1,701 matches
-
o lume nebună Unde rutina devine stăpână. Dăm din coate prin marile aglomerații, Ne-mpingem și ne răstim unii la alții, Ne călcăm în picioare să ne urcăm în tramvaie Și așa, tot mai des, ne facem viața greoaie. Ne avântăm în bolizi pe autostradă, Renunțăm la tot ce e sfânt, Uităm că suntem doar secundă Și trecem nepăsători pe pământ. Ne amăgim cu clipe de feerie Ce trec peste noi ca un vânt Și uităm să dăruim bucurie Celor ce-
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Blazări tot încolțesc pe un pământ secat În negură și ceață nici nu mai simt plăcerea De-a mă uni cu clipa, s-o mângâi, am uitat. Pășesc în cerc și pasul mi se pare mort Când vreau să mă avânt cu aripi de iluzii Am vise ce se nasc și se hrănesc în cort Și sentimente ce nu-și doresc infuzii. Doar un desen mai am din sutele vândute Cu trenuri în derivă și cu vagoane goale. Cu poftă am
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
poate să privească-n jur, Ar trebui să taci. Să taci din gură Și să asculți ce vreau să spun! Când te gândești tu, inimă nebună, Că m-ai făcut să plâng atâta timp, Ar trebui să taci! Să te avânți și să te prăbușești! Și noi, suav, asemeni muzei Ne-om întâlni pe mare, în furtună. Dar până atunci tu, inimă nebună, Taci din gură! Destin alb-negru Mă înfățișez spre adevăr Și caut să fiu înțeleasă De doi stâlpi muți
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
înflorească pomii iar, Să ploaie cu petale dalbe. Ai venit, m-ai bucurat Și în grabă am uitat Să-ți dau un șir de mărgele Să te-mpodobești cu ele. Un joc de fluturi și albine Mă-mbie să m-avânt în zbor, Nu mă opresc să caut îmi vine... Mi-a fost de tine așa de dor! Școala mea Un loc e minunat pe lume: Locul unde-ai învățat să scrii, Să socotești, să ai prieteni și Să fii. Profesorii
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Aripile gândurilor larg se deschid Și lumea se crapă făcând loc neștiutului. Bătaia lor, bătaia inimii, Încetinesc, Iar gândul care-mi zbura alunecă ușor, Se prăbușește în nemărginit Atras de ale neputinței șoapte. Drumul croit, pe care sufletu-mi se avânta, Se spulberă ușor... Și nu mai pot să zbor! Ignat Ana Maria, clasa a VII-a Școala Gimnazială „Dimitrie Ghica” Comănești - Bacău profesor coordonator Vărăreanu Teofana-Lavinia Pomii mei Pomii mei se leagănă în vânt, Și port în mine frumusețea lor
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
că nu se știe Că există undeva sentimentul de ură. Din nisipuri mișcătoare, Nisipuri de disperare, de neputință, Încerci să scapi, Ai doar o șansă: Să-și regăsești aripile. Speranța... O perdea de fulgi ce-și croiesc propria soartă se avântă spre pământul trist. Norii care plâng neîncetat cu lacrimi de gheață căci adăposteau odată fericirea iernii și îi dădeau drumul peste un platou de bronz, acum fiecare nor își îneacă amarul în sărmanii fulgi... Fericirea stă ascunsă printre umbre și
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
astfel de mașină și nici nu mi-am pus problema că plaja ar putea fi pieptănată și aranjată peste noapte, precum pârtiile de schi. Și cu aceeași voluptate cu care sfâșiam zăpada neîncepută, disciplinată și aliniată sub șenilele ratrack-ului, mă avântam acum în marea de nisip, "as pure as unsunned snow...", și lăsam urme în zigzag, pășind cu un singur picior, în timp ce pe celălalt îl trăgeam din urmă, pentru a lăsa dâre pregnante și continue. Apoi, vin mai aproape de cușca luminată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
autor „ajuns la vârsta înțelepciunii”, precizează Mihai Batog - Bujeniță, prefațatorul lucrării. Sau cum consemnează George Petrone, în Postfața cărții: „Ștefan Boboc parcurgând întreaga gamă de procedee stilistice, de la înțepătura ironiei la denunțarea segace a trăsăturilor vulnerabile ale naturii umane, se avântă fără falsă pedanterie în repudierea șabloanelor de gândire, a mentalităților și, în general, a racilelor care sălășluiesc în societatea în care viețuim. Conținutul plin de vervă al cărții este întovărășit de o suită de desene inspirate ale cunoscutului grafician Nicolae
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93062]
-
