25,604 matches
-
Maicii Domnului în albastru. știam că la Frasin icoana de pe altar era în albastru, dar în Iași n-o găseam. și încă un amănunt: În Mitropolie intrasem de multe ori, dar aveam în minte numai icoana din stânga, cea îmbrăcată în argint. Plec într-o zi de la serviciu, cu direcția stabilită automat de-acum: stația de tramvai din Piața Unirii, tramvaiul 3 - Tătărași, acasă la treabă ! Deodată, mă trezesc în curtea Mitropoliei: când, cum și pe unde am ajuns acolo nu știu
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
care s-au întâmplat de-a lungul vieții lor. și soțul meu este apărat de Iisus, pe care L-a și văzut, nu L-a visat. Soacra mea avea și ea icoane în casă: una mică, a Maicii, legată în argint, mi-o dăduse mai de demult și eu am transmis-o mai departe fiicei mele, când s-a mutat la casa ei. Dar mai avea două: una mare, legată în argint, pe care o ținea deasupra ușii de la sufragerie, și
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
icoane în casă: una mică, a Maicii, legată în argint, mi-o dăduse mai de demult și eu am transmis-o mai departe fiicei mele, când s-a mutat la casa ei. Dar mai avea două: una mare, legată în argint, pe care o ținea deasupra ușii de la sufragerie, și încă una, o simplă litografie, în albastru, pe care nu mai știu unde o ținea. Când a murit, l-am rugat pe cumnatul meu să mi-o dea mie pe cea
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
vă povestesc acum altă întâmplare cu icoana Maicii Noastre. Discutam într-o zi cu părintele profesor Nicolae Chifăr, care fusese parohul nostru la biserica Sf.GheorgheLozonschi și trecuse apoi la biserica Banu. și-mi povestește domnia sa despre mica icoană în argint a Maicii noastre din mijlocul bisericii Banu , din partea stângă. Îmi spune că mai multe persoane au fost la el și i-au povestit că s-au rugat la acea icoană și că a făcut minuni. Nu mi-a spus amănunte
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
ideile își vor găsi singure drumul mai departe și eu am să mă trezesc într-o zi în fața lucrului împlinit: cartea pe care v-o dăruiesc din toată inima vouă, celor împilați, hăituiți, cinstiți, debusolați, vânduți pe un pumn de arginți, pentru interese meschine de neoameni, avari, egoiști, parveniți ș.a.m.d. Dar și acestora le doresc să învețe ce înseamnă iubirea, faptele luminoase, gândul bun, calea adevărului și dreptății. Fie ca “Lucrătorul” să-mi aștearnă gândurile cuminți și ordonate pe
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
declanșeze urgia. Vorbe aruncate în răspăr, acuze cumplite, jigniri, umilințe. N-ar fi lovit-o, de asta era sigură, dar cuvintele dure, murdare, adresate pe neașteptate, o loveau și o dureau la fel de mult, ca un pumn în stomac. Vocea de argint cu care o îmbrăca odinioară devenise, dintr-odată, un pumnal ce îi rănea tot mai adânc întreaga ființă, dar mai ales inima. Cine era străinul în care crezuse? Nu-l recunoștea! De ce se supunea ea, de bunăvoie, atâtor umilințe? De dragul
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
Moșul, ca în fiecare an, în casă e cald și bine, miroase a vanilie și scorțișoară, ea are o rochiță nouă și pantofi de lac aduși de la București, de tata. Precis va găsi sub bradul care strălucește ca poleit cu argint, păpușa dorită, mare și blondă, cu ochi albaștri. Și multe alte jucării. - Primiți cu colindul? - Primim, primim, răspunde mama, din prag. Colindătorii se răsfiră în fața ușii. Sunt mici și au obrajii roșii de frig, dar au glasurile calde. Atât de
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
cu moartea: gesturile care își propun să cucerească spațiul devin tot mai largi, până ating cortina nevăzută a timpului ("O, vreau să fug/ dincolo de al stelelor crug", Noapte-minune) : Și așa împodobit și așa spânzurat să mă duc la nunta de argint unde-s duși toți crinii. (Toți crinii) Dar ce este crinul? Mai mult decât pasca-liana trestie gânditoare, crinul este pregătitorul unui univers care acutizează absența lui Dumnezeu. Doar știm: crinul este o podoabă sublimă! Nici măcar veșmintele lui Solomon nu au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
