41,209 matches
-
la "peștera Gîndirii abstracte". Raporturile acestea sînt, însă, abil amestecate în textul romanului; viziunea este a vizuinii (ceea ce este "transparent" ni se indică a fi "la vedere"), iar Ocolul silvic, vizuina, este o "parte integrantă din ocolul lumii" (ceea ce "se ascunde", în fapt, ni se indică a fi "la vedere"). Văzut între polii tensionați ai acestor corelații, romanul lui Marin Sorescu nu este deloc "într-o doară"; se discută, de pildă, în cenaclu sau la iarbă verde (numai acolo?), cîteva "poetici
Povestea ursului din pădure by Ioan Holban () [Corola-journal/Memoirs/14174_a_15499]
-
plină de reculegere". O carte deliberat încîlcită unde, tocmai de aceea, pînă și mai-marii vremii au putut citi nemulțumirile unui scriitor și "bleanda" dată unei realități care ajunsese să-l exaspereze pînă și pe Marin Sorescu. În consecință, i-au "ascuns" cartea în vizuinile de atunci ale fondurilor speciale din bibliotecile publice.
Povestea ursului din pădure by Ioan Holban () [Corola-journal/Memoirs/14174_a_15499]
-
mediu Alexa Lex Woods, să investigheze o misterioasă emanație de căldură din inima înghețatei Antarctici. Aici, ei fac o descoperire și mai terifiantă: două rase de extratereștri se află în război. Indiferent care din ele câștigă, omenirea pierde. Ceea ce se ascunde la 600 de metri sub gheața veșnică la început îi entuziasmează, apoi îi îngrozește. Ei descoperă o piramidă în al cărei stil se regăsesc elemente ale culturilor aztece, egiptene și cambodgiene. În interiorul piramidei găsesc un ansamblu organizat de săli al
Agenda2004-48-04-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/283109_a_284438]
-
niște cafea, inculpatele au dizolvat în paharul cu vin al acestuia șapte pastile de Distonocalm. Apoi A.C. a plecat după țigări, iar M.Ț. a rămas să aștepte până când medicamentul își face efectul. După ce victima a adormit tun, aceasta a ascuns paharul după un dulap și l-a deposedat de cinci milioane de lei. De abia după o săptămână bărbatul a găsit paharul, a văzut praful și a realizat ce s-a întâmplat. l Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara l-a trimis
Agenda2003-13-03-19 () [Corola-journal/Journalistic/280852_a_282181]
-
ai patimile alături de tine. 1931. Întreabă-ți dorul despre patimile lui și te vei cunoaște. 1932. Ce singure ar rămâne lacrimile dacă nu ar fi patimile care să navigheze pe oceanele mântuirii lor. 1933. În patima norilor iubirii noastre se ascunde adevărul din apa vieții ce va cerne odată cu ploaia noilor nașteri viitorul. 1934. Patimile sunt la fel ca și îngerii, bune sau rele. 1935. Somnul patimilor lasă viața să treacă pe lângă tine fără să o trăiești. 1936. Adevărata viață doar
Culegere de înțelepciune. In: Editura Destine Literare by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/95_a_375]
-
și iluzia cunoscută ca atare este o realitate ne dezvăluie caracterul adevărului absolut care și atunci când pierde o face câștigând. 2011. Numai spațiul poate reda timpului forma cuvântului său, precum iluzia redă libertății forma inimii sale. 2012. Adevărul absolut se ascunde în destinul nostru fiindcă oricâtă libertate ți-ar da Iluzia Vieții el nu poate fi decât unul singur. 2013. Care destin nu-și are masca sa sub formă de iluzie? 2014. Fără iluzie nu am fi niciodată fericiți. 2015. Iluzia
Culegere de înțelepciune. In: Editura Destine Literare by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/95_a_375]
-
cu toții propriile noastre libertăți, fericiri și vise. 2018. Iluzia este starea de hipnoză a realității unde și aceasta se crede liberă și fericită. 2019. Numerele sunt concretețea adevărului absolut ce înoată pe apele iluziei. 2020. Câte speranțe, fericire și dinamism ascunde iluzia și dramatism adevărul ei. 2021. Drama, împlinirea, fericirea, speranța sunt simple metafore scrise de Iluzia Vieții adevărului iluzoriu. 2022. Cum ar arăta stelele în lipsa iluziei de a cunoaște frumosul? 2023. Nu poate exista iubire fără iluzie, iar cum Dumnezeu este
