1,630 matches
-
deja aranjate contracte de film cu străinii, la care nu puteam să mă Împotrivesc. Deși aveau roluri mici, În dolari câștigau Într-o lună cât Într-un an de salariu la Național. Entuziasmul din vara Trilogiei era topit acum de arșița unei altfel de veri, cu alte atracții. Cum turneele În străinătate se răreau, fiecare Începea să se gândească, normal, la ale lui. Concentrarea celor tineri se dilua și ea. Odată integrați, se orientau și ei cum puteau, cu gândul spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
nici o știre -, sunt, poate, descăpățânați; au, mai rău, sunt robi, în lanțuri, pe drumul Stambulului... Și...și, poate, în Scaunul Moldovei se lăfăie "omul turcilor", Alexandru-Aron, stirpea ucigașului tatălui meu. Se îneacă, tușește, tușește... I s-au umezit ochii. De arșiță și de lacrimi, pereții, lumânările, totul îi joacă pe dinaintea ochilor... Daniil, copleșit, îngână: Mult chinuită țară... Moldova-i o jale! O ruină fumegândă! Jur împrejur, vrăjmașii colcăie! Mă împresoară întunericul! Nici o lumină... Nici o luminiță... Nici o mână întinsă... Singur!... Părăsit!... Trădat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Nu se poate hodini omul nici în odihna de veci. Numai mucenic să nu fi... Boierii râd cu poftă. Ștefan le ține isonul: -Unde-i prăpăditu' cela de Negrilă?! Când îl cauți, nu-l găsești! Ni s-a uscat gâtlejul de arșiță! Să ne aducă niscai împărtășanie! Pe aista să-l trimiți după moarte! Negrilă!! 8 Cetățile Mării și Neînvinsul În drum spre cătarea cetăților, Ștefan se abate la mănăstirea Putna, ca să se închine, ca să-i fie binecuvântată lucrarea de cercetare și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
război-fulger, caz în care eram terminați! Așa, ei sunt mai mulți, noi suntem mai isteți! Închipuiți-vă: un șarpe ce zic eu -, un balaur cu cap și o coadă nesfârșită, ce șerpuiește târându-se moleșit, nădușind prin pulberea fierbinte, sub arșița unui soare nemilos, timp de șapte-opt săptămâni... Și-n urmă, scârțâind alene, un uriaș convoi de tunuri, harabale, calabalâcuri, poloboace, turme de cămile, cai, vite, oi... Și toată această puzderie de omenire și dobitoace cere apă, hrană, nutreț, cere somn
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
meu nu a semănat mai mult cu un burete și nu a absorbit cu atâta voluptate respectivul lichid. Un duh al pădurii a făcut posibil, din bunătate, acest episod de neuitat din biografia unui tânăr profesor de țară chinuit de arșița unei după-amieze de vară. * În primăvara lui 1964, după terminarea orelor (se învăța după-amiaza, eram amândoi profesori la școala din Gruiu), o conduceam, aproape în fiecare seară, pe Doina, acasă, la Snagov. Un drum de vreo patru-cinci kilometri, plăcut deopotrivă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
ultimii ani ne-am întâlnit la Râmnicelu la înmormântarea părinților și a fratelui Dinu. P R I M A Z I În ziua de marți 17 iunie 1922, tânăra femeie lucrase la prășit porumbul alături de soțul ei până seara, deși arșița de la miezul zilei o moleșise. Seara, revenită acasă, a îngrijit de cloști, a muls vaca, a pregătit mâncarea de luat la câmp pe a doua zi, s-a spălat cu apă rece și a dormit liniștită. A doua zi, s-
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
câmp erau zeci de căruțe care adunau și cărau paiele. Până la ora prânzului, zeci de elevi împreună cu profesorii au adunat spicele de grâu. După prânz, camioanele C.A.P.-ului i-au dus pe copii și pe profesori la casele lor. Arșița era cumplită. Nu adia nici o boare de vânt. Tocmai mă pregăteam să stau jos la marginea pădurii, la umbră, când au apărut noii șefii cu Aro-ul. Mâncaseră undeva în sat, băuseră un pahar de vin vechi și o cafea
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
recomandarea cu icoana. La următoarea vizită, deși nu căzuse nici un strop de ploaie, nu a mai amintit nimic despre icoana de la Poeni făcătoare de minuni. Zadarnic ni se tot cereau situații optimiste pentru producțiile de cereale. Câmpul era pârjolit de arșiță, fânețele aveau și ele iarba uscată. Animalele mureau de foame și în stomacul lor, când le tăiau sătenii găseau doar pământ. În urma acestei situații aproape disperate conducerea județului a hotărât să trimită țăranii la cules de grâu, cartofi, porumb în
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
atât de minunate că viața aici e o binecuvântare. Nu sunt decât patru luni de iarnă și vara e așa de răcoroasă și sufla vânturi atât de blânde că oamenii pot merge toată ziua prin soare fără să sufere de arșiță. Există pășuni abundente, unde se pot crește tot felul de animale și terenuri unde se pot cultiva toate plantele imaginabile; există arbori cu lemn foarte frumos, bun pentru construcții, pentru încălzire și pentru armătura minelor. Oriunde dorești să te așezi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
