4,163 matches
-
la bătrînețea voastră Eu voi fi Același, pînă la căruntețele voastre vă voi sprijini. V-am purtat, și tot vreau să vă mai port, să vă sprijinesc și să vă mîntuiesc. 5. Cu cine Mă veți pune alături, ca să Mă asemănați? Cu cine Mă veți asemăna și mă veți potrivi? 6. Ei varsă aurul din pungă, și cîntăresc argintul în cumpănă; tocmesc un argintar să facă un dumnezeu din ele, și se închină și îngenunche înaintea lui. 7. Îl poartă, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
fi Același, pînă la căruntețele voastre vă voi sprijini. V-am purtat, și tot vreau să vă mai port, să vă sprijinesc și să vă mîntuiesc. 5. Cu cine Mă veți pune alături, ca să Mă asemănați? Cu cine Mă veți asemăna și mă veți potrivi? 6. Ei varsă aurul din pungă, și cîntăresc argintul în cumpănă; tocmesc un argintar să facă un dumnezeu din ele, și se închină și îngenunche înaintea lui. 7. Îl poartă, îl iau pe umăr, îl pun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
esențial de a mea. în primul rând, pentru că nu o fac pentru bani sau, cum spui tu, pentru a putea supraviețui. îți reamintesc că am renunțat la un mod decent și onorabil de existență. în al doilea rând, nu mă asemăn cu mercenarul pentru că el nu trebuie să câștige mereu. Ca să-și mențină slujba trebuie să mai și piardă, căci repurtând numai victorii, lupta va înceta odată și deci și plata, nemaifiind necesare serviciile sale. Eu însă n-am dreptul să
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
să nu fie adevărat, dar se pare că asta ni se pregătește. Deci vă pot adresa îndemnul „Cu Dumnezeu, înainte” (și cu PD-L înapoi)... Dar cu Zdreanță ce-ai avut? Eu cred că în literatură, sau în ceea ce se aseamănă oarecum cu literatura, se întâlnesc cele mai dăunătoare și mai veninoase zerouri, sau hai să le zicem precum contabilii, nu nule, ci nulități. Și precum vorba cântecului, nulități au fost, nulități sunt încă, dar acestea de acum se simt mult
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
răspund și stau mereu la îndoială cum or să se termine toate acestea. Îmi place variația și recurg la toate minciunile ca s-o văd mereu alta, plângând, râzând, nenorocită sau veselă, în veșnică trudă. Când două scrisori i se aseamănă, eu trebuie să-i pricinuiesc o nemulțumire sub aparențele celor mai bune intenții ca să am ceva nou, iar noutatea nu întîrzie mai mult decât de la un factor la altul. Și mereu e mai nemulțumită și deseori mi-e milă de
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
strig să întrec zgomotul valurilor: "Ioana m-a înșelat! Fie-vă milă de mine!" Secretul regelui Midas. În mânie, Ioana își pierde orice control al vorbelor, vrea să pedepsească pentru toate nenorocirile ei și atunci face imprudențe. Așa, uneori mă aseamănă cu celălalt. Ce ciudată revoluție a stărilor sufletești! Pornind de la un reproș pentru viața ei trecută, gândul la omul pe care îl urăște, după ce l-a admirat sau i-a fost indiferent, o înfioară. E deznădăjduită că nu poate repara
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ales să trăiesc viața cu atâta intensitate, că am înțeles atâtea grație Ioanei, și câteodată reaprind o discuție numai ca să îndepărtez o stare prea limpede, fără nici o semnificație, care durează de prea mult timp... Dar, în definitiv, e pueril să asemăn pe un om cu un piano, care are un spațiu bine calculat între sunetele clapelor. În lipsa ei, am fost în excursie cu câțiva prieteni la acea minune care poartă numele de: Cheile Bicazului. Am mers cu automobilul până la Bicazul Ardelenesc
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
clipă: plângând disperată la reproșurile mele. Deci nu se poate să nu fie adevărat păcatul ei. Nu pot s-o contrazic, să-i pun întrebări, căci ar însemna că am o vagă speranță că nu s-a întîmplat nimic. Mă asemăn prostului, care, nepricepând bine dacă îi vorbești în serios sau îți bați joc de el, tace așteptând ca vreo vorbă nouă să-l lămurească. De ce m-ar minți acum Ioana? Deodată, în fața mării liniștite, după o zi relativ calmă, monotonă
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
în locul satirizării proiectelor utopice, fanteziei lingvistice?“<ref id="202">Cf. Umberto Eco, De la arbore spre labirint, ed. cit., p. 378.</ref>. Este ceea ce ar face Borges prin enumerarea sa. Ar fi vorba de o dublă replică, atât față de un proiect asemeni celui al lui John Wilkins, cât și față de cei care îl criticau cu aceeași seriozitate filozofică. Probabil că, până la un punct, așa stau lucrurile. Să fie însă în joc doar o replică și un exercițiu reușit de fantezie lingvistică? Există