Culegere de înțelepciune. In: Editura Destine Literare by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/95_a_375]
-
2022. Cum ar arăta stelele în lipsa iluziei de a cunoaște frumosul? 2023. Nu poate exista iubire fără iluzie, iar cum Dumnezeu este iubire înseamnă că nu poate fi perceput de noi decât prin iluzie. 2024. Oricât de mult adevăr pare a ascunde viața noastră fără adevărul absolut pe care nu-l cunoaștem, totul este o mare iluzie. 2025. Care adevăr relativ poate minți absolut sau care adevăr absolut poate minți relativ? De aceea nu pot exista adevăruri relative decât în iluzie iar
Culegere de înțelepciune. In: Editura Destine Literare by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/95_a_375]
-
că sunt pline televiziunile de idioți. Bine că recunoaște! Puterea conține două știri tari: prima este dată chiar de faptul că această publicație încă apare. A doua se referă la Gelu Voican Voiculescu, care spune că, dacă era ceva de ascuns în Dosarul său de Securitate, l-ar fi putut face să dispară foarte ușor, în 1990. Aha. Deci, se poate. E bine de știut, să nu mai răscolească Dinescu aiurea arhiva misiunilor comerciale Navrom. Tot în Puterea scrie că Funeriu
Ziare, la zi. Menaj în trei cu Licuricii Mari () [Corola-journal/Journalistic/28086_a_29411]
-
un montaj parcă de inspirație dadaista, cu fraze decupate din Letopisețul cantacuzinesc și din Sorin Titel, într-un cocktail deloc neverosimil, ba chiar reconfortant pentru cititor, care în final va răsuflă ușurat: deci asta e - sub straiul studiului academic se ascund de fapt condeiul autorului de ficțiune și ochiul lectorului pasionat! Abia în final, retrospectiv, vei vedea în altă lumină imixtiunile celuilalt Daniel Vighi de-a lungul întregii cărți, imixtiuni care îl înfățișează pe acesta în postura estetului nostalgic, nu a
Critica si condeiul autorului de fictiune by Stefana Totorcea () [Corola-journal/Journalistic/17678_a_19003]
-
acolo, sub curburile greoaie ale tavanului, moțăia dumnealui învăluit în umbrele serii că atlasul, ca mătasurile, într-o atmosferă leneșa după care am tînjit fascinat, aplecat peste marginea aceea îndepărtată. Ștearsă de timp." În fond, sub învelișul studiului științific se ascunde apologia unei arte poetice - poate adevăratul sîmbure al acestei cărți a cărei substanță refuză să se organizeze după așteptările cititorului dornic de aprig scalpel critic: "Orizontală spațiului (...) și verticală reveriei istorice. Geometrizarea acestor situări decadente poate fi închipuita alegoric printr-
Critica si condeiul autorului de fictiune by Stefana Totorcea () [Corola-journal/Journalistic/17678_a_19003]
-
a marxismului. Acestea sînt copleșitoare. La sfîrșitul demonstrației, științificul din Capitalul și din celelalte scrieri ale lui Marx trebuie pus între ghilimele. Aproape nimic nu e bazat în el pe surse corecte. Informațiile și statisticile sînt, de regulă, vechi și ascund tocmai modificările survenite în capitalismul european în prima jumătate a secolului XIX, adică exact acelea care ar fi infirmat teoriile economice și politice ale lui Marx, reunindu-i prognozele. în al doilea rînd, interpretarea faptelor e greșită și tendențioasa. Cîteodată
Intelectualii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17689_a_19014]
-
