1,708 matches
-
decembrie 2004 Nemaidând exemple rele - Anii mărturie stau - Sub poveri azi tot mai grele, Numai sfaturi bune dau. * Se fură din codru „ca-n codru”, De stau cruciți că munții fug, Iar ape, chiar din micul Lotru, Din care tot avutul sug. 16 decembrie 2004 PÂNĂ CÂND TOT AȘA, OARE? „Șeful” nostru savantlâc Ne-a vorbit fără de tâlc. Întrebat ce-a vrut să spună, S-a pornit ca o furtună. Și atunci am priceput: Era demn de-a fi tăcut; N-
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
lor. Bătrânii tremură la gândul că li se vor lua banii, și la gândul că le vor fi ocupate locurile care cerșesc. Cel care Întinde mâna așteptând mila semenilor, e adesea un ,,excursionist,, care-și cară În rucsacul ponosit tot avutul. Cu el În spinare colindă orașul În căutarea hranei și adăpostului. Este un globe-trotter adaptat și rezistent, care-și păzește ,,agoniseala,, purtând-o cu sine demn. Două tinerele nostime și vesele distribuie pliante cu un salon de cosmetică. Râd și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
rude hulpave au vrut să pună mâna pe Întreaga avere, dar actul Încheiat cu devotata servitoare, fusese cum s-ar spune ,,beton,, și deci, era cu neputință atacarea lui. Antoniu a părăsit casa Într-o dimineață de septembrie, cu tot avutul Îngrămădit Într-o geantă de voiaj, și, cu ultimul salariu Încasat după cererea de demisie, Îndesat bine Într-un buzunar al pantalonilor. Se simțea dintr-odată liber, atât de liber Încât, dacă ar fi fost cu putință, ar fi plutit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
să o atingă, o bancnotă. Mâna lui o strânge instantaneu, așa cum o plantă carnivoră Își strânge prada. În imediata apropiere a gurei de metrou, pe o bancă instalată de primărie ca să civilizeze orașul, un boschetar, din cei care-și poartă avutul cu sine de dimineață până seara, așa cum Își cară melcul În spinare cochilia, doarme cu capul sprijinit de bagajul transformat În pernă. Antoniu se gândește că ar fi momentul, să apeleze la cantina săracilor, pentru a putea avea mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
despre film. Două idei pentru posibile filme în viitor. Prima: o situație politică asemănătoare celei din Spania. Un ordin de decimare. Zece prizonieri trag la sorți folosindu-se de bețișoare. Un prizonier bogat trage bețișorul cel mai lung. Oferă tot avutul său celui care e dispus să-i ia locul. Unul acceptă, de dragul familiei sale. Mai târziu, când scapă din pușcărie, bărbatul care fusese cândva bogat vizitează, fără a-și dezvălui identitatea, familia care deține acum averea, lui însuși nemairămânându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
stea de pază lângă foc. Sunt prea multe primejdii în întunericul nopții, spunea șeful, ca să nu ne luăm măsuri de siguranță. În afară de sălbăticiunile pădurii, mai sunt o grămadă de animale cu două picioare care abia așteaptă să ne prade de avutul nostru. În timp ce vorbea, trăgea tacticos din pipă și își mângâia chimirul lat unde stătea punguța de piele în care adunau grăunții galbeni culeși din nisipul aurifer. Peste vară scoteau undeva la vreo patruzeci de săcușori din aceia, adică peste un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
metal prețios în afară de ce scoteau în ziua cu pricina. Starostele le explicase că în caz de îi calcă hoții, ar bate la ochi să nu găsească nimic la ei. Dacă se pierdea un săcușor nu era mare pagubă însă, restul avutului, trebuia să fie pus în siguranță, ferit într-un loc, pe care, numai el îl cunoștea. Priceput om era bătrânul! Nu crâcnea nimeni împotriva deciziilor lui. Fusese șeful lor dintotdeauna, și nici unul nu-i punea la îndoială autoritatea. Peste iarnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
știm tot ce mișcă pe meleagurile astea, chiar că n-are cine să te mai știe! Ehei, tinerețe învolburată, eu am fost, la vremea mea, un haiduc vestit, Dumitru Furul mi se spunea, care oprea carele boierilor necinstiți și împărțea avutul acestora țăranilor săraci! Ha, ha, ha, râseră, în cor, cei doi băieți. Oi fi fost, dar cum de-ai ajuns vedenie omenească? Am fost prins și am fost închis la ocna cea mare din Munții Neamțului. Dar am scăpat și
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