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
în locul satirizării proiectelor utopice, fanteziei lingvistice?“<ref id="202">Cf. Umberto Eco, De la arbore spre labirint, ed. cit., p. 378.</ref>. Este ceea ce ar face Borges prin enumerarea sa. Ar fi vorba de o dublă replică, atât față de un proiect asemeni celui al lui John Wilkins, cât și față de cei care îl criticau cu aceeași seriozitate filozofică. Probabil că, până la un punct, așa stau lucrurile. Să fie însă în joc doar o replică și un exercițiu reușit de fantezie lingvistică? Există
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
vigilente și nemișcate, ba chiar să intuiască, în siluetele ce se mișcau într-o parte și în alta, cu pasul mic și grăbit, concubinele căpeteniei hune. Liniștea din zona aceea, în jurul căreia palpita și se vânzolea monstruoasa armată, putea fi asemănată cu liniștea dintr-un ochi de ciclon. Făcând un semn din cap către spectacolul grandios și neliniștitor pe care-l aveau în față, Sangiban spuse sumbru: — Câțiva oameni de-ai mei au încercat să-i numere, să stabilească măcar aproximativ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
încoace nu e Ardarich? — E Utrigúr cu el, îl anunță Odolgan. Urmărindu-le privirea, Balamber văzu ieșind din întuneric cei doi principi, fiecare însoțit de suita sa. Hunul și gepidul erau de rase diferite și totuși, în anumite puncte, se asemănau mult. Amândoi, deși erau trecuți de cincizeci de ani, erau de statură modestă, pe care însă o compensau printr-o înfățișare și o ținută autoritare. în privirile amândurora se citeau viclenie și o cumplită cruzime. Ardarich era uscățiv, cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Răsare dulce fior a nemurire. Când primăvara în codru toate-înverzesc, Iar râurile șușotesc și parcă-mi vorbesc, Se-aprind văpăi în suflet, mă copleșesc, Și simt cum toate în mine ... întineresc. Când vara pătrunde miraculoasă Blândă, visătoare, dulce frumoasă S-aseamănă cu-un sân de mană duioasă Ce fără de ceață în inimi ne lasă. Nepătruns și falnic mintea-mi aprinde, Cu puterea lui adeseori mă cuprinde De dragul lui n-aș mai vrea ca să mor De atâta farmec, liniște, dor. VIAȚA NU
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
esențial de a mea. în primul rând, pentru că nu o fac pentru bani sau, cum spui tu, pentru a putea supraviețui. îți reamintesc că am renunțat la un mod decent și onorabil de existență. în al doilea rând, nu mă asemăn cu mercenarul pentru că el nu trebuie să câștige mereu. Ca să-și mențină slujba trebuie să mai și piardă, căci repurtând numai victorii, lupta va înceta odată și deci și plata, nemaifiind necesare serviciile sale. Eu însă n-am dreptul să
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
concepe fericirea. Pesimistul mizantrop zice oamenilor: "Gorile, cât sunteți de stupide!". Pesimistul idealist le spune: "Fraților, cât suntem de nenorociți!" 16. ...ceea ce merită să fie relevat de artist, nu este ceea ce eanimalic în om, lucru prin care toți oamenii se aseamănă, dar ceea ce e omenesc, lucru prin care oamenii se deosebesc așa de mult. 17. ... o carte recitită, niciodată nu e aceeași. O operă literarăe ceea ce vedem sau, mai bine, ceea ce punem noi în ea. De aceea, pentru fiecare din noi
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
și spre ea tinzând întreaga desfășurare a faptelor. Amintirea nu este altceva decât o imagine imprimată, de multe ori arbitrar, în interiorul privitorului, devenind astfel expresia modului de a privi al acestuia, a "sufletului" său, cum ar fi spus Ibrăileanu. Se aseamănă cu fotografia prin decalajul el temporal, numai că nu "mortalizează" ca aceasta, ci însufletește datorită suportului ei viu. Amintirea este o secvență din existența celui ce-și amintește, o imagine desprinsă din desfășurarea unui film. Numai că acest "film" este
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
cer, clipocea Luceafărul de dimineață. Mașa stătea cu strachina de agheasmă Într-o mână și cu o farfurioară de tablă plină cu tămâie arsă, scrutând cu atenție bolta cerească, pe care nici ea nu știa de ce, În copilăria ei, o asemăna cu o tablă neagră, plină de tot felul de litere și cifre. Această tablă Îi apăruse deseori În vis. Fostul ei Învățător, Îmbrăcat Într-un costum de mire, Înarmat cu o lunetă subțire ca un bețigaș, arătându-i pe tablă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
