852,023 matches
-
mai știu ce s-a mai întîmplat ulterior. Alte două numere din Dialog, acelea din 2000, selectează textele și interviurile politice ale lui Ion Negoițescu de după plecarea lui în Germania, dar și scrisoarea către Goma din 1977, multe nereluate de autor în cărțile publicate în România după 1990. În fine, un număr unic pe 2001 cuprinde, prefațate de dl Neagu Djuvara, conferințe, dialoguri, mese rotunde, scrisori publicate în revista d-lui Solacolu în decursul anilor referitoare la teme istorice: 23 august
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15058_a_16383]
-
va opri azi să o mai deschidă și să-i citească versurile. Având "mai mult talent decât tărie morală"și cedând "cu voioșie tuturor tentațiilor", e conștient E. Negrici că G. Țărnea "ar putea rămâne în conștiința istoricilor literari drept autorul de plugușoare de pe vremuri". (p. 7) Și asta, în ciuda abilităților artistice reale ale poetului și al unui farmec inerent al lirismului inspirat de sentimentul iubirii care, crede criticul, ar putea face din poezia lui G. Țărnea o alternativă la "mizeralismul
Tot poezia de dragoste by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15063_a_16388]
-
și, din păcate, are dreptate - că "asaltul zonelor tabuizate în comunism"printr-un limbaj sexual adesea repugnant "pare să devină o simplă sclifoseală literară"și riscă să se transforme repede tot într-un soi de "rătăcire". Nu cred însă, alături de autorul Sistematicii poeziei, că, dincolo de realizările poeziei lui G. Țărnea, acest tip de discurs poetic de dragoste poate avea vreun real "rol compensator". Dimpotrivă. Motivele sunt intuite de Eugen Negrici însuși, numai că nu le acordă importanța pe care o au
Tot poezia de dragoste by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15063_a_16388]
-
Dorin-Liviu Bîtfoi Marius Tudor și Adrian Gavrilescu sunt doi autori foarte curajoși, sau poate de o inconștiență sănătoasă și consecventă, atunci când atacă o sumă de clișee ridicate la rangul de adevăruri de circulație în limbajul politic postcomunist. Cartea lor de la Editura Compania, aparent prefațată de intenții cuminți, extrem de ambițioasă în
Democrația de dicționar by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15064_a_16389]
-
al celei antedecembriste. Idee care pare nouă doar pentru că nu a fost exploatată - o idee, mai exact, din categoria celor semnalate și clasificate (dar nu clarificate) doar pentru a fi mai bine ignorate și clasate. Modul în care cei doi autori o pun la lucru este unul al documentării minuțioase - cel puțin în două planuri: al teoriilor integratoare, susținute de o bibliografie riguroasă, și al particularizărilor prin fapte, cifre și statistici, preluate din variate surse ori întocmite chiar de autori (a
Democrația de dicționar by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15064_a_16389]
-
doi autori o pun la lucru este unul al documentării minuțioase - cel puțin în două planuri: al teoriilor integratoare, susținute de o bibliografie riguroasă, și al particularizărilor prin fapte, cifre și statistici, preluate din variate surse ori întocmite chiar de autori (a se vedea anexele). Tudor & Gavrilescu depășesc nivelul criticilor polemic-viscerale și impresioniste, caracteristice presei nouăzeciste - critici în esență asimilate (prin incompetență, sterilitate, ori interes material) fenomenelor pe care le denunță. Ei reușesc performanța (rară, la noi) de a fi în
Democrația de dicționar by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15064_a_16389]
-
reușesc performanța (rară, la noi) de a fi în mod real incisivi și de a impune o exprimare concretă și de relief, mai spectaculoasă poate în cazul unor sintagme-concept precum: "idei de plastilină", "democrația de dicționar explicativ", "mandatul stabil"ș. a. Autorii au dorit de altfel "să construiască o alternativă la automatismele comentariilor pe marginea politicii românești de după căderea comunismului"(este inclusă aici și mass-media), urmărind să contribuie astfel la "crearea unui gust cotidian pentru inspectarea acțiunilor întreprinse de elita politică, conform
Democrația de dicționar by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15064_a_16389]
-
Cel mai mare roman al tuturor timpurilor pare, după cum îl trădează și titlul, construit anume pentru a șoca. Autorul lui, Daniel Pișcu, este unul dintre optzeciștii cei mai dedați jocurilor cu mai multe strategii, experimentelor radicale și pornirilor carnavalești de a răsturna orice raporturi logice dintre viață și texte. Scriitorul își propune să înregistreze totul, după principiul camerei de
LECTURI LA ZI () [Corola-journal/Journalistic/15042_a_16367]
-
ale colegilor mei. Mă gîndesc și acum la Don Quijote și la prințul Mîșkin despre care sper să scriu cîte o poezie (o voi scrie!). Punînd între paranteze valoarea literară a unor astfel de pagini, nu putem să nu îi recunoaștem autorului o anumită vocație experimentală autentică, fără de care nu ar fi posibilă nici mînuirea abilă a rețetelor, nici răsucirea bizară a scriiturii spre ea însăși. Pe de altă parte, identificăm în textul lui Daniel Pișcu, îngroșată pînă la caricatură, apetența generației
