2,123 matches
-
era deținută de clasa conducătoare musulmană, ai cărei membri erau totuși în cea mai mare parte localnici de origine slavă. După cucerire, grupul acesta își păstrase controlul asupra pămîntului și deci și asupra țăranilor care trudeau pe moșii. Pe lîngă aristocrația autohtonă, o serie de alte elemente militare au ajuns să facă parte și ele din societatea bosniacă. În secolul al optsprezecelea, spahiii dețineau 144 de ziamete (mari moșii) și 3617 timare. În general, oamenii aceștia trăiau pe propriile lor pămînturi
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
În secolele al paisprezecelea și al cincisprezecelea, după ce Moldova și Valahia au trecut sub controlul Imperiului Otoman, acestea, ca și Transilvania, nu au fost încorporate în sistemul imperial, ci au devenit provincii autonome, avînd propriile lor instituții (vezi harta 12). Aristocrația autohtonă, boierii, nu a fost deci afectată, continuînd să se bucure de vechile ei privilegii sociale, economice și, într-o măsură destul de mare, politice. Relațiile provinciilor cu Imperiul Otoman erau stabilite printr-o serie de tratate, ale căror prevederi acordau
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
la numire, cît și la intervale periodice ale domniei lor. În schimbul acestor contribuții substanțiale, provinciile aveau multe privilegii de care regiunile direct încorporate în imperiu nu se bucurau. Sfatul boierilor, format din cei mai bogați și mai puternici membri ai aristocrației autohtone, îi numea din rîndul acesteia pe domnitori, numiți uneori hospodari, care trebuiau să fie apoi aprobați de sultan. Odată ales, domnitorul avea puteri importante, dar domnea împreună cu sfatul boierilor. Prezența trupelor turcești era admisă doar în marile fortărețe, cum
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
ocazii. Puterea guvernamentală era însă ferm deținută de domnitor, de slujitorii, funcționarii și de sprijinitorii familiei acestuia. Boierilor le rămăsese practic o influență politică relativ mică, în ciuda faptului că, desigur, domnitorul și alaiul lui de greci nu puteau înlătura total aristocrația autohtonă. Fanarioții erau nevoiți să acționeze în colaborare cu și prin intermediul acesteia; ei puteau oricînd găsi pe cineva cu care să coopereze. Facțiunile boierilor din cele două provincii țeseau și ele intrigi la Constantinopol împotriva domnitorului aflat pe tron. Cu toate că
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
cele două districte avea în fruntea lui un oficial. Orice urmă de autonomie veritabilă a dispărut în 1726, odată cu desființarea rangului de ban, ținutul trecînd sub comanda reprezentanților militari imperiali. Deși țara era mai eficient administrată, impozitele creșteau și, drept urmare, aristocrația autohtonă nu și-a recăpătat puterea. Oficialii austrieci au intervenit și în relațiile din agricultură dintre moșieri și țărani. Corvezile au ajuns să fie echivalente cu cele mai împovărătoare din restul teritoriului monarhiei. Țăranul era acum obligat să trudească gratuit
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
situația de la sate, unde fuga în masă a țărănimii zdruncinase din temelii întregul sistem fiscal. Dat fiind că aici nu fusese niciodată instituită direct administrația otomană, pămînturile românești nu fuseseră incluse în sistemul timarelor. În schimb, terenurile rămăseseră sub controlul aristocrației autohtone. Boierii își păstraseră moșiile și puterea politică fără să se convertească la islamism. Era în vigoare un veritabil sistem feudal. Țăranul, de obicei iobag, trebuia să plătească sume mari atît statului, cît și moșierului. Întreaga povară a sistemului corupt
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
Imperiul Otoman, pămîntul era un dar de la Dumnezeu făcut sultanului; acesta era încredințat altora în schimbul serviciilor aduse statului sau în scopuri religioase. În Valahia și Moldova, problema stăpînirii pămîntului și a obligațiilor țăranului nu fusese clar stabilită. Principatele aveau o aristocrație autohtonă, dar originile și drepturile ei erau controversate. Prin secolul al optsprezecelea se crease totuși o situație în care boierii dețineau controlul asupra pămîntului, care era lucrat de țărani supuși lor sau de robi și de la care proprietarii moșiilor storceau
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
iar percepute de mai multe ori pe tot parcursul anului și unele vechi taxe desființate au fost reintroduse. Fenomenul fugii în masă a țăranilor și-a făcut din nou apariția. Reforma și amestecul statului erau tot timpul atacate de către boieri. Aristocrația autohtonă vedea în aceste măsuri doar un alt motiv de a-și justifica opoziția față de dominația fanariotă și otomană. Acolo unde era posibil, boierii încercau să revină la vechiul sistem și să sporească dările țăranilor. În 1766, obligațiile sub formă
