3,161 matches
-
violență ulterioară în putere (unter dem Namen der Macht). Cu alte cuvinte, dreptul devine opac, violent mai degrabă în surzenia și inaccesibilitatea lui. Câteva fragmente din Kafka pe care le voi analiza mai jos pot să ilustreze această problemă. În apogeul puterii, legea devine nescrisă, iar încălcarea ei este urmată de o ispășire resimțită ca destinală. Manifestarea nemijlocită a violenței mitice este, conchide Benjamin, de același tip cu cea a întemeierii dreptului. Exterioritatea mitică, tradusă ca acțiune teribilă, neînțeleasă a destinului
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
în mod evident pictura Ceciliei Cuțescu-Storck. În cazul "precursorilor", nu avem propriu-zis o critică de întâmpinare, pentru că membrii "Tinerimii artistice", care își comunică în scris opiniile, cum este Ștefan Popescu, cât și criticii de generație, surprind niște artiști aflați la apogeul operei lor, deveniți deja figuri tutelare care impun artiștilor tineri. În același timp, discuția în jurul acestor figuri marcante ale artei europene, în directă relație cu simbolismul și decadentismul, face remarcată și existența unor critici nuanțați precum Maria Bengesco, Virgil Cioflec
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
politică și cultură în Viena finiseculară, analiză realizată de Carl Schorske 18, relevă multiple similitudini. Un aer de familie decadent îl au operele care înregistrează excesul de civilizație, hiperrafinamentul adesea transpus la nivel estetic în cadrul unor civilizații vechi, ajunse la apogeu, înaintea destrămării lor. Un exemplu școală îl constituie scriitorul francez Karl-Joris Huysmans, unul dintre fidelii "Serilor de la Médan" alături de Guy de Maupassant, Paul Alexis și Léon Henniques, a cărui evoluție oferă datele unei reconversii a naturalismului în estetica decadentă, reconversie
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
decadenței ca fenomen social, ca punct de criză în evoluția unei civilizații. Teoria ciclică a grandorii și declinului civilizațiilor, aplicată în domeniul artelor, deschide posibilitatea întoarcerii în timp către o artă aflată concomitent cu civilizația care a produs-o la apogeul ei. Anumite noțiuni relevante în acest context, au avut sursa lor în ideea de istorie ca un proces ciclic, a înălțării și căderii culturilor, și în analogia dintre ciclurile de viață a organismelor și natura ciclică a artelor. [...] Dacă metaforele
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
desen nu e văzut dintr-o preocupare de volum, ci sunt vederi plane, picturale, urmărite pentru efectul tonurilor diferite în suprafață și nu pentru a revela cubicul trupesc. Tot nesculptural conceput e chipul lui Macedonski, fiindcă nu are nicio fațadă: apogeu al vizibilității (...)"317. O serie de lucrări de asemenea simboliste, precum Que faire, que dire... ô, mon rêve sau Ténébreusement nous entrons dans la vie sans être préparés. L'allure îndreptățesc observația lui Șirato privitoare la relația sculpturii simboliste cu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
punct de inflexiune de unde arta celor doi sculptori își precizează mai clar distanțele pe măsură ce Brâncuși alege o esențializare a formelor, iar Paciurea continuă linia rodiniană de o manieră personală, în lucrări precum Monumentul lui Mihai Eminescu (1910) și Gigantul (1905), apogeul asimilării lecției rodiniene. Capul poetului era înălțat pe un soclu de trupuri, unul dintre ele având în compoziție definiția Gânditorului rodinian, cu excepția faptului că reflecția detașată, meditația superioară, este aici împinsă spre disperare. Fascinația pentru capetele monumentale nu era singulară
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
să judece trecutul, o să piardă viitorul" [6, p. 226]. Garanția pentru Polonia a fost sprijinită de conducătorul tuturor partidelor și grupurilor din Cameră. În această tristă poveste a judecăților greșite ale unor oameni bine intenționați și capabili, ajungem acum la apogeu", concluzionează Churchill. Faptul că am ajuns cu toți la un asemenea impas îi face pe cei responsabili, oricât erau de onorabile motivările lor, să fie demni de a fi blamați în fața instanței. Uitați-vă înapoi și vedeți ce am acceptat
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
cu interes toate criticile pertinente din punct de vedere științific, dar nu și intervențiile celor „fără cunoștințe științifice suficiente, care nu merită să fie luați în seamă“. De-a lungul întregii sale cariere de cercetător, chiar și atunci când ajunsese la apogeul reputației sale, Darwin nu s-a lăsat tentat de acele teme în care afirmațiile nu puteau fi bine întemeiate prin raportare la fapte controlabile. Bunăoară, deși a fost adesea rugat să se pronunțe, el a refuzat să speculeze cu privire la originea
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
