4,476 matches
-
9.Ilustrează două trăsături ale realismului, care se regăsesc în afirmația criticului Pompiliu Constantinescu: Prin romanele lui, Călinescu depășește realismul clasic, creează caractere dominate de o singură trăsătură definitorie, realizând tipologii (avarul, arivistul), modernizează tehnica narativă, folosește detaliul în descrieri arhitecturale și în analiza personajelor, înscriindu-se astfel în realismul secolului al XIX-lea, cu trimitere certă către creația lui Balzac. Barem de notare: se acordă câte 1 punct pentru fiecare cerință corect rezolvată și 1 punct din oficiu. CAPITOLUL TEXTUL
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
Această perspectivă este tocmai un exemplu al direcțiilor de dezvoltare urbană extrem politizate, precum și o dovadă a intervenției statului în viețile private ale oamenilor. Arhitectura este automat legată de dezvoltarea socială. Utopia proiectului social este astfel dublată de utopia proiectului arhitectural, ambele totuși spulberate odată cu evenimentele de la sfârșitul secolului trecut<ref id=”2”>Neil Leach (ed.), Architecture and revolution: contemporary perspectives on Central and Eastern Europe, Taylor & Francis e-Library, 2004, p. 2.</ref>. 2.1.2. Postcommunism Nicio analiză a postcomunismului
Inerţie socială în spaţiul românesc. Deschideri pentru o analiză funcţională a comunităţilor / Social inertia in Romania. Contributions for a functional analysis of the communities by Tudor Pitulac () [Corola-publishinghouse/Science/511_a_1258]
-
la unul dintre cei mai mari arhitecți vizionari ai lumii: Le Corbusier. 3.1.4. Le Corbusier și conceptul „Modulor” Importanța deciziei de a apela la arhitectul de origine elvețiană se explică prin faptul că Le Corbusier propunea o viziune arhitecturală puternică, neviciată de perspectiva dezvoltatorului imobiliar care urmărește în primul rând profitul material-financiar. Spațiul de locuit nu mai era privit doar din punct de vedere strict arhitectonic, ci mai ales din perspectivă umană, comunitară, pentru a crea un cadru favorabil
Inerţie socială în spaţiul românesc. Deschideri pentru o analiză funcţională a comunităţilor / Social inertia in Romania. Contributions for a functional analysis of the communities by Tudor Pitulac () [Corola-publishinghouse/Science/511_a_1258]
-
în ceea ce s-a numit Cité Radieuse. Cité Radieuse a fost primul dintre cele cinci ansambluri rezidențiale de acest tip construite sub coordonarea lui Le Corbusier. În prezent în lume există multe alte complexe rezidențiale construite pe baza acelorași principii arhitecturale. Conturarea imaginii generale a acestei unități de locuit constituie exemplul elocvent pentru maniera alternativă de tratare a problemei dezvoltării și configurării spațiului urban, în contrapunct cu modelul sovietic aplicat spațiului românesc. Pentru capitolul de față, sursa esențială de informare este
Inerţie socială în spaţiul românesc. Deschideri pentru o analiză funcţională a comunităţilor / Social inertia in Romania. Contributions for a functional analysis of the communities by Tudor Pitulac () [Corola-publishinghouse/Science/511_a_1258]
-
a doar 80 de apartamente din totalul de 337 era, credem noi, mult mai probabilă decât dacă ar fi fost ocupate într un interval de 2-3 luni toate apartamentele. Prin urmare, deciziile politico administrative bine fundamentate sociologic, sprijinite de soluții arhitecturale vizionare pot conduce la construcții care, în ciuda caracterului lor funciar antiuman (blocurile de locuințe, cel puțin așa cum au fost acestea dezvoltate de sovietici), să ofere premisele dezvoltării unor relații umane care se depășească instrumentalismul primar. Dar asta nu se poate
Inerţie socială în spaţiul românesc. Deschideri pentru o analiză funcţională a comunităţilor / Social inertia in Romania. Contributions for a functional analysis of the communities by Tudor Pitulac () [Corola-publishinghouse/Science/511_a_1258]
-
și de Est a fost chestiunea ce ține de mediul construit. Arhitectura a fost în mod obligatoriu legată de evoluția socială. Paralele clare pot fi trasate între proiectele sociale utopice din prima jumătate a secolului al XX lea și cele arhitecturale la fel de utopice. Ambele au reprezentat niște vise, destul de nobile în intenția lor; dar erau vise care în contextul scepticismului din a doua parte a secolului al XX-lea au eșuat în mod clar. În multe orașe din Europa Centrală și