puțină conversație sau curte: Prințesa de Venosa, Ducesa Grazioli, Contesa Pasolini, Contesa Lovatelli, Donna Maria Mazzoleni... Colegul și prietenul meu, ambasadorul Laroche, a descris cu pană de maestru farmecul acestei epoci dispărute, dar vie în amintirile și regretele noastre. Cînd arșița verii îi făcea pe oameni să părăsească orașul, îndreptîndu-se spre munte și mare, Roma devenea în așa măsură un oraș de provincie, încît pe calea ferată occidentală (pe atunci, rețeaua feroviară italiană era exploatată de două companii private: Rete Mediterana
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
valma cu patul puștii trupele în timpul bulucelii, iar ministrul Persiei, precaut, își ținea strîns în mîini frumoasa pereche de epoleți încărcați cu diamante ispititoare... Cealaltă ceremonie funebră cea a înmormîntării lui Leon al XIII-lea s-a desfășurat tot în arșița soarelui de vară și cu deplinul concurs al populației. Îndelungatul pontificat al lui Leon al XIII-lea ștersese din memorie amintirea îngropării lui Pius al IX-lea, de altfel înhumat aproape incognito, după ce corpul a fost dus pe furiș, noaptea
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
Frumosul, răsfățatul și comercialul David și-a lăsat conținutul gastric nemistuit pe iarba din Stuttgart. Doborît de căldură, de oboseală, de cei peste 30 de ani și de mîneca lungă a tricoului (ați observat acest amănunt vestimentar complet nepotrivit cu arșița?), englezul a vomat, gestul fiziologic - de altfel, la limita scîrbei - fiind măcar la fel de emoționant ca și golul marcat din lovitură liberă în poarta Ecuadorului. Tabloidele britanice vor fabula, vor apela la gastroenterologi și specialiști în cromatică meniți să analizeze ce
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
stofelor se făcea cu o substanță numită potosă, rezultată din arderea lemnului de stejar și prelucrarea cenușei acestuia. Locurile de ardere se numeau „bude” (vezi și 9). Tot legate de tăierea sau arderea pădurilor sunt și toponimice ca Laza, Arsura, Arșița, Zgura, etc. Pacea de la Adrianopole (1829), între altele, a liberalizat comerțul cu cereale, de aici creșterea suprafețelor destinate agriculturii și diminuarea celor împădurite. Faptul acesta s-a reflectat imediat în arhitectura populară. Până atunci întâlneam în sate două tipuri de
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1326]
-
aveam mijloace de transport. În ultimii ani ne-am întâlnit la Râmnicelu la înmormântarea părinților și a fratelui Dinu. PRIMA ZI În ziua de marți 17 iunie 1922, tânăra femeie lucrase la prășit porumbul alături de soțul ei până seara, deși arșița de la miezul zilei o moleșise. Seara, revenită acasă, a îngrijit de cloști, a muls vaca, a pregătit mâncarea de luat la câmp pe a doua zi, s-a spălat cu apă rece și a dormit liniștită. A doua zi, sa
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
amicii săi tocmai atunci, când, cum zice proverbul, se apropia de mal, și a fost nevoit să plece nevindecat deplin din Dobling, lângă Viena, unde fusese internat. Eminescu a fost pentru toți ca un vânt îmbălsămat care vine să tempereze arșița prea mare a verii. El a venit atunci când spiritele tuturor erau înfierbântate, erau cuprinse de patime, și cu cânticele sale în care se concentra visul, gândul și dorința fiecărui individ a rupt coaja ce acoperea gura vulcanului, lăsând astfel ieșire
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
aproape, Să-mi spuie al tău nume pe închisele-mi pleoape”. Și, băieții, s-au ținut de cuvânt. înmormântarea s-a făcut abia, în ziua de 17 iunie, într-o sâmbătă, pe la orele 4 după amiaza, din cauza marei și sufocantei arșițe, ce se lăsase asupra orașului. Cheltuielile le-a suportat ministerul instrucțiunii publice, după stăruința fostului secretar general Profesorul Ștefan C. Mihăilescu, bun prieten și mare admirator al defunctului. Lume multă intelectuală: literați, ziariști, advocați, medici, artiști dramatici, pictori, sculptori și
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
1967; Nu trageți în caii de lemn, București, 1967; Durerile altora, București, 1969; Scamatorul, București, 1969; Camera cu oglinzi, București, 1971; Drumul spinos al întoarcerii, București, 1971; Viață de buzunar, București, 1972; Navetiștii, București, 1974; Patima urșilor albi, București, 1975; Arșița verii și a sufletului meu, București, 1976; Roșu pe alb, București, 1977; Jean, fiul lui Ion, București, 1978; Până mă întorc, visează, București, 1980; Suplinitorii, București, 1982; Lege și anexă, București, 1983; Sărindar, București, 1984; Intermediarii, București, 1985; Grindina, București
ŢIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290168_a_291497]
-
a gimnaziului local, înființat cu un an mai înainte; în toamna anului 1871 se transferă însă la Colegiul Sf. Sava din București, școală cu o foarte bună reputație. Sosește însoțit de tatăl său, în luna august, în capitala toropită de arșiță, în care viața își urma cursul ei patriarhal: „Dâmbovița necanalizată, joasă, murdară, trecea tot mai jos de biserica Domnița Bălașa, însă albia ei era mai apropiată de strada Carol... Acolo era și un vad de unde luau sacagiii apă, iar noi
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Colos 106 erau, pe vremea aceea, un șir de case cu prăvălii. În stradă, lângă un șir de uluci, erau instalate două dulapuri cu cărți ale anticarului Leon Alcalay. Acolo l-am cunoscut, stând toată ziua înaintea dulapurilor sale, pe arșița soarelui sau în crivățul iernii, cumpărând și vânzând cărțile, leu cu leu, pe acela care, cincizeci de ani mai târziu, trebuia să moară de mai multe ori milionar. Micile prăvălii de la poarta legației rusești 107 nu erau clădite. Marele hotel
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Burdujeni, „la nebuni”, adică la spitalul de boli nervoase, iar cei de acolo au expediat-o la Rădăuți. Despre dînsa, mama zicea că se cruță; și chiar așa făcea, căci mergea rareori la prășit sau la secerat, pe cîmp, în arșiță. În schimb, se ducea de două ori pe săptămînă (cu lapte, brînză, ouă, smîntînă) la Suceava, trecînd din timp în timp și pe la doctori, care îi dădeau iluzia că e sănătoasă. „Analizele dumitale, mătușă, - i-a spus unul, vorbe care
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
grâu , precum și ale noilor fabrici din care urmau să iasă pe piață puzderia de noi bunătăți. Din păcate, cu cât ziua marii vizite se amâna și intram tot mai mult în zilele lui Cuptor, în pavilionul de sticlă nesuferita de arșiță se făcea tot mereu mai simțită. Aranjatul zilnic al exponatelor, scoaterea din expoziție a produselor ce nu mai aveau înfățișarea ademenitoare și aroma de premieră, emoția premierei nu lăsau pe nimeni să stea liniștit nici noaptea. Cine știe, poate că
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
de avangardă și necunoscând exact traseul, nu știau că va pătrunde la Apimondia printr-o intrare laterală, unde nu-l aștepta nimeni. Nici tu drapele, flori, urale și plecăciuni, ci niște necăjiți de muncitori ce roboteau apăsați de griji și arșiță, în niciun fel impresionați de limuzina ce trecu ca fulgerul printre ei. Toate acestea accentuară tensiunea nervoasă a lui Ceaușescu. Trecerea în revistă ultrarapidă a standurilor se terminase într-un timp cu mult sub cel prevăzut și într-o atmosferă
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
grav, fără nicio documentație de orientare, fără bani Bruma mea de cunoștințe în materie de geografie mi-a folosit totuși. Sprijinit doar de voință și speranță, am străbătut pe jos peste 700 de km prin păduri, câmpii sau ogoare, prin arșiță, vânt sau ploaie, fără hrană în afară de ce, prin dărnicia naturii, găseam ici și colo. Cu toate greutățile întâmpinate, în ultima zi a lunii iulie am ajuns în Austria, unde m-am predat poliției. Aveam să constat ceva uluitor. Cunoscând din
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
reacționat cu furie, cum mă așteptam. Ieșirile din București le aștepta cu nerăbdare, le programa mult Înainte. În micul nostru Trabant, trupul său diform abia dacă mai Încăpea. Îmi amintesc călătoria la Țăndărei, cu Cella la volan. Toamna caldă, chiar arșiță. Porumbul cules sau cel rămas pe câmp În culoare metalică, aur ars, dens. Cer albastru perfect. Soare static, stătut, extatic. Vorbea tot timpul. Bârfe și povești. Ne opream la fiecare oră să urineze. Prea greu să iasă din mașină, deschidea
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
de la nașterea ei, trei decenii de cețuri, miasme și vijelii „istorice”. Ca o glumă, s-ar zice, și nu una de bun-simț, a trecut vremea și ne trec zilele acestei lumi. Baia, Înecul gândacului, micul dejun, fotoliul Baroni, sanctuarul cărților, arșița, visele, străzile, amintirile, monologul cățelușei, bucătăria plutind În brize de scorțișoară și frunze de dafin, nimic morocănos În miraculoasa epopee a cotidianului alert, curentat de umor și inteligență. Farsa, parodia, dar și, mereu invocată, frica („un cap fioros acoperit cu
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]