1,671 matches
-
a secolului al XV-lea, redresarea europeană și consolidarea statelor din Europa occidentală le vor stimula. Cîțiva prinți și armatori din regiunile active ale Italiei sau din peninsula iberică în plină dezvoltare vor impulsiona aceste activități. Navigatori și aventurieri se avîntă atunci în descoperirea spațiilor necunoscute. Motivele pentru care o fac sînt multiple. Poveștile despre ținuturi pline de aur și de produse rare (mirodenii, parfumuri, zahăr și țesături prețioase) au trezit gustul pentru profit și interesul comercial. Ambiția statelor noi mai
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
hotărîtoare. Astfel, printre portughezi, Henric Navigatorul, în jurul căruia se adună savanți, astronomi și navigatori, reușește să-și convingă suveranul de importanța pentru tînărul stat a acestor expediții dincolo de mări. Un anumit număr de mijloace tehnice permite europenilor occidentali să se avînte, la sfirșitul secolului al XV-lea, în descoperirea lumii noi: caravela, care apare către 1440, cu provara sa subțire și cu velatura care îi permite să atingă viteze considerabile, este vasul Marilor Descoperiri; busola, cunoscută, ce e drept, din secolul
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
Pavia. Tunurile sale distrug zidurile orașului și curajul apărătorilor începe să slăbească. Ca și la Marignan, victoria pare a fi de partea lui François I. Vrînd să repete faptele de vitejie din prima sa campanie în Italia, François I se avîntă în fruntea cavalerilor săi. Dar acest lucru de bravură cere încetarea artileriei: François I pierde astfel cel mai bun atu al său din această bătălie. În lupta care urmează, François I, înconjurat și rănit, trebuie să se predea adversarilor săi
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
1220, privind spre fosta lui împărăție, prefăcută în scrum de puterea mongolă. În primăvara anului 1221, campania este reluată și generalii săi cuceresc Afganistanul, Corasanul și Persia. Deși cu pierderi însemnate, de 15.000 de oameni, Gebe și Subotai se avântă numai cu 25.000 de călăreți până la Bagdad, în toamna aceluiași an, 1221. De acolo, se întorc spre nord, distrug orașul Hamadam (unde, pe la 1303, Fazel-Ullah-Rașid, medic, avea să-și scrie cronica sa), și înaintează în direcția Georgiei. Cavaleria acestei
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
fiind lăsată în voia destinului ei, după pedepsirea Ungariei. INVAZIA MONGOLĂ DIN ANUL 1241 Distrugerea și pustiirea țărilor rusești a fost bine chibzuită de către Batu-khan și Subotai. Ca generali și comandanți răspunzători de soarta trupelor lor, ei nu se puteau avânta în sud-estul Europei, fără să se fi asigurat că nimeni nu-i poate ataca din spate și tăia legătura cu patria lor. După devastarea acestora, oștile mongole au primit ordin să se adune în regiunea dintre izvoarele Bugului și ale
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
spre Tighina și după ce au cercetat ținuturile brodnicilor din Bugeac de la gurile Dunării, s-a îndreptat pe acela denumit al „păgânilor tătari” de la Drăgănești și Sivița și peste Vadul lui Isac de pe Prut. Unele bulucuri din aceste coloane s-au avântat în zona subcarpatică în regiunea Câmpulungului Moldovenesc până la Moldovița-Herăstrău în valea Burhit, unde recent au fost descoperite între munții Corhan și Hocimandiu niște cămăși de zale ale unor plăieși înarmați, surprinși și nimiciți aici, și spre Cheile Bicazului (Bicaz, nume
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
supunerea teritoriului episcopatului latin din Moldova, Budjek a intrat în Țara Românească, locuită - după însăși scrisoarea papei Grigore al IX-lea din 14 noiembrie 1234 - de români, numiți în textul latin Walati, care țineau ritul grecilor. El nu s-a avântat, însă, în Bărăganul nelocuit pe atunci, care fiind în calea tuturor invaziilor, a fost părăsit și de majoritatea cumanilor trecuți peste Dunăre sub hanul Ioan și căpetenia Soronius, ci în regiunea de dealuri, locuită de români, și spre munți. Medicul
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
călare pe acești cai de rezervă, lăsați în grija câtorva oșteni, ce trebuiau să iasă din ascunziș în ordine de bătaie, la un semnal și moment anumit. Episcopul sus-numit și comitele Bochi, necunoscând tactica de luptă a inamicului, s-au avântat în șes numai cu garda, fără grosul trupelor, și au dat năvală asupra coloanei de tătari, care se desfășurase în câmp pentru a primi bătălia. Mongolii au luat-o la fugă din nou, spre locul unde erau pregătiți manechinele. Urmărindu
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
