1,950 matches
-
comune prin mijlocirea unei acțiuni conjugate" (1993: 335). Aserțiunile narative, descriptive, argumentative și explicative factuale sau ficționale, mai degrabă construiesc reprezentări schematice ale lumii decît se adaptează la ea, iar stabilirea unei credințe împărtășite nu este scopul ultim al acestor aserțiuni. Scopul lor ultim este, ca și cel al directivelor, un scop de acțiune: să împărtășească o credință în scopul de a induce un anumit comportament (visarea, rîsul, plînsul, indignarea, revolta, acțiunea asupra lumii etc.). În ceea ce privește cazul particular al explicației, E.
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
ale noastre, și care merge în sensul lui Vanderveken (1992: 58), menționat la finele cap. 4. Explicație, descriere, narațiune și argumentație nu pot fi definite ca patru acte de discurs primitive (F(p)), ci intermediare între scopul ilocuționar primar și aserțiune (împărtășirea unei credințe sau a unei cunoașteri) și scopul ultim al actului asertiv (a convinge pe cineva să facă ceva). Formula următoare este o reprezentare a faptului că o aserțiune posedă o forță (F) narativă, descriptivă, argumentativă sau explicativă: [F.
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
primitive (F(p)), ci intermediare între scopul ilocuționar primar și aserțiune (împărtășirea unei credințe sau a unei cunoașteri) și scopul ultim al actului asertiv (a convinge pe cineva să facă ceva). Formula următoare este o reprezentare a faptului că o aserțiune posedă o forță (F) narativă, descriptivă, argumentativă sau explicativă: [F. primară (p) [F' narativă a povesti [Scop ultim]]] (a aserta) descriptivă a descrie (acțiune socio- argumentativă a argumenta discursivă vizată) explicativă a explica Spre deosebire de instrucțiune-ordin ale căror forme de textualizare
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
F2] DAR ele sînt calculate". Dacă aplicăm T62 la schema 19, vedem că P. arg 4 este locul de inserție a unei noi mișcări argumentative (consolidată cu principiile Pp1 și Pp2 și sprijin pe bazele B1 și B2): Schema 21 Aserțiunea dintre ghilimele, cum s-a văzut, este o întreprindere de reluare, de către locutor, a definiției implicite a lui "noi" ca "sportivi de extrem" care circulă în opinia comună (PdV1). DESIGUR semnalează că locutorul acceptă, sub forma unei concesii, că F1
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
definiției implicite a lui "noi" ca "sportivi de extrem" care circulă în opinia comună (PdV1). DESIGUR semnalează că locutorul acceptă, sub forma unei concesii, că F1 (faptul că "noi ne asum(a)ăm riscuri") poate fi considerat un comportament sinucigaș (aserțiune C implicită: s-ar putea (deci) crede că "noi [...] sîntem [...] niște kamikaze"). Consolidarea (Principiu Pp1 și Baza B1) nu este explicită. Interpretarea proprie a lui PdV1 se poate realiza totuși prin raționamentul următor: a-ți asuma riscuri înseamnă a-ți
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
singurul meu țel! (63b) IATĂ DE CE îi poftesc pe toți francezii, oriunde s-ar afla, să se unească cu mine întru acțiune, întru jertfă și întru nădejde. În (63a), mișcarea este internă frazei care vine să reia și să justifice aserțiunea problematică precedentă, introdusă prin conectorul concesiv TOTUȘI care semnalează elementul problematic [p] ce trebuie explicat: "Nimic nu-i pierdut [p], DEOARECE > incidență la dreapta > acest război este un război mondial [q]". În schimb, în (63b), incidența la stînga a conectorului
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
de la începutul chestionării inițiale. Explicația se încheie cu un consens cu privire la faptele observate și la cauzalitatea care le leagă. IATĂ pune accentul (focus-ul) pe consecință. Consensualitatea construită de (ACEASTA) ESTE și de IATĂ se sprijină pe argumentul major al persuasiunii. Aserțiunea propozițiilor p și q nu face nimic ca să se adapteze la o stare a lumii, ci dimpotrivă, ea face în așa fel încît lumea să fie văzută de potențialul cititor-auditor conform cu credința propusă de enunțător. A. Rabatel își încheie analiza
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
că nu sînt chiar atît de eficace decît atunci cînd sînt împărtășite, fără știrea noastră. (2001: 142) Obiectivul ultim al unei împărtășiri de credință fiind un scop de acțiune, explicația apare ca un act intermediar între scopul ilocuționar primar al aserțiunii (a împărtăși o credință sau niște cunoștințe) și scopul ultim al actului (a convinge pentru a determina o acțiune). Exemplul T63 prezintă ambele etape ale procesului. Mai întîi, aserțiunea legăturii dintre p și q, apoi prezentarea concluziei asertate ca rezultat
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
explicația apare ca un act intermediar între scopul ilocuționar primar al aserțiunii (a împărtăși o credință sau niște cunoștințe) și scopul ultim al actului (a convinge pentru a determina o acțiune). Exemplul T63 prezintă ambele etape ale procesului. Mai întîi, aserțiunea legăturii dintre p și q, apoi prezentarea concluziei asertate ca rezultat al unei demonstrații. Acest mecanism explicativ se sprijină pe construirea unui univers al discursului prezentat cititorului/auditorului drept obiectiv, ca pe un fapt stabilit. Pe această bază, M.-J
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
prezentă în ATÎT DE intensiv din versul 1 din T3. Versul al doilea aduce un răspuns-explicație desigur enigmatică pentru misterul acestei frumuseți extraordinare ("atît de frumoasă"). Faptul că "întrebarea" nu este adresată de către un locutor diferit de cel care săvîrșește aserțiunea de răspuns ne determină la o lectură polifonică a lui T78 și a acestor două versuri. Enunțătorul întrebării-exclamație (în sensul lui Bally) lasă să se audă, în ambele cazuri, vocea unui interlocutor real sau fictiv. Întrebarea este fie reluarea în
