1,688 matches
-
prefectului Romei, la acea dată Flavius Sabinus, fratele viitorului împărat Vespasian! Nero a mers atât de departe, încât s-a gândit să schimbe numele Romei în Neropolis, a început construirea unui palat imens, un soi de mastodont megaloman numit Domus aurea ("Casa de aur"), luna aprilie s-a numit luna neroniană, i-a pus pe descendenții marilor familii aristocratice romane să se lupte în arenă, spre deliciul provincialilor care asistau la spectacol. Orașul sacrosanct întemeiat de Romulus nu era locul în
Istoria săracă în scheme by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12846_a_14171]
-
ființa mea - și totuși, iată-mă, o "indezirabilă", la rându-mi, cea mai mare parte a vieții, iar dincolo de balcon am întreg orașul întins la picioarele mele. E o vedere minunată, nu crezi? De un alb-gălbui ca smântâna, orașul masiv, aurit de raze, se dilată-n arșița amiezii. Noapte ploioasă în Edinburgh Îmi închipui că oriunde trebuie să fie mai bine ca-n locul ăsta, depou al vremii rele, garaj al ploii, cap de linie al norilor cu vechi socoteli de
Poeme de Morelle Smith by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7165_a_8490]
-
copilărești atîrnate pe pereți care înfățișau cîmpuri verzi și mări albastre nereușite. Observă și unicul ceas de perete pe care îl văzuse vreodată, după cîte își amintea, sculptat și pictat ca o cabană, cu un pendul jos și o greutate aurită în formă de ghindă. îi lipseau limbile. O chitară fără coarde stătea pe o comodă și un ursuleț pe pat - o saltea pe podea, lipită de perete. Rima apăsă pe butonul radiatorului, își scoase paltonul și își făcu de lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
care dormea mai tot timpul. Se mai aflase în preajma frumuseții, dar nu se așteptase niciodată să o atingă sau s-o țină în brațe, iar însuși gestul de a fi îmbrățișat și mîngîiat era atît de voluptuos, că se simțea aurit pe dinăuntru. încîntîndu-l, se lăsa încîntată și asta se reflecta în încîntări multiple care străluceau și-i înconjurau ca o aură. Trupul ei frumos și curat lucea, chiar transpirat fiind, de parcă însăși armura de argint care o învelise cîndva respira
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
tablou, luă un ferăstrău dintr-un sertar și tăie partea cu masa de biliard. Puse apoi autoportretul pe consola șemineului și zise: — Acum ce zici, Duncan? — Aproape de perfecțiune, dar mai puțin valoros. — Fă ceaiul, Janet, spuse Drummond. Luă o ramă aurită de sub dulap, o măsură, tăie cu ferăstrăul capul portretului și-l fixă în ramă. îl atîrnă pe perete și se depărtă privindu-l cu brațele încrucișate și capul înclinat. — Mai aproape de perfecțiune? Ai dreptate, Duncan, e mai aproape de perfecțiune. Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Scoția și Familiile noastre nobile de Tom Johnson, un volum din Thinkers Library cu titlul Cîștigurile umanității prin necredință, o antologie de fragmente pentru ateiști intitulată Ridicați-vă capetele, Miracolele vieții, un volum mare legat în pînză albastru-cenușie cu desene aurite pe cotor. Acesta conținea eseuri despre Zorii vieții, ce înseamnă evoluția, și viața dispărută, evoluțiile ca bătăi ale ceasului, împărăția animelelor, împărăția plantelor, arborele genealogic al omului, rasele omenirii, mașina umană la lucru, psihologia de-a lungul timpului, descoperitorii secretelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
a-ncetat, între cerul negru și orașul ud și cenușiu s-a făcut deodată lumină. Era ca și când două palme ar fi protejat infinit de gingaș lumina galbenă, proaspătă, transparentă, așezîndu-se pe suprafețe, vopsindu-le cu șofran și citron, dar mai ales aurind aerul, dîndu-i o strălucire de prismă de sticlă. Încet, norii s-au spart și alte dâre din același aur rarefiat, căzând oblic, au interferat cu lumina inițială, făcînd-o și mai intensă, mai limpede și mai răcoroasă. Întins pe coline, cu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
al alternanței zi-noapte-zi-noapte. Pereții exteriori ai vilișoarelor și caselor masive, clădite de cine știe ce arhitecți paranoici la-nceputul secolului, au rămas subțiri ca hîr-tia, făinoși și acoperiți de ochii ficși ai lunetelor în afară, de tapete întunecate, cu floricele vernil și aurii înăuntru, iluminate din când în când de amurgul ce pătrundea prin cîte-o fereastră cu violența unei deflorări și-și așeza pata de purpură lichidă, perfect dreptunghiulară, pe peretele opus. Atunci, acolo, în pata înflăcărată (pe când tot restul încăperii țiuitor de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
