1,607 matches
-
a "Allegoria dell'Inclinazione ", "Alegoria înclinației (talent natural)", prezentată sub forma unei femei tinere nud care ține o busolă. Se crede că subiectul seamănă cu Artemisia. Într-adevăr, în mai multe dintre picturile sale, eroinele energice ale Artemisiei seamănă cu autoportretele sale. Printre tablourile notabile din această perioadă se numără "La conversione della Maddalena" (Convertirea Magdalenei), auto portret, cântăreață la lăută (acum se află în colecția Ateneului Wadsworth, Muzeul de Arta) și "Giuditta con la sua ancella" (Judith și servitoarea ei
Artemisia Gentileschi () [Corola-website/Science/313614_a_314943]
-
cercetător științific (cumul), Institutul Studiul Artelor al AȘM 2005- lector superior, conferențiar prin cumul, Universitatea tehnică a Moldovei, FUA, Catedra "Design Interior" 2006-prezent - Cercetător științific titular la Institutul Studiul Artelor (actualmente, Institutul Patrimonului Cultural) al Academiei de Științe a Moldovei Autoportret (1997, ulei/pânză); Înțelepciune (2000, ulei/pânză); Testament (2000, ulei/pânză); Patru apostoli (2000, ulei/pânză); Fuga (2001, ulei/pânză); Arcul vieții (2001, ulei/pânză); Parcul îndrăgostiților (2001,ulei/pânză); Natură statică cu vază roșie (2001,ulei/pânză); Edificiu (2001
Victoria Rocaciuc () [Corola-website/Science/314197_a_315526]
-
materiale, deoarece, începând din anul 1775, beneficiile de care se bucura din partea regelui s-au restrâns. Cu câteva luni înainte de a muri, în anul 1779, va prezenta încă o dată la Salon o serie de pasteluri, printre care și ultimul său autoportret. Moare de 6 decembrie 1779, în apartamentul său de la Louvre. Este înmormântat la biserica "Saint-Germain-l'Auxerrois" din Paris. După moartea lui Chardin, creația lui este dată uitării sau tratată cu indiferență. Situația se va schimba abia pe la jumătatea secolului al
Jean Siméon Chardin () [Corola-website/Science/314783_a_316112]
-
Salon trei portrete în pastel, tehnică la care a apelat în momentul în care a fost nevoit - din cauza slăbirii vederei - să renunțe la pictura în ulei. În decursul următorilor opt ani, până în anul 1779, Chardin execută în tehnica pastelului trei autoportrete și portrete ale soției ("Doamna Chardin") și ale altor persoane. Chardin strivește pastelul pe hârtie cu mișcări impulsive, impetupase și ferme, desenează cu dezinvoltură, cu mână sigură chiar și în trăsăturile ocazionale de penel, renunțând la liniile cu care până
Jean Siméon Chardin () [Corola-website/Science/314783_a_316112]
-
un clasicist modern care are drept inspirație arta veche pe care o recreează ca protest față de arta modernă. Picturile sale cele mai reprezentative sunt probabil " Asasinarea lui Andreas Baader" din 1977-1978, în care îl prezintă pe terorist drept victimă, și "Autoportret în veșmânt auriu" (1998), în care s-a autoportretat cu penisul în erecție. Datorită stilului său de pictură și prin opiniile sale despre artă a creat polemici publice în mai multe rânduri. A avut nenumărate expoziții personale și a cunoscut
Odd Nerdrum () [Corola-website/Science/314950_a_316279]
-
vanității, nepregătiți fiind pentru marea încercare ce urmeaza pentru fiecare dintre noi. Acesta este semnalul pe care ni-l da expoziția lui Bogdan Vladuta. Cu fiecare clipă, ne apropiem, ne înfățișam goi în fața marelui judecător, așa cum artistul o face în autoportretele prezentate, cu umilință, cu revoltă, fără însă a renunța la întrebările esențiale, la care încă nu a primit răspuns. Iar din această perspectivă a tensiunii maxime, peisajul român este perceput ca loc al acestor intimplari. Aici, la Isola Sacra, se
Bogdan Vlăduță () [Corola-website/Science/319410_a_320739]
-