Inerţie socială în spaţiul românesc. Deschideri pentru o analiză funcţională a comunităţilor / Social inertia in Romania. Contributions for a functional analysis of the communities by Tudor Pitulac () [Corola-publishinghouse/Science/511_a_1258]
-
urbană, socială și simbolică a cartierului Mănăștur”, în Ideea. Artă și societate, nr. 15-16, 2003, online la http://idea.ro/revista/? q=ro/node/40&articol=185 , para. 3-5.</ref>”. „Blocul de locuințe devine sinonim cu regimul totalitar, iar eșecul arhitectural vine să reprezinte eșecul regimului. Arhitectura a eșuat în schimbarea lumii. Cu toate acestea, rămâne întrebarea ce fel de arhitectură s-ar potrivi cel mai bine cu o lume care ea însăși s-a schimbat. Clădirile ce au fost moștenite
Inerţie socială în spaţiul românesc. Deschideri pentru o analiză funcţională a comunităţilor / Social inertia in Romania. Contributions for a functional analysis of the communities by Tudor Pitulac () [Corola-publishinghouse/Science/511_a_1258]
-
datorită crizei economice de la începutul anilor ’80, dar și din cauza deciziei lui Ceaușescu de a plăti toate datoriile externe în anii ’80, procesul de sistematizare a produs suferințe însemnate unei mari părți a populației și a distrus ireversibil numeroase monumente arhitecturale din patrimoniul național. Intenția lui Ceaușescu era să reducă numărul satelor până în anul 2.000 la 5.000-6.000 dintr-un total de 13.123 în anul 1986. Dacă acest lucru s-ar fi întâmplat, jumătate din populația rurală a
Inerţie socială în spaţiul românesc. Deschideri pentru o analiză funcţională a comunităţilor / Social inertia in Romania. Contributions for a functional analysis of the communities by Tudor Pitulac () [Corola-publishinghouse/Science/511_a_1258]
-
splendoarea proprie dar și susținând ritmuri și alternanțe ale formelor lor prin contraste și reciproce puneri în valoare. Gândirea lui Stahi în organizarea temelor funcționează până la un punct în spiritul strict al abstracției geometrice în construirea struc- turii de rezistență arhitecturală și a raporturilor dintre părți în compoziție. Odată rezolvată această problemă, artistul se apropie de mate- rialitatea obiectului, urmărind tenace supunerea acesteia regulilor impuse de lumină și spațiu. El va privi în același timp prin lupă și telescop, spectacolul din fața
Natura moart? ?n opera lui C. D. STAHI by Liviu Suhar () [Corola-publishinghouse/Science/84079_a_85404]
-
colonizarea" noilor edificii ale puterii românești în contexte urbane pre-existente, care nu le erau consângene, imaginile rezultate din aceste compoziții forțate vor păstra multă vreme un vădit sens politic. "Stilul" (neo)românesc De remarcat este transmutarea unor imagini cu identitate arhitecturală distinctă, evident locală, în alte provincii ale țării față de sursa lor - așa cum este cazul catedralei ortodoxe "moldovenești" de la Timișoara. Gestul deliberat de diminuare a specificului local în detrimentul celui "național" -inevitabil construit, artificial și eclectic -pare să sugereze de asemenea o
[Corola-publishinghouse/Science/85066_a_85853]
-
Nu este de mirare că efortul arhitecților neoromânescului de primă generație a fost unul comparativ mult mai dificil decât cel al școlii lui Lechner din Austro-Ungaria, devreme ce primii aveau de adus împreună nu doar o diversitate debordantă de tipuri arhitecturale medievale (în cazul arhitecturii ortodoxe din Moldova și Valahia, bunăoară), ci și pentru că această diversitate provincială trebuia temperată în numele unor idealuri noi, cele ale unității și omogenității naționale și, pe cale de consecință, statale. Acestui efort inițial - soldat cu succese de
[Corola-publishinghouse/Science/85066_a_85853]
-
