mondial, personaj complex, profund, cu o filozofie între existențialism și nihilism. 627 Bradford Wright, op. cit., p.75. 628 Ibidem, p. 81. 629 Ibid., pp. 67-71. Tema nucleară și fantasmele războiului rece sunt "obsesii creatoare", este de părere Henry Rousso, ideea apocaliptică reprezentând nu teama de dispariția speciei, ci a unei anumite idei despre om și libertate. Henry Rousso, Réminiscences de guerre dans la bande dessinée, p. 130. 630 Ibid., p. 123. DC însă, mai cu seamă prin vocea lui Jack Schiff
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
că după-amiază voi avea creierul mai puțin congestionat și voi păstra mai multă distanță față de fapte. Fiindcă am stat atunci o săptămână la Budila, prima mea ieșire din oraș, și mi-e teribil de greu să scriu nu un poem apocaliptic, ci o povestire cât de cât coerentă. înapoi în acvariul pustiu al vilei din Cumpătu, plin doar de aerul cameleonic - acum e auriu, mai deschis sau mai întunecat 18 după cum norii umbresc stațiunea - și de țiuituri care se rotesc printre
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
i-o tragi, îi șopti Trix, chicotind. Ce se întâmplă? Ashling nu avea chef de Trix și de glumele ei. Nu avea nici cea mai vagă idee de ce Jack Devine dorea să vorbească cu ea în particular. Cu un presentiment apocaliptic, a intrat în biroul lui. — Închide ușa, porunci el. Voi fi dată afară. Era terorizată. Ușa s-a trântit în spatele ei și dintr-odată camera s-a micșorat și s-a întunecat. Jack, cu părul său negru, ochii negri, costumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
o fotografie a navei Petrel și un articol care lăuda curajul echipajului acestuia. Principalul titlu descria atacul japonez de la Pearl Harbor și bombardarea lui Clark Field la Manila. Desene În creion, furnizate de o agenție de știri neutră, arătau scene apocaliptice cu fumul ce se ridica din navele de luptă americane prăbușite. Acum, că japonezii au cîștigat războiul, cugetea Jim, poate că viața la Shanghai va reveni la normal. CÎnd tînărul soldat Îi arătă ziarul, studie cu atenție fotografia bombardierelor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
păsări exotice zburând pe ceruri infinite, cocorul scoate dintr-un râu o broască, melci trec prin tufe de migdal, un bărbat scund cu ochi Îngustați, ținând În mână un lampion, Își face lumină și răzbate pe un drum de munte apocaliptic. Pe un perete un insectar adus tocmai de la Rio de Janeiro. Sunt zece fluturi de pe Amazoane, albaștri, cu reflexe aurii-verzui Închiși În caseta de sticlă de deasupra pianului. Un motan cu chip de leu se plimbă leneș prin cameră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]