1,727 matches
-
scoteau la iveală o plăcuță cu prețul. Biciuri, măști de cauciuc, le aveau pe toate. Se simți de îndată dezbrăcată, iar sânii pneumatici începură s-o stânjenească. Dar acum era Lola Hepburn. Putea să facă orice voia. Se apropie de avatarul unui bărbat, o creatură absurd de musculoasă care, bănui Maggie, fusese proiectată având în minte piața homosexualilor. Pe ecran se ivi o diagramă în formă de tartă, fiecare felie fiind destinată unei opțiuni diferite: Vorbește, Flirtează, Atinge-mă fură primele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
de pace. Se întrebă cum ar fi să atingă fără să atingă de fapt? Ce ar putea face mașinăria aia pentru a stimula acea senzație? Își aminti de bărbatul care dormea sus, în patul ei. Acum un alt bărbat, un avatar cu barbă, coafură afro și blugi strâmți intră în încăpere și se apropie suficient ca să le adreseze amândurora câte un rând de text. Shaftxxx Brando: Bună băieți? Ce nu merge? Maggie apăsă instantaneu pe Zboară, părăsind camera și întregul district
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
cei care o urmăreau la acest calculator. Se logă imediat la Second Life, folosind numele și parola pe care i le dăduse Liz. Uri stătea sprijinit de umărul ei, fața fiindu-i luminată de culorile vii, reflectate de ecran. Când avatarul lui Liz se materializă, el făcu ochii mari. —Uau. Bună, Lola. Nu e al meu! se strâmbă ea. E al surorii mele. —Sora ta, Lola, pare o fată de gașcă. Pentru asta îl lovi peste umăr. Simțindu-se acum ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
îi spunea că putea să explice recentul val de violențe; își imagină răspunsul lui. Ar fi bine să le spui tu, Maggie. Să-i aduni în jurul mesei și să readuci negocierile pe linia de plutire. Știu că poți face asta... Avatarul ei ateriza acum pe curatele străzi ale Genevei virtuale. Începu să se plimbe pe Rue des Étuves, apoi o luă pe Rue Vallin. Nu se afla aproape nimeni prin preajmă, în afară de câteva avataruri cu cap de iepure la un colț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
de plutire. Știu că poți face asta... Avatarul ei ateriza acum pe curatele străzi ale Genevei virtuale. Începu să se plimbe pe Rue des Étuves, apoi o luă pe Rue Vallin. Nu se afla aproape nimeni prin preajmă, în afară de câteva avataruri cu cap de iepure la un colț de stradă. Maggie coborî pe Rue du Temple ca să le evite. Nu-mi vine să cred, murmură Uri. Vrei să spui că tatăl meu a venit... aici? —Geneva, dar nu orașul pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
lui Shimon Guttman: Ce am făcut în acea călătorie, Uri? Sper că îți amintești. —Vrea să facem același lucru aici, spuse ea, lovind tastele de direcție cu forțe proaspete. Vrea să zburăm peste lacul Geneva, să ne uităm după insule. Avatarul plana peste orașul virtual, Maggie îndreptându-l mai întâi spre vest, apoi spre est. Nu avea habar de geografia Genevei. Mai fusese o dată acolo, pentru o chestiune a ONU, dar avusese parte de obișnuita experiență diplomatică: aeroport, mașină, sală de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
pentru o chestiune a ONU, dar avusese parte de obișnuita experiență diplomatică: aeroport, mașină, sală de întruniri, mașină, aeroport. Așa că se bază pe cea mai rudimentară metodă posibilă: căută un petic de albastru. Imediat ce găsi linia țărmului încetini, astfel că avatarul ei zbura acum la altitudine joasă, având timp să vadă ce era dedesubt. Uite una! spuse Uri, arătând jos, în stânga ecranului. Cu mișcări stângace, Maggie se întoarse și se apropie cât de tare putu, plutind pe deasupra a ceea ce părea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
dădu clic pentru a se opri din zbor, aterizând cu un pleoscăit în apa care se izbea de țărmul insulei. Înaintă, dar fu împinsă înapoi. O linie roșie, ca o rază laser care înconjura insula, apărea de fiecare dată când avatarul ajungea prea aproape, respingând-o efectiv. Dacă te uitai de aproape, vedeai că era făcută din cuvinte: NU SE TRECE NU SE TRECE NU SE TRECE. Era un gard electronic de graniță. Apăru un mic mesaj pe ecran: Nu puteți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