sare cu nemiluita. Uneori, În loc de sare, ca și Înainte de a-și da obștescul sfârșit, punea zahăr În mâncare sau bicarbonat sau chiar cenușă adunată din vatră. Continua să confunde lucrurile Între ele, creând În jurul său o Învălmășeală ce putea fi asemănată cu trecerea unui adevărat taifun. Ușile și ferestrele se deschideau de la sine. Balamalele scârțâiau. Clanțele ușilor se umpleau de broboane de sudoare, iar În casă se adunau atâtea lucruri, că abia reușeai să te mai miști printre ele. Dacă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
oglindă apărea o față netedă fără nas, fără gură, fără ochi, fără urechi, ce semăna cu un ou de struț. Oul de struț stătea proțăpit pe umerii săi, exprimând prin atitudinea lui atâta uimire, Încât Mașa zâmbi fără să vrea, asemănându-l cu un semn de exclamare, ceva mai rotunjor. „Asta mai lipsea, Își spuse ea, să arăt otova ca un ou sau naiba știe ce... Poate că m-am Întrecut aseară prea mult cu băutura, iar azi mi se Învârte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
peste gât. Privindu-l cum se strâmbă și scutură din cap, Mașa Își dădu seama că oaspetele va mai zăbovi un pic. „Poate că nici nu-i chiar atât de grăbit cum pare“, Își spuse gazda. - Cu ce s-o asemăn? Întrebă ea cu nevinovăție. - Zii și tu ce-ți vine-n minte, nu te sfii, insistă Extraterestrul. - Mi-e și rușine să vă spun... - Hai, spune odată, o Încurajă musafirul venit din alte lumi. - Cu o colivă, murmură ea. - Frumos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
vreau să vă pun Într-o situație umilitoare, de aceea am și folosit cuvântul «doar» În loc de «Înc㻓. „Gheișa“ Îl privea uimită. Lăbuțele Împreunate sub botul ascuțit Îi confereau un aer de statuetă căzută-n meditație. În mahmureala sa, Subotin o asemănă c-un Buddha. „Prin urmare, doamnă?“, făcu el, privind țintă la cele două șiruri de câte șase mameloane, așezate de o parte și alta a axei abdomenului. „Gheișa“-Buddha mișcă Încetișor din botu-i ascuțit, Împodobit cu mustăți sure. Semnul părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Sammler se arăta precaut În acest caz. Totuși, nu făcea nici o faptă bună dacă asculta asemenea lăudăroșenii. Sammler aprecia gradul de viață din tânărul Feffer, culoarea plină, minunată a obrajilor lui, sunetele pasionale pe care le scotea. Vocea care se asemăna cu un instrument la care se cântă cu intensitate din ce În ce mai mare, dar fără speranță din punct de vedere muzical - tonurile de fundal strigând de fapt după ajutor. Dar câteodată domnul Sammler simțea că modul În care vedea lucrurile nu putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Sammler pica sub această influență, ca o siluetă În culori indiene - obrajii roșii, părul alb răsfirat la spate, cercurile ochelarilor și fumul de țigară din jurul părului. În fața lui Wallace insistase că e oriental, iar acum i se părea că se asemăna cu un oriental. — Cât despre starea actuală a lucrurilor, spuse Govinda, văd că insatisfacția personală, care este atât de mare, poate contribui cu energie la cea mai mare treabă pregătită În taină de soartă - plecarea de pe pământ. Poate fi comprimarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
-ți dorești mai mult. Alice a ridicat ochii, iar Irene s-a rugat ca nimeni să nu rostească acel lucru care era evident: în locul lui Alice, și ea ar fi făcut la fel. Dintre ele patru, ea și Alice se asemănau cel mai tare. Irene a dat cu șutul unui băț. Jake a interpretat gestul ei ca pe un nou joc și-a fugit după băț. Plânsul sonor și cu sughițuri al lui Alice nu-i mișca decât pe cei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
că unul a pătat deja o carte, Că mai vin din urmă sute ca să ducă mai departe Astă dogmă de mizerii, teorii contrafăcute Care par cerească mană pentru minți nepricepute! Ori voi sunteți prea pragmatici ca să suportați poeții Și le-asemănați iubirea cu mizeriile vieții; Cartea voastră le dedică ici și colo câte-o frază, Însă propriile principii pentru voi întâi contează! Câți din voi au azi tăria să-l educe pe român Că poetul națiunii n-a fost nicidecum nebun
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]