eponimului său. Acum se vor produce excesele de scară ale arhitecturii neoromânești - și, cu ele, ieșirea de sub tutela stabilizantă a precedentului citabil. Va deveni astfel cu putință să colezi decorații proprii unora sau mai multora dintre provinciile istorice sau tipuri arhitecturale locale pe o clădire nouă, monumentală - dacă nu de-a dreptul gigantică față de modestia surselor, cum este cazul Primăriei Bucureștilor a lui Petre Antonescu sau al clădirii actualului Muzeu al Țăranului Român a arh.Ghika-Budești. Va fi chiar cu putință
[Corola-publishinghouse/Science/85066_a_85853]
-
unui regim de ordine și control societal totalitar) urmăreau un proces de upgrading urbanistic: "îndreptarea" rețelei stradale, monumentalizarea edificiilor autorității statale așezate în piețe ample, destinate paradelor de masse și aducerea la zi a serviciilor comunale. în definitiv, acest remake arhitectural al apuse(ne)i severități imperiale putea la fel de bine - par a fi conchis arhitecții vremii și Marcu în prima lor linie - să ilustreze "renașterea" fascistă ca și pe cea românească, de vreme ce și poporul român se revendica dintr-un același scenariu
[Corola-publishinghouse/Science/85066_a_85853]
-
apar în anii treizeci ca din pământ și dau seama mai degrabă despre un mod de viață al boemei aristocrației tinere decât despre vreun "proiect total, politico-estetic, de rescriere a realității", așa cum definea undeva Boris Groys încercarea avangardei -a celei arhitecturale constructiviste în primul rând - de a inventa, construind pe ruinele celei vechi, o realitate alternativă. Cu perspectivele lor lungi date de benzile continui de ferestre, cu garsonierele lor duble, fără bucătărie (blocul Scala) sau cu intrare separată pentru servitori (în
[Corola-publishinghouse/Science/85066_a_85853]
-
masivă apetență pentru modernitatea care era încă un fenomen marginal și în Occident. Desigur, există exemple de arhitectură modernistă și în București, iar unele dintre vilele lui Marcel Janco sau Horia Creangă sunt grăitoare din această privință. La scara producției arhitecturale a vremii, ele sunt cantitativ insignifiante însă; ca poziție în oraș ele sunt discrete și lipsite de influență urbanistică (în felul în care multe din capodoperele modernismului american sunt ascunse de pădurile din Pennsylvania); ca tehnică de construcție și materiale
[Corola-publishinghouse/Science/85066_a_85853]
-
totodată, deliberat decuplate de la orașul propriu-zis, desprinzând astfel porțiuni disproporționat de ample din spațiul public spre folosință exclusivă. Spațiul public era în suferință - lucru încă nerezolvat nici astăzi - și nu este de mirare că s-au făcut eforturi urbanistice și arhitecturale în perioada interbelică pentru a-i da o formă asemănătoare celui din orașele occidentale. Câteva piețe urbane noi vor fi înființate prin amintitul plan din 1935; altele vor căpăta contur (real sau virtual) prin concursuri publice, așa cum este cazul recent
[Corola-publishinghouse/Science/85066_a_85853]
-
unde acest teritoriu amoebic, extras din spațiul public (în felul în care un bovindou extrage o porțiune din spațiul camerei centrifug, către în afara ei), aparținea mai degrabă celor care îl foloseau în comun decât orașului. Servicii comunale, funcțiuni urbane și arhitecturale noi marchează orașul patriarhal postbelic, după cum arhitecți străini, alții decât omniprezenții francezi cu ajutorul cărora orașul eclectic se va fi format în a doua jumătate a secolului anterior, vin să lucreze în București, adeseori prin intermediul unor mari companii străine. Mulțumită lor
[Corola-publishinghouse/Science/85066_a_85853]
-
postbelic, după cum arhitecți străini, alții decât omniprezenții francezi cu ajutorul cărora orașul eclectic se va fi format în a doua jumătate a secolului anterior, vin să lucreze în București, adeseori prin intermediul unor mari companii străine. Mulțumită lor, apar în București imagini arhitecturale "străine", precum acel Palat al Telefoanelor - Art Deco "of Gotham City", dar fără vulturii clădirii Chrysler din New York - și meserii adiacente lor, precum spălătorul de geamuri la altitudine - jumătate alpinist, jumătate chivuță - prezentat într-un film de propagandă despre București
[Corola-publishinghouse/Science/85066_a_85853]
-
