1,822 matches
-
Le chemase la masă patriarhul Ierusalimului, care era văr de-al doilea cu răposatul postelnic. Fuseseră amândouă. Când Stanca a început să-și povestească spaimele, cum că veacul ar fi un veac de nimic și că sfârșitul este aproape, un arhimandrit și-a cerut voie de la patriarh să vorbească. Era Hrisant Nottara. — Domnia ta, pentru că ești din neam mare crezi că poți să numeri și să tâlcuiești semnele lui Dumnezeu? Ia pildă de la regele francilor care, păcătos fiind, acum douăzeci de ani
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cu fel de fel de cărți despre zodii, sau cel puțin să fi fost de față Mihai, că pe el l-ar fi crezut Dinu. Dar așa, nici pe ea, nici pe Stanca n-o s-o creadă ce a spus arhimandritul, pentru că stolnicul se ținea de mare învățat. — Mamă, mâine în zori trebuie să plecăm spre Iaffa. Poruncește slugilor să pregătească lucrurile de trebuință. Am primit știre că galera care ne va duce la Istanbul a sosit astăzi în zori de la
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
alerga ca un cățel în urma lui. A doua zi, 29 octombrie, în fața bisericii domnești cu hramul Bunei Vestiri, dis-de-dimineață, când încă nu se luminase de ziuă, începură să se adune călugării de la toate mânăstirile din București. Veniseră și stareții și arhimandriții de la mânăstirile din jur, de la Mărcuța, Plumbuita, Comana, Mărgineni și Snagov. O mulțime de bărbați îmbrăcați toți la fel, cu anterie negre din aba groasă, cu potcapuri negre, diferite după rangul călugăresc pe care-l dețineau. Erau aproape o mie
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
vornicei - pe scurt, era adunată acolo toată floarea boierimii Moldovei -, se îndrepta în pasul abia stăpânit al armăsarului spre casa logodnicii spre a o duce la mânăstirea Golia. Acolo îi aștepta patriarhul mazilit al Constantinopolului, Preafericitul Iacov, cu mitropoliții și arhimandriții Moldovei. Domnița Maria, pășea demnă spre altar prin culoarul lăsat de mulțimea din biserică. Pas cu pas, fără să i să pară grea coroana făcută din aurul rudarilor din susul Oltului, înainta domnița Maria, cu fruntea senină, cu ochii țintă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
sărbătoarea. Dă-mi răgaz patru zile. Vlădica e de partea noastră. După Paști, trimit daruri la Poartă. Visteria lor e mai goală ca oricând. Aurul o să rezolve tot. Să nu afle doamna. Eu o să țin obiceiurile. Veghează doar tu, Ștefane. Arhimandritul ieși în ușile împărătești și ceru binecuvântarea mitropolitului ca să înceapă denia. Doi diaconi în haine negre, cusute la margine cu fir de argint, se îndreptară spre scaunul episcopal cu sfeșnicele cu lumânările aprinse. Aproape că-l ridicară de subsuori pe
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
fel de cerc, o horă ca să apere credincioșii pătrunși de armonia psaltichiei cântată pe românește. La un moment dat un spudeu se apropie de tronul voievodului, îngenunche și oferi domnului o carte deschisă. Vodă o luă nedumerit. Îl căută pe arhimandrit din priviri și acesta, de după marama ușilor împărătești, făcu un semn cu capul; vodă începu cu glas baritonal, pe un ton foarte înalt: — Cămara Ta, Mântuitorule... Valuri, valuri veneau glasurile învățăceilor ținând isonul din strana dreaptă. La octavă, grave, soseau
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Ta, Mântuitorule... Valuri, valuri veneau glasurile învățăceilor ținând isonul din strana dreaptă. La octavă, grave, soseau vocile bărbătești ale călugărilor din strana stângă. Când ultimul copil își trimise cu un oftat nota cristalină spre înălțimea cupolei, din altar reluă cântarea arhimandritul pe un ton mai scăzut, în grecește, apoi Filotei, iar la sfârșit toți trei, vodă de pe tron, arhimandritul din altar și Filotei din strană, toți în românește. Ștefan, sprijinit de tron, își pierduse răsuflarea. Se ruga, pocăinduse. Cum putuse să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ale călugărilor din strana stângă. Când ultimul copil își trimise cu un oftat nota cristalină spre înălțimea cupolei, din altar reluă cântarea arhimandritul pe un ton mai scăzut, în grecește, apoi Filotei, iar la sfârșit toți trei, vodă de pe tron, arhimandritul din altar și Filotei din strană, toți în românește. Ștefan, sprijinit de tron, își pierduse răsuflarea. Se ruga, pocăinduse. Cum putuse să-și imagineze că va putea ceva să-l clintească pe taica să nu se dăruiască sărbătorii? De asta
