2,333 matches
-
mai importantă a fost curtea domnească, dar nu avem cu privire la aceasta decât unele informații sumare și contradictorii, păstrate În Însemnările unor călători străini care au vizitat-o. În apropierea Curții și a Bisericii Sf. Nicolae Domnesc se află Casa cu arcade (Casa Dosoftei). Unii cercetători consideră că această clădire ar data din vremea lui Alexandru Lăpușneanu, În timp ce alții susțin că a fost construită În secolul al XVIII-lea. Monumente de artă religioasă, păstrate În formele lor originale, sunt: Mănăstirea Galata, din
SIMPOZIONUL JUDEŢEAN REPERE ÎN ISTORIE by Cantemir Elena, Ignea Marieana () [Corola-publishinghouse/Science/91758_a_93557]
-
mai mult ca sigur acolo, în locul "unde nu este nici durere, nici întristare, nici suspin". Sandu târâia creanga aia uscată amorțit și plin de vânătăi. Lică, la fel, avea fața plină de lovituri; fusese bătut cu sălbăticie, iar acum avea arcada stângă spartă, deasupra căreia se formase o bucată mare de cheag roșu-maroniu. Leu cățelandru trăgea și el de salcâm, dar în sens invers, părându-i-se hotărâtoare contribuția la transportul uscăturii spre domiciliu. Dorința mea cea mai mare era să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
doi ani în urmă în acel apartament de lângă Piața Amzei, camerele lor, deși alăturate și dând amândouă pe același living, erau totuși despărțite. Prin urmare, au obținut aprobare de la sfat, au chemat zidarii și au spart peretele despărțitor, creând o arcadă mare, ce făcea din cele două camere de fapt una singură. La un moment dat s-au certat însă. și din nou au chemat zidarii și au astupat arcada. Apoi s-au împăcat din nou și din nou au destupat
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
sfat, au chemat zidarii și au spart peretele despărțitor, creând o arcadă mare, ce făcea din cele două camere de fapt una singură. La un moment dat s-au certat însă. și din nou au chemat zidarii și au astupat arcada. Apoi s-au împăcat din nou și din nou au destupat buclucașa arcadă. Toate acestea în decursul celor doi ani cât au durat procesele lor de divorț. În fine, pe la sfârșitul lui 1953, s-au pronunțat despăr țirile: Ticki și
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
ce făcea din cele două camere de fapt una singură. La un moment dat s-au certat însă. și din nou au chemat zidarii și au astupat arcada. Apoi s-au împăcat din nou și din nou au destupat buclucașa arcadă. Toate acestea în decursul celor doi ani cât au durat procesele lor de divorț. În fine, pe la sfârșitul lui 1953, s-au pronunțat despăr țirile: Ticki și Gilda erau liberi; somptuoasa arcadă reunea încăperile... Acum însă s-au certat din
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
din nou și din nou au destupat buclucașa arcadă. Toate acestea în decursul celor doi ani cât au durat procesele lor de divorț. În fine, pe la sfârșitul lui 1953, s-au pronunțat despăr țirile: Ticki și Gilda erau liberi; somptuoasa arcadă reunea încăperile... Acum însă s-au certat din nou și, de data asta, definitiv. Ticki s-a întors înapoi la Gaby, fosta lui soție, întorcându-se în felul acesta și la părinții săi, care locuiau în continuare cu toții în vechiul
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
primarul, domnul Popescu Pamfil, domnul referent Pacari Gheorghe, domnul Lavric Ion, factorul sau tatăl meu, Lavric Silvestru, secretar (și-apoi notar în comună), gospodari de frunte ca Clemenciuc Ion, Clemenciuc Archip, Clemenciuc Silvestru, Filipciuc Serafim, Nemțoc Constantin, Ilie Ion, Lungu Arcade, Cazacu Emanoil, Nichiforiuc Trucă (Dumitru), Grigoraș Vasile ș.a.m.d să fie băgați în seamă și invitați de părinții tinerilor (mirilor) să meargă la pețit. Printre cei vizați era și tata. Gospodarul în cauză, de obicei, tatăl băiatului (mirelui) se
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
mă aflu sub bolta turnului clopotniță și din vârful lui se auzeau bătăile ceasului - care se auzeau în tot orașul - marcând risiprea timpului ...Dar... M-am desprins cu greu de locul unde m-am oprit și am înaintat până sub arcada de inspirație gotică a intrării în biserică. - Stii care a fost prima danie făcută Trei Sfetitelor de către ctitor? - Recunosc, mărite Spirit, că nu știu.Uite ce scrie - pe scurt - diacul domnesc în suretul din 7146 (1638): „Vasilie (Lupu) voievod, ctitor
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
parcă își trage sufletul după urcuș, o luăm la dreapta, pentru că ținta adevărată a călătoriei noastre o vom atinge abia la capătul drumului. Din stânga însă ne privesc curioase câteva rămășițe de ziduri. Printre acestea, un impresionant fronton așezat pe o arcadă de intrare într-o pivniță, care te duce cu gândul la strășnicia butoaielor din străfundurile ei. Aici a fost Metocul Bucium, care a servit călugărilor de la Muntele Athos. Acum, iubite prieten, pregătește-te de o vizită - imaginară, se înțelege - pe