dor, au apus de tot flăcările de după-amiază, au rămas tulburi în memoria mea. Fantasme și gesturi suspendate își așteaptă împlinirea dincolo; și mintea așteaptă o stare adâncă. Caii albi și negri, brocarturi, haine de mătase, poleite cu aur și argint stau la porțile raiului, cu speranța că vor intra în starea de grație; poate trebuia să trăiesc în alt veac -. Câtă neputință în mușcata de la geam pe care nimeni nu o atinge decât cu privirea, deși ea arde ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
strălucitor; în lanțul lor, răsucit, martori ai unei bizare experiențe. Determinism Lectura mea atârnă de umărul meu ca o geantă cu primejdioase învățături o aventură a căutărilor în texte te plimbă de la viață la moarte, prin păduri din ziduri de argint; în strălucirea lor, știu că mă mint. Mă cheamă la moarte ca un destin într-o carte deschisă; nu te grăbi spre mansarde întunericul arde. Am citit undeva că cele scrise te pot ucide apăsată de vise. Febră mare În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
caută, mereu în lumea cealaltă: cu birouri și mese de scris, candelabre de vis, învăluite de marmura de pe credenț, ceasornice mari, scoase din timp seculari; cu ramele mari din abanos; viori cu arcușul rupt, pianine pe care stau dansatoare de argint, ce încă ne mai mint. Oglinzile stăpânesc universul de jos. Cu taină, cresc primejdia în risipa lumii himerice, îmi sângera clipa. În atâta felurime de forme ne-am născut noi în cercuri rotunde și moi? Statuile În ritm de vals
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
prețioasă de aramă, filigranată. Statuile au rămas în tipare și timpul lor moare; altfel ar sta într-un muzeu, să trăiască în lumea lor firească. Mobilier bătrân Cei vechi îmbinau piatra cu lemnul; lemnul l-au sculptat cu aur și argint în frânghii, să crească în leagănul cerului, în ape melodioase, amăgitoare cu soare încărcate. Abanosul, nucul, cireșul și stejarul se împletesc gotic sau rococo din alte rostiri, vin în avalanșe amintiri. Șifoniere cu oglinzi, trec dincolo de spațiul lăzilor de zestre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
ani, am uitat balaurul din icoană și vechea cetate Silena și Lida cu sfântul mormânt al războinicului. Un nume măreț a lăsat omenirii și tu l-ai purtat peste anii ce-au fost cu ochii de jar cu umbre de argint ce au atins clopotele care în vreme s-au stins! Recuzita teatrală Recuzita teatrală se rotește în scene în ritm albastru de desene; erau seducătoare, aveau umor când se tânguiau! Figurine de ipsos, sarcofage, turnuri argintii mărgele, rochii de voal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
joacă cu-ndoiala în miros jilav și ascuțit de cloroform. * * * Lui Sabin Opreanu, poetul Nu putea dormi decât în lumina zilei, îngrozit de noaptea ce acoperă albiile firești ale morții. Bărbatul era înalt, masiv și puternic. Sufletul fiară minunată! Cânta argintul ce tremura în rouă în negura nopții atât de luminată și bruma ce acoperea pielea goală a toamnelor sfâșiate de ghearele ploii, beată de alcool, de viscol întors, spre iarna ce-a fost. În ce grote ale memoriei stă adânc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
aripa rănită, coborâtă ca un evantai în jurul trupului de alăută, cândva îndrăgită. Privirile îi pier, nu se mai văd în albastru de cer. Și eu nu mai tresar, când adorm în rochia de jar. Gândurile nu mint, durerea e de argint înnegrit, vechi ca rochia de moar din vremuri străvechi uitată și de calendar. Aripile se desfac de-a lungul lunii coborâtă în umbre de lac. Anii s-au schimbat, s-au ferecat în oase și în colțurile de la case. Lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
sub amforele de lut se ascund. Coroane de spini au crescut, pe capetele rămase în somn sub portretul de glorii ale bătrânului domn. Am visat o pădure de cerbi! Aveau ramurile umbroase și dure, bătrâni ca a lunii petală de argint clătinată în salbe duceau cu ei pădurile albe. Un colind de vânătoare întârzia la ferestre, unde o fată, cât o mărgea, a murit ferecată. De atunci, colindul celor plecați la vânătoare urcă sus, la margini de lumi, fără soare în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
mai scrie multe file de carte, spunea Trifu, elevul meu, care l-a cunoscut pe Dumnezeu. Târziu am aflat de ce voivozi sunt sfinți. Cinci sute de ani au trudit aici la cetate, îmblânzind soarta cu aur odăjdii și icoane de argint, priveghind din zori în asfințire, cu pieptul de zale și de rugăciune în ceasul de nisip fără minutare și fără nume. * * * În fața artei noi, nu am complexe; de ce mă mai întreb? Răspunsurile le port în minte de multă vreme... Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