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și nu aveam pe unde s-o fac. Un timp fu doar ritmul trăpașilor, apoi iar se înnodă vorba. — Măria ta, da’ frumos ați mai cântat astăzi. Îmi era teamă că n-o să reușești să-ți stăpânești glasul cum făceau arhimandritul și Filotei și că o să dai prilej Cantacuzinilor să clevetească. Ce să clevetească? Cânt și eu o dată pe an în biserică și mă clevetesc pentru asta? — Ei nu, nu o fac așa pe față. Anul trecut de Paști nașul Dinu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Moldovei, spre mânăstirea de pe râul Râșca, unde cei din neamul vornicului Ioan Balș în genunchi ascultau evanghelia. „Se spune că jupânița Anița are ochii albaștri... Doamne, ferește-mă de păcat”, și Dinu se întoarse la textul patetic citit răspicat de arhimandrit. „Ferice de Petru că atunci când a cântat cocoșul și-a adus aminte de spusele lui Iisus, o, Doamne, dar oare noi nu ne lepădăm în orice clipă fără să auzim cum cântă cocoșul?” și tânărul se lăsă într-un genunchi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
altar sprijinit cu capul și brațele de sfânta masă, asculta cu nesaț. Trupul uscat de bătrânețe și de post îl durea oricum ar fi stat, așa că, după ce a scos Sfânta Cruce din altar, a lăsat denia Joii Mari în seama arhimandritului și el și-a adus toată greutatea să apese oblic pe sfânta masă, într-o poziție care pentru absolut oricine ar fi fost incomodă, dar pentru el, prin metafizica ei, era odihnitoare: era ca și cum jumătate din trupul lui s-ar
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cu pas. Dar marți, în timpul deniei la Mitropolia de acolo, s-a apropiat de mine o jupâneasă, toată numai văluri negre, de nu i se ghiceau decât ochii și mi-a șoptit turcește să mă duc să mă spovedesc la arhimandrit, că are să-mi spună ceva pentru stăpânul meu. După ce s-a terminat denia, am rămas și am îngenuncheat printre cei cărora le citea arhimandritul rugăciunile. Când mi-a venit rândul, i am spus doar cine sunt și mi-a șoptit
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
se ghiceau decât ochii și mi-a șoptit turcește să mă duc să mă spovedesc la arhimandrit, că are să-mi spună ceva pentru stăpânul meu. După ce s-a terminat denia, am rămas și am îngenuncheat printre cei cărora le citea arhimandritul rugăciunile. Când mi-a venit rândul, i am spus doar cine sunt și mi-a șoptit că vizirul cu marele dragoman au hotărât cum să-l mulțumească pe rus și pe franțuz în ce privește domnia măriei sale Constantin Vodă și că mitropolitul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Ștefan când l-au adus pe Barbu pe năsălie de la Stambul. Credeam atunci că lumea o să se sfârșească, n-o să poată răbda atâta jale, și iată, firescul și-a reluat drepturile.” Ridică privirea spre ușile împărătești și-l surprinse pe arhimandrit uitându-se pe după perdeaua neagră și râzând spre domnițele cele mici care se înălțau pe vârfuri și-și umflau obrajii vrând să pară fete de măritat. Zâmbi și el, dar se reculese și luând o mină serioasă se întoarse spre
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cer, nu se vedeau stele, era înnorat, nu adia nici o boare, așa că lumânările ardeau frumos. — Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte.... Primii mergeau călugării cu lumânări înalte îmbrăcați în stihare negre, întâi grecii, apoi cei care cântau românește, apoi arhimandritul cu evanghelia, un preot cu crucea, patru diaconi țineau deasupra capetelor Sfântul Epitaf sub care pășea sprijinindu-se în cârjă mi-tropolitul Theodosie. La distanță de câțiva pași, solemn, îmbrăcat sobru, venea Constantin Voievod, în urma lui doamna Maria, apoi odraslele lor
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
este Sfânta Teodosia. Suflă în lumânare și închise ochii. Se vedea mic, el era cel mai mic dintre toți. Stăteau înșiruiți după mărime în picioare, sprijiniți de peretele alb al chiliei de la mânăstirea Curții de Argeș, și l ascultau pe arhimandritul cu barbă lungă și rară, uitat de vreme. Era Stanca, apoi Maria, Dumnezeu s-o ierte, Ilinca, Constantin și el, cel mai mic. Parcă aude și acum glasul aspru, tărăgănat: „Pe Argeș în jos, pe un mal frumos...” El se
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
legănau și număra pocniturile nucilor care cădeau pe acoperișul de șindrilă al casei. „Manole, Manole, zidul rău mă strânge, trupușoru-mi frânge”. Domnițele plângeau în hohote, lui Constantin îi curgeau lacrimi mari cât mărgăritarele doamnei, iar el s-a repezit la arhimandrit și l-a luat de mână trăgându-l: „Hai, sfinția ta, s-o scoatem, te ajut eu să dărâmăm zidul”. Parcă mai simțea și acum mângâierea mâinii ciolănoase a bătrânului și buzele-i uscate atingându i obrazul. „Nu se poate
