4,707 matches
-
dezvoltare autentice ale acesteia. Esența problemei dezvoltării sociale a societății românești este definită în termenii decalajului dintre psihologia (sufletul) poporului român și idealul culturii apusene întruchipat în instituții, valori, comportamente, practici sociale, tehnologii. C. Rădulescu a decodificat decalajul dintre instituțiile apusene împrumutate și realitățile sociale românești în câteva constructe sociale cum sunt: politicianism; pseudoraționalizare versus raționalizare adevărată; falsă europenizare versus europenizare autentică; individualism subiectiv (capricios) versus individualism constructiv; pseudocultură versus cultură; semicultură, gregarism versus solidarism; colectivism versus individualism. Politicianismul este definit
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
și comportamentele efective ale indivizilor, dând naștere la pseudoraționalizarea vieții sociale în locul unei raționalizări autentice. Procesul de europenizare a României nu este un lucru rău, considera autorul, ci falsificarea acestui proces este periculoasă, întrucât identifică capriciul individualist cu spiritul individualist apusean; în România, după 1848, inițiativa individului era lăsată la voia temperamentului” (Rădulescu-Motru, 1904, p. 146). Atât politicianismul, cât și individualismul subiectiv sunt manifestări ale unui fenomen mai general, conceptualizat prin termenul de pseudocultură, aflată la antipodul culturii autentice. Experiența societăților
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
semnifică păstrarea unui înțeles identic al noțiunilor. Deprinderile care rezultă din aplicarea postulatului identității fac posibilă înlocuirea vechilor credințe privind statornicirea voinței divine și a practicilor instinctive cu „încrederea în libera discuțiune și stabilitatea raționamentului” (Rădulescu-Motru, 1904, pp. 123-124). Popoarele apusene au supus controlului conștiinței raporturile sociale reglementate anterior de obiceiuri, tradiții, superstiții. Autorul subliniază că aici este vorba de identitate de deprinderi, și nicidecum de identitate de termeni. Poți răspândi dicționare foarte bune pentru explicarea valorilor de libertate, constituție, democrație
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
asumarea de către o elită guvernantă imorală și incompetentă de idei, principii, instituții avansate din occident fără acoperire în elementele economiei burgheze, adică forme fără fond. Opțiunea lui Șt. Zeletin este formulată fără echivoc; el preciza faptul că deși principiile burgheziei apusene de libertate și egalitate au pătruns în plin Ev Mediu românesc, când nu se putea vorbi de condițiile sociale favorabile înfăptuirii lor, „ideile liberale nu au avut un caracter democratic modern în faza precapitalistă: ele au luat caracterul liberal revoluționar
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
a treia fază. Societatea românească și-a „precipitat” dezvoltarea, cu deosebire după constituirea statului național unitar, trecând de la mercantilism la etapa a treia, imperialismul financiar. Conform acestui model, mecanismele schimbărilor moderne sunt strâns legate de nevoile de expansiune ale capitalismului apusean, care îl împing spre piețele țărilor agricole aflate, la începutul secolul al XIX-lea, în plin Ev Mediu. Credibilitatea evaluărilor sale a fost sporită de analize statistice efectuate de economiști prestigioși, cum sunt cele întocmite de Nicolas Soutzo, I. Brezoianu
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
și stat Relația dintre Biserică și stat a suscitat dintotdeauna dezbateri pe diferite teme. În timp s-au conturat adevărate modele de relaționare, ridicând o serie de probleme și provocări privind finanțele, controlul, influența, recunoașterea, reforma. În literatura de specialitate apuseană sunt menționate trei modele de relație între Biserică și stat: modelul separației radicale, modelul identificării totale, modelul cooperării distincte. Modelul separației radicale este aplicat în Franța, Olanda și, numai formal, în Irlanda. În Franța, modelul separației radicale moștenește doctrina Revoluției
