3,288 matches
-
când am adus vorba de soțul ei. Îmi voi cere scuze când vom ateriza.” Și apoi Sherlock a adormit. Dintr-odată, pilotul avionului anunță un mesaj. Urmează aterizarea. Sherlock s-a trezit din senin și și-a pus centura. Au aterizat. Sherlock și-a cerut scuze de la doamnă, iar ea, generoasă, l-a iertat. Și-a luat bagajele și s-a dus către hotel. La recepție a aflat că nu mai au camere, dar o doamnă e singură într-un apartament
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
unul din ei scoate un urlet, atât de tare, că porumbeii de sub acoperiș și-au luat zborul, iar eu am coborât cât am putut de repede, aproape de sol mi-a alunecat mâna cu care mă țineam de scară și am aterizat drept în fund, spre norocul meu nu m-am lovit prea tare, m-am uitat în sus și l-am văzut pe Remus Frunză aplecat peste parapetul postului de observație, de unde mi-a spus cu voce hârâită să alerg cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
am auzit cum cineva răcnea, incendiu, între timp s-au spart și celelalte geamuri, am văzut cum doi muncitori de la uzină au scos ușa din țâțâni, au ridicat-o și, făcându-i vânt, au zvârlit-o cât colo, ușa a aterizat în fața mea, pe trotuar, din rama lată de metal, vopsită în albastru, cioburile plouau cu zgomot pe asfalt, iar la capătul zăvorului ruginit am văzut lacătul tot ferecat. Știam că ar fi trebuit s-o iau din loc, mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
a scăpat punga din mână, amețise probabil, dacă Marius nu l-ar fi prins repede de braț, cu siguranță ar fi căzut, pielea de la tâmplă îi crăpase și sângera puternic, în schimb sticla nu se spărsese, am văzut-o, când ateriza, că e mai bine de-un sfert încă plină, berea a curs, bolborosind, cu multă spumă pe cărare, și am auzit pe cineva răcnind, ce-mnezeii mă-sii faceți voi aici, cărați-vă dracului acasă, că vă omor în bătaie pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
să mă aranjez puțin înainte să merg acasă. A ridicat de pe jos țeava și barosul, punga lui Lupu cu cărămida în ea era tot acolo, i-a dat un șut, punga a zburat, foșnind și învârtindu-se, vreo șapte metri, aterizând în noroi, printre smocurile de iarbă, atunci Csákány a arătat cu țeava spe vechiul teren de fotbal și mi-a spus să mergem. Csákány își încropise coșmelia în capătul șanțului care se întindea, traversând terenul de fotbal, până la un lan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
înapoi de-acolo, iar eu, fără să stau pe gânduri, am spus că orice, aș da orice, și când am spus asta, sticla de bere s-a răsturnat și oglinda a căzut de pe masă și, răsucindu-se în aer, a aterizat în noroiul de pe jos, cu fața în sus. Nu s-a spart, s-a crăpat doar pe toată lungimea ei, chipul lui Csákány a devenit rigid, și-a făcut cruce, spunându-mi că nu știu ce vorbesc. A ridicat de jos oglinda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
dădu ușor din cap. - Dă-mi pace. Uită-mă. - Nu pot, răspunse el cu simplitate. Și Îi dădu drumul. O privi ieșind din cafenea, Îmbrîncindu-l fără voie pe tipul care livra zilnic ziarele. Teancul de exemplare din Télégramme de Brest ateriză sec la piciorul barului. Anne scoase o exclamație Înăbușită. Pe pagina Întîi se etala un portret al lui Yvonne Le Bihan, făcut cu prilejul unei zile festive la fabrica de faianță. INFANTICIDA DIN LANDS’EN LA ÎNCHISOARE. Cu patruzeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pe canapea, pe urmă se izbise de gratiile coliviei căutând să intre Înapoi. O lună mai târziu, Djerzinski făcu o nouă Încercare. De data asta, sărmana vietate căzuse pe fereastră; amortizându-și de bine de rău căderea, pasărea izbutise să aterizeze Într-un balcon, la blocul de peste drum, cinci etaje mai jos. Michel trebuise să aștepte Întoarcerea locatarei, sperând din suflet că nu are pisică. Află că fata era redactor la 20 Ans; trăia singură și venea acasă târziu. Nu avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
că departamentul de PR a reușit să împiedice orice scurgeri de informații în presă. — Unde-mi sunt cheile ? Trish pare foarte agitată. Unde or fi ? Continuă să scotocească, din ce în ce mai furibundă, în geanta Chanel. Un ruj auriu zboară prin aer și aterizează la picioarele mele. De ce dispar lucrurile ? Ridic rujul și i-l dau. — Vă amintiți unde le-ați pierdut, doamnă Geiger ? — Nu le-am pierdut. Trage aer în piept adânc. Mi-au fost furate. E evident. Va trebui să schimbăm toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
