26,050 matches
-
din trecut. Să fie regula clandestinității care îi impune asta? La drept vorbind, nu ești deloc sigur de identificarea asta... Să fie o falsă Corinna, sau o falsă Lotaria? Sigur e doar faptul că rolul ei în povestea ta e asemănător cu cel al Lotariei, deci numele ce-i corespunde este Lotaria și n-ai putea-o numi altfel. Negi că ai o soră? — Am o soră, dar nu văd ce legătură are. — O soră căreia îi plac romanele cu personaje
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
cu rezultatele mașinii de citit. Te duce în sala aparatelor. — V-o prezint pe programatoarea noastră, Sheila. În fața ta, într-un halat alb cu nasturi închiși până la gât, o vezi pe Corinna-Gertrude-Alfonsina, care supraveghează o serie de mobile metalice netede, asemănătoare unei mașini de spălat vasele. Acestea sunt unitățile de memorie care au înmagazinat tot textul cărții În jurul unei gropi goale. Terminalul e partea care tipărește, după cum vedeți, reproducând romanul cuvânt cu cuvânt, de la început până la sfârșit, spune ofițerul. O hârtie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
ochii indienilor sunt fixați asupra mea, ca ochii de copil privind la un prezent etern lipsit de iertare. Amaranta e fiica Anacletei Higueras. Are ochii migdalați, nasul ascuțit și nările lipite, buzele subțiri cu un contur ondulat. Eu am ochii asemănători, nasul la fel, buzele identice. — E adevărat că semănăm, eu și Amaranta? o întreb pe Anacleta. — Toți cei născuți la Oquedal seamănă între ei. Chipurile indienilor și ale albilor se confundă. Oquedal este un sat cu foarte puține familii, izolat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
răspunde al cincilea cititor: — Îmi aduc bine aminte începutul povestirii despre care vă vorbeam, dar am uitat tot restul. Ar trebui să fie o poveste din O mie și una de nopți. Compar diferitele ediții, traducerile în toate limbile. Povești asemănătoare sunt numeroase și au multe variante, dar nici una nu este aceea. Oare am visat-o? Știu, însă, că nu voi avea liniște până ce n-o voi găsi și voi afla cum se încheie. — Califul Harun al-Rașid - așa începe povestea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
considerație, așa cum făceau mulți oameni, însemnau căutarea pedepsei cu lumânarea. Când mureau, oamenii buni ca tatăl lui Mma Ramotswe, Obed Ramotswe, erau, fără nici o îndoială, întâmpinați de Dumnezeu. Soarta celorlalți era neclară, dar erau trimiși într-un loc îngrozitor - poate asemănător cu Nigeria, își zicea ea - și, după ce-și recunoșteau faptele reprobabile, urmau să fie iertați. Dumnezeu fusese bun cu ea, considera Mma Ramotswe. Îi dăruise o copilărie fericită, chiar dacă îi fusese luată mama pe când era foarte mică. Tatăl ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
și pe-o altă fată care este gata să mintă și să afirme că i-ați dat răspunsurile la test. E supărată pe dumneavoastră și o să mintă. Ce zice ea nu-i adevărat, dar vor fi două fete cu declarații asemănătoare. Noi, detectivii, numim chestia asta coroborare, Rra. Judecătorilor le plac coroborările. Le numesc dovezi similare. Colegii dumneavoastră de la Facultatea de Drept v-ar putea spune totul despre astfel de dovezi. Mergeți și vorbiți cu ei. Vă vor explica cum stă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
mai mulți ani. Mma Ramotswe duse cana la buze. Îi plăcea să bea ceai la masă și avea o cană specială în acest scop. Se gândi ce-ar fi să încerce să-i cumpere și domnului J.L.B. Matekoni o cană asemănătoare, deși ar putea fi dificil, deoarece cana ei era de proveniență engleză și era cu totul specială. Domnul J.L.B. Matekoni se uită pieziș la Mma Ramotswe. Se vedea cât acolo că o frământă ceva. Într-o căsnicie, considera el, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
altfel decât fumul, este ea altfel decât umbra după care aleargă fără odihnă cel fără de minte și caută s-o prindă în brațe? Fum și umbră sunt toate, visuri și părere... Preotul dă din cap, parc-a mai auzit ceva asemănător, demult, la seminar, prin anul al doilea. Țârcovnicul începe să mă acompanieze, îi sună și lui bine. - Fum... și umbră... toate... fum... amin... - Ca firul subțire de ață este viața, continuu cu o voce mai plină. Nimeni nu știe când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