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
gândite pentru veșnicie. Din loc în loc, bisericile, protejate împotriva unor inevitabile invazii, adăposteau tezaurele religioase și străjuiau zonele ca pe niște spații luminoase. Arhitectura primelor biserici și mănăstiri amplificau umbra vie a Bizanțului și fastul decorativ, corelația dintre coloane și arcade. Când îți arunci privirile lacome de jur împrejur vezi cupolele majestuoase, semnul inconfundabil al spiritului religios. De pe platoul în pantă ușoară ce se întinde între Bahlui și începutul de deal al Copoului, răsare Sfântul Nicolae Domnesc, cu multe modificări interioare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
Între timp magiștrii noștri au plecat spre alte zări, lăsând un mare gol în cultura Iașului. PALATUL ÎN STIL GOTIC FLAMBOYANT Cine nu cunoaște Palatul Culturii din Iași? O construcție impunătoare, în stil gotic flamboyant , emblema orașului, cu turnuri și arcade, cupole și statui, care "tulbură spiritul ca și Westminsterul, atât de mare este mirajul local" (G. Călinescu). Un palat într-un oraș care-și trăiește afectiv însăși istoria, însăși cultura, un palat care găzduiește Complexul Muzeal, unul dintre cele mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
aruncăm priviri retrospective, alături de cele ce scormonesc concretul prezentului și necunoscutul posterității. În oglinda creației înaintașilor noștri se întrevăd mesajele amplificate în deplină recunoștință și în cuprinzătoare armonie a esențelor. Conștiința valorilor, prin opere ce s-au născut ca niște arcade solare, are menirea stimulentului febril dătător de speranțe pentru noi toți, cei cărora nu le este indiferent viitorul. UNIVERSUL LIRIC IEȘEAN De frumusețea Iașilor spune cineva nu mai e nevoie să se facă mult caz, viața culturală te ține îndrăgostit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
Istoria ieroglifică de Dimitrie Cantemir (în colaborare cu Cătălina Buzoianu, 1973), pentru care este distins în anul 1975 cu Premiul Uniunii Scriitorilor pentru teatru. Scrie și teatru radiofonic: Neuitata restanță (1979) și Planeta Sadoveanu. Mai publică două librete de operă, Arcade peste timp (Iași, 1977) și Horia - Vulturul răzbunării (Roma, 1980). Traduce pentru Teatrul Național „V. Alecsandri” din Iași piesele Celestina de Fernando de Rojas (premiera în 1972), Amfitrion de Peter Hacks (premiera în 1975) și Căpitanul din Köpenick de Carl
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286996_a_288325]
-
G.M. Cantacuzino, arhitect, teoretician al arhitecturii, pictor și scriitor este o personalitate excepțională a Întregii lumi culturale românești. La data elaborării PDS Își Începuse deosebita carieră de teoretician al arhitecturii. Publicase deja: „Introducere În studiul arhitecturii― (1926); „Andrea Palladio― (1928); „Arcade, firide, lespezi― (1932); „Izvoare și popasuri― (1934); câteva articole despre arhitectura românească În revista ―L’architecture d’Aujourd’hui‖ (1927, 1934) și prezenta, Încă din 1930, la ședinței dela 12 februarie 1934; din Procesul verbal nr. 149 cu darea de
Polarităţile arhitecturi by Andreea Daniela Radu (Udrea) () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92983]
-
d-nei B[iemel] și lui Marie-Anne; nu l-am găsit decât pe cel mic, cu fotografiile tale de la Venezzia (sic) și Paris. Și atunci am regăsit o Monica mică și drăgălașe în squa rul de lângă Rue Pasquier, Rue de l’Arcade, unde te scoteam în diminețile când nu vream să te obosesc, și pe Ave nue de l’Opéra, poate chiar în dreptul casei unde locuiești acum; era oare presimțirea unei întâlniri cu destinul peste 16 ani? Am întrerupt scrisoarea; cea dintâi
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
na Lemonide, aș avea nădejdea scrisorilor tale și nesiguranța că vor fi sosit ori nu... și nu aș putea trăi liniștită. Mihai pleacă, îmi pare, la Diham. Îmi amintesc Crăciunul nostru ultim la Paris, cu chemineul din rue de l’Arcade, cu imensa cutie a păpușii, cutie legată cu panglică, și cu o creangă de brad, luată de la Marché aux fleurs, din dosul Madeleinei, și bucuria ta émer veillée. Dar tu nu ai știut niciodată că pentru mine a fost un
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