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
la celălalt capăt, o serie dintre cei care beneficiau de acest rang puteau avea practic o situație doar ceva mai bună decît cea a țăranilor liberi sau să nu posede nici un petec de pămînt. Totodată, nobilul aparținînd unei familii vechi, aristocrației istorice, se considera superior celor cărora li se acordaseră titlurile în schimbul unor servicii aduse statului sau care le cumpăraseră. Deși puterea centrală a reușit într-o oarecare măsură să profite de aceste diferențe, atît marea cît și mica nobilime, atît
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
întărit ca să poată face față provocării prusace. Instituția militară trebuia să devină mai puternică, iar baza taxelor necesare acesteia trebuia lărgită și asigurată în mai mare măsură. Reformele erau îndreptate și în direcția trecerii puterii reale din stat din mîinile aristocrației locale în cele ale ocîrmuirii centrale și a creării unei situații în care agenții monarhiei, un aparat birocratic numit, să controleze efectiv administrația locală. Reprezentanții ocîrmuirii centrale îi înlocuiau deci pe agenții instituțiilor provinciale și pe cei ai dietelor. Nobilimea
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
ea clară, chiar dacă era vorba doar de bande de tîlhari. În schimb, zonele de frontieră din Transilvania erau dens populate, mai ales ținuturile sașilor; nu exista nici o temere în privința unor atacuri din partea Principatelor. Cu toate acestea, în ciuda obiecțiilor înverșunate ale aristocrației locale, au fost înființate două regimente de români și trei de secui, care s-au stabilit în satele situate de-a lungul graniței cu Principatele Dunărene. Ca și în alte zone de frontieră, condițiile de trai ale soldaților țărani erau
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
voiau de asemenea înființarea unei adunări naționale similară celei convocate de sîrbii ortodocși. După ce a citit petiția, Leopold al II-lea a trimis-o dietei Transilvaniei. Acolo, așa cum era de așteptat, ea a fost respinsă categoric. Odată revenite la putere, aristocrația maghiară, secuiască și săsească nu aveau intenția să facă nici o concesie. După ce reușiseră să sfideze încercările lui Joseph al II-lea de a impune o administrație centralizată, nobilii nu aveau firește de gînd să cedeze în fața unei mișcări care avea
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
pe care ei și susținătorii lor nu-l puteau controla. Ei căutau mijloace prin care să-l lege de mîini și de picioare pe Karagheorghe și să se asigure că acesta nu va dobîndi puteri dictatoriale. Așa cum am menționat deja, aristocrația locală de pe tot cuprinsul Balcanilor se opunea cu înverșunare instituirii unui stat centralizat. În 1805, ca să pună capăt protestelor, Karagheorghe a fost de acord cu înființarea unui Consiliu al Guvernului, care avea rolul de a-l împiedica să abuzeze de
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
rezervație, n-am ce căuta printre membrii unei elite rafinate, printre aristocrații ăștia de gang. Nu, eu eram dintr-un alt film. Dacă voiam să am acces acolo, la ei, mai întâi trebuia să șmotruiesc la integrame. Ei erau o aristocrație fină, cum spuneam, ei te învățau cum să prepari broccoli, sau tortellini, ăștia din urmă nefiind altceva decât niște măcinici sclifosiți, fie vorba-ntre noi. Te învățau cum să-ți razi elegant flocii, cum să te îmbraci, ce-i aia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
te contrarieze, să sporească entropia. Dacă mi-aș pune mintea, din Pif aș scoate un poet de nota zece. După mine, poezia înseamnă un anume rafinament și un standard de viață ridicat. Și lipsa grijilor. Întotdeauna, poezia a fost privilegiul aristocrației. Însă nici sintagma poezie-sărăcie nu e lipsită de adevăr. Se spune că și parazitul e, în absolut, tot un aristocrat. Pentru că nici unul, nici altul nu fac nimic. După mine, ar exista totuși o poezie a ștabilor. A marilor mahări. Este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
frânturile celei vechi ce s-au putut salva deasupra valurilor; și care, cu vremea, va găsi, desigur, prilejul cuminte să-și Împrospăteze sângele albastru cu cel viguros al băieților noștri din mica și sănătoasa burghezie, ba chiar din țărănime (altă aristocrație a noastră!); băieți care formează de mult o elită selecționată atât prin buna lor creștere de acasă, prin bunul lor simț nativ, practic și gospodăresc, cum și prin studiu și eforturi personale, În dorința lor firească de a se sălta
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
băgăm În seamă felul În care arătam, cu hainele noastre ciudate și cu figura prozaică a Poderosei a II-a, al cărei șuier astmatic stîrnea mila gazdelor noastre. PÎnă la un punct, fuseserăm niște cavaleri ai șoselelor; aparținuserăm acelei durabile „aristocrații a hoinarilor“ și avuseserăm chiar și cărți de vizită cu titlurile noastre impresionante și ireproșabile. PÎnă acum. Acum eram doar doi autostopiști cu rucsacuri În spate, cu salopetele noastre În care se Îmbibase tot jegul străzilor - eram doar umbrele aristocraților