din cuvinte: NU SE TRECE NU SE TRECE NU SE TRECE. Era un gard electronic de graniță. Apăru un mic mesaj pe ecran: Nu puteți intra pe parcelă - nu sunteți membru al grupului. —La naiba. Accesul a fost blocat cumva. Avatarul ei nu se mișca. Maggie se uită în josul ecranului, încercând să găsească o fereastră în care să tasteze parola. —Hei Maggie. Cine sunt ăștia? Privi în sus și simți că o trec fiorii. Două avataruri planau în apropiere. Aveau aceleași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Accesul a fost blocat cumva. Avatarul ei nu se mișca. Maggie se uită în josul ecranului, încercând să găsească o fereastră în care să tasteze parola. —Hei Maggie. Cine sunt ăștia? Privi în sus și simți că o trec fiorii. Două avataruri planau în apropiere. Aveau aceleași capete ciudate de iepurași pe care le văzuse înainte, dar acum erau amândouă colorate în negru. Pentru o clipă, își aminti de bărbații de pe străduță, cu măștile negre de schi și răsuflarea lor fierbinte. Maggie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
pe o alee lăturalnică. Cei patru oameni-iepuri se aflau în spatele ei, recuperând teren. Se opri din nou. Maggie simțea că răsuflarea ei din viața reală devenea rapidă și gâfâită. Oricine ar fi fost cei din spatele capetelor de iepure, îi paralizau avatarul. Acum nu va mai putea să se întoarcă la insula de pe lacul Geneva. Oricare ar fi fost mesajul pe care Shimon Guttman îl ascunsese acolo, nu putea ajunge acum la el. Maggie auzi ușile liftului deschizându-se. Se întoarse și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
bată cu putere, se întoarse spre ecran, unde acum Lola era înconjurată de șase oameni cu capete de iepure. Apăsă pe tasta Zboară, ca să scape. Nu mergea. Începu să apese toate tastele fără să vorbească, dar nu se întâmpla nimic. Avatarurile în negru se apropiau. Iar acum se întâmpla altceva. Chipul Lolei Hepburn, fata din Valley cu figură plină de viață și coadă de cal, începea să se transforme. Ochii i se scurgeau, ca și cum ar fi urmat să se dizolve în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
descompunere, sânii topindu-i-se într-un vârtej de roșu, alb și albastru, ca o înghețată într-o zi de vară. Acum vârtejul aluneca în jos, spre picioare, până când întregul corp deveni o baltă de noroi pe această stradă lăturalnică, avatarurile cu cap de iepure planând în continuare deasupra ei, ca vulturii ce se pregătesc să se ospăteze dintr-un stârv. Singura șansă de a afla ce știa Shimon Guttman dispăruse. —Maggie, strigă Uri, care se afla lângă ușă, gata să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Maggie își strânse cele câteva lucruri. Uri avea dreptate: fiecare mișcare a lor era urmărită, iar urmăritorii lor erau serioși. Se convinsese singură de asta de dimineață și din nou acum, când s-au ținut de ea și au distrus avatarul pe care i l-a împrumutat Liz. Maggie închise programul și se îndreptă spre ieșirea de incendiu. Când păși pe scara întunecată, își dădu seama că nu avea idee ce va face în continuare. Li se luase cea mai mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
spune că nu vor avea prea mare bătaie de cap cu mica încifrare pe care a pus-o tatăl tău pe insula aia. La urma urmei, se gândi Maggie, oamenii din spatele capetelor de iepure demonstraseră că puteau să-i transforme avatarul într-o pastă de pixeli. Într-adevăr, de aceea o eliminaseră: nu mai aveau nevoie de ea. Îi condusese la insulă; puteau face singuri restul. Ascultă, s-ar putea să ai dreptate, spuse Uri în cele din urmă. Dar chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
cafea fetei cu cercel în nas, Maggie porni calculatorul și deschise Second Life. În căsuța pentru nume tastă Lola Hepburn, dar îi apăru imediat un mesaj de eroare: nume de utilizator și/sau parolă invalide, vă rugăm, încercați din nou. Avatarul creat de Liz fusese scos din sistem. Trebuia să intre sub altă identitate. Dar a cui? Nu mai știa pe nimeni care să aibă un avatar în Second Life. Poate că ar trebui să o trezească pur și simplu pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
de eroare: nume de utilizator și/sau parolă invalide, vă rugăm, încercați din nou. Avatarul creat de Liz fusese scos din sistem. Trebuia să intre sub altă identitate. Dar a cui? Nu mai știa pe nimeni care să aibă un avatar în Second Life. Poate că ar trebui să o trezească pur și simplu pe Liz la Londra. Apoi auzi din nou vocea lui Shimon Guttman, la fel de clar cum o auzise acum mai puțin de douăsprezece ore, în biroul lui Rosen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
