8,255 matches
-
mult de mustața lui, pe care nu reușea să o netezească în ciuda pomezii cu care se dăduse, decât de tânăra învățătoare. Îi stâlci numele de câteva ori, se prefăcu că răsfoiește dosarele, se uită la ceasul lui de aur, își aranjă părul, își privi unghiile curate. Avea niște ochi de vită, în care-i citeai prostia și ignoranța, ca acele animale pe care le poți mâna spre moarte fără să scoată un sunet fiindcă nici măcar nu bănuiesc existența unui asemenea mister
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
-i propun asta, pentru a nu ne despărți prea repede. Dar, înainte de a apuca să comand încă un rând, Despiaux s-a ridicat. Și-a întins trupul masiv și și-a netezit cu palmele vesta de la costum, apoi și-a aranjat pălăria și m-a privit drept în ochi, și cred că era prima oară când mă privea astfel, sau în orice caz, când mă privea cu acea sclipire răutăcioasă. Dar dumneavoastră, îmi spuse deodată, cu o voce ascuțită, ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
în unele locuri, mai lucioasă. M-am așezat pe cel nou. Te simțeai bine acolo. Fotoliile erau așezate unul în fața celuilalt. În fața mea, așadar, cel pe care Destinat își petrecuse atâtea ore, citind sau gândindu-se la nimic. Toate cărțile aranjate de-a lungul pereților ca niște soldați ai unei armate de hârtie absorbeau zgomotele de afară. Nu se auzea nimic, nici vântul, nici freamătul Uzinei care se afla totuși aproape, nici cântecul păsărilor din parc. Pe fotoliul lui Destinat, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
cameră era atât de departe de viață, încât a vedea un mort întorcându-se nu m-ar fi mirat mai mult de atât. Dar morții au ocupațiile lor, care nu se intersectează niciodată cu ale noastre. În sertarele birouașului erau aranjate cu grijă foi de calendar smulse, din care mai erau întregi doar porțiunile unde apărea data. Erau câteva zeci, care, prin micimea lor, stăteau mărturie miilor de zile scurse, distruse, aruncate la gunoi precum hârtia ușoară care le reprezentase. Destinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Cezarina, ne știm de când am început facultatea, e și acuma cea mai bună prietenă a mea, și-au cumpărat și ei pământ în Snagov, o casă veche, pe care o reamenajează, sunt chiar lângă noi, gard în gard, le-a aranjat bărbatul meu, el e cu afacerile de case, a tot bodogănit o babă, fosta proprietăreasă, că, dacă mai stă acolo încă un an, nu mai rezistă, iernile sunt grele aici, n-aveți gaze!!!, femeia trebuia să facă rost de lemne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
se apleacă spre Loredana - vrea liniște în casă, cu femeia asta alcătuită din unghiuri ascuțite știe ce să facă și, când e un pericol, o duce la mare, face un interviu la TV în care se uită galeș la ea, aranjează ușor pentru un premiu de Perechea Ideală în România de Azi și... totul merge - se apleacă spre ea, și-a dat iar cu Light blue, mă costă o avere parfumurile ei!, dar îi fredonează ușor, la ureche: De-aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
ziceați că sunt prietenii cei mai buni, am crezut că nu trebuie să le iau bani. — Băăă, cere-le cât mai mult, să se sature. — În vara asta, noii noștri vecini s-au apucat de reparații, ați văzut, le-a aranjat tot al meu cu o echipă de muncitori de la firma noastră, cu Nicu Ciot, Nicu ăsta lucrează și la facultatea particulară a Maestrului, și la noi, că doar suntem în capitalism... Am intrat la teatru, eram o provincială grăsuță, îmbrăcată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
IUBESC PE TOȚI...) Vreau să nu fie geloasă pe mine, să-și vadă de ale ei. Poate să se culce cu o mie de bărbați, cu tot mapamondul... Femeia unui singur bărbat... M-a bucurat că înțelegi cum vreau să aranjez lucrurile ca să ne fie bine. Mă ierți? În curând te duc la doctor, am vorbit cu doctorul Tică Codrescu, prietenul meu. Atâta îmi spui că te dor picioarele, că genunchii, că șoldurile, că niște ace de brad te înțeapă, zâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
că, între patru ochi, i-am spus eu ce trebuia. Că fata are niște probleme, că vrea să mă acuze pe mine de nu știu ce casă bântuită de curenți, de frig, de umezeală, că vrea, probabil, niște bani, de-aia fantazează, aranjează-i, Codrescule, analizele alea, să n-o mai aud că-i bolnavă, cine știe ce este în stare să-mi facă. Va avea analize bune, nu?, fă-i-le bune, dacă nu se poate, spune-i că e nebună, ne-bu-nă, e cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
