1,564 matches
-
Te trimit în Pannonia, într-o legiune! Pricepeți? Legiunea aia care trebuia să mă salveze pe mine! Luă în brațe coșul cu pământ și se îndreptă împleticindu-se spre care, în hohotele de râs ale celorlalți. — Nu-ți dau o armură de piele, o lorica. Îți lasă ferrea. Așa nu mă ud, în schimb îmi rup spatele. Pe toate mentulae din lume! — Mereu te plângi, Rufus, râse cineva. Cel puțin tu, care nu voiai să lupți, ai fost numit să faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
dușmanul sau să fugă... Deodată se înălță un glas triumfător: — N-o să stau din nou de pază... Dacă nu-mi dau lorica după miracolul ăsta al lui Antonius Primus... jur că dezertez! Soldatul aranja cu o mână legătura ruptă a armurii ferrea, entuziasmat că, după schimbarea direcției, se găsea în prima linie, înfruntând un dușman de temut, dar îngenuncheat acum. Quazii rămași fură atacați dintr-o parte de centuria din fundul pâlniei, iar din cealaltă, de genieri. Deasupra lor, cerul păru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
prieten? îl întrebă grăsanul, trăgându-l de braț. Ai pariat pe el? — E prietenul meu, da, răspunse pierdut Valerius, și fu cuprins de neliniște, căci Salix se pregătea pentru o luptă în care putea să-și piardă viața. Splendid în armura sa de secutor, Salix înaintă calm, drept și mândru, mergând solemn, asemenea unui tânăr zeu căruia nu-i putea surâde decât victoria. Un manșon gros din piele îi acoperea brațul drept. Piciorul stâng era protejat până la genunchi de o bucată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
au fost încordate atât cât trebuie pentru ca pietrele aruncate de catapulte să-i nimerească pe cei dinăuntrul fortificațiilor aflate în vârful colinei. Tot atâția scorpiones au fost așezați în fața colinei, la distanțe egale. Săgețile aruncate de scorpiones pot găuri orice armură, iat tu și tovarășii tăi veți purta armuri ușoare, toromachos... Valerius era tot mai neliniștit. — Dar noi, gladiatorii, ce... — Mai trebuie să știi că pe la mijlocul colinei au fost puși niște... niște... Băiatul dădu din mâini. — Nu-mi aduc aminte cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
simți înșfăcat de păr, aruncat la pământ și târât. Încercă zadarnic să-l apuce pe Valerius de picioare. Ocolind porțiunile de pământ întunecate, Valerius se aruncă în apă, continuând să-l tragă de păr pe Flamma, care se scufundă din cauza armurii grele și dădu zadarnic din mâini pentru a ieși la suprafață; începu să înghită apă. Valerius ieși pe malul celălalt, cu mâna încleștată în părul lui Flamma, care, aproape leșinat, se zbătea fără vlagă, tușind, trăgându-și suflarea și scuipând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
în galop de la o legiune la alta, continuând să lupte. Părea invulnerabil, căci săgețile dușmane treceau pe lângă el fără să-l atingă. Pe când ridica un pilum spre ziduri, simți o durere cumplită în umărul drept. Simți sângele curgându-i sub armură și înțelese că vechea rană se deschisese. Îi încurajă pe soldați până când dușmanii cedară, iar generalii lor le ordonară să se predea. Pe ziduri fluturară bucăți de pânză albă: orașul se preda. — Opriți atacul! strigă Antonius mișcându-și ușor mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
spune că sunt „încărcați precum măgarii, cu cazmale, maiuri, sape“ și toate câte îi trebuie unui soldat pentru operațiunile de construire sau de fortificare. Întrucât pentru aceste operațiuni este necesară lorica făcută din bucăți de piele, mai ușoară decât o armură de zale (prima are 5 kg, a doua - 18 kg), expeditum-ul este soldatul cel mai ușor. Este definit și ca levi armatura. Favete linguis!: literal, „tăceți!“. Formula rituală prin care, la începutul unei ceremonii, crainicul cerea publicului să facă liniște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
altereze starea psihică a luptătorului și să suscite compasiunea și empatia publicului. Cetățenii liberi, dimpotrivă, erau obligați să-și protejeze pieptul. Limes (pl. limites): granițele formale ale Imperiului Roman. Lorica (pl. loricae): din latinescul loreus, „fâșii de piele“. Este o armură din bucăți tari de piele suprapuse. Foarte rezistentă și ușoară, are drept scop să strângă și să protejeze, asemenea unui corset, spatele soldaților însărcinați cu lucrările de geniu. Printre principalele ei atestări documentare se numără basoreliefurile de la Treviri, basoreliefurile lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