părți a operei. Că în străvechile mitologii păgâne, anotimpurile, zilele și nopțile, fenomenele și forțele naturii iau chipul unor personaje umane, aproape întodeauna femei. "Suferință" (1936) "Femeie aducând vreascuri" (1939) "La capătul satului" (1941) Stau după munți și vai" (1955) "Autoportret cu familia" (1956) "Spălatul rufelor" (1956) "Bocitoarea" (1957) "Amintiri din trecut" (1957) "Cântec de pasăre" (1958) "Iubire" (1961) "Femei pieptănându-se" (1962) "Mama și copil" (1963) "Pictorița" (1964) "Nostalgie" (1968) "Țăranul cu coasă" (1968) Basoreliefuri după texte literare celebre: "Furtună
Eugen Szervátiusz () [Corola-website/Science/318950_a_320279]
-
această perioadă se împrietenește cu poetul evreu Benjamin Fondane și îl întâlnește pe Yves Tanguy, care-l va introduce mai târziu în cercul suprarealiștilor. Locuiește pe strada Moulin Vert, în același imobil cu Giacometti și Tanguy. În acest an pictează ""Autoportretul cu ochiul scos"", temă premonitorie. În 1933 are loc prima expoziție personală la Paris, la "Gallerie Pierre", prezentată de André Breton. Sunt expuse o serie de tablouri în care tema ochiului e mereu prezentă: ""Puterea de concentrare a domnului K
Victor Brauner () [Corola-website/Science/297585_a_298914]
-
-și puternic contemporanii, care căutau în imitarea artei antice idealul bunei măsuri. În felul acesta neconformist, ca întruchipare a senzualității și a vanității în figura unui tinerel stricat, îl pictează și Caravaggio. Acesta s-a identificat chiar cu zeul în autoportretul în postura de "Bacchus bolnav" (ca. 1593, Galleria Borghese, Roma) . În baroc tipul acesta iconografic se transformă, subordonat tematicii vanității, într-un copilandru bând vin, de exemplu la Guido Reni (Gemäldegalerie Dresda). Pictura flamandă îi consacră lui Bacchus în secolele
Dionis () [Corola-website/Science/296863_a_298192]
-
Heinrich von Dannecker; în celebrul său grup statuar "Ariadne pe panteră" (1814, Liebieg-Museum, Frankfurt) este exemplificată puterea femeii asupra pasiunilor masculine. De-abia naturalismul îl redescoperă cu adevărat pe Dionis, la cumpăna dintre secolele XIX și XX, de pildă în autoportretul în care Lovis Corinth se reprezintă ca un Bacchus cherchelit, exponent al vitalității triumfând asupra morții (1908, colecție particulară). Bacchus corespunde în acest rol lui Pan în literatura naturalismului (Knut Hamsun) și Dionis-ului nietzschean din "Nașterea tragediei".
Dionis () [Corola-website/Science/296863_a_298192]
-
persoane cunoscute sau anonime, îl interesează exclusiv omul și sentimentele lui. În special în ultimii ani ai vieții, a pictat portretele prietenilor săi Max Jacob, Paul Guillaume, Leopold Zborowski, Lunia Czechowska, nenumărate versiuni ale lui Jeanne Hébuterne precum și singurul lui autoportret (1919). Modigliani alungește chipurile, desenează gâturile, manifestând înclinație spre geometrizare și, asemenea creatorilor de măști, "sculptează" cu îndrăzneală nasuri abia schițate după modelul stilizărilor africane. Aceeași atmosferă de melancolie visătoare și liniște a sufletului pe care o întâlnim în portrete
Amedeo Modigliani () [Corola-website/Science/298252_a_299581]
-
este cel mai vestit autoportret al lui Eugène Delacroix, din cele patru pe care le-a pictat. Delacroix avea la vremea respectivă 40 de ani. În pictură, privirea sa oarecum infatuată trădează personalitatea hotărâtă și sigură de sine a artistului. Calda tonalitate coloristică îi conferă
Autoportret cu vestă verde () [Corola-website/Science/298211_a_299540]
-
Delacroix. Haina pictorului contrastează cu fundalul pământiu, iar nuanțele de negru ale veșmântului, abil diferențiate, pun în lumină gulerul de mătase. Vesta a fost pictată în aceeași nuanță de verde care apare în fundalul "Portretului în costumul lui Hamlet" (primul autoportret a lui Delacroix). O atenție deosebită a acordat Delacroix feței foarte bine lucrate: culorile din umbre și lumini pun în valoare formele, accentuează trăsăturile și vioiciunea chipului. <br>
