1,877 matches
-
să-și puie capul sub Evanghelie, c-apoi desigur s-a îmbolnăvi. Cînd auzi tunînd întîia oară primăvara, să te bați cu o piatră pe frunte, că nu ai durere de cap peste an. Nu dormi cînd soarele e la asfințit, că pe urmă te doare capul. Dacă are cineva durere de cap, să prindă un pescăraș*, să-l taie și să puie la cap carnea lui încă caldă - și-i trece durerea. Să nu zvîrli dalta din tindă în gura
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
lasă frîu slobod gerului de ne gată și vitele, și pe noi cu frigul lui. Fetele mari, după ce mătură, să nu azvîrle gunoiul înspre soare, ci în altă parte, că numai așa se mărită degrabă. Cînd dai gunoiul afară după asfințitul soarelui nu-i bine. Să nu dai gunoiul spre răsărit, că e păcat. Gunoiul sara nu se dă afară, că pe urmă nu vin vacile la viței. Gunoiul măturat sara din casă să nu se dea tot sara afară, căci
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
schimb între dînsele cu ace. Astfel, aceea care are băiat dă ac cu gămălie, iar aceea care are fată, unul cu urechi - și poartă acest schimb pînă se împlinesc patruzeci de zile. Aceasta face să nu le moară pruncii. După asfințitul soarelui, nu se scoate nici un lucru din odaia lehuzei, căci pierde laptele. Se crede că, dacă a vizitat pe o lehuză o femeie care pe acel timp menstruează, copilul lehuzei va căpăta rofii*. Femeia de care nu se atinge bărbat
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
lunateci și unul moare, îl pune pe cel rămas în fiare cu cel mort, ca să nu moară și el. Dacă mirele și mireasa sînt lunateci, e bine să împiedeci mireasa (s-o legi de picioare) și s-o ții de la asfințitul soarelui pînă ce-a veni vornicul* și mirele s-o despiedice, căci altfel n are parte de ea. Lună Se crede că în unele pete din lună se poate vedea urîcioasa scenă a uciderii lui Avel prin fratele său, Cain
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
Muma-Pădurii să-l omoare sau să-l pocească. Un copil nu se scoate din casă patruzeci de zile de la nașterea lui, ca să nu se lipească de el Muma-Pădurii. Nu e bine să lași scutecele spălate ale copiilor mici afară după asfințitul soarelui, căci se îmbolnăvesc, dă peste ei boala numită „muma pădurii“, adică plîng mereu, tot întruna noaptea. Murătură Cîne, mîță să nu ucizi, că nu se fac murăturile bune. Cînd se murează pepenii sau curechiul, atunci este obicei că gospodina
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
ghemul, așa se în vîrtește oaia (căpiază). Să nu lucrezi marți sara, că căpiază oile. o După ce soarele scapătă, unii ciobani nu mai vînd nimic din productele oilor, ca să nu le moară din oi. De dai sare sau oțet după asfințitul soarelui îi cu primejdie pentru oi, din cauza lupilor. Oaia dată cu sufletul mortului pe cealaltă lume se udă cu apă și merge de scutură lîna pe focul unde arde stăpînul său. Oală Să nu pui oala în fruntea focului, că
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
uită cu ochii în soare va duce frig iarna. Se zice că soarele, în mersul lui, e tras pînă la prînz de doi bivoli; pînă de-amiază, de un bou; pînă de-amiază îndesară, de o căprioară, iar pînă la asfințit, de un iepure șchiop; apoi trece pe lumea cealaltă. Gozul din casă nu se aruncă în fața soarelui, ca să nu orbească care-l aruncă. După apusul soarelui nu se scoate copilul afară, căci i se poate întîmpla o nenorocire. Dacă se
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
un copil în somn îngerii îi zic că ieu pe tatăl lui, iară dacă scîncește el, îngerii îi zic că ieu pe mama lui. Nu se sărută copiii cînd dorm, că le iei somnul. Nu-i bine să dormi la asfințitul soarelui, că te îmbolnăvești. Să nu dormi mult, că te bolnăvești de gălbănare. Ca să dormi liniștit și să nu ai visuri rele, să faci de trei ori semnul crucii pe pernă. De te culci pe partea dreaptă, atunci mîna dreaptă
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
alții însă trei Filipi de-a rîndul. Să nu mănînci din frigare sara, că-ți mănîncă lupii vitele. Aluatul și cîntariul să nu-l lași să doarmă prin sat, că-ți mănîncă lupii vitele. De dai sare sau oțet după asfințitul soarelui, îi cu primejdie pentru vite, din pricina lupilor. Să nu cauți vitele pierdute mîncînd, că ți le mănîncă lupul. Sara nu e bine să dapeni, că se dapănă vitele din bătătură. De-ai prăpădit o vită, pune o piatră în
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
