1,758 matches
-
ai gândit, amice! Bine că te-ai convins, în fine, la vârsta matură, de inutilitatea socială a literaturii! Vrei să faci ceva mai serios și mai demn de un bărbat pentru patria ta? Te felicit... Intră în luptă cu toată ardoarea, cu toată încordarea de care ești capabil!... (...); nu aluneca să compari realul posibil cu idealul etic! nu uita că o generație este un derivat istoric, care a moștenit păcate și va lăsa păcate de moștenire! nu despera de îndreptarea relelor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
îi învață pe alții, ci cel care învață de la alții, mi-a plăcut să fiu cel care caută, ucenicul, omul de încercare. În schimb, mie mereu îmi dau povețe, fă așa că așa e bine! și, vai, deși cu convingere, cu ardoare îmi propun să mă țin de calea trasată, mereu greșesc. Mereu greșesc. Într-un târziu am priceput că greșeala e sădită în mine, face parte din proiectul originar pe care l-a urmat făptura mea când s-a constituit și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
la stingerea temporară a spiritului revoluționar și la înflorirea, nu chiar efemeră, a celor două din urmă. Și nu o dată ne trezim, crezând că sîntem revoluționari, susținând cu exaltare tezele spiritului primar a cărui grosolănie și agresivitate le confundăm cu ardoarea și fermitatea altitudinii. Iar intoleranța obtuză și amenințarea brutală le contemplăm cu stupoare, dar și cu o secretă convingere că spiritului filistin mic-burghez, care ne însoțește în revoluția socialistă, și spiritului reacționar burghez, împotriva căruia luptăm să-l eliminăm, nu
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
și nici spiritul reacționar burghez cad victime, ci marile va-lori clasice și contemporane, și până la urmă noi înșine, când e prea târziu să ne mai putem apăra și trebuie să ne degradăm în triste, sumbre și isterice palinodii. Falsa ardoare a dat naștere la scene mari, demne de o mare literatură. Dacă cei care le-au trăit ar fi ținut fie și un jurnal, sau pur și simplu și le-ar rememora astăzi, scriind amintiri sau făcând mărturisiri literare, am
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
pune ghearele pe el și-l va sfâșia în bucăți. El putea numai să spere. Avea șanse să o facă să se îndepărteze, dar nu îi stătea în putere să o ucidă. Disperat, se ghemui și mai mult. Dorea cu ardoare să evite o luptă. Schimbarea avu loc atunci când simți teama. Era întins în întuneric pe un covor. Cel puțin, așa avea impresia, dar se simțea altfel. Îl stăpânea o senzație de slăbiciune fizică. O slăbiciune care venea din stomac și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
gleznele fine, sau de obiceiul ei de a-și flutura genele, dusă pe gânduri, și atunci o curta din nou ca un adolescent sfios și pasionat, până când ea Îl lăsa să-i bucure trupul, să o pătrundă cu precizie și ardoare și cu un fel de atenție profundă. Uneori, În timpul vreunei certe meschine, Îi spunea: Ai răbdare Yael, o să treacă. Încă puțin și o să-nceapă adevărata noastră viață. Uneori ieșeau Împreună la plimbare, pe străduțele goale din nordul orașului, Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
ca de copil. Numărul de pe brațul ei a lucit în lumina de deasupra. — Așa că pedepsește-l cumva. Nu ai pedepsit destul, pedepsește-l acum pentru asta! Femeile din spatele maldărelor de mâncare și-au coborât privirea. Furia și-a pierdut din ardoare și pumnul ei s-a desfăcut. Și-a luat tava și s-a dus la masă de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic. Am pus farfuria și paharul fiicei mele în chiuvetă și am rămas uitându-mă pe fereastră în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
copilăriei, Înfățișarea luminescentă a fetițelor și grația jocului lor sînt doar metafore ale unei erogenii subversive. Iar Vladimir Vladimirovici a luat În serios această dramă, ca dovadă că a Înfruntat-o nu numai În Lolita, ci și În Ada sau ardoarea. E adevărat că, În cazul meu, destituirea fizionomiei feminine mature de către cea infantilă ține de istoria personală, de inevitabila confruntare con comitentă a realului și a imaginarului În proximitatea iradiantă a aceleiași femei. Dacă vederea mi-ar fi dispărut la
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
de oțel / e pentru mine un modus vivendi“ etc. etc. Un discurs pompos, atent elaborat, dar neemoționant, la atât se reduce poezia marelui arheolog al sufletului, a marelui inițiat, a marelui exorcist. Și atunci? De ce a fost nevoie de atâta ardoare în cuvintele autorului prefeței? Ca să nu mai vorbim de faptul că prezentarea grafică - hârtie scumpă, vignete, manuscrise facsimilate - creează și ea iluzia că poemele ar fi capodopere. Nu sunt. Regia cărții este însă o capodoperă. O capodoperă de mistificare. Beauty