Autoportret cu vestă verde () [Corola-website/Science/298211_a_299540]
-
ul este reprezentarea unei persoane (pictură, fotografie, sculptură etc) atât conform trăsăturilor sale reale cât și „tonusul” său. ul pe care și-l face artistul sieși este denumit autoportret. Termenul se referă propriu-zis la o operă artistică (pictură, sculptură, desen, fotografie sau, mai pe larg, la o descriere literară). Această formă artistică într-un anume sens limitează posibilitățile creative ale artistului, întrucât acesta trebuie să păstreze asemănarea cu subiectul
Portret () [Corola-website/Science/317006_a_318335]
-
clasicul cu romanticul, dar manifestă o înclinație specifică spre narativ, dramatic sau spre realismul jurnalistic. Primul sculptor nord-american notabil a fost William Rush. Printre lucrările sale în lemn, amintim o sculptură în mărime naturală a lui George Washington și un autoportret sculptat. Alți sculptori nord-americani: Horatio Greenough, Thomas Crawford. Către mijlocul secolului al XX-lea, sculptura tradițională este înlocuită de cea cu influențe Bauhaus. Artiștii care urmează oscilează între clasic și abstract, între măreția sculpturii tradiționale și cea miniaturală modernă. Materialul
Istoria sculpturii () [Corola-website/Science/317081_a_318410]
-
a picturii pe teme istorice. Urmează "Galeria regilor și prinților polonezi" (1890-1892), care reunește 44 de desene, înfățișându-i pe conducătorii polonezi, desene care vor ilustra o Istorie a Poloniei scrisă de istoricul cracovian Stanislaw Smolka. În 1892, pictează cunoscutul ""Autoportret"" (reprodus aici la începutul articolului). În 1893, pleacă la Bochnia, unde trebuie să restaureze capela Sf. Kinga. La 30 octombrie, Matejko se mai străduiește încă să picteze, dar nu mai are puterea să-și continue lucrul. În ziua următoare face
Jan Matejko () [Corola-website/Science/318124_a_319453]
-
fiind demonstrată la realizarea schițelor de cranii cu ocazia deschiderii sarcofagului reginei Jadwiga în anul 1887. Printre alte portrete, se mai pot enumera ca fiind celebre: „"Soția in rochia de mireasă"” (, 1879), „"A. Potoki"” din 1879, „"S. Tarnowski"” din 1890, „"Autoportret"” din 1892. Matejko a realizat un total de 320 de picturi în ulei și câteva mii de desene și acuarele. Ca lucrări monumentale realizate, se desprinde policromia monumentală din Bazilica Sfintei Marii din Cracovia (Mariachi) făcută în colaborare cu Stanisław
Jan Matejko () [Corola-website/Science/318124_a_319453]
-
la cererea reginei Maria a României. În 1935 a donat Pinacotecii din Balcic lucrarea "Peisaj din Balcic", realizată în 1927. În prezent, pictura în ulei "Peisaj din Balcic" este expusă la Muzeul Național de Artă al României din București. Un autoportret al lui Tache Papatriandafil, realizat în tehnica ulei pe pânză, într-o gamă restrânsă de culori, în care predomină griurile colorate, se află expus la Muzeul de Artă din Constanța. Casa Papatriandafil din municipiul Călărași, str. Sf. Nicolae 50, construită
Tache Papatriandafil () [Corola-website/Science/319133_a_320462]
-
Ion Hobana” al SRSFF pentru Opera Omnia: 2013 si 2016 (postum); Nominalizat din partea Romaniei in categoria Grand Master la Eurocon 2013. Romanul românesc contemporan. 1944-1974 (antologie), studiu introductiv, alegerea textelor și note de Ion Vlad, fișe bibliografice și secvențe pentru autoportrete de ~, București, 1974; Timpul este umbra noastră. Science-fiction românesc din ultimele două decenii, antologie comentată de ~, Cluj-Napoca, 1991; Twelve of the Best Romanian SF Stories, selected and introduced by ~, Timișoara, 1995; O cheie pentru science-fiction, Cluj-Napoca, 2004; idem, ediția a