LECTURI LA ZI () [Corola-journal/Journalistic/15042_a_16367]
-
posibilă nici mînuirea abilă a rețetelor, nici răsucirea bizară a scriiturii spre ea însăși. Pe de altă parte, identificăm în textul lui Daniel Pișcu, îngroșată pînă la caricatură, apetența generației optzeci pentru tot ceea ce ține de "textistență"; nu numai că autorul percepe realul ca pe un uriaș text care se autogenerează (de aici coexistența tendințelor "realiste", cu cele ludic-manieriste), dar reușește să păstreze în scrierea sa ceva din ritmul trepidant al vieții tel quel: "Pană Ioana și cititul din Lermontov: , ...Revin
LECTURI LA ZI () [Corola-journal/Journalistic/15042_a_16367]
-
adevărat notabil în miniaturalul volum al lui Daniel Pișcu, dincolo de dispunerea în pagină a versurilor, ține de jocul imprevizibil al sensurilor, care par uneori să se ivească din libera derulare a procesului asociativ. Un principiu ludic activ animă toate textele autorului, salvîndu-le de monotonie, nu însă întotdeauna și de o anume previzibilitate. Una peste alta, regula jocurilor literare practicate de autorul Gamelor rămîne căutarea cu tot dinadinsul a insolitului, a surprizei. Pariu riscant, cu atît mai mult cu cît miza este
LECTURI LA ZI () [Corola-journal/Journalistic/15042_a_16367]
-
sensurilor, care par uneori să se ivească din libera derulare a procesului asociativ. Un principiu ludic activ animă toate textele autorului, salvîndu-le de monotonie, nu însă întotdeauna și de o anume previzibilitate. Una peste alta, regula jocurilor literare practicate de autorul Gamelor rămîne căutarea cu tot dinadinsul a insolitului, a surprizei. Pariu riscant, cu atît mai mult cu cît miza este considerabilă: cît pentru cel mai mare roman al tuturor timpurilor... Daniel Pișcu - Cel mai mare roman al tuturor timpurilor, Editura
LECTURI LA ZI () [Corola-journal/Journalistic/15042_a_16367]
-
să spun că viața e filmul meu preferat. Trăiesc, mănînc, dorm, cu ideea că, în orice moment, aș putea recupera, în ficțiune, un gest, o frază, o întîmplare din viață." La întrebarea " Vă simțiți mai mult reporter al realității, sau autor de pură ficțiune?", Lelouch a răspuns, fermecător, "Să zicem că sînt un autor căruia-i place să devină reporterul propriei ficțiuni"... Recunoaște că îi plac poveștile pentru adulți și că îi plac actorii care au povești... Cum se întîmplă, "ficționarul
Șabadabada, azi by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15052_a_16377]
-
că, în orice moment, aș putea recupera, în ficțiune, un gest, o frază, o întîmplare din viață." La întrebarea " Vă simțiți mai mult reporter al realității, sau autor de pură ficțiune?", Lelouch a răspuns, fermecător, "Să zicem că sînt un autor căruia-i place să devină reporterul propriei ficțiuni"... Recunoaște că îi plac poveștile pentru adulți și că îi plac actorii care au povești... Cum se întîmplă, "ficționarul" pare să influențeze realitatea din jurul lui: poveștile vin, singure și cuminți, spre cine
Șabadabada, azi by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15052_a_16377]
-
ca în scenariu". Pentru mine, în clipa aceea, e clar că a eșuat. Un regizor bun e cel care sublimează scenariul, cel care face derizorie pagina scrisă. De aceea nu lucrez niciodată după romane sau după scenarii scrise de alții: autorii ar fi prea furioși. Aș fi incapabil să le respect textul... Scriitura cinematografică se află în perpetuă evoluție, se schimbă cam la fiecare zece ani, în funcție de noile tehnici. Încă sîntem departe de scriitura perfectă. Cinematograful nu are decît o sută
Șabadabada, azi by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15052_a_16377]
-
lucrare științifică. De o reală valoare sunt intervențiile editorului de la subsolul paginii. Găsim aici revizuiri de date, semnalări ale unor atribuiri greșite venite chiar din partea lui Ion Ghica, corectări de versuri și replici, identificări de scene și date, reluate de autor în mai multe din scrisorile sale. Și, pe un loc de primă importanță, relația stabilită de Constantin Mohanu cu literatura. Cu Ciocoii vechi și noi de N. Filimon în mod deosebit, cu fabula Lebăda și puii corbului de Gr. Alexandrescu
Între verb și imagine by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15072_a_16397]
-
de o mâncare din creste de cocoș ori cu o anumită specialitate de vițel ("180 de grame pe cap de locuitor, săptămânal: cine consumă mai mult, înseamnă că ia porția altuia"). Cartea este tradusă alert, într-un ritm potrivit cu un autor care are uneori capitole de numai câteva rânduri, și este în mod cert demnă de colecția "Literaturile lumii" a Editurii Echinox, colecție inițiată și coordonată de regretatul Marian Papahagi. Patrick Deville, Femeia perfectă. Roman. în românește de Ștefana Pop și
Femeia perfectă by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15055_a_16380]