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
în studenție, îl parodia, propunând varianta „Îndrăgostiții n-au nevoie de veșminte...“). Unii autori își imaginează că nici ei nu trebuie să dea importanță cuvintelor atunci când scriu despre dragoste. Folosesc cuvinte, pentru că este inevitabil, dar le folosesc la întâmplare, ca și cum ardoarea iubirii ar rezolva totul de la sine. În această situație se află Gheorghe Grigorean, autorul romanului Călugărița, apărut în 2007 la Cluj, la o editură ‹ ‹ nemenționată pe pagina de gardă. În roman este vorba despre un medic stomatolog, Tinel Lucian, care
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
vultur / Asupra prăzii sale.“ (Rapiditate) „Și când / Ne-am împăcat/ M-am bucurat / CA un naufragiat / Ce ajunge la mal / Nevătămat“ (Bucurie) etc. Curios este faptul că multe comparații se referă la îndeletnicirea de bețiv: „Te strâng în brațe / Cu ardoare / CA un boschetar / O sticlă de tărie / Mare.“ (Îmbrățișare) „Sorb / Cu voluptate / Dintre coapsele tale / Plăceri nemăsurate / CA un bețiv / Din sticlă / Vise deșarte.“ (Voluptate) „Aroma / Trupului tău / Mai dăinuie / În memorie / CA pe gâtlejul ud / Al unui bețiv / Mirosul
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
2007 - oferă sute de exemple de stil caraghios-apologetic, de un bombasticism greu imaginabil. Scriitorii proslăviți de Ioan Nistor (Aurel Pantea, George Vulturescu, Ioan Moldovan, Mircea Nedelciu, Eugen Curta, Matei Vișniec, Al. Cistelecan și Luca Pițu) sunt inegali ca valoare, dar ardoarea retorică a comentariului rămâne mereu aceeași, uniformizându-i. Unele fraze sunt atât de lungi, încât ar merita consemnate în Guiness Book. Dacă cineva ar vrea să citească o asemenea frază cu glas tare, dintr-o răsuflare, s-ar asfixia pe la mijlocul
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
minune, stabilindu-și relațiile cu infinitul, e complet acasă la el În finit. Capabil de a purta giuvaerul credinței, făcând mișcările infinitului, și În consecință neavând nevoie de nimic altceva decât de finit și de obișnuit. Pe când alții caută cu ardoare extraordinarul din lume. Sau Își doresc să fie aceea la care se cască gura. Ei Înșiși Își doresc să fie păsările cu penet rar văzut, peștii curios deformați, rasele ridicole de oameni. Numai domnul Sammler, Întins, un trup bătrîn lung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Bețișoare“, așa numea ea obiectele viciului ei cultivat cu măsură, pe care-l celebra seară de seară la un pahar de Cointreau. Când era binedispusă, reușea să lanseze în aer rotocoale de fum. Pozele pe care le doream cu atâta ardoare redau capodopere ale picturii europene. În felul acesta am învățat de timpuriu să pronunț greșit numele artiștilor Giorgione, Mantegna, Botticelli, Ghirlandaio și Caravaggio. Carnea dezgolită de pe spatele unei femei culcate, căreia un băiețel înaripat îi ține oglinda în față, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
găsi rime care, purtând data de 20 aprilie și influențate de stilul imnic-expresiv al barzilor Tineretului Hitlerist, Menzael, Baumann, von Schirach, ar celebra credința de nezdruncinat în Führer. Perechi de rime precum „onoare și moare“, „sânge și înfrânge“, „fanfare și ardoare“ ar trebui să mă îngrozească retroactiv. Sau dacă, în fragmentul din primul meu roman, și-ar fi găsit expresia absurdități rasiste pe socoteala sărmanilor kașubi: un cavaler cu capul lunguieț decapitează duzini de slavi cu capul rotund. Și alte produse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
culoarea cerului, savoarea și parfumul aerului și situarea locului mic către primejdioasele rotații, către amorurile planetare, combustiile interioare ale soiului, violențele, probabil masculine, ale meteorilor și capriciilor accidentale ale cometelor. Atâtea fenomene pe care un spirit de armonie, demn de ardoare, necunoscut și incomensurabil, le punea cu generozitate la dispoziția, ei dis-de-dimineață. Cum însă acel spirit suprem de armonie universală locuia în ținuturi ale timpului în spațiu, care încă nu-i fuseseră cu bunăvoință puse la îndemîna, Mini credea că în
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Revin de aceea la câteva pagini din scrierile sale, în care paradoxul, invocat explicit, aduce în față ceea ce excede înțelegerea însăși. Va spune la un moment dat că, în fond, gândirea nu este deloc străină paradoxului. Uneori îl caută cu ardoare, știe să-l cultive ca atare. Face acest lucru mai ales când simte nevoia să se înțeleagă altfel pe sine. Socrate, așa cum este știut, se re feră adesea la sine ca la o făptură stranie, asemeni unor mon ștri din