într-o tapiserie / de o tristețe abstractă - / pictore, ramă portretului e oglindă care ma strînge - / vinul vechi curge dintr-o ureche minerală / iar colecția de melci dansează pe un geamantan dantelat - / am cules ieri încă o baricada demodata / și-am ascuns-o, doar pentru noi, într-o pivniță cu bemoli..." (Ceremonie pe gresie). Cît de departe sîntem de "logică" percepțiilor spațio-temporale, pe care o invocă Schiller, mustrînd un poem pentru că n-ar respectă "statornicia legăturii" pe care ar presupune-o o
Formă si existentă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17692_a_19017]
-
au recunoscut modelele unor scriitori, mai toți prieteni sau apropiați ai autorului. Gîndul duce, citînd aceste portrete realizate cu mare artă, la destinul unor scriitori români din acea perioadă a începuturilor comunismului. În portretul lui Alfa moralistul, sub care se ascunde marele prozator Jerzy Andrzejewski aflăm asemuiri cu Sadoveanu, Călinescu sau Camil Petrescu. Și aceștia din urmă și Alfa fuseseră, în anii războiului și în deceniul al patrulea, adversari ai Germaniei naziste și ai orientărilor de extremă dreaptă de la noi, dorind
TULBURăTORUL TABLOU AL UNEI EPOCI by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17696_a_19021]
-
la tine, discutînd împreună..., un om care te privește în acest timp, privirea lui depinde de întregul fetii sale a cărei expresie o întrezăresc, pe lîngă uitătura în sine, gura, felul gurii, nașul, cum ți-e nasul, bărbia și restul, ascunse din cine știe ce pricini. Curios, mania lui de psiholog întrecea însuși interesul său legat de o posibilă condamnare. * Felul cum stingea anchetatorul tigarea, turtind-o în scrumiera largă, colțuroasa, pește mormanul mucurilor strivite mai de mult, nu se potrivea cu ruperea
Tehnici si tehnici by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17719_a_19044]
-
Garcia Lorca, Pedro Salinas ori un Cèsar Vallejo cel ce spune "eu" în aceste pagini are în comun o întreagă trena de tristeți delicate. Iată cît de "hispan" sună un poem purtînd un moto din C. Noica ("Este un vierme ascuns în Cosmos"), în care este suficientă o vagă, foarte îndepărtată tristețe spre a sugera o jelanie pentru stingerea frumuseții și degradarea universală: "chiar dacă lucrurile sînt pătate/ cu uimire văd:/ se pătează încă// nimeni nu se oprește,/ nu înaintează nimeni// cîndva
Caligrafii poetice by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17728_a_19053]
-
mode. A trecut peste structuralism (cea mai atractivă maladie a criticii din jumătatea a doua a secolului) cum a trecut peste toate: cu ironie și finețe. Nu s-a îmbătat niciodată cu apă rece. Independența această de spirit a cronicarului ascunde un polemist. De felul lui, chiar dacă n-o arată mereu, cronicarul este un colțos. Are un umor care nu se remarcă de la început. Mulți vor părea mirați că-i găsesc umor lui Cornel Regman, în scrisul sau critic (în replică
Luciditatea cronicarului by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17739_a_19064]
-
din aceeași lume, sînt Sabina și Franz. Ea este una dintre iubitele lui Tomas, iar el este unul dintre iubiții ei, ai Sabinei. Pictorița talentata, obsedată să vadă prin lucruri și oameni, să distingă un adevăr secret dincolo de ceea ce îl ascunde, Sabina trăiește sub semnul trădării. Ea aleargă în permanență, abandonează, părăsește, înșeală, cu o disperare stranie, care o face la fel, daca nu mai nefericită decît Tereza. Dacă viața Terezei stă sub povară fidelității și a răspunderii pentru fiecare gest
Între by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17720_a_19045]
-
de-o stirpe cu Învățătorul, este astfel comentată de Ion Murgeanu: "Ei nu puteau disocia condiția lui omenească de esență Să divină. Căci nu vedeau posibil ca Dumnezeu să fi coborât printre ei; să le grăiască de la om la om; neascunzând totuși condiția Să și locul lui din cer". Fie-ne îngăduita mirarea: cum ne-am comportă noi dacă Iisus ar veni din nou pe pământ, după zece veacuri de creștinism? Ar birui din nou fariseismul smintitor și orbirea de a