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
distinct Biserica Evanghelică Română). Lor li se adaugă peste 700 de asociații și fundații religioase, dintre care unele sunt independente, iar altele acționează în cadrul cultelor. Unul dintre momentele istorice este Marea schismă din 1054 prin care Biserica Răsăriteană și cea Apuseană rupeau orice contact (vezi și Gârdan, 2004). Dintre cele mai cunoscute secte: New Age, Martorii lui Iehova, Sataniștii, Fiii Domnului, Nazarinenii, Hlîștii, Penticostalii, Mormonii, Scapeții, Molocanii, Stundiștii, Familia Iubirii, Armata Salvării, Darbyștii, Mennoniții, Antoniștii, Invitație la Viață, Mahikarii, Scientiștii Creștini
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
de locotenent-colonelul Gheorghe Arsenescu, căpitanul Toma Arnăuțoiu și studentul Ion Gavrilă-Ogoranu. Acestea au fost cele mai longevive și cele mai mediatizate, Însă În nici un caz singurele. În note este amintit și grupul maiorului Nicolae Dabija, care a acționat În Munții Apuseni, dar a fost distrus la Începutul anului 1949. Precizăm că grupuri de rezistență armată au existat și În alte regiuni, cu preponderență În cele montane sau Împădurite: Bucovina, Neamț, Vrancea, Dobrogea, Oltenia, Banat, Maramureș ș.a. Capitolul 12 este intitulat „De la
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
spre interogația propriului rost, spre credința în poezie. Atunci când scrie proză, M. evocă poematic istoria ori încearcă, ceva mai târziu, registrul satiric, ca în romanul Oameni nelocuibili (1996). Câteva piese de teatru și câteva culegeri de folclor din zona Munților Apuseni se adaugă la bibliografia acestui autor prolific. SCRIERI: Asfințit de vise, București, 1971; Stele în munți, București, 1976; Muntele cu făclii, Timișoara, 1979; Cântecul inimii, București, 1980; Cu fața spre iubire, București, 1981; Scrisori din Apuseni, București, 1982; Iubire doar
MARGINEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288017_a_289346]
-
Degustători de nuduri, Alba Iulia, 1999; Prințesa Oașa, Alba Iulia, 1999. Culegeri: Merge dorul și răsare, Alba Iulia, 1975; Cântece și tradiții populare despre Horea și Iancu, Alba Iulia, 1978 (în colaborare cu Monica Anton); Legende și povestiri din Munții Apuseni, I-II, Alba Iulia, 1979 (în colaborare); Iancule, soare trudit, Alba Iulia, 1992; Florile dalbe, flori de măr, Alba Iulia, 1993; Horea, munte al vrerilor noastre, Alba Iulia, 2000. Repere bibliografice: Ion Buzași, „Stele în munți”, TR, 1977, 18; Aurel
MARGINEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288017_a_289346]
-
Minunile Maicii Domnului. Autorul a folosit pentru antologie atât izvoare grecești - conform tradiției Muntelui Athos (Metafrast, sinaxare, penticostare, Viața Sfântului Ioan Damaschin ș.a.), cât și izvoare occidentale - conform unei bine stabilite tradiții a legăturilor insulei Creta cu centrele de cultură apusene, mai ales cu Veneția. Se pare că Landos a apelat la Il Libro dei cinquanta miracoli della Vergine (alcătuită în secolul al XIV-lea probabil de un călugăr cistercian) și la Miracoli della gloriosa Vergine Maria (secolul al XV-lea
MANTUIREA PACATOSILOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287994_a_289323]
-
Cesar de Heisterbach, Vincent de Beauvais, Gautier de Coincy, Wilhelm de Malmesbury. Prin traducerea cărții lui Agapie Landos în câteva limbi slave și în limba română se stabilește un contact direct cu un vechi material literar, deosebit de prețuit în țările apusene. Mântuirea păcătoșilor „a cunoscut la români o difuzare cu totul deosebită în comparație cu receptarea sa la popoarele slave ortodoxe din sud-estul Europei” (Liviu Onu). Numai la Biblioteca Academiei Române se păstrează peste o sută de manuscrise cuprinzând variante diferite, cărora li se
MANTUIREA PACATOSILOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287994_a_289323]