lungi perioade de absență sau autoexil; unde timpul prezent, modern și cel primitiv, arhaic, coexistau atât în societate, cât și în cultură: iată patria care se voia reprezentată de pavilionul său național. Să nu ne mirăm deci de ambiguitatea soluțiilor arhitecturale co-prezente în el, ci să admirăm mai degrabă inteligența arhitectului care a reușit să modeleze într-o singură clădire - temporară - căutările -imaginare - ale unui întreg neam. Note 1 Confuzia maur/neoromânesc este mai veche decât 1937: însuși Mincu a iscat
[Corola-publishinghouse/Science/85066_a_85853]
-
cărți care îl tratează cu acribie: Kenneth Frampton, Modern Architecture - A Criticai History (London: Thames and Hudson, ediția a treia retipărită, 1995) și Sorin Vasilescu, Arhitectura totalitară (București: IAIM, 1995). L-am atins și eu, în conjuncție cu tema stilurilor arhitecturale oficiale interbelice, în Celălalt modernism (București: IAIM, 1995). 23 Puțini mai știu astăzi că Palatul Victoria nu era destinat, așa cum ar putea să pară acum, să fie personajul arhitectural principal al pieței. Versiunile succesive de proiectare prin care a trecut
[Corola-publishinghouse/Science/85066_a_85853]
-
1995). L-am atins și eu, în conjuncție cu tema stilurilor arhitecturale oficiale interbelice, în Celălalt modernism (București: IAIM, 1995). 23 Puțini mai știu astăzi că Palatul Victoria nu era destinat, așa cum ar putea să pară acum, să fie personajul arhitectural principal al pieței. Versiunile succesive de proiectare prin care a trecut locul - neîntrerupt din 1935 până către 1960, sub supravegherea aceluiași Duiliu Marcu, devenit între timp din arhitect de curte academician și președinte al stalinistei Uniuni a Arhitecților din RPR
[Corola-publishinghouse/Science/85066_a_85853]
-
Aerului/Bulevardul Aviatorilor. Această structură a pieței, căreia în versiunile postbelice îi va fi adăugată o dominantă de înălțime, un blocturn pe latura de sud-est a pieței, urma să fie respectată de proiectul din anii optzeci, care însă a desfigurat arhitectural ansamblul urbanistic. Istoria locului continuă și după 1989, cu un concurs lipsit de urmări organizat de Uniunea Arhitecților în 1992, cu un proiect important al arh. Dorin Ștefan de completare a blocului-ecran din piață, cu transformarea acestuia în business-center și
[Corola-publishinghouse/Science/85066_a_85853]
-
mod de înțelegere a lumii. Astfel spațiul devine un mod de clasificare. Revelația unui spațiu sacru îi permitea obținerea unui punct fix, cu funcție orientativă în omogenitatea haotică a spațiului profan. De aceea putem considera că ”cel mai timpuriu impuls arhitectural nu s a datorat nevoii de adăpost, ci scopului de a stabili limite, de a crea un spațiu destinat sacrului. ; în societățile bazate pe structuri tradiționale, oamenii își desfășoară activitatea într-un spațiu simbolico-religios, în care se poate stabili o
Spațiul arhitectural. In: Apogeul by Mitrița Filip () [Corola-publishinghouse/Science/878_a_1815]
-
finalitate sau ca esență a arhitectirii a condus la interpretarea spațială a arhitecturii. Componenta fundamentală care definește esența arhitecturii ca fenomen, precizând specificul și caracterul distinct față de celelalte arte, este spațiul interior. El este ”protagonistul arhitecturii”. Pentru Bruno Zevi spațiul arhitectural are patru dimensiuni, deoarece realitatea spațiului nu poate fi epuizată în cele trei dimensiuni. Spre deosebire de celelalte arte, omul este cel care deplasânduse creează a patra dimensiune, el conferă spațiului întreaga sa realitate. ”Crearea spațiului reprezintă esența arhitecturii”, dar care este
Spațiul arhitectural. In: Apogeul by Mitrița Filip () [Corola-publishinghouse/Science/878_a_1815]
-
consecință a percepției vizuale care limitează subiectul la a avea o singură imagine a obiectului pentru un moment dat, ci în faptul că finalitatea arhitecturii nu stă în simpla vedere sau în contemplare. Ea este experiență și se actualizează. Spațiul arhitectural devine obiectiv doar prin interactiunea dintre subiect și obiect, așadar în mișcare. Timpul participă prin funcțiune la definirea esenței însăși a spațiului arhitectural. Spațiul arhitectural este de fapt un continuu spațiu-timp în care lumina are rolul de a-l pune
Spațiul arhitectural. In: Apogeul by Mitrița Filip () [Corola-publishinghouse/Science/878_a_1815]