pune mari speranțe în Lupino. Vădea forța unui lup redutabil, dar și echilibrul de a face uz de ea doar atunci cînd era cazul; avea istețimea unui adult și agilitatea unui trup tînăr și viguros; avea curajul de-a se avînta în luptă, dacă aceasta era dreaptă, și înțelepciunea de a ști să accepte o înfrîngere și de a o lua de la capăt, în căutarea unei victorii meritate pe deplin. Avea Lupino toate acele calități care definesc un lup adevărat. Și
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
ducea la malul râului. Alergă Într-acolo, evitând cu puțin o ghioagă țintuită care Îi trecu pe lângă tâmplă, În timp ce o mână Încerca să Îl Înșface de braț. Izbuti să se sustragă din prinsoarea străjerului Împiedicat de greoaiele zale din fier, avântându-se pe primele trepte ale scării, pe când celălalt, sub imboldul propriului său elan, se Împleticea printre picioarele tovarășilor săi, care se opriseră la marginea rampei Întunecate, prăvălindu-i la pământ. Cei trei urmăritori se prăbușiră Într-un amalgam de brațe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
chirci buzele scârbit, descoperindu-și dinții galbeni și strâmbi. Străinul acela ne blestemă! Ne deoache! Puneți mâna pe necromant! Oamenii se opriseră din râs și acum se cruceau frenetic În numele lui Hristos. Apoi, după ce Își Înșfăcară din nou lăncile, se avântară În urmărirea lui Dante, care Începu să alerge disperat de-a lungul malului, cu picioarele poticnindu-se În apa joasă și ridicând stropi de noroi. Alergă până la extenuare, auzind În urmă Înjurăturile și zăngănitul metalic al armurilor. Parcă o gloată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Și să mă odihnesc pe vaietele tale. Apoi să țip, din nou, în scurta-ți agonie, Să mă feresc de umbra de care n-o să scap, Să mă împrăștii mută de dor și de beție Când în vârtejul timpului m-avânt și sap Secunde risipite ce nu se vor întoarce, Oștiri întregi de gânduri ce mă-mpresor ostile, Opaițe mocninde în seri de toamnă ștearsă Când tu, distinsă doamnă, încerci s-aprinzi feștile. Am să-ți denunț culoarea cu care m-
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
întâlnire, nu? Sigur că nu, i-am spus, cu inima bătându-mi în trap. Cui îi păsa că nu era genul de literat? La cât de mult muncea, probabil că Randall nu mai simțea nici un fel de dorință să se avânte într-o carte care i-ar fi dat sentimentul că muncește și seara. — știi, am întâlnit-o pe Vivian Grant de câteva ori, a continuat Randall. E prietenă cu tata. E o femeie deșteaptă. știu că întotdeauna e în căutare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
dea de fapt seama ce se întîmplă în jurul lor. — E de-nțeles că te atrage acțiunea, vrea Părințelul să găsească o explicație, dacă aș fi fost și eu militar poate că ți-aș fi dat dreptate, și m-aș fi avîntat alături de tine înapoi în stradă. Din păcate nu sînt, recunoaște. începe să-și grăbească puțin pașii în timp ce în jurul său orașul începe dintr-odată să prindă viață. O fi ăsta momentul cînd monstrul adormit de atîta vreme dă primele semne că
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
calea-valea, așa se întîmplă cînd ordinele se bat cap în cap, unul sau altul trebuie să-și ia asupra sa responsabilitatea de-a face primul rău, încolo trebușoara va merge ca unsă. Cineva cu mai multă prezență de spirit se avîntă în mijlocul bulevardului unde zace nenorocitul părăsit de restul lumii care se retrage în dezordine. Îl apucă de glezne și-l tîrăște pînă pe trotuar lăsînd pe caldarîm o dîră neagră de sînge. Glonțul îi găurise ficatul, murea încet, dar sigur
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
prostie să dăm înapoi ca s-o luăm pe nu știu ce căi ocolitoare, să ne rătăcim cine știe pe unde și să nu mai ajungem la timp. Ăsta era un risc de o mie de ori mai mare decît a te avînta cu o sută la oră cu Dacia domnului Președinte într un morman de gunoaie. Ne-am luat un elan de vreo jumătate de kilometru și am călcat-o pînă în podea. Impactul a fost de mai mare dragul. Chiar dacă am
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
sau varietate, ca și cum ar fi fost copii necreștinați care, dacă n-ar fi primit nume individuale, ar fi putut arde În flăcările iadului. Ar fi absurd să neg realizările extraordinare ale victorienilor În domeniile științifice mai raționale, și nu mă avânt aici În nici un fel de fantezie ludită, dorindu-mi ca mașinăria inventată de ei să fi fost altfel sau chiar să nu fi fost deloc. Însă ne pricepem mult mai bine să vedem avantajele imediate ale unor asemenea progrese În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