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
o pune sie însuși (mă întreb de ce p?). În ambele cazuri, textul nu este dialogal, ci dialogic. Din punctul de vedere al actului de discurs, analiza lui Bally pare corectă: întrebarea retorică are ca scop să îndeplinească un act de aserțiune: să afirme aici, în mod intensiv, extraordinara frumusețe a lui "eu" și proprietatea ideală a portocalelor sîngerii. Actele A1-asertiv și A2-asertiv sînt legate printr-un act înglobant de tip explicativ care face din suita Q.p + R.q un mic
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
proprietatea ideală a portocalelor sîngerii. Actele A1-asertiv și A2-asertiv sînt legate printr-un act înglobant de tip explicativ care face din suita Q.p + R.q un mic text: A1-Q < EXPLICAȚIE > A2-R DACĂ-aserțiune p < aceasta e pentru că > A2-asertiv (v.2) aserțiune q Un alt poem de Baudelaire, citat mai sus, comportă două întrebări și un răspuns destul de ciudate: T35 SONET DE TOAMNĂ Spun ochii tăi cei limpezi, mai clari ca un cristal: "Amant ciudat, ce afli în mine să te-mbate?" Q1
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
locutorului). Alternanța lui EU și TU garantează articularea dialogală minimă a celor două intervenții, chiar dacă versul 2 este de fapt o rostire tăcută, atribuită ochilor celei care se pare că se numește Margareta. Actul de "răspuns" ia aici nu forma aserțiunii obișnuite, ci pe cea a unui ordin (act directiv), de altfel cu efect, căci dialogul se întrerupe. Răspunsul sub formă injonctivă corespunde, de fapt, cu expresia refuzului de a răspunde pe care versul 5 o justifică parțial ("Un dor, rănit
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
receptorul său sunt locuri presupuse de instituția literară, și nu un "eu" și un "tu" imediat. "Povestirea" nu implică doar o suprimare a reperajelor personale și deictice (reperaje referențiale), ea privește și dimensiunea modală a enunțării. Textele-"povestire" oferă doar aserțiuni, enunțări disociate de enunțător, în care relațiile cu co-enunțătorul sunt inexistente (nu există ordin, promisiune etc.); altfel spus, nu există structură de dialog. Distincția "povestire" / "discurs" nu trebuie confundată cu opoziția absență / prezență a deicticelor. Se dă enunțul: Paul s-
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
perfectul simplu și imperfectul. Rezultă următorul tabel : Discurs Povestire Perfect compus /Imperfect Prezent Viitor simplu / Viitor perifrastic Perfect simplu /Imperfect (Prospectiv) Oral și scris Mai ales scris Folosire non specificată Folosire narativă Ambreiori (sau deictici) Absența ambreiorilor Modalizare Modalizare "zero" (aserțiune) Imperfectul este comun ambelor sisteme care, prin urmare, se intersectează. Relația dintre perfectul compus și imperfect este comparabilă cu cea care există între perfectul simplu și imperfect, având în vedere că sunt forme complementare din punct de vedere aspectual: pe
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
contopi trei statuturi: cel al producătorului fizic al enunțului (individul care vorbește sau care scrie); cel al enunțătorului, punctul de reper al referinței deicticelor; cel al responsabilului de "acte ilocutorii"; fiecare enunțare realizează un act care modifică relațiile dintre interlocutori (aserțiune, promisiune, ordin etc.): se vorbește astfel despre acte "ilocu-torii", acte "de limbaj" sau acte "de discurs"142. Cel mai adesea, aceste statuturi sunt asumate simultan de cel care rostește un enunț. Când îi spunem, de exemplu, unui vecin "Mîine plec
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
mai are autonomie enunțiativă, el pierde această modalitate și se confundă cu discursul care citează. Este cea mai vizibilă consecință a traducerii unui act de enunțare în conținut. "Vii?" devine, de exemplu: "L-a întrebat dacă vine", ceea ce este o aserțiune. Mai mult decât atât, toate nivelurile subiectivității enunțiative sunt afectate de această pierdere de autonomie. Deicticele personale și spațio-temporale sunt plasate sub dependența discursului care citează. Ceea ce pune problema integrării unei situații de enunțare în alta. Cât privește persoanele, există
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
apariției ei, chiar dacă mai persistă uneori o oarecare indecizie. Astfel, în exemplul de mai sus (" Iar copiii vin să o vadă. La ce te gândești, mamă?..."), se produce o ruptură enunțiativă (se trece de la non-persoană la persoana a doua, de la aserțiune la interogație), combinată cu legătura lexicală (copii mamă), și cititorul activează un script în virtutea căruia, atunci când are loc o vizită, se face legătura cu el, fapte care îl conduc către un discurs direct liber. Evident, în acest caz, atenția cititorului
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
În schimb, în exclamația: Cât este de drăguț Luc!, enunțătorul nu are nicio îndoială cu privire la drăgălășenia lui Luc, pe care enunțătorul i-o atribuie la un mod superlativ. Prin urmare, este suficient ca interogația să devină "retorică" (să formeze o aserțiune deghizată) ca să facă să apară cele mai subiective adjective. Dacă: * ? Luc este minunat? pare ciudată, întrebarea retorică: Luc nu este minunat? este perfect naturală. Contextele exclamative și interogative permit o clasificare a interpretărilor "subiective" și "obiective". Dacă anumite adjective (cf.