întinde ca un lac alb revărsat și începe să se prelingă de pe tavă pe podea, în pete mari. Ceva îmi spune că din chestia asta n-o să iasă în veci Pavlova de Ciocolată albă pentru opt persoane. O pleașcă îmi aterizează pe picior și țip enervată. Mai am un pic și-mi dau lacrimile. De ce nu mi-a ieșit ? Am urmat nenorocita aia de rețetă pas cu pas. Simt că mă-năbușă furia : furie la adresa propriei mele incapacități, furie la vederea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
doza cu putere În mijlocul biroului, bag degetul sub inel și, cu cel mai Încrezător zîmbet posibil, trag de el. E ca și cum ar fi erupt un vulcan. Din cutie explodează un jet de băutură puternic acidulată, cu gust de afine, care aterizează direct pe birou, udă hîrtiile și registrele cu un lichid roșu sinistru... și o, nu, te rog, Doamne, nu... Îl Împroașcă pe Doug Hamilton direct pe cămașă. — Fuck ! țip, cu respirația Întretăiată. Îmi cer mii de scuze... — Iisuse Hristoase! izbucnește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
un vîrtej... ceva palpitant. CÎteodată simt așa, că există o viață complet nouă și trepidantă care mă așteaptă undeva, și dacă aș putea să... — Scuzați-mă, domnișoară... — Poftim ? Ridic ochii absentă. Ce e ? Stewardesa cu spic Îmi surîde larg. — Am aterizat. Mă uit la ea ca la nebuni. — Am aterizat ? Nu Înțeleg nimic. Cum să aterizăm ? Mă uit În jur - și, așa e, avionul nu se mai mișcă. Ne aflăm la sol. Mă simt ca Dorothy. Acum o secundă mă plimbam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
o viață complet nouă și trepidantă care mă așteaptă undeva, și dacă aș putea să... — Scuzați-mă, domnișoară... — Poftim ? Ridic ochii absentă. Ce e ? Stewardesa cu spic Îmi surîde larg. — Am aterizat. Mă uit la ea ca la nebuni. — Am aterizat ? Nu Înțeleg nimic. Cum să aterizăm ? Mă uit În jur - și, așa e, avionul nu se mai mișcă. Ne aflăm la sol. Mă simt ca Dorothy. Acum o secundă mă plimbam prin Oz și țineam ritmul lovindu-mi călcîiele, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
care mă așteaptă undeva, și dacă aș putea să... — Scuzați-mă, domnișoară... — Poftim ? Ridic ochii absentă. Ce e ? Stewardesa cu spic Îmi surîde larg. — Am aterizat. Mă uit la ea ca la nebuni. — Am aterizat ? Nu Înțeleg nimic. Cum să aterizăm ? Mă uit În jur - și, așa e, avionul nu se mai mișcă. Ne aflăm la sol. Mă simt ca Dorothy. Acum o secundă mă plimbam prin Oz și țineam ritmul lovindu-mi călcîiele, iar acum m-am trezit din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
lîngă mine, mă Înșfacă și mă strînge tare de tot la piept. — Slavă Domnului, spune cu voce spartă. Mulțumesc lui Dumnezeu. Ești OK ? — Connor, ce... e cu tine aici ? — Am sunat la compania aeriană ca să-i Întreb la ce oră aterizezi și mi-au spus că avionul a intrat Într-o zonă de maximă turbulență. Am pornit imediat spre aeroport. Mă privește lung. Emma, am văzut avionul aterizînd. Au trimis imediat o ambulanță. Și tu n-ai apărut. Am crezut... Înghite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
tine aici ? — Am sunat la compania aeriană ca să-i Întreb la ce oră aterizezi și mi-au spus că avionul a intrat Într-o zonă de maximă turbulență. Am pornit imediat spre aeroport. Mă privește lung. Emma, am văzut avionul aterizînd. Au trimis imediat o ambulanță. Și tu n-ai apărut. Am crezut... Înghite În sec. Nici nu mai știu ce-am crezut. — SÎnt bine. Am vrut doar... să mă liniștesc un pic. O, Doamne, Connor, a fost un coșmar. Începe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Poftim ? Mă holbez la ea de-a dreptul uluită. — Dansam, OK ? Asta făceam ! — Dansați ? Dar... de ce dansați ? Chestia asta nu are nici un sens. Lissy dansa cu un francez pe nume Jean-Paul la ea În cameră ? Mă simt de parcă aș fi aterizat drept În toiul unui vis ciudat. — SÎnt membră a unui club, zice Lissy după un moment de tăcere. — O, Doamne. Sper că nu-i o sectă... — Nu, nu-i nici o sectă. E doar... Își mușcă buza. SÎntem doar niște avocați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