bucurie. Ruben era ușor de văzut, pentru că stătea mereu printre noi, pe când Iuda nu știai niciodată unde e. El trebuia să stea în spatele turmelor, dar câteodată îl ruga pe unul dintre frații mai mici să-i țină locul și se avânta cine știe pe unde. Urca pe câte un deal abrupt și striga la noi din vârful lui sau dispărea pur și simplu până la căderea nopții. „E încă tânăr, dar e gata pentru femei”, a zis Inna într-o seară când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
nu se unduiau la vale ca acolo, ci se repezeau înainte ca urmărite de o săgeată. Trebuia să trecem repede, soarele deja începuse să apună. Inna și Zilpa au făcut o libație în cinstea zeului fluviului, în timp ce primul animal se avânta în apele lui. Animalele mai mici trebuiau să fie luate două câte două de ceafă și ținute la suprafață. Câinii au muncit cu ele până la epuizare. La un moment dat era să pierdem un asemenea exemplar mai mic, dar Iosif
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
auzit pe nimeni umblând pe-acolo și, când nu mai am nimic de făcut, zic și eu că e plictisitor să nu te înșeli niciodată; apoi mă analizez, simțind în gură gustul sălciu al tuturor prostiilor în care m-am avântat cu înflăcărare. Și pe urmă nu țin să mă căiesc, să fiu iertat. Pentru atât de puțin n-aș sta aici la pândă. Și spun asta fiindcă m-am debarasat de modestie ca de o cămașă de forță în cimitirul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ar fi descusut mai mult, dar acum aștepta Mpunzi să plece spre țărm cu toți ceilalți. Auta îl sfătui să-i spună lui Mai-Baka să mai adune robi. - Păcat că a murit Iahuben! zise el trist. Nu trebuia să se avânte cel dintâi. - Dacă a pierit el, suntem mai puțini numai cu unul, zise Mpunzi. Era viteaz, dar nu era rob. - Iahuben știa însă cum se rânduiește o oaste, cunoștea meșteșugul războiului, și voi luptați cu cea mai bună oștire a
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
dimineață, așezat pe scenă, pe un scaun tare cu spătar drept, cu spatele către sala Întunecată și cu distribuția, așezată În semicerc pe scaune asemănătoare, cu fața la el, citi piesa de la un capăt la altul, cu pauze scurte Între acte. Se avântă energic În Îndeplinirea sarcinii, făcând apel la resursele histrionice acumulate cu ocazia șaradelor jucate la New Grove House și a altor jocuri asemănătoare din copilăria petrecută În New England. Știa că este important ca actorii să Își primească rolurile cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
bulevardele, pentru a-l Întâlni pe Morton În restaurante și cafenele pe care le „descoperise“. Tot atunci se Întâmpla să fie la Paris și Henry Harland și luară Împreună o cină plină de bună dispoziție, la care tânărul Își expuse avântat planul de a publica un nou periodic literar de bună calitate, care să fie mai mult o carte decât o revistă - avea chiar să se cheme The Yellow Book -, destinată să provoace și să transforme țeapăna, filistina lume a literelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
dar tolerabil de antrenantă a romanului, cu accente grele pe „pozatul la grămadă“ al eroinei, În prima jumătate, și cu ceva cântece și dansuri vioaie, dintre care se remarca un cancan În scena petrecerii de Crăciun, În care Gerald se avânta pe scenă, În uniforma sa de dragon, cu abandon asudat. Tree dăduse consistență personajului lui Svengali, făcând din el o prezență dominantă, un individ malefic, slinos, cu colți Îngălbeniți, care Își dădea ochii peste cap, jubila și făcea giumbușlucuri, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
intim: Pe curând. Îi răspunsesem politicoasă, dar nu distantă. · Plecasem pur și simplu, fără un cuvânt. L-aș fi lovit, bătut, i-aș fi scos ochii și l-aș fi zgâriat cumplit, dar nu m-aș fi umilit în zadar. Avântându-mă în pădure, luând-o pe scurtătură, când m-a strigat, surprinsă, i-am spus să plece, cu disperare ( eram beată, mă înfuriasem). Dar apoi am tăcut și am continuat să mă îndepărtez de el. El nu m-a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]