-
mai prodigios scriitor din pleiada cărturarilor ieșiți din școala lui Petru Movilă” (Ștefan Ciobanu), carte dedicată în 1665 surorii mitropolitului Petru Movilă, Ana Potocki. În carte, Galeatovski adunase Minuni ale Maicii Domnului, folosindu-se, ca și Landos, atât de surse apusene, cât și de surse locale. Niebo novoie a fost tradusă în românește de două ori: la sfârșitul secolului al XVII-lea și la sfârșitul secolului al XVIII-lea. În afara acestor culegeri, cititorii români mai cunoșteau despre Maica Domnului povestirile din
MANTUIREA PACATOSILOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287994_a_289323]
-
Radișcev, Antioh Cantemir, Benjamin Franklin. În spațiul românesc, „luminile” s-au revărsat din două părți: direct de la surse, din Occident, și pe căile ocolite ale sud-estului și estului european. Agenți ai lor erau, în primul caz, tineri înapoiați din școli apusene, dar și feluriți străini aduși din vest: secretari domnești, dascăli, refugiați politici, artiști. Focare de cultură occidentală existau însă și în Imperiul Otoman, mai cu seamă la Istanbul, unde s-a format, însușindu-și idei ale Renașterii, Dimitrie Cantemir. Epoca
ILUMINISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287529_a_288858]
-
Ștefan Roll, Mihail Cosma și Al. A. Philippide, care susțin sectorul de poezie, alături de Ilarie Voronca, F. Brunea-Fox, Ion Călugăru, Tristan Tzara. Din literatura universală sunt traduși Ezra Pound, Max Jacob, F.T. Marinetti. Sunt prezentate și alte personalități ale avangardei apusene și este comentată opera lui Brâncuși, socotit un mare deschizător de drum. Toate numerele sunt ilustrate cu reproduceri după pictorii Camil Ressu, I. Ross, M.H. Maxy. Printre poeții români cu care redactorii își găsesc afinități se numără, în primul rând
INTEGRAL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287566_a_288895]
-
poezia La umbra plopilor, apărută în 1903, în „Familia”; după un an îi apar versuri și în „Gazeta Transilvaniei”, paralel cu articole și traduceri. Devine în acest timp prieten cu Ady Endre. Un stagiu la Paris îl familiarizează cu simbolismul apusean, cunoscut nemijlocit. După 1910 colaborează la publicațiile bucureștene „Vieața nouă” și „Noua revistă română”, este prezent cu texte polemice în „Facla”, de asemenea în „Simbolul”, efemera revistă a lui S. Samyro (Tristan Tzara) și I. Iovanaki (I. Vinea), semnează în
ISAC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287621_a_288950]
-
Moldova mai cu samă inteligența. Muntenia face o operă mai utilitară; ea își cheltuiește energia în lupta pentru schimbarea ordinii sociale, caută să transplanteze din Apus formele nouă. Moldova face o operă mai de lux: ea caută să adapteze cultura apuseană la sufletul românesc, caută să adapteze la noi formele cugetării apusene. De aceea în Muntenia vom găsi o legiune de patruzecioptiști; în Moldova o legiune de spirite critice și de literatori.” Demonstrația lui I. se dezvoltă pe o idee fundamentală
IBRAILEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287494_a_288823]
-
ea își cheltuiește energia în lupta pentru schimbarea ordinii sociale, caută să transplanteze din Apus formele nouă. Moldova face o operă mai de lux: ea caută să adapteze cultura apuseană la sufletul românesc, caută să adapteze la noi formele cugetării apusene. De aceea în Muntenia vom găsi o legiune de patruzecioptiști; în Moldova o legiune de spirite critice și de literatori.” Demonstrația lui I. se dezvoltă pe o idee fundamentală: prin „discernământul” lor critic, moldovenii au lucrat pentru „adevăratul progres”, făcând
IBRAILEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287494_a_288823]
-
de spirite critice și de literatori.” Demonstrația lui I. se dezvoltă pe o idee fundamentală: prin „discernământul” lor critic, moldovenii au lucrat pentru „adevăratul progres”, făcând selecție în procesul asimilării culturii. Au greșit cei ce au imitat fără rezerve cultura apuseană, ca și cei refractari la orice inovație. Echilibrul critic moldovenesc reprezintă o medie. Criticat de N. Iorga, contestat de alții, I. marchează, ca autor al Spiritului critic..., un punct de plecare într-o lungă dezbatere, un moment favorabil unor noi
IBRAILEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287494_a_288823]
-
îndrumarea papalității, această energie regăsită s-a orientat precumpănitor, din ultimii ani ai secolului XI, spre Mediterana Răsăriteană cu țelul declarat al eliberării Sfântului Mormânt. În realitate, ansamblul bazinului mediteranean a fost cuprins de încleștarea cu justificare ideologic-religioasă între creștinătatea apuseană și lumea islamului. Timp de două secole, Cruciata și Djihadul s-au înfruntat în și pentru spațiul mediteranean 1. Puterea expansivă a lumii apusene-catolice nu s-a revărsat exclusiv în direcția spațiului dominat de arabi. Teren de expansiune motivată spiritual
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
în raporturi de permanentă rivalitate și ostilitate, înăbușită sau fățișă. Pe calea deschisă în 1204 s-au infiltrat în bazinul pontic forțe care aveau să-i asigure un rol major în istoria universală. Câțiva ani după cucerirea Bizanțului de cavalerii apuseni, cruciata și-a făcut apariția și în spațiul românesc. Un detașament al Ordinului Teutonic a fost instalat în Țara Bârsei pentru a-i combate pe cumanii din spațiul extracarpatic, care constituiau o primejdie imediată atât pentru Transilvania și Regatul Ungar
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
de la origini până la cucerirea otomană, ed. a II-a revăzută, ed. V. Spinei, Iași, 1999, p. 317. • R. Morozzo della Rocca, Notizie da Caffa, în Studi in onore di Amintore Fanfani, III, Milano, 1962, p. 267. de factorii de decizie apuseni, cele două aripi ale cruciatei în Europa Răsăriteană au acționat convergent și eficace în scopul încadrării Țaratului de la Târnovo și a spațiului dominat de cumani în dependența lumii catolice. Consecințele spirituale ale acestei evoluții s-au manifestat și ele, scurt
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
dominat de cumani în dependența lumii catolice. Consecințele spirituale ale acestei evoluții s-au manifestat și ele, scurt timp după 1204, în lumea românească: românii din aria de hegemonie a Regatului Ungar au fost supuși unei puternice presiuni din partea bisericii apusene, care considera sosit momentul favorabil pentru lichidarea schismei răsăritene și pentru restaurarea unității creștine sub egida papalității 10. Cu sprijinul cavalerilor teutoni sau al cadrelor ecleziastice proprii, după izgonirea celor dintâi, regalitatea ungară s-a străduit să integreze în structurile
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
influențelor provenite din aceste puncte cardinale. De-a lungul drumurilor comerciale care străbăteau cele două țări și a ramificațiilor lor, s-au dezvoltat târguri și orașe, popasuri pentru convoaiele de negustori, stații vamale, centre de desfacere a mărfurilor orientale sau apusene transportate de ei într-un sens și în celălalt. Cele două țări au fost integrate masiv în circuitele comerțului internațional ai cărui agenți principali au fost, dinspre Marea Neagră, italienii, în primul rând genovezii, iar dinspre Polonia și Transilvania, germanii, armenii
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
rând al papalității. Evoluția lentă a societății europene spre formula statului național, manifestată tot mai evident începând din secolul XIV, cu cortegiul de conflicte naționale care a însoțit istoria continentului până la autoanihilarea sa, a subminat acțiunea comună a „creștinătății“ - lumea apuseană catolică - în spațiile civilizațiilor mediteraneene rivale sau antagonice, Bizanțul și Islamul. Nu mai puțin negativ • u manifestat rivalitățile și conflictele dintre marile puteri comerciale mediteraneene - Veneția și Genova - în raport cu puterea în expansiune a turcilor otomani. Din anul 1261 până la mijlocul
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]