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Petru al Rusiei, unicul împărat ortodox încoronat, își revendică dreptul de a se unge în Sfânta Sofia și de a se proclama împărat al Imperiului Roman! „Marea idee” a rămas în fapt aceeași ca atunci când el era doar ieromonah și arhimandrit la Sfântul Mormânt, unchiul său Dositei fiind patriarh al Ierusalimului. Atunci, discutând îndelung cu Mihai Cantacuzino la Ierusalim, puseseră la cale „rețeaua” care să-i țină uniți pe creștinii de sub stăpânirea padișahului. Rețeaua..., o, Doamne, și Hrisant Nottara cu greu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mânăstire cu cărți sfințite, dar de Paște din partea lui Io Constantin Voievod. S-a uitat cu mirare la cei doi cai mărunți, cu șeile puse pe ei și la măgarul încărcat cu doi desagi. „Plecați chiar acum”, i-a spus arhimandritul care transmitea ordinul superiorului său. Ieromonahul Gherasim își cântări însoțitorul, apoi pe cei doi căluți de munte, bine hrăniți și țesălați, și măgarul cu cei doi desagi. „Cine mai vine cu noi?”, întrebă el sec. Neprimind nici un răspuns și citind
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
putea pleca sâmbătă înapoi spre Târgoviște și București, dar în zadar, ieromonahul făcea numai ce știa el. Sâmbătă în zori - era Sâmbăta lui Lazăr -, urmat de toți monahii mânăstirii, îmbrăcat cu veșminte curate potrivite rangului său, începu utrenia în așteptarea arhimandritului Ioan, starețul. Ștefan se trezi când clopotul cel mare anunța începutul liturghiei. Se îmbrăcă în fugă și trase peste hainele lui caftanul ponosit de poslușnic. Ieși din chilia friguroasă în care se odihnise tocmai când sfinția sa Ioan trecea spre biserică
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
liturghiei. Se îmbrăcă în fugă și trase peste hainele lui caftanul ponosit de poslușnic. Ieși din chilia friguroasă în care se odihnise tocmai când sfinția sa Ioan trecea spre biserică și grăbit se alătură celor doi călugări care-l însoțeau pe arhimandrit. O treaptă, doar o treaptă, în urma arhimandritului păși în pridvor și înălță capul în sus, deși știa că nu se cuvenea ca poslușnic să facă asta, dar el nu era poslușnic, era Ștefan, celui căruia când era copil de nici
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
peste hainele lui caftanul ponosit de poslușnic. Ieși din chilia friguroasă în care se odihnise tocmai când sfinția sa Ioan trecea spre biserică și grăbit se alătură celor doi călugări care-l însoțeau pe arhimandrit. O treaptă, doar o treaptă, în urma arhimandritului păși în pridvor și înălță capul în sus, deși știa că nu se cuvenea ca poslușnic să facă asta, dar el nu era poslușnic, era Ștefan, celui căruia când era copil de nici zece ani i se spunea la orice
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
împrejur Cetele Îngerești. Și privind așa, i se păru că de undeva venea glas de pruncă întrebând: „Maică, măria ta, da’ îngerul meu care este?” Oare cine fusese, Bălașa sau Smărăndica? În pronaos, ieromonahul Gherasim, cu cădelnița, ieșise în întâmpinarea arhimandritului, se binecuvântară reciproc și porniră spre altarul a cărui catapeteasmă lucea de aurul bogat cu care meșterii o acoperiseră la porunca doamnei Marica. Înainte să dea binecuvântarea de început a ecteniei mari, arhimandritul îl întrebă scurt pe ieromonah: Unde ți-
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ieromonahul Gherasim, cu cădelnița, ieșise în întâmpinarea arhimandritului, se binecuvântară reciproc și porniră spre altarul a cărui catapeteasmă lucea de aurul bogat cu care meșterii o acoperiseră la porunca doamnei Marica. Înainte să dea binecuvântarea de început a ecteniei mari, arhimandritul îl întrebă scurt pe ieromonah: Unde ți-ai găsit poslușnicul, că este cam neînvățat. Gherasim aruncă o privire prin ușa diaconească și zâmbi blând. Avea ieromonahul o desăvârșită grație a mișcărilor atunci când făcea slujbele, încununată de zâmbetul lui serafic. Când
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
îi fu de folos coborârea ochilor, căci în pardoseala pronaosului observă un loc în care aceasta era dată la o parte ca să se pună o piatră de mormânt. Era neprinsă cu tencuială, pentru că era piatra pe care și-o făcuse arhimandritul Ioan pentru înmormântarea sa. Se uită în jur, în pronaos nu era nimeni, toți monahii erau în naos și cu glas mare cântau Sfinte Dumnezeule, cel Puternic. Prințul se întoarse spre ieșire, de sus îl priveau blând taica și maica
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]