2,113 matches
-
Ploiești - d. 2 iulie 1945, București) a fost un astronom, astrofizician și profesor universitar român. A efectuat cursurile secundare la Liceul teoretic „Sf. Petru și Pavel” din Ploiești (1901-1909). Licențiat în matematici (1914) la Universitatea din București și doctor în astronomie (1925) al Universității din Paris cu teza "Sur leș amas globulaires d’etoiles et leur relations dans l’espace." Astronom stagiar la Observatorul Astronomic din Paris (1921-1924), conferențiar de astronomie și geodezie (1931-1940) la Universitatea din Cernăuți, profesor de astronomie
Constantin Pârvulescu (astronom) () [Corola-website/Science/307110_a_308439]
-
în matematici (1914) la Universitatea din București și doctor în astronomie (1925) al Universității din Paris cu teza "Sur leș amas globulaires d’etoiles et leur relations dans l’espace." Astronom stagiar la Observatorul Astronomic din Paris (1921-1924), conferențiar de astronomie și geodezie (1931-1940) la Universitatea din Cernăuți, profesor de astronomie la Universitățile din Timișoara și Cluj Napoca (1940-1945). A fost ales post-mortem membru de onoare al Academiei Române. În 1948, Observatorul Regal din Belgia, a propus Uniunii Astronomice Internaționale că asteroidul cu
Constantin Pârvulescu (astronom) () [Corola-website/Science/307110_a_308439]
-
astronomie (1925) al Universității din Paris cu teza "Sur leș amas globulaires d’etoiles et leur relations dans l’espace." Astronom stagiar la Observatorul Astronomic din Paris (1921-1924), conferențiar de astronomie și geodezie (1931-1940) la Universitatea din Cernăuți, profesor de astronomie la Universitățile din Timișoara și Cluj Napoca (1940-1945). A fost ales post-mortem membru de onoare al Academiei Române. În 1948, Observatorul Regal din Belgia, a propus Uniunii Astronomice Internaționale că asteroidul cu nr. 2.331, descoperit în 1936 de directorul acestui observator
Constantin Pârvulescu (astronom) () [Corola-website/Science/307110_a_308439]
-
Internaționale că asteroidul cu nr. 2.331, descoperit în 1936 de directorul acestui observator, E. Dalporte, să poarte numele savantului român. Pârvulescu a adus contribuții originale deosebite, prin cercetările și observațiile sale, asupra Caii Lactee, a structurii Univesului și de astronomie stelara. Numeroase propuneri ale astronomului Pârvulescu, printre care unificarea polului galactic în calculele de astronomie stelara, au fost adoptate de Uniunea Astronomica Internațională. "„Calea Lactee", a spus Pârvulescu, "este o galaxie simplă, iar galaxiile în general sunt supuse unui proces pulsatoriu
Constantin Pârvulescu (astronom) () [Corola-website/Science/307110_a_308439]
-
Dalporte, să poarte numele savantului român. Pârvulescu a adus contribuții originale deosebite, prin cercetările și observațiile sale, asupra Caii Lactee, a structurii Univesului și de astronomie stelara. Numeroase propuneri ale astronomului Pârvulescu, printre care unificarea polului galactic în calculele de astronomie stelara, au fost adoptate de Uniunea Astronomica Internațională. "„Calea Lactee", a spus Pârvulescu, "este o galaxie simplă, iar galaxiile în general sunt supuse unui proces pulsatoriu...”" Asemenea idei, expuse încă din deceniul al 3-lea al secolului XX, au deschis noi
Constantin Pârvulescu (astronom) () [Corola-website/Science/307110_a_308439]
-
ca bursier al statului român, odată cu colegul său Gheorghe Mîrzescu, pentru echivalarea studiilor liceale și pentru studii universitare la Paris. Recunoscut ca absolvent al liceului "Saint Louis", reputat pentru clasele sale de matematici speciale, a urmat la Sorbona matematică și astronomie, având profesori de prestigiu precum Joseph Bertrand (analiză matematică), Joseph-Alfred Serret (astronomie), Victor Puiseux (mecanică cerească), Joseph Liouville (mecanică) sau Charles-Eugène Delaunay (mecanică aplicată). Între 1860 și 1863 a studiat și a lucrat la , aflat sub conducerea cunoscutului astronom , căruia