armamentului. Tibială: fâșie groasă de lână ce se înfășoară pe picior, de la genunchi până la gleznă, având rolul de a proteja de frig și umezeală. Toga praetexta: togă cu marginea de purpură, purtată de magistrați și de copiii născuți liberi. Toromachos: armură din piele sau straturi de in lipite cu clei obținut din grăsime de vită, purtată de vechii hopliți din falanga grecească. În epoca republicană, această armură era purtată de soldații de geniu romani în loc de lorica, deoarece proteja bine spatele. Tubicines
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
togă cu marginea de purpură, purtată de magistrați și de copiii născuți liberi. Toromachos: armură din piele sau straturi de in lipite cu clei obținut din grăsime de vită, purtată de vechii hopliți din falanga grecească. În epoca republicană, această armură era purtată de soldații de geniu romani în loc de lorica, deoarece proteja bine spatele. Tubicines: cei ce sunau din trâmbiță. Ulna: unitate de măsură egală cu un braț. Valete: imperativul verbului valere. Îndemn adresat soldaților, să fie puternici, să dobândească onoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
englezi și de trădători francezi. Nu uit asta și mă simt obligată să lupt pentru eliberarea țării mele. Cuvintele Jeannei l-au impresionat și l-au determinat pe moștenitor să o accepte în rândurile armatei sale. I-a oferit o armură completă și soldați de escortă. Militarii au primit-o cu suspiciune și cu glume nu tocmai pe placul ei. Ea, însă, nu a pus la inimă acea atitudine... pur bărbătească. Le zâmbea doar cu îngăduință, de parcă le-ar fi spus
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92336]
-
îngust, tip Dash Hammet, o tichie brodată orientală, un stetson... Nu l-am simțit cînd s-a apropiat. S-a și schimbat. Poartă o cămașă albă, apretată. De-un alb sfidător, care îngheață. Tare i-aș mai spune: renunță la armura asta de cavaler. Fii Sancho. E mai confortabil, zău. Alege-ți ceva. Ezit între pălăriuța roșie Johny Răducanu și... Aleg bereta SUA. Tot mi-am suit în cap lașul literar. Cum îți așterni, așa dormi. Cu varianta, cum scrii, așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
știe. Da' dacă nu știe? Îmi păzeam pe mine costumul de baie "ca pe-un lăcaș de muze", cum ironiza Iordan. Să-mi țină acoperiți sînii, "prea mari pentru modelling". Degeaba am înțeles în timpul din urmă că veșnica ironie era armura de sticlă a lui Iordan. Energia erotică scădea, se epuiza. Măcar să-mi fi spus: nu e din cauza ta. Dimpotrivă: "Ce marmoră neagră, funerară am în brațe!" Asta auzeam în camera cu tavan jos, împodobită cu o lustră de care mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
golurile Între aceste texte regăsite, năvălește alt timp peste cuvinte și mă oprește să decodez ceea ce este adevărat. Contextul mă obligă să iau act de toate celelalte Împrejurări diacronice, adăugate faptelor trăite. Mă izolez Într-o cameră, mă-nfășor În armura indiferenței, nu primesc pe nimeni, nu ies, nu răspund la telefon ca să nu aud alte voci, mă concentrez către acel Întuneric interior, placentar, din care cresc, vii, corpurile pe care le credeam dispărute. Pe măsură ce-mi amintesc fapte, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
egal cu sine, nu pare să aibă nici o plăcere. Doar când vorbește, ochii lui se Însuflețesc, căutând mereu spre Înalt, pironindu-se undeva Într-o zonă inaccesibilă. Doamne, cât mi-aș dori să fiu aceea care să-l scoată din armura de fier a ideilor abstracte, să-l fac să-și plece privirea și să mă vadă numai pe mine, să se oprească doar câteva clipe asupra mea și să se pătrundă de iubirea ce-i port. Atunci aș fi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de pe creneluri, să-și adune odraslele și puținele vite, apoi să urce dealul în grabă, pentru a afla, între ziduri, adăpost. Petrache cunoștea pe dinafară încrustațiile de pe scut. Răsfoise cărțile vechi, dar nu găsise nicăieri lămuriri pentru acele simboluri. Cu armura lui din zale, cava lerul părea străin de aceste meleaguri. Poate murise pe-aproape, într-una din bătăliile duse de polo nezi ori de cavalerii teutoni cu multe sute de ani în urmă. Poate doar trecuse pe aici și-și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
că femeile de acum sunt mai frumoase decât cele de acum o sută de ani, care și ele erau mai frumoase decât cele dinaintea lor. Adică pe dos decât statuile. Cât despre noi, ce să mai zic. Am trecut de la armură la izmene. — De la o vârstă, medită Jenică, lipsa izmenelor începe să se simtă. Priviră în tăcere. Femeia se unduia în jurul unui automobil uriaș, de un negru lucios. — A cui o fi ? întrebă Jenică. — Cine, gagica sau mașina ? — Amândouă... — Nu știu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