erau cu totul lipsite de valoare, pentru că el nu avusese niciodată habar care era țara lui de baștină, nici ce semnificație ar fi putut avea acel dor, dar cu toate astea fu străbătut, la un moment dat, de ceva extrem de asemănător unui fior, un fior justificat, poate, mai degrabă de faptul că nu putea face parte dintr-o comunitate ca aceea, decît de intensitatea amintirilor sale. Oricît de mult s-ar fi Întors În timp, nu Își amintea nici măcar o singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
acolo, mereu În preajmă. Lui Oberlus Îi plăcea acest joc și Îi plăcea să se retragă apoi În refugiul său, În peștera de sub faleza abruptă, pe care o tot amenajase pînă cînd o transformase Într-un loc extrem de plăcut, foarte asemănător „căminului” pe care nu-l avusese niciodată, știind că acolo, afară, doi oameni lucrau pentru el și trăiau Într-o permanentă tensiune, răpuși de teamă. Se simțea puternic. Pentru prima oară cineva era mai neînsemnat decît el, iar asta era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
orizontului, spre nord-est, și din al cărui centru se Înălțau enorme limbi de foc și bucăți incandescente de jeratic ce păreau să pîrlească stelele din Înălțimi. Pămîntul se cutremură Încă o dată sub picioarele lui și Înțelese, ascultînd o bubuitură Îndepărtată, asemănătoare cu zgomotul pe care-l scot o mie de vase de război care trag deodată cu toate tunurile, că unul dintre nenumărații vulcani din arhipelag intrase În erupție. În noaptea aceea Își Închipui că toate rudele lui din iad veniseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
de la prora nici nu lăsase bine În urmă capul dinspre soare-apune, iar numele balenierei Își făcu apariția - clar zugrăvit, semeț și provocator - pe mura de la tribord, Iguana Oberlus simți cum o izbucnire de ură Îi străpungea pieptul și ceva foarte asemănător unui curent electric Îi străbătea șira spinării. María Alejandra! María Alejandra, vaporul pe care se afla negrul care Își bătuse joc de el dîndu-se drept mort viu; nava bătrînului căpitan care poruncise să fie biciuit și a echipajului de ipochimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ocean. Iguana se ridică pînă la barcă fără să-și folosească mîinile, mai așteptă acolo preț de o clipă, apoi se cățără pe punte cu agilitatea celui care Își petrecuse cea mai mare parte a vieții la bordul unei nave asemănătoare, rămînÎnd ghemuit pe vine pînă cînd se convinse cu totul că bărbatul de la prova nu-i surprinsese mișcările. Se apropie de el pas cu pas, cu răbdarea broaștelor-țestoase uriașe care niciodată nu ridică un picior pînă cînd nu-l au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
mai multă vreme Închis În cabina lui tăvălindu-se cu țiitoarea decît se străduia să stabilească direcția În care trebuiau să meargă pentru a da peste marile familii de balene. El, Oberlus, nu avea să cadă niciodată Într-o capcană asemănătoare, iar pe femei, care-l respinseseră de cînd se ținea el minte, ba poate chiar și Înainte de asta, de vreme ce mama lui, pe care nu o cunoscuse niciodată, Îl abandonase și ea, avea să le respingă la rîndul lui, și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
fluier, pentru a efectua fiecare manevră cu o precizie de-a dreptul matematică. Curînd, cînd aveau să ancoreze În fața acelei sălbatice insule solitare, spectacolul avea să se repete, iar asta Îl făcea să simtă o gîdilitură neliniștitoare În capul stomacului, asemănătoare cu aceea pe care o simțea cînd, În copilărie, tatăl lui Îi promitea că-l duce să vadă păpușarii. — Coleman! strigă el. Pregătește-i pe gabieri și, cînd sînt gata, trezește-l pe domnul Garret... Zbîrcitul șef de echipaj făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
de pe insulă, capabil s-o facă cu ochii Închiși, fără zgomot, aproape fără să trezească păsările care se odihneau În cuiburile lor. Acela era regatul său, pe care-l străbătuse de mii de ori, iar În anumite ocazii, În nopți asemănătoare, se strecurase la fel pentru a-și pîndi prizonierii, asigurîndu-se că rămîneau pe loc și că nu Încercau să se răzvrătească Împotriva lui. Ajunse pe plajă aproape o oră mai tîrziu și se opri la adăpostul umbrelor. În cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
de care dădea În mod constant dovadă. Poate că acea fascinație se datora răutății lui, unei cruzimi care se afla deasupra răului În sine, ca și cum, În anumite Împrejurări, Iguana Oberlus n-ar fi fost - așa cum o asigura - o ființă omenească asemănătoare altora. Ars de soare, plin de răni și acoperit acum de bube, chipul lui, chiar așa, adormit cum era În acele clipe, părea și mai Înspăimîntător decît de obicei, dar În felul de a privi al Niñei Carmen, o asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