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
și mai neînșelător. Tocmai pe acesta atât de sigur de sine! îl contrazice uneori și-l îndepărtează. A crede este a crede, pe nevăzute, a chezășui (și au fost epoci în istorie când chezășuirea aceasta s-a plătit cu viața) aserțiuni neverificate experimental, neaprobate pe căile simțirii. Credința în textele pauline e mai ales apropiată de alte trei elemente: libertatea (opusă robiei), duhul (opus literei) și bucuria (opusă întristării). Câtuși de puțin de fapte categorice, semne univoce și fenomene vizuale imperative
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
demonstra, a fi evident, cu sintagma "a crede pentru că". A crede înlătură orice dubiu, rezervă și motivație... A crede este a crede, pe nevăzute, a chezășui (și au fost epoci în istorie când chezășuirea aceasta s-a plătit în viață) aserțiuni neverificate experimental, neprobate pe căile simțirii. Credința în textele pauline e mai ales apropiată de alte trei elemente: libertatea (opusă robiei), duhul (opus literei) și bucuria (opusă întristării)". Se pare că doar o astfel de asumare a credinței a putut
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
asceză, tapas) a dat naștere "Unu"-lui, "potențial" (âbhti) - i.e. "embrionul", - "învăluit de vid" (se poate citi: înconjurat de Apele primordiale). Din acest germene ("potențial") se dezvoltă Dorința (kătna), și aceeași Dorință "a fost sămânța dintâi (retas) a Conștiinței (manas) ", aserțiune uimitoare care anticipează una din tezele principale ale gândirii filosofice indiene. Poeții, prin reflecție, "au știut să descopere locul Ființei în ne-Ființă" (str. 4). "Sămânța dintâi" s-a divizat apoi în "sus" și "jos", într-un principiu masculin și
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
domnea, tot după Hesiod (Munci, 111), în epoca edenică a omenirii. Dar nu trebuie să uităm că Cronos din Theogonia reflectă puternice influențe orientale. Este, de asemenea, surprinzător ca zeii să fie prezentați drept "frații puternici" ai oamenilor. O asemenea aserțiune contrazice opinia generală, reliefând diferența radicală, de ordin ontologic, dintre zei și oameni. Sa precizăm, totuși, că deosebirea fundamentală exista încă în epoca rasei de aur: oamenii se bucurau de beatitudine și de prietenia zeilor, dar nu de mortalitate. De
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
efect, pozitiv sau negativ, asupra democrației. Expresia "efect pozitiv" se referă la cazurile în care populismul întărește calitatea democrației, în timp ce expresia "efect negativ" înseamnă că populismul slăbește calitatea acesteia. Având în vedere faptul că multe dintre aceste efecte sunt simple aserțiuni sau sunt extrase din studii care întrebuințează diferite definiții ale populismului, ele vor fi tratate drept ipoteze în studiile de caz pe care le cuprinde această carte. Mai mult, acolo unde autorii au analizat aceste efecte, ei au fost încurajați
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
ar fi fost achitat, existența unor acuzații penale l-ar fi descalificat în campania pentru prezidențiale. López Obrador a argumentat că acuzațiile sunt politice și și-a scos susținătorii în stradă, fapt care a determinat PAN să retragă plângerea. Însă, aserțiunea lui López Obrador potrivit căreia reglementările legale pot fi ignorate dacă sunt "nedrepte" a fost frapantă pentru mulți dintre cei care încercau să afle cum s-ar comporta acesta dacă ar ajunge președinte. În al treilea rând, chiar dacă a construit
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]