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
Însăși, cu gândurile-i, cu conștiința propriei persoane. Și ce ți-a spus, conștiința propriei personae, să continuăm, ori, să Întrerupem? Drept răspuns, ea Îl cuprinse, drăgăstoasă, Îi sărută, moale si apăsat, buzele, gest căruia, el, Îi răspunse cu aceeași ardoare. Mai Întâi - asta!, rostiră, aproape În același glas. Adică? Adică, să repetăm. Da. Să repetăm. Și au repetat. Însă, vorbi, ea, o să fie, cred, ultima oară, aici. După ce se liniștiră din vârcolire, cu o voce de cântec de lebădă, ea
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
școlii. Trecu, Întreaga elită, de la bărbat la bărbat,punându-le și jucându-le poalele-n cap, și umplânduși sânurile și chiloții cu sute și mii de lei noi, până când, În fine, sfinția sa doamna directoare, ajunse, acolo unde voia, cu atâta ardoare: În spatele propriului bărbat. Îi puse poalele În cap și i le jucă În draci. Acesta, surescitat, se ridică, se Întoarse cu fața la dansatoare, nu o recunoscu, Îi Îndesă miile de lei Între sutien și țâțe, și, când aceasta făcu, un pas
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
penetrare a creștinismului.] Transformările pe care le-au suferit banii fac aproape inoperabilă parabola drahmei pierdute a lui Grigorie de Nyssa (în rezumat: să ne scotocim sufletul în căutarea efigiei pe care Dumnezeu a întipărit-o în sufletul nostru cu ardoarea cu care căutăm o monedă pierdută). Asistăm la o "spiritualizare" a banilor (banii virtuali) care va media mai eficient legătura cu cele spirituale ori la o apropiere a banilor de esența lor, care este convenția? Câte alte parabole trebuie resemnificate
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
Elenă Marin Alexe Simonei... Pe întortocheate poteci mai caut încă liniștea din mine, dând mâna cu zorii sub primul strigat al luminii și sărutând cu ardoare catapeteasma înfocata a fiecărei seri. Mă trezesc dimineața istovita, între valuri diafane și reci, cu sufletul trist și buzele arse. Învinsă, îmi port pașii spre izvor și mă cufund în limpezimea lui preț de o clipă, apoi rămân liniștită cu
Focul by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83295_a_84620]
-
murmurând rugăciuni și cântări. 16. Oh, fiți binecuvântați, voi cei care ieșiți În Întâmpinarea Împăratului! - Nu, ăsta nu mai era vis; mai avea Încă În urechi glasul acela, deci nu atât chipul, ci glasul extaziat, Înfiorat de teamă ori de ardoare. „Oh, fiți binecuvântați!“ Deodată, cum stătea nemișcat În car, văzu o barbă roșiatică și niște ochi albaștri ai unui tânăr care se aplecă deasupra lui de‑a curmezișul, deci cu chipul răsturnat peste fața sa, care, Îndoit peste el, Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
după două săptămîni de propagandă intensă împotriva ei, Arsenalele își abandonaseră brusc campania. POSAC, HEDROCK ÎNTRERUPSE LEGĂTURA. AȘADAR INNELDA SCĂPASE CU MINCIUNA. NU-I VENEA GREU SĂ ÎNȚELEAGĂ DE CE ARSENALELE ÎNCETASERĂ S-O MAI SUPUNĂ LA PRESIUNI. CAUZA SUSȚINUTĂ CU ARDOARE DE ELE AR FI DEVENIT NEPOPULARĂ LA CULME, CĂCI NU PUTEAU ADUCE NICI UN FEL DE DOVEZI; ERAU PREA LOGICE PENTRU A URMĂRI PE FAȚĂ UN SCOP CE PUTEA ÎNTOARCE OAMENII ÎMPOTRIVA LOR. ERA UN FAPT CARE PUTEA FI LUAT DREPT
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
are să se judece cu severitate, din punctul de vedere al matematicianului trădat. "Am greșit desigur față de legea mea internă. Adevăratu-mi rost era cercetarea exactă. Credeam însă pe atunci în Poesie și aduceam în adâncirea ei o veracitate carteziană și o ardoare de navigator." De Crăciun, i se publică în țară, într-o plachetă, poemul După melci. 1923 Cunoaște la Tübingen, în casa unei prietene, pe Gerda Hossenfelder, fiica unui medic de vază din Cotbuz, pe atunci studentă în anul întîi la
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Se-ntoarce somnoroasă, în ciclul ei steril, Sub fard și mască, mimma unei absurde arte... Și totuși deasupra rotirilor deșarte Făuritor de sensuri, să te ridici viril; Și, beat de aderare activă și adâncă, - Aplauze unice în searbădul decor - Smulgând ardorii tale cuvântul creator, Eternei reîntoarceri a Vieții să-i chemi: "Încă!" PYTAGORA În calmul multor zile de drumuri lungi pe mare Spre sânul adâncimii fluide am privit; Iar ochiul meu lăuntric e încă năpădit De-a umbrei și-a culorii
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]