Cotnar, și să aruncăm o privire spre curtea boierului Iordache. Avea clucerul Grigore Iordache o bucată de vie spre Horodiștea Cotnarilor, înâlțându-și aici trainice ziduri, care apărau hambarele Domniei. Gospodar din fire, grecul se înconjură cu slujitori destoinici, care apărau avutul magaziilor domnești. Avea și boierul o slăbiciune, pe Ilie, o odraslă pricopsită pe la curtea sa, pe când băitanul avea vreo zece ani, gurile rele asemuindu-l cu Iordache, chiar dacă și Irina, soața boierului, îl socotea un nepot al unei verișoare, rămasă
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
S-a simțit la el acasă și s-a hotărât atunci, pe loc, să-și petreacă restul vieții la Alexandria. Nu i-a venit foarte greu să părăsească vasul, și peste douăzeci și patru de ore se afla pe țărm cu tot avutul lui. — Căpitanul probabil te-a socotit nebun de legat, i-am zâmbit eu. — Nu-mi păsa de părerea nimănui. Nici nu acționam eu de fapt, ci un element mai puternic dinlăuntrul meu. M-am gândit să mă duc la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
se bucurau, plângeau și se sărutau Urieșii. Din lupta mare de la Urieș, o parte din barbari, ce-i drept puțini la număr, au scăpat prin vecleșug din acea încrâncenare, trăind multă vreme ascunși prin păduri. Au continuat să beneficieze de avutul altora. Obiceiul de a trăi in urma furtului la drumul mare, din păcate s-a păstrat prin acele locuri până pe la anii una mie nouă sute. Legenda transmisă oral de la un băștinaș la altul a păstrat vie în amintirea locuitorilor o
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
spunându-i să aștepte până mă duc să văd cine e la ușă. Când am ajuns la ușă, eram sigur că e miliția, poate că totuși omul din parc mă recunoscuse și acum veneau să mă umfle pentru că atentasem la avutul obștesc culegând lalele, și atunci m-am gândit că n-ar trebui să deschid, dar soneria suna într-una, cu țârâit strident, se auzeau și bătăi în ușă, așa că până la urmă am deschis-o, totuși. Nu erau milițienii, ci colegii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
un fierar, un croitor, un cârnățar... Habar nu avem de semeni... Pe urmă ne mirăm că prietenul nostru cel mai bun ne-a trădat - și ce fidel ne era! -, că vardistul fură - și doar îl vedeam cu toții cum ne păzea avutul! -, că propriii copii ne mint - și cât i-am învățat de bine! - și tot așa, constatăm că aproape toți cei din preajmă sunt cu mult mai buni sau mai răi decât i-am crezut...” „Pe cei neînțeleși”, a zis Profesorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
a dispus ca toate avuțiile să fie transportate la Moscova. În acest scop, Ministerul Cultelor, a hotărât ca odoarele Mănăstirilor din Moldova să fie transportate la Moscova, concomitent cu tezaurul statului. Conform ordinului primit, toți stareții din mănăstiri au eliberat avutul locașurilor sfinte. După cum se știe, în tezaurul ce se află acum la Moscova, pe lângă multe bijuterii ale Reginei Maria și aur din tezaurul statului, se găsesc și prețioase odoare și relicve bisericești: panaghiarele lui Ștefan cel Mare de la Mănăstirea Neamțului
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
duce la pustiirea sufletului. Fluturele zboară din floare în floare fără a lua cu el nimic dar contribuind la procesul delicat al polenizării, ca florile să dea rodul firesc. „Fluturele-om” cu „aripioarele” sale numite mâini intră până la cot în avutul semenilor și nu se lasă până când nu se mânjește din cap până-n picioare spre a fi descoperit de cei în drept și băgat la pârnaie. Am observat că atunci când îi e foame, câinele, mai întâi, adulmecă, apoi latră oarecum discret
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
lor se întinde pustiul..... Bune sau rele, faptele omului se înscriu în cartea timpului cu aceleași „litere”... Suspinele și bucuriile, lacrimile și zâmbetele omului se adună toate pe ghemul vieții. Vrei putere? Vezi dacă ai minte pentru asta! Bunăstarea spirituală - avutul cel mai de preț al omului. Pare că nu pasiunea ci necesitatea și interesul sunt sursa celor mai mari realizări! Ciudat, păcat!... Nu renunța, mergi mai departe, până la urmă vei ajunge undeva! Doi ochi privitori înainte și unul iscodind în urma
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