aitic, astfel ca să-i facă sînge, atunci vîrcolacul se transformă în om, însă cu păr pe corp. Copiii care mor nebotezați ajung vîrcolaci; la fel, cei născuți din părinți necununați sau care mestecă mămăliga cu făcălețul sau mătură casa la asfințit, dînd gunoiul spre soare. Vîrcolacii se fac din văzduh, cînd femeile torc noaptea fire pentru farmece. Vîrcolacii își iau puterea de la fire; dacă firele se rup, își pierd puterea. (Gh.F.C.) Vîrcolacii mușcă din lună pînă îi dă sîngele. (Gh.F.C.) Unii
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
are să se moaie: are să ningă sau are să ploaie. Cînd cînele se dă de-a tăvălugul pe omăt, are să se moaie vremea. Cînd iarna va sufla vînt dinspre ocnă, vremea se moaie și omătul se topește. Cînd soarele cată napoi la asfințit, se va îndrepta vremea. Cînd zboară ciorile în cîrduri ba în sus, ba în jos, ba se învîrtesc. Cînd zboară vulturii lin. Cînd arde funinginea de pe horn. Dacă cîntă cocoșul la amiază. Cînd cîntă cocoșul înainte de miezul nopții, are să fie
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
Thomas Carlyle ...". În 2010 aceeași Editură a retipărit capodopera dantescă, versiunea George Coșbuc, înnobilată de un studiu introductiv și de notele marelui italienist. Ca o amintire strict personală, consemnez pe cea a unei vizite acasă la domnul Profesor, aflat spre asfințitul vieții, pentru a prelua un articol scris de mână, pe care-l păstrez, scris pentru revista "Contemporanul", despre una din edițiile mele bilingve ale poeziei eminesciene. N-am să-mi iert niciodată că n-am mai zăbovit, îl cunoșteam prea
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
spre Demiurg, spre marile esențe ale universului, este uluitor și poate fi înțeles ca o călătorie a geniului spre propria-i conștiință. În tabloul al patrulea planul universal-cosmic se îmbină cu cel uman-terestru, cu imagini paradisiace: "Căci este sara-n asfințit -/ Și noaptea o să-nceapă/ Răsare luna liniștit/ Și tremurând din apă". Cuplul Cătălin-Cătălina apare într-un cadru romantic, dominat de iubirea pătimașă a tânărului, sub un șir de tei. Cătălin, pajul cu noroc, este atras de concret și imediat, spre deosebire de
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
parcă se răsfrângea lumina castanie a părului, erau duși departe". Trecând printr-un proces de interiorizare , munteanca are un vis, din care deslușește conotațiile morții: Se făcea că vede pe Nechifor Lipan călare, cu spatele întors către ea, trecând spre asfințit o revărsare de ape". Motivul principal al romanului este călătoria dincolo de mormânt: "Dac-a intrat el pe celălalt țărm, oi intra și eu după dânsul". Vitoria Lipan este o eroină tragică, fiind asemănată cu Antigona ce înfruntă pe Creon (Perpessicius
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
povestirea cu sertare". Naratorul principal relatează întâmplarea la persoana I, într-un spirit de competiție cu ceilalți naratori, în speranța că va spune o povestire mai "strașnică" și mai "minunată". E un ceremonial al spunerii, rostit la flăcările focului, după asfințitul soarelui, care începe cu formule de adresare protocolare. Cele nouă povestiri din volum sunt: Iapa lui Vodă, Haralambie, Balaurul, Fântâna dintre plopi, Cealaltă Ancuță, Negustor lipscan, Județ al sărmanilor, Orb sărac și Istorisirea lui Zaharia Fântânarul. Naratorii își spun povestirile
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
prețuit ca discipol al pictorului Carracci pentru atitudinile trupului. Acvafortistul Meaume are șansa postumă de a fi analizat și descifrat de un exeget-narator, ce nu pregetă să ne dea inclusiv portretul artistului la bătrânețe: "pe o terasă, la Roma, în asfințit, în a treia pătrime a zilei, în lumina de aur a soarelui târziu, în fericirea de a fi liber și în aceea de a trăi, între viu și visare". Autorul celor 24 de gravuri negre (cunoscute) refuzase culoarea din pricina mâniei-melancoliei
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
ani jurnalul ultimilor luni de viață (decembrie 1452 mai 1453) ale protagonistului Joannis (Johannes) Angelos sau Jean Ange, Waltari îl abilitează pe acesta cu toate drepturile naratorului de a-și proiecta romanul de iubire și moarte pe fundalul istoric al asfințitului ultimului bastion creștin. Nu lipsesc bineînțeles ingredientele epicii aventuroase, foiletonul rocambolesc, portretizarea psihologică, cruzimile sângeroase ale războiului, aprinsele dispute religioase ș.a.m.d. Avem așadar romanul unui cuplu excepțional (caractere ce prin pasiune și sacrificiu se înscriu într-o ilustră
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