se întoarse și îi zâmbi lui Uri, ca și cum ar fi vrut să-i spună că nu era o idee rea. Îl căută pe Saeb Nastayib și se lumină la față când calculatorul îi oferi un singur rezultat: era un singur avatar cu numele ăla. Repetă parola dinainte, Vladimir 67, și, sub ochii ei, pe ecran se materializă o siluetă zveltă de bărbat, mai întâi dezbrăcat, ca un manechin sau o statuie făcută din piatră rece, gri, apoi îmbrăcat treptat. Apăsă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
strălucitor și a malurilor înverzite ale lacului. Căută insula lui Guttman cu conturul ei inconfundabil. După o primă examinare, se neliniști: nici urmă de ea. Lucrul acesta trimitea la o idee sumbră. Dacă urmăritorii ei nu mai avuseseră nevoie de avatarul lui Liz odată ce îi condusese la insulă, atunci cu siguranță se puteau lipsi și de aceasta după ce îi aflaseră secretele. Ce modalitate mai bună ar fi existat pentru a se asigura că nu mai descoperă nimeni ascunzătoarea tăbliței lui Avraam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
planând peste apa albastră, avionul fiind zguduit de ondulațiile peisajului generat de calculator, care, din cauza conexiunii mai slabe de aici, apărea doar parțial pe ecran. Însă în cele din urmă pe albastrul lacului se ivi o pată verde care, pe măsură ce avatarul lui Guttman se apropia, se dovedi a fi replica Marelui Israel creată de tatăl lui Uri în mijlocul Elveției. Maggie înaintă, pregătindu-se pentru bariera care n-o va lăsa să intre și pentru mesajul de eroare. Dar de data asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
o va lăsa să intre și pentru mesajul de eroare. Dar de data asta nu mai exista nici un obstacol: cordonul electronic nici măcar nu mai apăru. Evident, era creat în așa fel încât să se activeze doar la apropierea unui străin. Avatarului lui Guttman i se permise să intre pe insulă la fel de ușor cum fusese lăsată Maggie să viziteze sectorul cu lumini roșii acum câteva ore. Nu exista nici măcar o parolă. — Am intrat, spuse ea, ușurată că bătrânul nu le mai pusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
căldura acesteia. — Acum căutăm. Nu aveau mult de mers. Pe insulă nu se afla decât o clădire, o cutie simplă de sticlă și oțel. Înăuntru nu erau decât un scaun și un birou cu un calculator virtual. Maggie împinse înainte avatarul lui Guttman și îl puse să stea pe scaun. În clipa în care făcu asta, apăru o bulă de dialog Mergi spre vest, tinere, și găsește calea spre orașul model, aproape de Mishkan. Vei descoperi ce ți-am lăsat eu acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
pe Maggie de încheietură și se cufundară în întuneric. Deschiseseră deja ușa de incendiu și găsiseră o scară îngustă, cu cinci trepte, pe care ar fi putut să coboare în stradă, când Maggie își dădu seama că lăsase calculatorul deschis, avatarul lui Guttman și mesajul lui fiind în continuare afișate pe ecran. Dacă erau urmăriți, urmăritorii lor nu aveau decât să intre pur și simplu în cafenea, să-și comande o cafea cu lapte și să-și scoată carnețelul. Se răsuci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
de comunicare. Se gândi acum din nou la acest lucru, stând întinsă pe patul hotelului, lăsându-se să alunece câteva minute într-un somn epuizat. Visă că rătăcea pe străzile Ierusalimului, nu în propriul ei trup, ci în cel al avatarului cu maiou creat de sora ei în Second Life. Plutea deasupra Domului aurit al Stâncii, avântându-se mult deasupra Zidului de Vest. Bărbații de dedesubt, cu bărbi, haine negre și șaluri de rugăciune priveau către ea, cu gurile căscate... Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Se repezi la calculator și se duse țintă la Second Life, logându-se din nou ca alter ego-ul lui Shimon Guttman, Saeb Nastayib. Se teleportă chiar în încăperea seminarului de la Universitatea Harvard. Dă, Doamne, să fie acolo. Se aflau acolo și avatarurile pe care le văzuse înainte: Yaakov Yariv și Khalid al-Shafi. Se apropie, apăsă pe butonul Vorbește și scrise un mesaj simplu: Am informația pe care o așteaptă toată lumea. Răspunsul nu veni imediat, din motive pe care avea să le înțeleagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]