Neculai Culianu () [Corola-website/Science/307213_a_308542]
-
studiilor liceale și pentru studii universitare la Paris. Recunoscut ca absolvent al liceului "Saint Louis", reputat pentru clasele sale de matematici speciale, a urmat la Sorbona matematică și astronomie, având profesori de prestigiu precum Joseph Bertrand (analiză matematică), Joseph-Alfred Serret (astronomie), Victor Puiseux (mecanică cerească), Joseph Liouville (mecanică) sau Charles-Eugène Delaunay (mecanică aplicată). Între 1860 și 1863 a studiat și a lucrat la , aflat sub conducerea cunoscutului astronom , căruia i-a devenit discipol. La Observatoire a fost coleg cu astronomii și
Neculai Culianu () [Corola-website/Science/307213_a_308542]
-
atunci al Cultelor și Instructiunii Publice, Alexandru Odobescu) să ocupe catedra vacantă pentru Calcul diferențial și integral de la Universitatea din Iași, recent înființată (în 1860). Din 1865 pînă în 1905, la retragerea sa din învațămînt, a fost titularul catedrei de astronomie și geodezie a Universității ieșene. s-a căsătorit în 1867 cu Aspazia Stamati-Ciurea, nepoată a scriitorului Constantin Stamati-Ciurea, soră cu dr. Ioan Ciurea din Iași. Nepotul său, avocatul Sergiu-Andrei Culianu, a fost căsătorit cu Elena Bogdan (1907-2000), fiica profesorului Petru
Neculai Culianu () [Corola-website/Science/307213_a_308542]
-
în orașul natal și obține bacalaureatul în 1873 și apoi se înscrie la Facultatea de Stiinte din București. În 1877 pleacă la Paris, ca bursier, unde, în anul următor, obține licență în matematică. În perioada 1879 - 1881 urmează cursuri de astronomie în capitala franceză, iar în 1882 obține doctoratul în matematică. În perioada 1887 - 1890 este profesor de geometrie analitică la Universitatea din București și la Școala de Poduri și Șosele. Apoi este profesor la Școala de Ofițeri de Artilerie și
Constantin Gogu () [Corola-website/Science/307228_a_308557]
-
gradat cu ajutorul căreia operatorul vizează exact punctele de pe teren; direcțiiile verticale sau orizontale se determină cu ajutorul unor cadrane gradate. Precursor al teodolitului au fost groma și dioptra (în antichitate), apoi azimutalquadrantul (prin anii 1500), acestea fiind folosite în triangulație și astronomie. Instrumentele topografice propriu-zise, bazate pe aceleași principii de funcționare ca și cele cu care se lucrează astăzi, dotate cu cerc gradat orizontal și vertical, au fost preconizate de matematicienii arabi. Cercurile serveau la determinarea unghiurilor în plan orizontal și vertical
Teodolit () [Corola-website/Science/307215_a_308544]
-
În anii studenției la Petersburg, din inițiativa sa, este creată asociația studenților basarabeni din Petersburg. După absolvirea universității a concurat cu succes la postul de privat-docent și a lucrat la mai multe școli private din Petersburg, predând fizica, matematica și astronomia. În anul 1917 a fost deputat în Sovietul din Petrograd din partea Partidului Socialist Revoluționar. Constantin Argetoianu îi face următorul portret, la prima lor întâlnire, din luna martie 1918 de la Iași: „"Inculeț mi s-a arătat ce era, de la prima întâlnire
Ion C. Inculeț () [Corola-website/Science/307238_a_308567]
-
emise de acest nucleu ionizează straturile exterioare eliminate ale stelei, ele radiind ca o nebuloasă planetară. Georges Abell și Peter Goldreich au stabilit, în mod corect, că nebuloasele planetare evoluează din stelele gigantice roșii. Nebuloasele planetare sunt obiecte importante în astronomie deoarece joacă un rol crucial în evoluția chimică a galaxiei, returnând material în mediul interstelar care a fost îmbogățit cu elemente grele și alte produse ale nucleosintezei (cum ar fi carbonul, azotul, hidrogenul și calciul). În alte galaxii, nebuloasele planetare