limba pe cerul gurii. În loc de fereastră, logopeda are un poster cu o pisicuță acoperită de spaghete, sub care scrie: Accentuează pozitivul! Ea zice: dacă nu poți scoate un sunet anume fără să-ți folosești buzele, înlocuiește-l cu un sunet asemănător, zice logopeda; de pildă, folosește sunetul th în loc de sunetul f. Contextul în care-l vei folosi te va ajuta să fii înțeles. — Aș prefera să fiu la Shethfield, zice logopeda. atunci du-te la Shethfield, scriu eu. — Nu, zice, repetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
îți lăsa impresia. Avea o culoare pămîntie, cenușie și trăsăturile erau parcă îngroșate din pricină că în zece ani se îngrășase neașteptat de mult pentru un om despre care se spunea că fusese un adevărat atlet, de un curaj ieșit din comun, asemănător doar cu acei gentlemeni ieșiți de la colegiile engleze, despre care ziarele scriau din cînd în cînd că făceau cîte o trăsnaie în care găseai de toate, de la eroism la nebunie. În Serviciu se știa că Mihai Mihail trecuse prin situații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
usturoi din belșug, asta numai pentru că un reporter mai isteț inventase ori simțise de-a dreptul că banditul fotogenic duhnea a usturoi de la zece pași, "usturoiul fiind secretul vitalității marelui stăpîn al bălților". Mai scriau gazetele și despre alte întîmplări asemănătoare, ca jefuirea automobilelor ori a căruțelor de negustori prin Moldova, despre crime oribile pentru pămînt în Banat, despre escrocherii financiare ori furturi răsunătoare din depozitele armatei, dar toate acestea erau palide, prea palide și trimise undeva în zona de umbră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
orice oricui. Cel puțin asta îi spuneau lui printre rînduri reportajele ilustrate din Dimineața ori din Universul. Noroc, era un fel de a zice, că nu toată lumea judeca realitatea pornind numai de la gazete. "Afacerea Cocoș" i se părea a fi asemănătoare unui foc de pușcă tras în munte, aiurea. Nu omoară pe nimeni, dar poate stîrni avalanșe care sînt în stare să îngroape de vii nenumărați oameni. De fapt nici nu avea altă motivație cînd s-a suit în trenul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
rangul de a avea la dispoziție cît de cît un întreg. Nu mecanismul, marele mecanism, ci un organ al său. Atît cît să-i dea certitudinea că nu mai este doar o rotiță ce poate fi înlocuită oricînd cu alta asemănătoare. De fapt asta era cauza pentru care viața oricărui inspector simplu era nu grea, ci îngrozitoare. Oamenii se uzau repede, căpătau ticuri, se apucau de băut, sufereau accidente. Umblau ca pe sub pămînt, fără să vadă, fără să știe încotro și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
să arate că știe foarte mult. Lucruri comune amîndurora. Într-o fracțiune de secundă i s-a luminat mintea. De parcă l-ar fi străbătut un fulger. "Împreună" nu era decît "afacerea Cocoș". Turcul Ali Mehmet. Atunci îi spusese Mihail ceva asemănător. "Sigur, domnule director, o poveste inventată poate fi la fel de reală cît orișice lucru întîmplat." Era cu adevărat un tip nemaipomenit, acum se convingea că el, Leonard Bîlbîie, își găsise locul potrivit în lume, chiar se simțea fericit ca ieșise de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ieșit. Patronul e mulțumit de mine și am toate șansele să mă ia cu totul la el". Nu era foarte deslușit, dar cu îndelungata sa experiență a priceput că nu e vorba nici de firma Mott, nici de altă firmă asemănătoare. Era ceva despre care nu se putea spune că întrece așteptările cuiva, ci care nu se afla în așteptările nimănui. Ale nimănui, cu excepția celor ca el, deși bătrîni, cu miros fin, chiar dacă li-e capul plin de abureala vinului. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
-l atingea cu nimic, nici în gîndire, nici în simțire. Iar dacă acum l-a rugat pe Balbo să-l ia cu el în escadră, asta era numai pentru că nimeni altcineva în lume, la acea dată, nu putea organiza ceva asemănător. Iar prințul voia să participe el, în fond, ar fi zburat de unul singur, păstrîndu-și ori risipindu-și viața cu propriile mîini, fără să depindă de nimeni altcineva. Poate nu era chiar așa, însă nu știa nimic care să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]