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
pot asuma și accepta în întregime, mi-a făcut culcușul din lume mai confortabil, mai suportabil... 16 mai 2003 Emisiunea C'est mon choix (Este alegerea mea) este produsă și difuzată de televiziunea publică France 2. Invitați: cinci reprezentanți ai aristocrației franceze (oare cum au acceptat să ajungă acolo ? Din amuzament ? S-au jucat de-a televiziunea? În orice caz, aveau distincția și finețea clasei sociale căreia îi aparțineau) și cinci tineri din banlieue-urile populare, violente și nesigure din nordul orașului
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
în consoane, pe care de câte ori o aud îmi aduce începutul din Război și pace - după cum încercasem să-i explic de la Bacău încotro, el cerându-mi lămuriri, adică de ce mi se pare extraordinar ca Tolstoi să înceapă romanul în limba franceză? Aristocrația rusă a vorbit întotdeauna perfect franceza - precizarea lui drastică, serioasă, cu o melopee de Gromâko la Paris, avea un caracter de avertisment, dar cu aceeași obiectivitate trebuie să recunosc că nu-mi putea trece prin minte ceea ce avea să se
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
de apă minerală. De cum trecurăm granița, profesorul îmi ceru să mă așez pe patul de alături, în fața lui, și să-l ascult, fiindcă vous êtes maintenant sur mon territoire, dans mon pays. Tonul era mai grav decât cel referitor la aristocrația rusă și francofonă, urmă o declarație de politică externă - cu inflexiuni de speaker la Radio Moscova în momente solemne, cu violența bine stăpânită a comentariilor din Pravda împotriva a tot ce se dovedea antisovietic - perfect structurată în trei capitole: de ce
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
propus. Să plecăm deci înainte... În stânga noastră, în fața Mitropoliei, e palatul familiei Roznovanu. De când datează palatul acesta, a cărui stare actuală atestă desigur o vechime apreciabilă, n-o știu. Înfățișarea sa e caracteristică; ea evocă nu numai viața vechei noastre aristocrații, dar felul ei de viață și spiritul ei. Strada Carol, altădată strada Copou, această pitorească miniatură de bulevard occidental, oferă, încă, una din cele mai frumoase și caracteristice colecții de case boierești din alte timpuri, în special din cursul secolului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
însă, ar trebui relativizată, nu toate personajele caragialiene țin de mahala sau de periferie, iar la finele secolului al XIX-lea urbanitatea socie- tății românești este una precară. În atenția lui Caragiale stă o midlle class în curs de formare, aristocrația locală sau boierimea, marii industriași, marii latifundiari, laolaltă cu marea burghezie lipsesc. Este această midlle class a funcționarilor de tot felul o lume provincială ? Depinde la ce centru ne raportăm. Centrul nu îl constituie doar Bucureștiul, Centrul cu majusculă îl
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
la lumina din afară, la energia care vine. Reprezentând o lume care apune, Gaeva înaintează împotriva curentului cu dârzenie și candoare, luminoasă și mândră. Spiritul ei rămâne în memoria colectivă. Dovadă? Nostalgia cu care ne gândim și azi Ia reprezentanții aristocrației. Dacă Cehov ar scrie din nou piesa după ce ar vedea spectacolul lui Hausvater, sigur ar introduce-o printre personaje și pe această mamă. Jurnal Ada - Washington, SUA, 2000 Duminică, 17 decembrie 2000 - Otopeni (în avionul spre Frankfurt, de unde vom zbura
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
mi se ceară, am încercat să contribui și eu cu ceva la "bugetul familiei". Așa că încă din clasa întâia am intrat la propriu și la figurat "în pâine". Aveam un coleg de clasă ai cărui părinți făceau parte din noua aristocrație mama, fostă țesătoare la fabrica " Textila", fusese avansată directoare, iar tatăl, tot muncitor, se trezise peste noapte, după 2-3 luni de "școală de partid", numit procuror. Aveau un băiat, cam bolnăvior, coleg cu mine, care nu prea mergea bine cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
independența Chile, profitând și de ocuparea Spaniei de către trupele lui Napoleon. După victoria împotriva trupelor "regaliste" de la Chacabuco, la 12 februarie 1818, se proclamă independența. Numit "director suprem" al noului guvern instalat, O'Higgins intră în 1823 în dispute cu aristocrația locală, demisionează și se stabilește în Peru, unde moare în 1842. În cei 13 ani după consacrarea independenței, chilienii aveau să schimbe 5 constituții și 11 guverne! Ulterior, lucrurile s-au mai liniștit și țara a început să prospere, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]