Nebuloasă planetară () [Corola-website/Science/307281_a_308610]
-
din Pisa, unde a făcut cunoștință cu Galileo Galilei și Benedetto Castelli, care l-au stimulat să studieze matematica. Începând din 1629 a funcționat ca profesor de matematică la Universitatea din Bologna. În 1629 a fost invitat la Catedra de astronomie, devenită vacantă prin decesul astronomului Giovanni Antonio Magini. În 1626 a inventat metoda indivizibililor pentru determinarea ariilor și volumelor corpurilor și s-a ocupat și de problema mișcării. Metoda indivizibililor va ocupa un loc important, unul intermediar între metoda exhaustivă
Bonaventura Cavalieri () [Corola-website/Science/308728_a_310057]
-
geometrică. Prin rezultatele pe care le dădea, Cavalieri s-a impus în atenția tuturor matematicienilor din Italia, Franța și Anglia, ca Pascal, Wallis, Chasles, Kepler etc. Metoda lui Cavalieri l-a ajutat pe Kepler să rezolve majoritatea problemelor sale de astronomie. Cavalieri a efectuat cudratura spiralei lui Arhimede prin integrare în coordonate polare. De asemenea, Cavalieri s-a ocupat și de stereometrie și a construit un telescop reflector. Despre istoria și metodele lui Cavalieri a scris Michel Chasles în lucrarea sa
Bonaventura Cavalieri () [Corola-website/Science/308728_a_310057]
-
și-a dedicat întregul timp studiului filosofiei și al istoriei. Ținea adunări unde erau invitați intelectuali ai vremii, multe fiind dedicate studiilor aristotelice. Geniul Anei și cunoștințele sale sunt evidente în operele sale. Printe altele, cunoștea filosofie, literatură, gramatică, teologie, astronomie, și medicină. Putem presupune luând în considerare erori minore că cita din memorie din Homer și din Biblie scriind opera sa cea mai importantă, "Alexiada". Contemporanii ei, precum episcopul de Efes, George Tornikes, o considerau pe Ana ca pe o
Ana Comnena () [Corola-website/Science/308761_a_310090]
-
cu strictețe din ordinul personal al șogunului. Un marinar englez pe nume William Adams, călătorind pe un vas olandez, a eșuat pe coastele Japoniei în 1600. El a reușit să-l impresioneze pe șogunul Tokugawa Ieyasu, învățându-l arta navigației, astronomie și matematică și a devenit samurai onorific, primind o moșie considerabilă. Când englezii din Compania Indiilor de Est au ajuns aici in în 1616 ei au cerut ajutorul lui Adams ca favorit al șogunului ca să construiască prima fabrică dar și
Istoria Japoniei () [Corola-website/Science/308200_a_309529]
-
Nicolae C. Coculescu () a fost un astronom român. A fost profesor de astronomie la Universitatea din București. În 1908 a înființat Observatorul Astronomic din București. Este cunoscut pentru studiile sale de mecanică cerească asupra calculului perturbațiilor planetare. A absolvit la Craiova școala primară și liceul, iar universitatea a urmat-o la București, la
Nicolae Coculescu () [Corola-website/Science/307610_a_308939]
-
Darboux, află partea principală a coeficientului general al lui (x), ceea ce rezolvă problema pusă de Poincaré privind funcția perturbatoare din problema celor trei corpuri. Reîntors în țară după susținerea tezei de doctorat în matematică, N. Coculescu a ocupat catedra de astronomie și geodezie de la Universitatea din București, de la 1 noiembrie 1895 ca suplinitor și apoi de la 28 mai 1896 ca profesor titular, catedră pe care o deținuse Dimitrie Petrescu de la înființarea universității. Principala preocupare a sa după aceea a fost realizarea
Nicolae Coculescu () [Corola-website/Science/307610_a_308939]
-