Cornel Robu () [Corola-website/Science/319315_a_320644]
-
că decorativismul, cloazonismul și sintetismul sunt caracteristicile capitale ale operelor pe care le-a realizat. Se poate vorbi și de un freschism dacă se ține seama și de analiza cromaticii cu tonuri palide, delicate, pastelate, clorotice de o intensitate deficitară. Autoportretele au reprezentat pentru Apcar Baltazar, lucrări de maturitate artistică. Pictorul și-a realizat autoportretul de mai multe ori ((3), (4), (5)), frământat de gânduri și interiorizat. Din ținuta sobră, personalitatea sa reiese plină de demnitate. Ochii sunt zugrăviți cu o
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
realizat. Se poate vorbi și de un freschism dacă se ține seama și de analiza cromaticii cu tonuri palide, delicate, pastelate, clorotice de o intensitate deficitară. Autoportretele au reprezentat pentru Apcar Baltazar, lucrări de maturitate artistică. Pictorul și-a realizat autoportretul de mai multe ori ((3), (4), (5)), frământat de gânduri și interiorizat. Din ținuta sobră, personalitatea sa reiese plină de demnitate. Ochii sunt zugrăviți cu o profunzime psihologică ce caracterizează un om meditativ, sprâncenele sunt îmbinate și închid privirea, reliefând
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
o barbă mătăsoasă. Obrajii sunt puțin trași, ei fiind modelați cu multă sensibilitate, iar carnația este plină de delicatețe și de o puritate alb-trandafirie. Apcar Baltazar a fost și un desăvârșit desenator. Astfel, el și-a făcut cel puțin două autoportrete în perioada de început a creației sale ((1) și (2)). Se remarcă cu predilecție tehnica sa deosebit de precisă, care are apropieri de acvaforte. Desenul executat în peniță în anul 1898 (1) a fost realizat într-o manieră realist-tradiționalistă, în care
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
pe care a făcut-o, ea poate fi categorisită stilistic. A realizat pe vremea studenției studii de nud și capete de expresie academiste în cărbune și portrete în creion sau tuș ale rudelor sale și ale prietenilor. Și-a făcut autoportretul în peniță în anul 1898 într-o manieră tradițional-realistă, cu modelarea volumelor în clarobscur. Similar și-a portretizat fratele (vezi portretul "Fratele artistului") și a creat "Portret de bărbat" unde a folosit laviul de tuș. Acuarela și laviul au fost
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
Arta sa se exprimă plenar în ansamblul scenelor ce alcătuiesc Poarta Paradisului. Relieful, extrem de sensibil modelat, transpune cu multă acuratețe tehnica perspectivei în special în redarea arhitecturii. In medalioanele de pe benzile laterale apar portrete expresive, printre ele fiind inserat și autoportretul sculptorului Cei doi mari artiști florentini au fost celebri și prin concurența, invidia și aprecierea reciprocă. Prima încrucișare de drumuri s-a produs în anul 1401, la concursul pentru crearea portalului de nord al baptisteriului florentin, când basorelieful lui Brunelleschi
Lorenzo Ghiberti () [Corola-website/Science/316553_a_317882]
-
Muncile Vietii Omului (Trabalho da Vida Humana), în care este descrisă viața plină de suferințe din închisoare. Un alt subiect prezent în creația sa este gelozia insistentă și nihilismul. Hipertrofia personalitații sale este o altă trăsătură evidentă: Bocage își face autoportretul în vers și se prezintă ca om providențial. Uneori, poeziile sale adoptă un ton declamator , acompaniat de un ritm lejer și relaxat care se folosește de un limbaj neîngrijit. Alteori, termenii vulgari și chiar obscenitățile alternează cu aluziile mitologice și
Manuel Maria Barbosa du Bocage () [Corola-website/Science/316609_a_317938]