Carte de reculegere by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17746_a_19071]
-
american, dar situl dispare inexplicabil la apariția lui Podina (Portraits/Portrete), un alt angajat are halucinații erotice în cabina de vot, derutat de "comunismul rusesc" al siglei inverse de pe ștampila - TATOV (Options/ Opțiuni), procesul de închiriere al unei case ce ascunde într-o cameră secretă o bătrînă nebună debușează în plin român pencilensian (Embed/ O seară la teatru, Move/ Jurassic Pork), un parton înzestrat de mic cu darul previziunii refuză să-și prevadă sfîrșitul într-un accident de croazieră pe un
Lectiile fictiunii virtuale by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/17762_a_19087]
-
poate salva de la mutilare și e "paiața", August Prostul, histrionul în toată dimensiunea lor tragică: glazura e rîsul-plînsul, figură, nervii: miezul e tragicul. Apoi, în O dramă la vânătoare, sentimentul, cîntecul, elegia, toata suferință dureros de dulce de a se ascunde sau de a se minți sau, pur și simplu, de a viețui în buclă de timp care i s-a (pre)destinat: "Dragostea noastră cea de toate zilele dă-ne-o/ și astăzi și nu ne ierta rătăcirea/ amîndoi ascunși
Da, scriu poezii by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/17764_a_19089]
-
într-un fel de ascunzătoare. Dar ce nevoie are pustnicul de o ascunzătoare pe o insulă nelocuita de nimeni? Tocmai acest paradox explică fascinația peșterii: ascuns în pîntecul ei, Robinson uită că nu are, de fapt, de ce anume să se ascundă. El se poate minți că lumea din afara este o lume a alterității, populată și diversă, nu infinitul deșert al ființei sale, acea ființă pe care Robinson încă nu o cunoaște. Leacul nostalgiei lui Robinson nu este Vineri, cum am fi
O altă robinsonadă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17771_a_19096]
-
Tribunalului, prieten al familiei mele. Trebuie să știți că pe vremea aceea era un semn de absolută proastă creștere, de mitocănie să mănânci pe strada (...). Ei bine, când am văzut-o pe Sorina am crezut că mor. Unde să-mi ascund covrigii, ca să nu vadă că mănânc pe strada? Bineînțeles, i-am băgat urgent în buzunare. Dar, vai, ambele buzunare erau rupte de caratul zilnic al pietrelor pentru praștie, al frumoaselor, pe vremuri, capsule de bere, al bricegelor, arșicelor și a
UN SCRIITOR DE VITĂ VECHE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17778_a_19103]
-
căci pâinii nu-i era niciodată foame și tuturor le plăcea pâinea”. Atât de cutremurătoare era foamea în rândul deportaților, încât cei mici l-au taxat pe Sașa drept trădător, pentru că, scrie Bednarski, „el spusese ceea ce noi ne străduiam să ascundem. Doar fiecare dintre noi se gândea tot timpul la pâine și dorea să aibă pâine din belșug. Și visele noastre erau despre pâine. Iar ca să facem rost de pâine, furam. Și nimeni nu-l întrecea pe Sașa în acest meșteșug
Ferestre deschise în inima gulagului. In: Anul 5, nr. 3 (11), 2010 by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/83_a_98]
-
și Lule, te-a sărutat pe gură în fața ziariștilor. Or, voi ați fost mereu de o discreție totală... Dacă, după cinci ani de conviețuire discretă, David vroia, dintr-odată, să arate lumii că te iubește, însemna că are ceva de ascuns!" Concluzia autoarei, căzute în admirația perspicacității unui bun regizor: "un bun regizor e cel care cunoaște resorturile profunde ale comportamentului uman"... Iată cîteva extrase dintr-o "lectură estivala": aTata e recunoscut că părintele neorealismului. Cred că el a făcut, pentru
Socanta Isabella Rossellini by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17788_a_19113]