coordonarea lui N. Coculescu, Observatorul astronomic a participat la cea de-a doua operațiune mondială privind stabilirea longitudinii. Cursul de mecanică cerească, publicat în 1905 de N. Coculescu a tratat și perturbațiile provocate de sateliții lui Jupiter. Iar cursul de astronomie teoretică, din 1929, cuprinde astronomia sferică, sistemul planetar și astronomia siderală. N. Coculescu a publicat extrem de puțin. A început cu memorii interesante în “Comptes rendus” ale Academiei de Științe din Paris, ca după întoarcerea în țară să nu mai publice
Nicolae Coculescu () [Corola-website/Science/307610_a_308939]
-
astronomic a participat la cea de-a doua operațiune mondială privind stabilirea longitudinii. Cursul de mecanică cerească, publicat în 1905 de N. Coculescu a tratat și perturbațiile provocate de sateliții lui Jupiter. Iar cursul de astronomie teoretică, din 1929, cuprinde astronomia sferică, sistemul planetar și astronomia siderală. N. Coculescu a publicat extrem de puțin. A început cu memorii interesante în “Comptes rendus” ale Academiei de Științe din Paris, ca după întoarcerea în țară să nu mai publice nimic original în nici un periodic
Nicolae Coculescu () [Corola-website/Science/307610_a_308939]
-
de-a doua operațiune mondială privind stabilirea longitudinii. Cursul de mecanică cerească, publicat în 1905 de N. Coculescu a tratat și perturbațiile provocate de sateliții lui Jupiter. Iar cursul de astronomie teoretică, din 1929, cuprinde astronomia sferică, sistemul planetar și astronomia siderală. N. Coculescu a publicat extrem de puțin. A început cu memorii interesante în “Comptes rendus” ale Academiei de Științe din Paris, ca după întoarcerea în țară să nu mai publice nimic original în nici un periodic matematic național sau mondial. În
Nicolae Coculescu () [Corola-website/Science/307610_a_308939]
-
أبو علي الحسين بن عبد الله بن سينا; deseori numit Ibn Șină sau latinizat ) (n. 980, d. 1037) a fost filosof, scriitor, medic și cercetător al naturii șiit de origine tadjic-persană. A fost interesat de mai multe domenii, printre care astronomia, alchimia, chimia și psihologia. S-a născut la 7 august 980, la Afshéna, lîngă Buhara în Persia (acum în Uzbekistan) și a murit la Hamadan, în Iran, în august 1037. Era denumit de arabi, „al treilea Aristotel”. A scris peste
Avicenna () [Corola-website/Science/306979_a_308308]
-
Gheorghe Chedrinos scris la anul 1058 d.H.(Patrologia Graeca volumul 21, fila 18) se spune că Set a fost ridicat la vârsta de 40 de ani, timp de 40 de zile, de înger la înălțime de unde a învățat alfabetul paleoebraic, astronomia și matematica pe care a adus-o pe pământ la oameni și a căpătat o strălucire care i-a făcut pe oameni să-l numească "Dumnezeu". (Fac.6:2. "Fiii lui Dumnezeu, văzând că fiicele oamenilor sunt frumoase, și-au
Fenicia () [Corola-website/Science/307862_a_309191]
-
cazul suprafețelor de teren cu relief variat și frământat, asigurând un randament ridicat măsurătorilor. "Articol principal: Teodolit" Teodolitele sunt instrumente care permit citirea directă și foarte precisă a unghiurilor (până la 1 sec.) și sunt folosite în special în geodezie și astronomie. "Articol principal: Tahimetru" Tahimetrul ese un instrument topografic folosit în planimetrie, nivelment și tahimetrie, atât pentru lucrări principale cât și pentru ridicări de detaliu, cu ajutorul său măsurându-se unghiurile, distanțele și diferențele de nivel. "Articol principal: Nivelă topografică" Nivela topografică
Topografie () [Corola-website/Science/307884_a_309213]
-
și nu ar fi devenit bazele Renașterii Europene. Din perspectiva literară, are loc traducerea în arabă a operei persane “Kalila și Dimmah”, o colecție de fabule mult mai populare în Orientul Mijlociu decât celebra opera “O mie și una de nopți”. Astronomia și alchimia cunosc o perioadă de evoluție în timpul lui Al Mă’mun, unul dintre oamenii de știință sprijiniți de calif fiind Jabir ibn Hayyan, chimist, astronom, si filozof persan. Al Mă’mun înființează observatoare astronomice și solicită crearea unei hărți
Al-Mamun () [Corola-website/Science/307959_a_309288]