dată că o s‑o aștepte la aeroport... - Unde s‑a petrecut Întâmplarea? - În Brazilia. Și de atunci au trăit o viață fericită. Acum Îmi aduc aminte totul. Avionul În care zburau a fost lovit de trăsnet. A trebuit să aterizeze În Uruguai. Și au trăit Împreună ani În șir - patruzeci de ani, fără o breșă. Soții Battle se bizuie pe mine să recapitulez situațiile, așa Încât le‑am făcut plăcerea să le istorisesc propria lor poveste. Dintre milioane și sute de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
iarbă uscată, albicioasă. Pe Rosamund o durea inima că‑l lăsam singur acolo, atât de amărât - așa e ea! Dar individul nici măcar nu ne‑a răspuns când ne‑am luat rămas‑bun. O jumătate de oră mai târziu, când am aterizat la Saint Martin, am trecut prin hangarul imigranților, o vastă șandrama prefabricată, din tablă ondulată verde - totul, la tropice, Îmi părea Înjghebat provizoriu. Ne‑am așezat la coadă În fața unui ghișeu oficial, sub niște lămpi sfârâitoare, ca să plătim o taxă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
cearceafuri și În perne mirosul de detergent și la baie, izul de dezinfectant. Dar ne‑am deșteptat pe o dimineață tropicală cristalină, cu șopârle și cocoși. Pe ocean, chiar În fața noastră, iahturile Își remorcau bărcile de cauciuc. Avioanele decolau și aterizau pe aeroport. Dar plaja era frumoasă, netedă, largă, mărginită de copaci și tufișuri Înflorite și survolată de nori de musculițe gălbui. În spatele casei era un pom cu ramurile Încărcate de lămâi. Și Îndărătul lui, un deal povârnit. Ne luam cafeaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
la zece minute de casă era un vis - nu mai era nevoie să faci cumpărături, să cojești zarzavaturi, să servești, să speli vase, să arunci gunoiul. Spre miezul nopții, traficul străzii a Încetinit. Am Învățat foarte curând câte avioane particulare aterizau pe aeroportul local - o revelație a marilor averi și a talentelor de pilot deținute de o considerabilă parte a americanilor, mexicanilor, venezuelenilor, honduranilor și chiar italienilor și francezilor - oameni cărora le plăcea ca realitatea să li se subordoneze visurilor. Te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
deschiderea parașutei, Samuel îi arătă Margaretei că se apropie încă un stol și îi făcu semn să-și protejeze fața cu mâinile. Păsările mărunte le sfâșiară hainele în zeci de locuri și le răniră pielea palmelor și a feței. După ce aterizară pe solul sufocat de ferigi, exploratorul încercă să oprească programul. Spre mirarea lui, comanda de ieșire nu funcționa. Fu o chestiune de timp ca stolurile de colibri să-i săgeteze iar. Păsările apăreau din neant cu sutele, prindeau viteză și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
sau coborau printr-o gaură din galerie, pe lângă cablurile de oțel și până jos, pe scenă. — Hai jos! zise el. Ziceai că nu te-apucă amețeala, nu? Că ești ca peștele în apă. *** Am sărit peste ultimele trepte și am aterizat fix la picioarele scării, un efort care mi-a făcut bine. În fața mea erau Sally și un tânăr de-o vârstă cu mine, cu o față drăguță, de om deschis, și un comportament manierat. Purta ochelari cu rame subțiri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
pe punctul de a plana asemenea unei rândunele și sări jos. Nu era o reușită. Deși îndeajuns de sigur, mobilul nu funcționa prea bine pe post de suprafață de lansare, iar săritura se transformă într-un soi de țopăit răsucit. Ateriză în mâini, pe jumătate, și sări în sus aproape imediat, dar cu ciudă. — Chiar am nevoie de o coardă care să mă coboare, zise ea. Dacă o mânuiesc corect, oricine mă trage poate să mă ducă în sus și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
se iți deasupra unuia dintre mobile. Și eu! strigă ea triumfătoare și dispăru o secundă. Săritura mă lăsă fără suflare, deși o așteptam. Nu-ți puteai da seama că era suspendată; saltul păru a fi cu adevărat spontan, iar ea ateriză la fel de ușor ca o picătură de apă. Spectatorii izbucniră în ropote de aplauze, iar Tabitha, roșie în obraji de mândrie, își ieși puțin din rol și schiță o reverență. —OK, foarte frumos, dar se poate și mai bine, zise MM
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]