1,870 matches
-
de ezitare sau adâncă disperare a ființei. Vedem că aici, În această expresivă istorioară, cuvântul, verbul „a Înțelege” are un rol primordial. Iar Îngerul-copil Îi propune Înțeleptului episcop o șaradă, umilindu-l (de fapt, umilindu-iă ceea ce azi am putea numi „aroganța raționalului”: să-ți folosești viața și puterile spiritului Într-o „acțiune” condamnată ab initio, ridicolă În chiar termenii ei: Înțelegerea ne-Înțelesului, „ceva” ce Întrece puterea „minții omenești” (de altfel, atât de exersată și de redutabilă În a Înțelege legi
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
conchidă: „astfel de probleme, cazuri, idei sunt absurde!” Nu, nu sunt absurde, doar „omul” este slab, mediocru și arogant, Închipuindu-și că Pronia l-a Înzestrat numai cu „un singur ochi” pentru a contempla miracolul naturii și al ființei. Iar aroganța omului se instalează atunci când decretează cunoscuta și Încercata cale de cunoaștere - cea logică - a cauzalității, a substanței, a terțiului exclus etc., ca unica „posibilitate”, cale de a Înțelege și descrie miracolul și miracolele În care a fost „aruncat”. Nu-nu, mai
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
umane” sau, mai știi, din fundul hrubelor și culoarelor Întortocheate pe unde-și cară și Împinge trupul său, nu rareori incomod și disprețuit, asemeni unui sobol harnic și orb, să afle, sărmanul de el, după atâtea „adevăruri” pe care are aroganța să le profereze despre oameni și viață, să afle În sfârșit și „unul” despre sine!... Și nu mai puțin adevăr, În ceea ce privește arta mea, de astă dată, conține mica teorie răutăcioasă, ex-cathedra, a fostului comunist inteligent ce semna Paul Georgescu, după
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Îngâmfați”, proști care au putere socială și, cum o aminteam mai sus, prin cele două exemple, Hitler și Ceaușescu, „falși proști” suficient de abili pentru a juca acest rol și a-i prosti pe cei „deștepți”, „prostiți” de propria lor aroganță. Apoi, „proști” care-și apără doar micile lor interese, dar și „proști cu pretenție”, care vorbesc „În numele unor idealuri sau principii”! De acești „proști” sunt, bineînțeles, pline școlile, universitățile și academiile, ca și nu puține posturi „Înalte” În administrație și
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
nu e prezentă!... Sigur, e puțină nebunie În orice profeție, mai ales În acele profeții „ce deranjează”, cele ce vestesc tunetul și furtuna În plină acalmie, sub un cer albastru, senin, surâzător. Și-apoi, e știut, profeții supără și prin aroganță, da-da, prin francă și goală aroganță: cine sunt „ei” de-și permit să urmăreasccă zborul unor păsări care nu se văd, să citească În ficatul unor animale de jertfă Întinse pe altare invizibile, fumegânde doar În fantezia lor ațâțată
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
În orice profeție, mai ales În acele profeții „ce deranjează”, cele ce vestesc tunetul și furtuna În plină acalmie, sub un cer albastru, senin, surâzător. Și-apoi, e știut, profeții supără și prin aroganță, da-da, prin francă și goală aroganță: cine sunt „ei” de-și permit să urmăreasccă zborul unor păsări care nu se văd, să citească În ficatul unor animale de jertfă Întinse pe altare invizibile, fumegânde doar În fantezia lor ațâțată, să audă voci care seamănă prea bine
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
unui spectacol, la ruperea rând pe rând a acelor lanțuri care Îl legau de „materie”, de „firesc”, de „previzibil”, „lanțuri” pe care alții, mii, din jurul lui, le poartă nu numai cu nepăsare, dar nu rareori cu o mândrie, cu o aroganță care ar putea face să „izbucnească În râs” o „oglindă concavă”! Cea care ne alungește și caricaturizează fețele, orbitele, liniile noastre, altfel atât de „grave”, de „mulțumite de sine”! ( Dacă ne amintim că am afirmat că cei ce se cred
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
pe care alții le acoperă cu o tăcere pudică, o „marfă”, mai mult sau mai puțin bine croită, pe care ne grăbim să o etalăm pe rafturi publice, agrafată cu un preț comercial destul de piperat, dar având În plus și aroganța de a voi să „reprezinte” sau să vorbească În numele altora. O „impostură” e drept, de care nu suntem vinovați decât pe jumătate: cealaltă „jumătate” ține, probabil, de vasta confuzie În care plutesc adevărurile sau scopurile acestei lumi! Eul meu, care
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
temându-mă de fața sa sclipitoare, sarcastică, ci ca să-mi ascund eu Însumi propria-mi față, deoarece mi-este teamă că m-ar putea trăda: pe fața mea s-a Înscris, de la o vreme, odată cu cutele clare ale bătrâneții, și „aroganța de a fi!”, semn zeiesc la rândul său; or, pe zei, pe cei vechi, croiți din bronzul antic și dezgropat de atâtea ori de generații servile, pe acești zei ce Îi irită mai tare este propria imagine, aroganța altor zei