lume nu putea fi atât de intens portocalie. Dacă Ionel și Costel păreau din cam aceeași lume, destul de eleganți, sobri, tunși de curând cu părul lins pe spate, cum se purta pe-atunci, cu cravata-n dungi oblice și butoni auriți la manșete, diferența-ntre cele două femei era izbitoare. Erau fără-ndoială nu doar din altă lume, ci aproape din altă specie. Modestă și cenușie, coafată cât de ieftin cu putință, cu un fel de ghemotoace de păr moale pe
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
galvanizat, de parc-ar fi fost de douăzeci de ori mai mare. Sub copcă, rochia făcea un ochi prelung, în care se vedea pielea moale și dulce-a femeii, cu două nodulețe mai luminoase în dreptul vertebrelor, cu firișoare de păr aurii lăsîndu-și umbra aproape nevăzut pe epidermă, și cu o mică pată de melanină în formă de bob de chimen. La suprafață, pielea avea solzișori infimi de cheratmă, iar dedesubt un fel de cărniță elastică și străvezie prin care răzbăteau umbre
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
conifere ale munților Jura și desișurile de pe Loira îl apăsau, trezind în el neîncrederea tipică pentru cel deprins cu orizonturile largi, câmpia aceea într-un fel îl fascina. Impresia de planeitate pe care i-o dădea vederea acelei câmpii întinse, aurită de spicele în pârg și mângâiată de acel apus de iunie, era temperată de șirurile de plopi și de pâlcurile de mesteceni, al căror frunziș fremăta sub mângâierea unui vânt cald, venit dinspre miazăzi. Privirea sa, îmbătată de mulțimea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mediului de viață din cele două regiuni. Așa de exemplu, am spus încă de la început că grupul de coloniști a plecat dintr-o regiune de munte: Carpații Bucovinei. Satul Ciocănești, din care au venit cei mai mulți se află pe valea Bistriței aurii la periferia nordică a depresiunii intramontane Vatra Dornei și la o altitudine absolută de cca 860 m. Regiunea satului de origine apoi, este bogată în izvoare și pâraie de munte, iar pădurea de brad și fag ocupă mari suprafețe. Satul
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
puțin discret decât prevăzusem: acum erau cu siguranță la curent cu prezența mea. Și cu toate acestea nu-mi veni nimeni în întâmpinare. Se părea că eram singur. Vila corespundea genului de poncifuri de care mă temeam. Clanțele ușilor erau aurite. În salon, pardoseala și masa erau din marmură albă. Cu toate acestea, interiorul inspira o oarecare simpatie printr-un soi de simț al confortului decadent. Te scufundai în canapele și fotolii de nu-ți venea să te mai ridici. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
Și-n lumea asta albă nu e destul senin Să zugrăvești cu dânsul vo câțiva ani de viață Vo cițiva ani de-amoruri smăltați cu dimineață Și cîntec?... Taci, corp veșted! Ani sânt dar nu-i putere. Și, cum risipitorul aurește cu avere A uliții uscate piatră seacă, măruntă, Mi-am cheltuit puterea și fac cu moartea nuntă. Să pun mâna mea rece pe zestrea-i de mireasă, Să mă topesc în sînu-i cum se topește-o rază 25 Spre a
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
lumea asta albă nu e destul senin {EminescuOpVIII 164} Să zugrăvesc cu dânsul vo câțiva ani de viață, Vo câțiva ani de-amoruri smălțați cu dimineață Și cîntec? Taci, corp veșted! Ani sânt dar nu-i putere. Ci, cum risipitorul aurește cu avere A uliței uscate piatră seacă, măruntă, Mi-am cheltuit viața și fac cu moartea nuntă. (după o pauză) Cu fruntea-ngălbenită, privirea fermecată, Mă-mpiedec în gîndirea-mi de crucea cea secată, De-a morții vrajă rece de viu eu mă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
chiparos Cu frunza lor cea neagră uitîndu-se în jos, În ape... Iar pin crenge de-un verde-adînc de jale S-oglindă-n ap-albastră de aur portocale. Și parcă glas de clopot înfiorează sara, Pe-a stâncilor lungi colțuri apusul se coboară; Stau aurite-n aer... și-a serei rumenire S-apleacă și-nroșește a mării încrețire... Și insulele mândre și de dumbrave pline Par sarcofage nalte plutind pe-unde senine Acoperite numai cu flori și cu poiene Urieșești... Acuma se-nchid a serei
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Cu frunza lor cea neagră lăsîndu-se în jos... În ape... Iar prin crenge de-un verde-adînc, de jale, S-oglindă-n ap-albastră mari de-aur portocale. Și parcă glas de clopot înfiorează sara, Ș-a stâncilor lungi colțuri'n-apunerea solară Stau aurite-n aer - Ș-a serei rumenire S-apleacă și-nroșește a mării sântă fire, Și insulele mândre și de dumbrave pline Par sarcofage nalte plutind pe-unde senine, Acoperite numai de flori și de pomene Urieșești... Acuma se-nchid a