echilibrul, sunt incapabilă să mă opresc și mă îndrept direct spre o coloană laterală. Închid ochii și mă gândesc că acesta este sfârșitul, însă capul meu nu se sparge. Nu am lovit o coloană, ci un bărbat în uniformă cu armură. În timp ce mă prăbușesc la pământ, îl văd pe fiul meu alergând către tatăl său. Când privesc în sus să văd de cine m-am izbit, chipul care mă întâmpină este cel al comandantului Gărzii Imperiale, Yung Lu. — Tati, tati! Fiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
cheltuieli și numai în putere de bani, încât folosul este prea neînsemnatoriu ca să poată exista îndelungă vreme...”. El credea însă că obținând un răspuns pozitiv la cererea de a i se acorda dreptul ca fabricatele să poarte „pecetea” fabricii „împregiurul armurii familiei mele”, să uzeze de un privilegiu exclusiv de fabricare și desfacere a sticlei în țară pe timp de 25 ani, să fie scutit de vamă la export și să i se scutească de dări lucrătorii, ar putea ieși din
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
taxi. Folosise toate strategiile posibile pentru a înfrânge rezistența lui Leslie, dar "nu era nimic de făcut. În afara cavității ei bucale căscate și a limbii prodigios de active, ar putea fi tot atât de bine îmbrăcată în pieptar de zale, într-o armură întreagă". Dacă tânăra era într-adevăr încarnarea unei zeițe antice, nu era aceea a Venerei născute din unde, ci mai curând a Minervei, care ieșise împlătoșată din țeasta lui Jupiter, gata să se războiască cu el! Asemenea unei adversare de
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
totodată cu sine temeri și prejudecăți: DCE se știe pus în fața unui "Scriitorinc retractil și mefient", posesor al unor povești fabuloase, "intelectual strălucit" și showman de excepție, iar DCM vine la primele "runde" dialogale cu imaginea unui DCE "critic în armură pe lângă care zboară săgețile", sau cu cea a "criticului-gospodar". Încă de la început, cel aflat în lumina reflectoarelor caută lungimea de undă și măsura în așa fel încât nici onestitatea, dar nici spectacolul să nu aibă de suferit. Iar primul adevăr
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
palidă, regală, privește drept și enigmatic, în timp ce mâna stângă deschide ușa unei încăperi. Casa toată pare un labirint de uși întredeschise și camere oglindite, răsfrânte la infinit. Desculță, surprinsă în chiar miezul intimității sale, femeia își poartă, ca pe o armură, pieptul dezvelit, eliberat din mătasea grea, cu mâneci din dantelă, a unei haine nobile, dublată nefiresc de faldurile unei rochii boeme, din care curg, spre pământ, crengi dese, elastice și verzi. La picioarele ei, culcat, cu aripile deschise, un mic
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
impulsul de dezvăluire confesivă va fi captat laconic, în notații succint rezumative, și astfel obligat a nu se discursiviza. Nu lipsește însă conștiința unei supervizări lucide a propriului demers, ambiguizant, disimulator. Tâlcuitorul se păstrează în aceeași notă reținută, interiorizată, din ,,armura” căreia rareori se iese. Emoția e stăpânită, poezia respiră o liniște de suflet clasic, când ea nu e decât lectura bemolizată a semnelor lumii. O dispoziție contemplativă e pusă în lumină, în decupaje sugerând melancolii difuze, stări crepusculare: ,,Apa mă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288324_a_289653]
-
călărească, o lance, două pistoale de cea mai bună calitate, cu țeava subțiată, ce vin de hac oricăror armuri, și-n plus au și o spadă lungă. Alții poartă o bâtă, ăștia sunt baza, căci neputând ei să străpungă o armură de fier cu spada sau cu pistolul, se reped asupra vrăjmașului cu bâta asta, precum Ahile asupra lebedei, și-l doboară la pământ. Râsetelor lor le țineau hangul și cele ale doamnei Baronese și ale fiicei. Fra' Tommaso, ce părere
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
Legii, așezat în mijlocul oamenilor, tocmai ca să le fie pildă de excelența vieții creștine, la noi el e un biet om. Iar purtarea lui nu angajează întru nimic cele sfinte. E și natural. Creștinismul nu a trecut Dunărea înspre noi în armură bisericească, ci mai ales pe drumurile ciobănești sau negustorești ale laicilor. Creștinism și ierarhie ecleziastică nu sunt, deci, în conștiința populară, unul și același lucru. Ci Biserica s-a adăugat creștinismului. Pe de altă parte, atunci când poporul indică: Fă ce
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]