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
bătrâneții, și „aroganța de a fi!”, semn zeiesc la rândul său; or, pe zei, pe cei vechi, croiți din bronzul antic și dezgropat de atâtea ori de generații servile, pe acești zei ce Îi irită mai tare este propria imagine, aroganța altor zei, prezența unui „alt orgoliu” când se așteaptă la ofrandeă Da, l-aș fi privit În ochi, i-aș fi susținut privirea-i teribilă, tocmai În ciuda acestui fapt, adică a insuportabilității ei, așa cum e privirea unor nebuni: rozete colorate
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
dus la o grădină zoologică, contemplând un animal cu pete și cu gâtul excesiv de lung: „Apoi, ăsta-i un animal care nu există”. Dar... nu cumva acesta-i și cazul cu titlul pe care l-am afișat cu o anume aroganță deasupra acestor false sau reale memorii - Sensul vieții...? Sintagma aceasta, atât de uzitată, de călătoare pe toate buzele, indiferent de starea socială sau intelectuală a muritorului, nu este cumva lipsită de sens? Dar ce paradox barbar, o sintagmă care conține
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
e drept, o uriașă hărnicie și pricepere profesională, Într-un regn al consumismului, după moda americană, mai ales Regan, care continuă și azi, iar populațiile vexate ale Europei, care au suferit indirect, dar uneori teribil de direct și de brutal, aroganța hitleristă, au trebuit, la mai puțin de două decenii după uriașul prăpăd și după Îngenunchierea Germaniei În praf și umilință absolută, să-i vadă pe „aceiași Nemți” cutreierând Europa, instalați la bordul arogantelor lor Porsche sau Mercedes, plătind hoteluri luxoase
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
France Culture, să aud ce se mai petrece În urbe, dar și să Învăț pariziana și France Musique și apoi Radio Classic, zi și noapte, fără exagerare, ascunzându-mă, cum spuneam, dar și apărându-mă de extraordinara - pe deplin motivată! - aroganță care plutea afară și deasupra mea, un orgoliu căruia Îi slujeau secole și căruia i se Închinaseră nu puțini! Muzica, muzica romantică germană m-a apărat cel mai bine; Întreaga școală a lui Beethoven - În ochii mei, primul mare polifonist
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
vechi”, marile teme ale omului. Și, mai ales, modernitatea și hipermodernitatea ne Îndeamnă să izgonim figura umană din peisaj, iar arta, de orice fel ar fi ea - literară, picturală, sculpturală sau muzicală -, să se hrănească cu un orgoliu ce persiflează aroganța cea mai plată, cu detaliile, cu firimiturile marii arte trecute: cu culoare sau compoziție În sine, cu efecte surprinzătoare, cu sunete disparate ce imită suntele naturii În care omul și sentimentul său specific sunt evacuate, cu istorii care trebuie să
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Karenina, sub roțile trenului. Semn că destinul individual în lume rămâne o enigmă. Romanul de față probează forța narativă a domnului Codreanu, invitându-l să nu părăsească proza, fiindcă trăiește cu îndoiala unui eșec, dar îi reamintesc aici că niciodată aroganța și autosuficiența nu au impus ceva durabil, ci tot îndoiala și perseverența rămân creatoare! "Convorbiri literare", nr. 8, august 1999 Nicolae RUSU Magia și savoarea subtextului Scris între anii 19731975, romanul Varvarienii, simbolizând în opinia autorului o "ieșire din romantism
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
decât gregaritatea limbilor de lemn și impostura. Plasați în turnul grandomaniilor, mușteriii fandoselilor au falsa senzație a conexiunii lor europene. Senzație "intraductibilă" căci e mult prea "complexă" și "postmodernă" și presupune o "intensitate superioară" producătoare de o "prea-necesară" și "prea-vitală aroganță. Explicabil fenomen din momentul în care îi vedem vorbind despre "racordarea la valorile europene". "Revoluțiune cu voie de la polițiune", produs al aparatului de partid și de stat al deceniului 8 din secolul XX, kitsch-ul postmodern a continuat să bântuie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
critic imbatabil, în cele două cărți, mai sus numite, Transmodernismul și A doua schimbare la față, Theodor Codreanu reușește, nu să-și anihileze adversarii pseudoculturali, în esență, ci să-i plaseze, de fapt, în ridicolul propriei lor demonstrații și-a aroganței "nou-elitiste". Pornind, în ambele cazuri, de la "dovezi" și "demonstrații" ale precarității lor teoretice, fie ale postmodernismului, ca modă mai mult decât ca metodă, fie ale antinaționalismului, devenit furibund, pe teza naționalismului organic și deci nepasabil și pasager. "Cum postmodernismul coexistă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