medievală poate fi identificată cu creștinătatea. Au existat fără îndoială, sub formă capilară, mii de legături între lumea musulmană și Europa creștină, care profită de pe urma înfloririi economice și culturale pe care civilizațiile islamice au cunoscut-o în prima etapă a apogeului lor (secolele IX-XI)6. S-au manifestat, chiar și în perioada Cruciadelor, influențe culturale clandestine dinspre rafinații arabi către neciopliții cavaleri franci. Timp de cîteva secole, a avut loc irigarea gîndirii medievale, pe calea Spaniei islamice, cu ajutorul traducerilor din greacă
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
hegemonie unificatoare și îi întrețin policentrismul. Însă cînd statele naționale se vor transforma în state-națiuni, cînd războaiele vor deveni cu preponderență sau pe deplin naționale, cînd progresele militare vor permite hecatombe pe scară largă, atunci Europa își va fi atins apogeul și se va prăbuși în abis. Statele-națiune Franța revoluționară este primul exemplu desăvîrșit de stat-națiune. Încă din perioada monarhiei, Franța își dezvoltase un stat centralizat, iar integrarea în ordinea regalității și amenințarea destabilizatoare a invaziilor străine concurau la formarea spiritului
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
perioada de pace, economia închisă și războiul economic. Înmulțirea statelor-națiune europene și deșteptarea generalizată a naționalităților, care năzuiesc să se elibereze de sub o dominație străină, multiplică sursele de conflict, extinzîndu-le către estul balcanic, unde se creează focare endemice de război. Apogeul și Abisul După căderea lui Napoleon I, "concertul european" a putut fi restabilit pentru o vreme, însă sub forma unui jug monarhic impus popoarelor: Sfînta Alianță. În momentul cînd jugul se va fisura, Germania și Italia se vor fi consolidat
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
că Europa întruchipează cel mai mare agresor al Timpurilor moderne, fapt care rămîne și astăzi nebănuit de conștiința multor europeni. În acest climat de dominație asupra lumii se va dezlănțui nebunia care îi va împinge pe Dominatori către sinucidere. Tocmai Apogeul puterii europene este, în mod necesar, stadiul ultim dinaintea Abisului. De fapt, statele nu sînt atît "monștri reci", cît monștri smintiți. Ele au devenit paranoice, nesocotind din acest moment orice regulă a jocului atunci cînd acesta deservește interesele lor. După cum
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
unei metamorfoze, și n-a încetat nici o clipă să trăiască din metamorfoze: a Europei statelor în Europa statelor-națiune, a Europei caracterizate de o balance of powers în Europa dereglării și a dezlănțuirii, a Europei comerciale în Europa industrială, a Europei Apogeului în Europa Abisului, a Europei stăpîne a lumii în Europa-provincie aflată sub tutelă. Iată de ce identitatea sa nu se definește în ciuda metamorfozelor, ci în interiorul metamorfozelor. Această identitate metamorfică se regăsește întîi de toate în acest proces care se accelerează el
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
fiind omul adult împlinit, în raport cu omul incomplet al civilizațiilor "înapoiate" și "primitive". El va reuși să justifice astfel dominația colonială, distrugerea culturilor milenare, ca și judicioasa eradicare a erorilor, prejudecăților și superstițiilor, necesară introducerii adevăratei civilizații. Umanismul european a atins apogeul la finele secolului trecut. Europa imperialistă își impune dominația asupra lumii, însă Europa culturală își închipuie că aduce Lumii civilizația și progresul. Este momentul în care progresul civilizației și progresul științei par indisolubil legate, în care triumful Rațiunii și al
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
asupra lumii, însă Europa culturală își închipuie că aduce Lumii civilizația și progresul. Este momentul în care progresul civilizației și progresul științei par indisolubil legate, în care triumful Rațiunii și al Dreptului sînt înscrise în mersul Istoriei. Criza urmează îndeaproape apogeului, favorizînd unele conștientizări, care, în schimb, accentuează crizele. Din însuși interiorul culturii europene, devine posibilă reperarea orbirii eurocentriste. Unii europeni vor descoperi că Umanismul lor mascase și justificase o lipsă de umanitate înspăimîntătoare. Vor descoperi de asemenea că ceea ce crezuseră
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
Aceste crize comunică unele cu altele și se alimentează unele pe altele. Începem să ne dăm seama de perversiunile și delirurile născute din Rațiune. Începem să ne pierdem aroganța eurocentristă acum cînd declinul ne face să înțelegem ce a însemnat apogeul nostru, și începem să privim cu alți ochi celelalte culturi. Are loc un reflux al mitului rațiunii, un reflux al deificării rațiunii, un reflux al raționalizărilor care se autoproclamau raționale. Mitul Ordinii-Suverane revine la matcă în cadrul științelor: universul nu mai
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
Totul se petrece ca și cum, pornind de la problematizarea inițială a Renașterii care repune în discuție Divinitatea, Natura, Omul, totul trebuia să conducă la o problematizare generalizată. De aici chipul ultim, chipul-Ianus al culturii europene: nihilismul și problematizarea. Europa se află la apogeul său la finele secolului al XIX-lea. Stăpînește întreaga lume; este în mod oficial încredințată că civilizația și cultura sa sînt nu doar superioare, ci și singurele deținătoare ale adevărului: Umanismul, Rațiunea, Știința. Totuși, în sînul propriei culturi, Umanismul, Rațiunea