mâinile/în semn de adio! Obosită în permanență, pasăre cu aripile rănite, pândită de moarte, poeta se retrage în vârsta perfectei candori. Își amintește, bunăoară, un vis cu cerbi: Aveau ramurile umbroase/și dure, bătrâni ca a lumii petală/ de argint clătinată în salbe;/ duceau cu ei pădurile albe. Retrăiește, în alt vis, vechea cetate de la Ada Kaleh: Am visat, peste noapte, că mă plimbam/prin grădinile din Ada Kaleh/și prin cetate./ era un rai /să poți să stai printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
acolo”. Refuzul trecutului trezește în ea puterea de a ucide fantomele, speranța trăirii prezentului își are rădăcinile în existența sau măcar nașterea unei iubiri. Iubirea devine astfel un proces de autosugestie, căci Manuela se întreabă retoric dacă: “putea ea sulfa argintul proaspăt al iubirii pe cupa aburită de amintiri?” Ieșirea din planul retrospectiv al amintirii se realizează prin intermediul armoniilor musicale, căci ea “cultiva muzica ca pe o artă”. Suflet sensibil și creator, eroina încearcă salvarea prin artă: “Cânta acum o simfonie
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
din trecut. — Atât. Oare știe că pe ea o cere Tariq? Idris și Tayyib, oamenii lui de încredere, pregătesc deja de drum darurile lui Musa. Printre măslini, se aude plânsul Rimei. E îmbrăcată în văluri aurii și poartă bani de argint la glezne. Nu are mai mult de șaptesprezece ani. E mai tânără și mai frumoasă decât Omalissan. Ahmet îi aude podoabele clinchetind stins pe alte pardoseli, captive în jurul unei glezne inerte. E frumoasă, dar nu e ce vrea Tariq. O să
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
arătau cum se fac decocturile și pasta subțire cu care se unge trupul acoperit de răni pârguite pentru a face sângele să se închege și să prindă crustă. Isabel la segunda voia să știe totul despre poțiunile cu praf de argint care scad arșița, despre gramatica arabă și coloanele fine ca un gât de lebădă care se oglindeau în apa din ochiul de marmură ascuns în patio-ul palatului lor. Purta o esclavă la gleznă și cercei enormi, ca roabele, deși
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
nemulțumit de cele nefăcute, curățat de cele ale tinereții, dedicat acelor lucruri pe care începi să le zărești când te apropii de ultimul și cel mai de seamă prag al existenței pământești, dăduse uitării doamna pasională cu ochii de culoarea argintului, atinsese deja acea zonă a liniștirii spirituale și cedase aparent în fața soției care nu înțelegea de ce ar trebui să nu aibă ce mânca în favoarea țăranilor. Și acestea se întâmplau cu o zi înainte de înfăptuirea șușanelei-de-viță nobilă, care i-a marcat
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
daruri magnifice. În Franța, de pildă, atunci când ambasadorul Veneției s-a prezentat la audiența de rămas bun, regele i-a pus la brâu spada lui și l-a îmbrățișat. I-a mai făcut și alte cadouri constând în veselă din argint, precum și portretul său, încrustat cu diamante. Pretutindeni se considera foarte gravă impolitețea de a nu face cadouri sau de a le refuza pe cele care îți sunt oferite. Cardinalul d'Ossat, părăsind Veneția, a afirmat că ar fi dorit să
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
câmpul semantic al acestui termen este foarte complex În crea?ia eminescian?, „ac?ionând că o voce nedefinit? la nivel cosmic" (N. Bomher), cum se Întâmpl?, de exemplu, În „Mortua est!"'. Cand torsul s-aude l-al vr?jilor caier Argint e pe ape ?i aur În aer ". St?pânit? de „vraj?", aceast? lume de-nceput este sacralizat? de prezen?a „cuvântului" (ce aminte?te de cuvântul primordial Cuvântul „cel dintâi"), este, prin urmare, singura În care devine posibil? „arhetipala condi
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
Memento mori") Prin „por?i albastre", „sc?ri de valuri", „albastre hale" str?juite de „bol?i antice", descindem Într-un paradis fascinant, În care domnesc „portale nalte", „cu lungi coloane de z? pad?", „cu-arcuri de nea alb? că argint din Ophir", „cu bol?i mai Înalte decât Însu?i Cerul": „Acolo printre-acele lungi coloane Suspend? lampe mari că ni?te albe lune Ce Împlu lumea raiurilor mele Cu o lumin? dulce, alb?, cald?. Stâlpii sclipesc, bol?ile-s str
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]