cu Liviu, de nu mai aștept alte partide mai strălucitoare etc. Spuneți, cât de rea poate fi lumea! Dumneavoastră știți că am avut și băieți « strălucitori », dar sufletul, comportarea lor n-a fost pe măsură. Întotdeauna te izbeai de orgoliu, aroganța celui care e prea sus, capriciile celui uns prea bine cu harul lui Dumnezeu! M-am săturat de ei! Ceea ce vreau e un cămin liniștit, o familie bună, cuminte, un cămin în care să mă simt bine, să fiu respectată
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
va replica, la rîndul său: "Știm bine că Împăratul Constantin a venit aici. Dar de vreme ce v-ați schimbat limba, obiceiurile și straiele, Sfîntul Papă a crezut că numele romanilor vă displăcea profund." Și cum, în sfîrșit, Nikephoros Focas repetă cu aroganță că Otto nu este nici împărat, nici roman, ci, cel mult, un rege barbar căruia ar fi cu neputință să-i dai de soție o prințesă imperială, Liutprand izbucnește furios: "Noi ceilalți, lomgobarzi, saxoni, franci, lotharingi, bavarezi, suevi, burgunzi, îi
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
patriotismului autentic, constructiv, pacifist. Naționalismul burghez, cu al său patriotism fascist (demascat ca pseudopatriotism) nu trebuie nicidecum confundat cu nobilul patriotism socialist. Primul este atins de un complex de superioritate a propriei națiuni față de toate celelalte și afectat de o aroganță naționalistă cu finalități opresiv-belice la adresa altor popoare. Patriotismul adevărat, de sorginte socialistă, în schimb, promovează respectul internațional, spiritul pacifist, fiind în același timp democratic și egalitar întrucât apără egalitatea de drepturi a tuturor națiunilor. Pe scurt, pseudopatriotismul naționalist și fascist
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
viață era un test. O asemenea situație este, evident, profund anormală: omul nu trebuie pus la încercare în acest fel. O țară, un sistem politic, o ideologie care impun individului condiția unui eroism de fiecare clipă păcătuiesc printr-o cinică aroganță. A te îngriji de demnitatea omului e a face în așa fel încât el să nu fie obligat să-și probeze, în permanență, demnitatea. Aceasta este deosebirea între statul totalitar și statul de drept: statul totalitar constrânge la o insomnie
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
poți evacua lucrurile rapid, acceptând, ca pe o achiziție inviolabilă, ideologia la modă, dar a face asta în numele libertății și al reflexiei e neserios. E nevoie de mult mai mult ca să fii un ateu credibil. Ca să nu mai vorbim de aroganța juvenilă a unei autoevaluări, care își atribuie beneficiul independenței de gândire, ca și când cei care sunt de altă părere ar fi, toți, niște slugi decerebrate. Există, totuși, o lungă listă de băieți deștepți, de la Sfântul Augustin la Pascal, de la Toma de
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
să evacueze, însă, problema sen sului, inteligența adevărată preferă să treacă drept sminteală. Căci nu există o mai proastă folosire a inteli genței decât folosirea ei prudentă, garan tată epistemologic, cuviincioasă. Inteligența adevărată îndrăznește și riscă. Fără să alunece în aroganță și temeritate vidă. Feluri de a vorbi Trăim în centrul unei nebuloase care se cheamă talk-show. La televiziune și la radio, la guvern și în parlament, în ziare, la ședințele sindicale și de partid, în piața publică, la mese amicale
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
completau, întrucâtva, statura. Era bine clădită, dolofană chiar, cu obraji plini, rotunzi, grași, cărnoși, o față curată, bogat pudrată, ochi căprui, mari, jucăuși, deschiși, zâmbitori, prietenoși, chiar frumoși. Pășea cu o anumită siguranță, ba chiar cu un ușor aer de aroganță. Te privea ca și când voia să spună: "Băieți, nu vă temeți! Contați pe mine! O să vedeți că, la mine, la rău și la bine, ce-i în gușă-i și-n căpușă!" Doar nasul, la propriu vorbind, ni se părea oleacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
sperie nimic. O privire directă, crudă, lipsită de milă trebuie să aibă o replică tot atât de sinceră. Geții izbutesc să te citească în ochi: înțeleg imediat cu ce fel de persoană au de-a face. Nu tolerează viclenia grecilor și nici aroganța romanilor. Privirea lor e întotdeauna senină și dătătoare de siguranță; pare aproape un avertisment sever că trebuie să trăim în pace. Devotament absolut Doi căței se joacă pe iarbă, în fața mea: cred că nu există un spectacol mai atrăgător. Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]