răscoalei și a-și face simțită autoritatea până în ținuturile locuite de români. Trupele de călăreți mongoli de sub conducerea hanului, care încasau veniturile din vămi de la Chilia și Cetatea Albă, primind ordin prin tânărul Nogai, de la marele han de pe Volga, se avântară în vara anului 1257 într-o expediție, dirijată pe ambele maluri ale Dunării, străbătând Bulgaria, Țara Românească și Banatul până la gura Tisei, pentru a înspăimânta din nou pe Bela al IV-lea. Întâmpinate de această dată de oștile româno-maghiare, sub
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
și nenumărați șoareci. 22 VIII <?> <1941>. Azi am început transportul răniților dela Severinowka, sat situat pe limanul Bugului la NE de Odessa. Plecăm fără protecție <propoziție tăiată cu o linie orizontală, în manuscris>. Ni se atrage atenția să nu ne avântăm singure deoarece în zona aceasta patrulează f. des avioanele inamice. Plecăm totuși fără avioane de protecție zburând cât se poate de jos. Sărim dealurile, ne apropiem cu roțile de ape și ne repezim în câte un colhoz ca să ne treacă
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
de formă", fără să se implice cu adevărat. Își respectă angajamentul conjugal, dar își rezervă puțin spațiu de joc, o marjă de mișcare. Ca și fetele tinere, își exprimă dorința, dar în același timp și-o ascund. Cutează să se avânte, dar imediat se eschivează, recurg la aluzii, la jumătăți de măsură, la ambiguitate. Într-un cuvânt, rămân fidele, dar își acordă o oarecare compensație, o mică infidelitate ludică, iluzorie, cea a flirtului. Jocuri de oglinzi "Ați privit vreodată, întreabă Paul
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
imediat că "nu era genul ei". Cu toate acestea, între ei începe un flirt, mișcător, șovăielnic, un flirt adolescentin aproape. Îndrăgostit nebunește de ea, Simon o duce pe Paule la concert. În clipa în care un "sunet de vioară se avântă deasupra orchestrei, fremătând deznădăjduit într-o notă sfâșietoare, apoi se prăbușește din nou, înghițit imediat de un șuvoi de sunete", Simon caută să-i apuce mâna. Paule se ferește. A doua zi, Simon pleacă grăbit în provincie. Ea îl îndeamnă
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
imperiului pe care îl controla, dar s-a regăsit și în încercările unor regi de mai tîrziu, precum Carol cel Mare, de a reface modelul roman și a fost întărit prin Marile descoperiri geografice, europenii fiind sin-gurii care s-au avîntat în "descoperirea" lumii din alte continente și în modificarea ei după propriile principii și credințe. Psihologia europeană se remarcă apoi prin principiul autohtonității, deoarece europenii consideră că au o cultură proprie cu tradiție foarte veche, care nu este datoare în
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
una impregnată de forțele unui misterios magnetism: ea stăruie și plutește liniștită și sigură pe linii de orizont infinit, purtându-și nestingherită aurul originar... Symposion, Eneida, Divina Comedie, Faust, ... Izbânda lor naște altora ispite și nădejdi și alte mii se avântă după ele, pe același drum de mirajuri și înfrângeri.” Eugeniu Speranția 527. „Cartea este, în esența ei, un cuvânt ridicat la înaltă putere, un cuvânt care atinge dimensiuni gigantice și a cărui semnificație poate fi uneori un fel de precipitat
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
câta oară?, drama de toamnă. Cu încă grațioasele lor coroane, copacii suportă răbdători diminețile reci cu stropi diamantini, așezați în cârca frunzelor somnoroase. Pădurea, cu miriadele ei pete în tonuri și nuanțe delicate, travestite în viteza vehiculului în suple balerine avântate într-un dans amețitor, este ca o minune regenerabilă. Fantasticul nu este desprins din nu știu ce basm fermecător, ci se înalță ca un abur de vrajă din miraculoasa pădure. Toamna, codrul este un spectacol unic, colorat și hipnotic. Drumul rătăcit printre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
uneori, depăna amintiri și câte o lacrimă spăla obrajii supți de griji și de vreme. Îmi făcea o deosebită plăcere să-i ascult secvențe din viața ei împovărată... Nu se descuraja însă și cu multă voință se îmbărbăta și se avânta în vâltoarea vieții. Trăia clipe fericite alături de noi și de tata care a prețuit-o nespus. Preferata mamei era Oltea, dar cu mine discuta uneori lucruri mai gingașe, mai sensibile. I se părea că eu o înțeleg mai bine, că
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
în când pentru a obține o compoziție omogenă, dar destul de moale, aptă a fi introdusă în forme. Călcam lutul în ritm de dans, ca într-un ritual primitiv al unor triburi minuscule și sălbatice, încă nedescoperite, din imensa junglă amazoniană. Avântam rapid brațele unite spre cer, coborându-le brusc și iar ridicându-le, într-o alternanță succesivă, ca aripile obosite ale unui flamingo, oprite într-un picaj fatal. Mergeam înainte și înapoi în linie dreaptă, împreunam capetele liniei sub formă de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