săptămână ea i-a bucurat sufletul, zicând: — Amory, m-am hotărât să-ți fac pe plac. Dacă mai vrei, poți să pleci la școală. La St. Regis’, În Connecticut. — Da? — Da. Pe Amory l-a străbătut un fior de plăcere. — Aranjăm totul pe loc, a continuat Beatrice. E mai bine să pleci de acasă. Aș fi preferat să te duci la Eton și apoi la Christ Church, În Oxford, dar acum nu mi se pare practic... Deocamdată să nu ne preocupăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
de ce și-or fi propus să adune. În consecință, la fiecare reprezentație cu Ha, Ha, Hortense!, o jumătate de duzină de locuri rămâneau nevândute, ca să fie ocupate de șase dintre vagabonzii cei mai respingători ce puteau fi culeși de pe stradă, aranjați de machiorul de la Triangle să arate și mai rău. În momentul din spectacol când Firebrand, șeful piraților, arată cu degetul steagul negru și zice „Eu sunt absolvent de Yale, nu steagul meu cu craniu și oase!“, atunci cei șase vagabonzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Îi spune doamna Huston-Carmelite popularei ei fiice. „Ele sunt mai Întâi sărutate și abia după aia cerute de nevastă.“ Dar Fiica Populară se logodește din șase În șase luni Între vârstele de șaisprezece și douăzeci și doi de ani, când aranjează o partidă cu tânărul Hambell de la firma Cambell & Hambell, care se crede, prostul, primul ei iubit. Iar Între logodne F. P. (aleasă prin sistemul eliminării de la balurile dansante, care Încurajează supraviețuirea celei mai tari) mai savurează și alte ultime săruturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
coridor. Amory a rămas pironit locului, pradă unei remușcări confuze. — La naiba! Când a reapărut, Isabelle purta pe umeri o eșarfă subțire. Au coborât scările Într-o tăcere neștirbită nici În timpul cinei. — Isabelle, a Început destul de iritat Amory când se aranjau În mașină, gata să plece la dansul de la Greenwich Country Club, ești supărată pe mine, dar peste un minut mă supăr și eu. Hai să ne sărutăm și să ne Împăcăm. Isabelle a reflectat Îmbufnată la propunerea lui. — Nu suport
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
mai pândea nici un pericol și abia atunci a Înțeles În ce Încurcătură enormă fusese cât pe-aci să intre. - Totuși, a continuat Olson, hotelurile și-au stabilit niște măsuri de protecție. Se-ntâmplă prea multe chestii din astea și am aranjat cu ziarele să vi se facă puțină reclamă gratuită. Nu va fi menționat numele hotelului; doar două-trei rânduri, din care reiese că ai dat de bucluc la Atlantic City. Înțelegi? - Înțeleg. - Scapi ieftin, al dracului de ieftin, dar... - Mai lasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
mireasa își reveni pe dată. Lăsându-l pe tânăr îmbujorat ca trandafirul lui Mișu, se îndreptară cu toții fericiți spre MaxiBar. * MaxiBarul era decorat cu globuri de la Crăciun, ghirlande de hârtie creponată și acuarele de-ale Marcelei. O masă lungă era aranjată lângă perete, lăsând în mijlocul barului un mic spațiu pentru dans, deasupra căruia strălucea recondiționat globul din ambalaje de ciocolată chinezească. Până și Zelea avea un aer sărbătoresc. Sau, în orice caz, ușor vesel. Pentru această ocazie Mișu cumpărase whisky adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
exclus să atragă atenția femeilor, poate chiar a unei actrițe sau fotomodele. Chiar acum era la o ședință foto pentru o revistă dedicată femeilor secolului XXI. Dar ea era nevasta lui, cu acte în regulă. Mariana își supse burta, își aranjă sânii și, cu puțin mai multă încredere în ea, începu să citească scrisorile. PASAJ RETRAS Dragă Halterofolule din Vitan, Mă numesc Mișu ca și tone și locuiesc într-un sat din Moldova. Adresa e pe plic. Am absolvit în 2000
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
s-a părut, și chiar era, gândiți-vă, să stai în centrul centrului, peste drum era Casa Centrală a Armatei, era lângă ea un magazin care avea la subsol un raion cu toate berile din lume, era o nebunie. Am aranjat frumos, Tinuță, socrul meu, ne-a ajutat, ne-a cumpărat o canapea și două fotolii și mi se părea că m-am întors către clipele acelea de Paște sau de Crăciun când liniștea era numai a mea, când căldura era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