limpezi" la porțile cetății (Răsuflarea femeii), pescarul ce "ridică spre păsările apei păgânul năvod/ învins de speranță se întoarce și se roagă,/ mai sărac decât străbunii săi,/ mai sărac decât umbra din zare,/ bătrân și cu mâinile goale,/ proiectat în asfințitul de soare,/ lumină de purpură caldă" (Păgânul năvod), orbul care "clatină-n mână/ toiagul de ceară topită" pentru a întârzia dansul fatal al Viperei cârne, în sfârșit, Cel Dintâi, "așezat anume la porți", care "se-ntrupează,/ plutește-n văzduh, se
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Simt coborând în mine o oboseală plăcută/ picioarele mi se fac ca de plumb,/ pleoapele așijderea"; "când sunt un hopa-mitică bătrân/ când o păpușă melancolică,/ cu toga mototolită și săbiuța de lemn scoasă din teacă" Larissa; a se vedea și Asfințit, Zile, Cameră tapetată cu pași, Portret al artistului la bătrânețe). Privite, acum, prin lentila aburită a acestei oboseli care își asociază, firesc, lentoarea mișcărilor, apatia, plictisul, iar la un alt nivel, chiar și reducția motorului po(i)etic, spațiile daniloviene
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
însumi/ în Marele Întuneric,/ unde Răsăritul și Apusul erau doi frați siamezi/ Un fel de soare negru mă locuia/ Un fel de pasăre augustă a neantului (...)// Într-o arenă fără gladiatori/ într-un câmp cu flori sălbatice,/ străpuns de lăncile asfințitului// Astfel mă amintesc:/ incongruent, bălăcindu-mă în congruențe,/ nufăr al muțeniei,/ custode al scrierilor apocrife,/ hidalgo al speranței". Biologicul, organicul pur este scena acelorași lupte; ca într-o arenă internă, spațiu de dezvoltare și interacțiune surdă a funcțiilor fiziologice, organele
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
că țipătul și urletele noastre nu sunt decât excepții, scăpări, și neglijențe ale unei neatente geometrii! Ce-i drept, n-am auzit vreun triunghi gemând, și-ovalele albastru-ncețoșate ce-atârnă-n crengi de pruni, ca niște vocale care se sting încet în asfințitul de aur, abia clipind, par doar că-s amețite de propriile-alcooluri. Sferele mici și negre care încă se numesc struguri, pe veranda unde un creier vechi se descompune-ncet, în timp ce mama strigă "Mamă", nu vor lăsa, strivite, ca să ne-nșele
Poezie by Ion Ivănescu () [Corola-journal/Imaginative/8441_a_9766]
-
denivelarea dintre destinul meu și visul meu? În țara noastră În țara noastră nu mai răsar răsărituri - doar o zare difuză, reflexul unei lumini viitoare ce în suflet ne-a ars și mai doare. În țara noastră nu mai apun asfințituri. S-a stârpit și căldura - nu tu primăveri, și nici veri numai iarnă și omăt pân-la brâu. Iar sub lut fiul tău țintuit lângă un astru căzut. Iubit de liniști, plâns de tăceri... Însingurat Secretizat, însingurat condensat undeva printre rânduri
Veaceslav SAMOȘKIN by Ion Covaci () [Corola-journal/Imaginative/8297_a_9622]
-
curs de slavă veche o scenă de-amor cu ambii învinși după gratii frânghia de salvare scara lui Iacov la cer o pojghiță de argint a-nghițit acel "aerian bulevard" și doar bastonul tău de orb, Zahei, mai ciopârțește soarele în asfințit pe buzele vreunui bătrânel în loden de m-aș ruga acum când ceara-i răbdătoare din urmă vine Domnul Amărăciune (capul plecat înspre dreapta, obrazul de cretă Botta, Amărăciune, lavaliera, Milul Umilul) și părul paj al fetei de la Arhitectură suspendat
Poezie by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Imaginative/8647_a_9972]
-
mahalalelor, a cârciumelor, a bolgiei Arnotenilor. Povestitorul parcurge calvarul acestei lumi labirintice, ca spațialitate și temporalitate deopotrivă, spre o biruință decisivă a visului: cei trei Crai, însoțiți de măscăriciul Pirgu, slujesc „vecernia de pe urmă“, pentru a dispărea apoi „în purpura asfințitului“. Imaginea Bucureștilor stăpâniți de craii de Curtea-Veche ia naștere, ca și imaginea Berlinului copilăriei lui Benjamin, în momentul pierderii ei iremediabile. Matei Călinescu observă că, în cazul Crailor de Curtea-Veche, relectura nu este accidentală, după cum ea nu su plinește o
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
onomastică aflată pe epiderma socialului, denumind efemeride mulțumite de propria lor condiție și neavînd acces la experiențe ce vizează depășirea limitei, Mateiu prin mijloace foarte subtile își racordează personajele la experiențele ultime ale cunoașterii și apoi le retrage într-un asfințit apoteotic care poate însemna și un răsărit într-un alt timp. PERSOANĂ ȘI PERSONAJ Chiar dacă fiul lui Luca Carageally proclamă în mai multe rînduri că cititorului / criticului nu trebuie să-i pese de autor ci de operă, e lesne de
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]