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
sa sînt nu doar superioare, ci și singurele deținătoare ale adevărului: Umanismul, Rațiunea, Știința. Totuși, în sînul propriei culturi, Umanismul, Rațiunea, Știința fac deja obiectul unor analize critice și sînt frămîntate de fermenții unor crize. Chiar în aceste momente de apogeu, Schopenhauer îndeamnă la renunțare și Nietzsche anunță înstăpînirea irevocabilă a nihilismului. Năruirea suicidară a Europei în secolul XX coincide cu criza Umanismului, criza Rațiunii, criza Progresului. Filozofia mai întîi, apoi știința însăși, în clipa triumfului său celui mai strălucit, descoperă
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
minciuna față de cei mai entuziaști adepți ai săi. De aceea Europa își poate asuma vocația de a deveni o Fundație, în sensul dat de Isaac Asimov în epopeea sa science-fiction cu același nume (pe cînd civilizația galactică se afla la apogeul său, cîțiva înțelepți au prevăzut inevitabila sa decădere, urmată de revenirea la barbarie și haos; ei decid să depoziteze pe o planetă periferică, devenită "Fundația", ansamblul cunoașterii și informațiilor necesare pentru a face civilizația să reînflorească pe parcursul mileniilor viitoare). Ideea
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
electoral la altul numărul de partide care îi reprezintă în Parlament. Tabelul 2 include evoluția numărului de partide din România pe patru dimensiuni diferite, tendințele fiind similare. Cea de-a doua coloană reflectă numărul partidelor participante în alegeri. Acesta atingea apogeul în 1992 (79 de partide depunând liste de candidați) și nivelul minim în 2008 (35). Începând cu 1992, se înregistrează o scădere graduală a numărului de competitori înscriși în cursă. Această scădere are două explicații. Pe de o parte, legile
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
creșterea. Acel an a fost unul decisiv pentru istoria ambelor partide. PRM a reușit cea mai mare performanță a sa prin obținerea poziției a doua în parlament. Acest element a fost reflectat și în numărul său de membri, acesta cunoscând apogeul în acea perioadă. Nu trebuie să uităm că membrii sunt, așa cum menționam anterior, mobilizați de către organizațiile locale, iar PRM a cunoscut o avalanșă de înscrieri în preajma alegerilor din 2000, reflectată nu doar în discursurile liderului partidului, ci și în rezultatele
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
o creștere procentuală a membrilor, nu foarte spectaculoasă însă. În fine, PSD este partidul cu cele mai multe oscilații, partidul neînregistrând două creșteri sau scăderi consecutive. Așa cum indică și deviația standard a mediei sale (0,67) partidul nu a avut oscilații dramatice. Apogeul procentului său de membri a fost înregistrat în 2004, după un ciclu în care partidul guvernase. Actualul procent, situat puțin sub 2% este sub nivelul din 2000. În fapt, perioada 2000-2008 este marcată de oscilații foarte reduse, comparată atât cu
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
membrilor din perioada menționată de unul dintre cei trei respondenți, acesta contrazicea orice cifră menționată. Practic, cele declarate în interviuri nu corespundeau raporturilor sau declarațiilor de presă. În al treilea rând, a existat în interviul respectiv o întrebare referitoare la apogeul numărului de membri. Au fost rare situațiile în care respondenții au indicat perioade similare. Însă, trebuie menționat faptul că cel puțin unul dintre cei trei a indicat corect perioada în care partidul său a avut cei mai mulți membri. Această persoană nu
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
lovit de rezistența naționalismului, fapt dovedit de două atitudini: intoleranța față de minorități (în special față de minoritatea maghiară, căreia i s-au pus în seamă o mare parte din neajunsurile tranziției) și abordările imprudente ale problemei Basarabiei. Prima componentă a atins apogeul în timpul evenimentelor de la Tîrgu Mureș (din martie 1990), o ostilitate față de minoritatea maghiară mocnind în toată perioada tranziției, naționaliștii din toate partidele angajându-se din oficiu ca apărători ai unei integrități teritoriale a României pe care nimeni nu are cum
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
să iasă sau nu la rampă pentru a și primi aplauzele. Subiectul romanului, articulat pe o schemă epică relativ simplă, des întâlnită în literatura anterioară perioadei postbelice, este în mod strategic plasat într-o epocă în care societatea engleză atinge apogeul a ceea ce înseamnă „convenționalism” - epoca victoriană. Deloc întâmplătoare (de altfel, nimic nu poate fi întâmplător pe tărâmul ficțiunii literare), alegerea coordonatelor spațio-temporale relevă, încă de la început, intenția autorului de a oferi potențialului cititor două lumi situate în antiteză prin însăși
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]