o carte?! Când am venit în casa asta, pe care eu am aranjat-o în întregime, unde totul este al meu, am adus și 1 200 de cărți“. Atunci, marele șef, răzgândindu-se, nu știu de ce, s-a instalat sub arcadă, zicând: „Biblioteca din camera asta îi aparține doamnei“ - și eu, înspăimântată, am întrebat: „Și rândul de cărți cu învelitoare albă de deasupra ușii?“ Atunci s-a întâmplat minunea: omul ăsta îngrozitor, care m-a lăsat săracă precum Iov, fără pat
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
să salvez aceste cărți, și fosta ta profesoară de la N[otre] D[ame] [de Sion]. Dar a doua zi dimineața, marți, între 9 și 3, orele tragice s-au succedat nemilos. Cozile de topor aruncau cărțile de pe rafturi, așa încât sub arcadă s-a format o moviliță care semăna cu pământul proaspăt săpat de lângă o groapă: a doua înmormântare a tatălui tău. Săreau de pe un fotoliu pe altul ca să ia cărțile de pe rafturi și, când mai cădea una peste maldăr, se auzea
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
o arhiducesă, dincolo un rege". Un episcop slovac tăcut, cu care se vede cotidian în sufragerie, devine subiect de portret. "Probabil că n-am să-l întâlnesc iar decât la judecata cea din veac, când ne vom opri sub o arcadă și ne vom întinde unul altuia mâna ca niște vechi cunoștințe". Deși de repetate ori spusese că singurătatea nu-l deranjează, acum, departe de ai săi, Sadoveanu cade în melancolie. După a treia zi de Crăciun (la 28 "dechemvrie"), iată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
partea de deasupra unei coloane sau pilastru. Frisă = partea din entablement care este între arhitravă și cornișă. Arhitravă = partea din entablement între frisă și capitel. Obelisc = piramidă patrunghiulară, foarte naltă, acoperită cu hieroglife. portic = galerie acoperită, susținută de coloane și arcade. CĂRȚI DE CUMPĂRAT Librairie Hachette et Cii, Boulevard Saint-Germain. 79, Paris. Btque des meilleurs romans étrangers. Anonymes: Les pilleurs d'épaves. Beecher-Stowe: La case de l'oncle Tom. Bret-Harte: Le blocus des neiges. Dickens: Oeuvres, 27 volumes. G. Eliot: Le
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
-l zugrăvesc din primul moment. Tăcerea și ignoranța au în ele ceva dușmănos. Așa încât episcopul cehoslovac a plecat zâmbindu-mi. Probabil că n-am să-l întâlnesc iar decât la judecata cea din veac, când ne vom opri subt o arcadă și ne vom întinde unul altuia mâna ca niște vechi cunoștințe. 28 Dechemvrie Credințile d-lui N. Iorga E cel mai mare dintre toți cugetătorii și scriitorii de orice fel, nu numai de azi și numai de ieri, să nădăjduim
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
sub pleoape, București, 1985; Dimensiuni ale poeziei române moderne. Motive presocratice în poezia transilvană, București, 1989. Repere bibliografice: Hristu Cândroveanu, „Trepte sub pleoape”, CNT, 1986, 10; Gheorghe Iancovici, Funcția cognitivă a pleoapei, F, 1987, 4; Lucian Alexiu, Critică și valoare, „Arcade”, 1990, 1. M.Dr.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287549_a_288878]
-
prima lucrare aprobată pentru faimosul arhitect de către dictatura militară instalată în 1964. Am lăsat la sfârșit două realizări de excepție, La Catedral Metropolitana da Nossa Senhora Aparecida și la Ermida Dom Bosco. Catedrala, construită din beton și sticlă, cu 16 arcade hiperboloidale și acoperișul de cristale colorate , terminată în 1971, nu are nimic asemănător sau comun cu nici o catedrală văzută altundeva. La fel și biserica Dom Bosco, supranumită și "biserica albastră", ai cărei pereți de sticlă de culoare albastră și violet
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Ființa de vis, Iași, 1989; Nuit à la première personne, Bruxelles, 1992; Septembre en Belgique, Bruxelles, 1993; La Poésie, liberté de l’exil intérieur, Bruxelles, 1994; Agenția de eufemisme, Iași, 1995; Francofonia - o punte a sincerității, Oradea, 1996; Îngerul cu arcadele sparte - L’Ange aux arcades brisées, ed. bilingvă, Oradea, 1996; Sinucigași de lux, Timișoara, 1996; Orbita melancoliei, Timișoara, 1997; Răstălmăcirea jocului, Iași, 1998; Wortwunde, tr. Christian W. Schenk, Kastellaun, 1998; 11 fante, zi-i despre dialogul edenic, Chișinău, 1999; Cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289868_a_291197]
-
birouri. Căzut cu capul În jos, deținutul era bătut cu cruzime. Metoda tapetului. Deținutul era legat la mâini, la glezne și la ochi. Pus În picioare pe un tapet, acesta era smuls cu violență. Astfel, deținutul cădea , zdrobindu-și fața, arcadele, nasul, dinții și umerii. Uneori era urcat În picioare pe birou și legat. Anchetatorii Îi ordonau să sară jos, sau Îl Împingeau, În timp ce-i fixau picioarele; astfel, deținutul se prăbușea În cap. Bătaia la testicule. Această tortură consta În prinderea
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]