prea largi. Psihiatrul pe care trebuie să‑l consulte periodic din cauza crizelor de afazie (care se instalează brusc și dispar apoi fără urmă) o întreabă de fiecare dată: Spune, copilă, de ce nu te îmbraci și tu frumos, de ce nu‑ți aranjezi părul, că doar ești o fată drăguță? N‑ar strica să iei și niște lecții de dans. Dar așa cum arăți, băieților le e silă de tine. Annei, la rândul ei, îi e silă de tot. În fine. Cei patru adolescenți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Nu mai caută nici o distracție pentru că tocmai au avut parte de ea. Ca să nu bată la ochi, alergatul se transformă până la urmă într‑un mers pe jos voit inofensiv. Rainer o ia la braț pe Sophie care caută să‑și aranjeze frizura în vitrinele întunecate. Pare să fie cea mai puțin afectată dintre toți, și chiar așa și este. Sophie arată întotdeauna de parcă ar purta permanent mănuși albe. Acest lucru îi ațâță pe bărbați, dar nu‑i satisface niciodată. De aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
încă o mai ruga stăruitor pe Anna să‑i arate puțină dragoste și atenție fără să obțină nimic. Uneori tinerii suferă foarte mult, lucru pe care adulții adesea nici nu‑l observă, sau când îl observă, îl minimalizează. # Sophie e aranjată în stil Biedermeier autentic. Nici unul dintre colegii ei de școală nu‑și dă seama de asta, fiindcă sunt tineri din zilele noastre, pentru care trecutul e mort și îngropat. La polul opus al unui Meier oarecare, cinstit și bonom, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
valoros lucru. Însușirile proprii sunt întotdeauna un factor de risc, cel mai bine e să le reduci la tăcere. În plus, mama n‑ar vrea ca ei doi să meargă nesupravegheați în camera de domnișoară a Annei, pe care a aranjat‑o ea însăși. Cu perdele înflorate, care i se potrivesc Annei ca nuca‑n perete. Într‑o cameră de domnișoară nu trebuie să stea o femeie, ci numai o domnișoară, după cum sugerează și numele. De fapt, Anna e încă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
și totodată o portiță de scăpare, i‑a fost luată definitiv. Anna se lovește cu pumnul peste frunte, dar nimic nu iese și nici nu intră acolo. Îndrăgostiții vienezi, sub care pârâiașele curg învolburate și deasupra cărora bunul Dumnezeu le aranjează pe toate în acorduri de vioară, nu observă însă lucrul ăsta, pentru că ei nu observă nici măcar că iubirea asta nu merge decât de la Rainer înspre Sophie, fără să mai facă și cale întoarsă. Rainer tocmai se pregătește să țină iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
sport explodează o bombă cu focos percutant. Multe vise neomoderne ale generației postbelice sunt distruse total. Printre altele, sunt distruse fuste Conny, pantaloni gri de flanel, blugi, șosete, ciorapi trei sferturi, pulovere, bluze, blazere și temuta fustă ecosez. S‑a aranjat în așa fel încât să nu fie rănită nici o persoană, căci, altfel, persoana rănită l‑ar fi văzut pe cel care a aruncat bomba. Și nu se găsește nimeni care să‑și asume răspunderea pentru această poznă de școlar, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
de Întrebat pe cineva care ieșea din clădire. Îmi strecurasem cele două capsule primite de la Porcușor În buzunarul din dreapta. Învelite În ambalajul de plastic, arătau ca niște comprimate oarecare; ai fi zis că erau niște antiinflamatoare, mai ales că erau aranjate Într-o punguță de hârtie pe care erau scrise numele și adresa unui cabinet stomatologic. Un sentiment de ușurare mă cuprinse când am revenit pe bulevardul Aoyama, eliberându-mă de stânjeneala pe care mi-o provocaseră clădirea aceea În general
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
doar semnalul pentru el ca să înceapă să mă strângă de gât, gândindu-se că vreau să țip, probabil. M-a prins de gât, aproape să mă sufoce. Dacă n-ar fi intrat una dintre fete din greșeală, m-ar fi aranjat, fără discuție. Am avut vânătăi pe gât aproape o săptămână după aia. — Ce s-a întâmplat când a intrat cealaltă fată? — Păi, n-aș putea să spun sigur. Eram mai preocupată să-mi trag răsuflarea decât să mă asigur că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]