unor saltimbanci în fața totemurilor noi, cei patru frați, călcam sistematic și apăsat pământul de sub picioare, presărând paiele. Călcam lutul în ritm de dans, ca într-un ritual primitiv al unor triburi minuscule și sălbatice, încă nedescoperite, din imensa junglă amazoniană. Avântam rapid brațele unite spre cer, coborându-le brusc și iar ridicându-le, într-o alternanță succesivă, ca aripile obosite ale unui flamingo, oprite într-un picaj fatal. Mergeam înainte și înapoi în linie dreaptă, împreunam capetele liniei sub formă de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
toate localurile „parking”. Câtă Înghețată consumă azi nația americană? N-am văzut nici un cetățean umblând pe două cărări! Ajungem În orașul Fremont. Numele e al celebrului expolator John C. Fremont, care În 1842, denumit „pathfinder”, deschizător de cărări, s-a avântat În Munții Stâncoși și California. Pe urmele deschise de el, a urmat apoi avântul spre California. La Fremont trebuie să cumpăr Sănduței un pistol, pentru a ne Încadra În ritmul general și pentru a Întrona pacea În interiorul mașinii. De la Fremont
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
de către armata muncii. Primesc și vizita decanului și a soției sale. Aduc Sănduței diferite surprize; Îi invit să viziteze România. „Mai departe de Budapesta, ne 30.000 km prin SUA. 1935-1936 Prof. Nicolae Cornățeanu 127 spune el, cu greu ne avântăm. Aceasta pentru că nu ne cunoașteți, Îi răspund eu. Când ne veți cunoaște ne veți judeca altfel. În nordul localității e un punct de pescărie. Amintirile mele din insula Brăilei, de la Cojocaru, reînvie. Aci sumedenie de homari Își așteaptă expediția spre
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
Moșul a scos pistolul și l-a Împușcat mortal. Reclama pentru lichioruri a vut loc, dar În mod atât de tragic. A doua, la sud de Santa Barbara. O pereche de tineri căsătoriți făceau baie În ocean. Tânara s a avântat ceva mai departe În apă. La un moment dat a scos un țipăt Înfiorător și a dispărut. Ce se Întâmplase? O caracatiță enormă a Înfășurat-o În tentaculele ei și a dispărut cu prada, În fața ochilor soțului ei, Înnebunit de
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
urmat. Cu astfel de gânduri am aterizat pe pământul roșu al Indiei. Și, bineînțeles, m-am ocupat de purificarea spiritului, dar mi-am eliberat și toate simțurile flămânde și, cu ele perfect treze, aidoma unui leu asupra prăzii, m-am avântat în marea indiană de oameni văzând, auzind, pipăind, mirosind și... gustând. Nu vreau să vă șochez, dar pot să compar senzația trăită cu amrut-ul. Amrut-ul este destinat zeilor și, prin urmare, interzis muritorilor, iar eu atunci eram un ales ajuns
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
adoptase, adică să devin una cu noul tot al cărui element constitutiv începusem să mă simt. Trăiam într-o altă frecvență, era minunat! Minunat a fost câtă vreme m-am lăsat purtat de val, câtă vreme picătura ce eram se avânta entuziast spre larg, uitând de imperfecțiunile ființei umane din care provenea. Și, totuși, picătura divină era inițiată pe imperfecțiunea recunoscută a unei obișnuite ființe umane. O ființă umană creată perfect de către Dumnezeu, cu toate însușirile dăruite, dar și cu... slăbiciunile
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
ai acestui concurs ținut în 11 iunie 1932...” * Făt-Frumos (Anul x 1935. Numărul 1-2, director Leca Morariu) Numărul e jubiliar și ca atare se prezintă excepțional de bine. De 10 ani de când vânjosul Făt-Frumos a domnului profesor Leca Morariu își avântă buzduganul și adulmecă zările basmelor, rolul lui în Bucovina este acela al revistei prin excelență critice și românești. De altfel, în editorialul „Zece ani” semnat cu Constantin I. Popescu”, dl. Director(!?) își spune dârz și de la inimă crezul. Noi îl
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
baza uriașului val de pămînt. Era o normă greu de făcut chiar pentru un săpător profesionist. Pentru noi, slăbiți de închisoare și subnutriți, nici pomeneală s-o realizăm. Nici nu puteam și nici nu voiam. Cei puțini care s-au avîntat să lucreze, cu speranța unei eliberări înainte de termen, au plătit scump această imprudență. Cu sănătatea și cu viața. În noiembrie și decembrie 1959, au murit cam 60 de oameni pe lună, adică cincisprezece pe săptămînă, doi pe zi. O cifră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]