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
când zăriră mormântul lui Isus Cristos la Ierusalim... Pentru că, pentru un adevărat napolitan nu mai era nici bucurie nici fericire a mai nădăjdui dacă minunea nu s-ar fi împlinit. Anul ar fi fost sterp, spicul nu s-ar fi aurit la căldura soarelui, măslinii ar fi înghețat din tulpină, și mângâierile unui copil ar fi fost un semn de moarte. Profitând de aceste momente când tatăl său, foarte ocupat de această măreață priveliște ce se desfășura în jurul său, nu ar
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cea de pe urmă. Împlinise șaptezeci și șase de ani. Știa psaltirea deopotrivă pe românește și grecește. Spunea versuri în limba turcă, germană și arabă. Când i s-au măritat fetele, poruncise pentru zestrea lor tocmai la Brașov tacâmuri de argint aurite cu furculițe cum nu aveau nici la curtea regelui Ludovic. Toți ai săi, adunați împreună, au dus-o și au îngropat-o în bolnița mânăstirii de la Mărgineni, alături de soțul domniei sale, marele postelnic Constantin Cantacuzino. La panihidă a fost și nepotul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
fier forjat și puse bețișorul pe jăratic. Fumul subțire și parfumat se ridica spiralat spre înălțimea tavanului. Suflă în lumânare. Acum decorul se coloră în roșu de la lumina jarului din sobă. Din când în când, câte o pală de flacără aurea totul, doar pentru câteva clipe. Doamna, cu lopățica întinsă, dădea grijulie ocol odăii, lăsând fumul să parfumeze toate cotloanele. Vroia să scoată din odaie mirosurile străine, să fie, până la primăvară când o să pună ispravnici să mărească și să repare curțile
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
puțin și bea mai mult. Mare minune, beizadea Radu Iliaș! Stanca lăsă jos marama la care lucra, ca să n-o păteze cu lacrimi, și ieși grăbită din sala mare. Cum a fost nunta domniței Maria nu se poate povesti. Iașiul aurit de toamnă găzdui în casele vornicului Vasile Costachi, ruda Brân-covenilor, mireasa și pe cei apropiați ei. Căci veniseră din Țara Românească, pentru nuntă, maica mare - doamna Stanca Brâncoveanu, mama domnului Constantin -, doamna Marica, marele stolnic Constantin Cantacuzino împreună cu feciorul său
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
în ușile împărătești ale Mitropoliei de la București binecuvântându l pe măria sa întors de la Odrii. Iată-i pe toți mitropoliții țării înșirați de-a stânga și de-a dreapta patriarhului, după ei egumenii și toți preoții orașului în odăjdii alb argintii sau aurii ca la Înviere, să-l binecuvânteze pe Constandinul Stancăi venit cu firman de domnie pe viață de la padișah. Doar fața Brâncoveanului din nălucirea sa era alta decât fusese atunci. Urcase treptele și, ajuns înaintea patriarhului, se întoarse nu ca atunci
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
lebedele. Doamne, cât de cenușii îmi par bobocii față de părinții lor... și un gând o întristă, apoi o lumină. Taica și maica sunt dăruiți așa cum sunt de Dumnezeu, ca să facă voia Lui pe pământ. Spătarul tresări. Prin uși cu ușoare aurite spre gineceu - iatacul doamnei și al domnițelor - se vedea pardoseala din marmoră verde întunecată, îmbinată cu plăci de marmură galbenă de culoarea mierii. Era atât de curată și de bine lustruită încât vinele alburii ale pietrei păreau transparente aducând a
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
lor otrăvite. Unii aveau încă nostalgia pentru „realizărili” Marelui Cizmar și ale comunismului glorios dar, din orice poziție și legat de orice subiect, ei ridicau glasul împotriva Președintelui, care ar fi trebuit să-și facă liniștit siesta în colivia sa aurită de la Cotroceni și să gireze cu ochii legați politica guvernamentală, nu să destabilizeze fără milă sănătoasa viață politică a țării, căci din cauza lui nu puteau munci, vezi doamne, nici guvernul, nici parlamentul, nici tagma baronilor devotați partidului și guvernului. Cu
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
le văzusem eu, Webster-ul de la Biblioteca Publică din New York era cam ca Empire State Building pe lângă celelalte clădiri din jur. Era o chestie cu Înfățișare veche, medievală, legată În piele maronie, care-ți amintea de mănușa unui șoimar. Paginile erau aurite, ca ale Bibliei. Frunzărind paginile În ordine alfabetică, de la cantabile la eryngo, de la fandango la formicate (cu m, atenție!), de la hipertonie la hiposensibilitate, l-am găsit: hipospadias - (lat., din greacă) bărbat cu hipospadias; de la hipo + probabil spadon, eunuc, de la span
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]