-
Ioan Curșeu. Cu un cuvânt înainte de Ion Pop. Editura Echinox, Cluj-Napoca, 2002. Soljenițîn perfect Amintirile autobiografice, cu documente, declarații, interviuri, interogatorii, mărturii �colaterale" ale celor implicați într-un �caz"- iată un gen literar aparținând în exclusivitate secolului al XX-lea. Autorul - mai ales când se numește Soljenițîn - înțelege în ce constă forța documentului autentic, juxtapus cronologic sau, uneori, după cum îi dictează șirul natural al rememorărilor �de după". Dar înțelege și că e nevoie de amprenta de mare scriitor în sens pur literar
Femeia perfectă by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15055_a_16380]
-
anumite reglementări ale drepturilor omului, au ținut, cel puțin în �cazul Soljenițîn" să-și disimuleze până la absurd intențiile opresive, să arate �afară" o modificare de atitudine față de opiniile divergente. în realitate însă, chiar și persoanelor care nu-l știau pe autorul Gulag-ului li se puneau în interviuri întrebări de genul: L-ați citit pe Soljenițîn? Ce părere aveți despre Soljenițîn?, iar răspunsurile atârnau decisiv în promovarea lor profesională. De aici și până la condamnarea, în necunoștință de cauză, a �dușmanului poporului
Femeia perfectă by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15055_a_16380]
-
literară. întâmplările din jurul încercării de elucidare a paternității Donului liniștit fac parte de-a-dreptul din universul kafkian: O persoană care aduce o primă variantă manuscrisă a romanului (la a cărui apariție, printre redactori s-a numărat însuși Stalin) semnată de alt autor, fost ofițer alb ucis în războiul civil, dispare atât ea, cât și manuscrisul. Există între aceste pagini chiar și o mărturie sinceră a unui fost ofițer de Securitate sovietic implicat direct în �cazul Soljenițîn", cu fațetă zguduitoare, încercarea de ucidere
Femeia perfectă by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15055_a_16380]
-
lui Soljenițîn a dezvăluit teama autorităților occidentale - în speță, suedeze - de a nu "supăra" autoritățile sovietice printr-o manifestare publică prilejuită de onorantul (pentru poporul rus) moment și a dus, peste câțiva ani, la decernarea aceluiași premiu - pentru echilibru? - chiar "autorului" romanului Pe Donul liniștit. Aleksandr Soljenițîn, Vițelul și stejarul. însemnări din viața literară. 2 volume. Traducere din rusă de Maria și Ion Nastasia. Editura Humanitas, București, 2002. Un secol mai lung Astfel i s-a mai spus secolului al XIX
Femeia perfectă by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15055_a_16380]
-
peste sens, mulțumindu-te cu pitorescul sonorității. Dar, cum distanța ce ne separă de astfel de realități e mare, avem nevoie de medierea unor lucrări de specialitate. A apărut anul trecut, la editura Maiko, o carte frumos scrisă, al cărei autor, Adrian-Silvan Ionescu, vorbește cu pasiune despre moda românească din ultimul deceniu al secolului al XVIII-lea și din prima parte a secolului al XIX-lea. Dacă între Stambul și Paris există, în modă, o distanță măsurabilă, atunci jumătatea ei se
De la Stambul la Paris by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15066_a_16391]
-
în trecerea de la veșmîntul de tip oriental la "haina nemțească", Adrian-Silvan Ionescu descrie un fenomen nu doar curios și unic în lume, ci, în egală măsură, un fapt fără de care România modernă ar fi greu de conceput. Cartea are savoare. Autorul știe să înfățișeze cu talent și ochi de estet cei doi termeni ai competiției vestimentare din care victorioasă a ieșit Europa - strălucirea, fastul, exuberanța și, astăzi privite, ciudățeniile vechiului port levantin, opuse fără prea multă părtinire sobrului și mult mai
De la Stambul la Paris by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15066_a_16391]
-
poate aspectul cel mai vizibil în epocă al trecerii de la modelul oriental la cel apusean. Tema cărții e în sine fascinantă și ea depășește datele concrete legate de vestimentația acelor vremuri. De altfel, sensul termenului de modă e tratat de autor într-o accepțiune mai largă. Nu doar îmbrăcămintea, tema celui de-al doilea capitol, ci și modul în care e aranjat interiorul casei boierești, felul în care se călătorește cu trăsura, înfățișarea acesteia și cea a vizitiului, sau modul în
De la Stambul la Paris by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15066_a_16391]
-
și modul în care e aranjat interiorul casei boierești, felul în care se călătorește cu trăsura, înfățișarea acesteia și cea a vizitiului, sau modul în care se stă la masă, ori protocolul servirii. Farmec au și micile întîmplări relatate de autor. Ion Heliade Rădulescu purtînd fes, pe cînd se afla în suita lui Omer Pașa, fapt care-i determină pe cunoscuți să-l șicaneze, iar pe împricinat să renunțe la participarea la balul oferit de pașă la București, tocmai pentru că nu
De la Stambul la Paris by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15066_a_16391]