avem limba legată, Așteptând să vină unul ca să ne salveze odată! Astă șleahtă-i răspândită între granițele țării, Moștenind meteahna veche a hoției și trădării; Dragostea de neam și limbă este doar un simulacru, Opiu pentru ei e banul și avutul propriu - sacru. Pe când noi, ce astăzi liberi ne numim în lumea mare, Scoatem pe Brâncuși, pe Iorga, pe Enescu la vânzare, În diasporă-i trimitem pe Cioran, pe Eliade Și ne mulțumim cu genii ce-au ieșit din mascarade! Toate-acestea
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
tovarășe pensionar Dumitrescu, pentru munca pe care ai depus-o... Teodorescu, îl corectă discret Stelian. Da, te felicităm, tovarășe pensionar Teodorescu, reluă activistul ușor agasat, pentru munca pe care o depui în slujba comerțului nostru de stat și cooperatist, salvând avutul poporului de furt și de risipă... Să ne trăiești, tovarășe Dumitrescu!... sfârși activistul, lovit din nou de amnezie, și săltându-se încă o dată peste masă îi scutură îndelung mâna lui Stelian, care îi atrase cu glas scăzut atenția că Teodorescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
măgulitoare, dacă e să ținem seama că mi-au Încredințat destinele lor, se mărgini el să răspundă. Poate că ai dumitale concetățeni nu știu ceea ce știm noi. Ne Întrebăm de ce un om care și-a administrat atât de prost propriul avut ar trebui să exceleze În gestionarea lucrurilor publice. Iar acum ne-a parvenit știrea că te interesezi de o crimă. Pierzania pare să te urmărească, messer Alighieri, așa cum umbra unui câine urmărește câinele. — Sau așa cum pașii morții Îi urmăresc pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
mai scump, căci nu accepta să meargă la pomană decât În cel mai bun restaurant al orașului. Pentru că și acolo mai plângea Încă lumea, În loc să se bucure amintindu-și te miri ce despre cel dispărut, chiar și cei mai puțin avuți și-l doreau În capul mesei pe părintele Tatu. 11. Înmormântarea a decurs normal până la coborârea sicriului greu În groapă, când a picat din senin o ploaie torențială, binevenită altfel, dar nu În cel mai potrivit moment. Se Îneacă mortul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
însa. Așa e că e mică? Auta îi răspunse: - Iată că-ți împlinim și această rugăminte a ta, ca să nu prăpădim cetatea despre care mi-ai vorbit. Dă zor și fugi acolo. Lot își încărcă într-o căruță cu asini avutul puțin, dădu de veste neamului său să-și strângă corturile și să adune turma, apoi plecă cu toți ai săi spre Țoar. Ginerii săi au crezut întîi că bătrânul se țicnise și n-au vrut să-l asculte. Numai când
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
o jucărie, în patru, la Răcăciuni... cotîrcește chelnerițele din Dudești... o șterge cu chitanțierele șefului de post din Pucioasa, halește mâncarea penală a statului în pârnaia de la Parapetu, e anchetat pentru un F.A.O. (o furăciune, adică-te, știi, din avutul obștesc) săvârșită în Tîncăbești, și machește pe banii vreunei negrese, prin cârciumile hotelelor cele mai periculoase din Sinaia. Împânzește regele ăsta, al cincelea, toată țara ca o buruiană. Tăbară exact unde se scoală mușchiul lui... Pune urechea pe țestele tuturor
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
limbilor toate. 66. DIN ODISSEIA (cca 1877) Spune-ne, muză divină, de mult iscusitul bărbat, ce Lung rătăci după ce-au dărâmat Troada cea sfântă. Multe cetăți de oameni văzu și datini deprinse, Multe-n inima lui supărări pe mare avut-au, Chibzuind pentru sufletul lui, a lor săi înturnare. Dar pe tovarăși el nu mântui cu toată-a lui grijă. Singuri ei gătiră peirea prin fără de lege, Căci, nebuni, ei boii-au tăiet luminosului fiu al Lui Hyperion, în cât
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
67. PRESCURTARE DIN ODISSEIA (cca 1877) Spune-ne, muză divină, de mult iscusitul bărbat, cum Lung rătăci, după ce-au căzut cetatea lui Lascar. Multe orașe de oameni văzu și datini deprins-au, Și supărări în inima lui prea multe avut-au, Chibzuind să-și mîntue sufletul și caracuda. Dar caracuda el n-o mântui cu toată silința, Singură ea-și gătise peirea prin fără de lege, Căci ea nebuna tăiase asemeni cârduri de belferi Încât Zeii, ei le-au luat a
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
țină morțiș să fie trecută în actul casei, că ce e scris n-are moarte! Dar pe Lina o furase viața și grijile lângă bărbat. Îl auzea noaptea cum se scoală și dă ocol casei. Tot câinește dormea cârciumarul. Păzea avutul cu neliniște. De afară se auzeau glasurile zidarilor, care' nu se mai ogoiau. Ea vedea urmele focurilor pe zidurile roșii de cărămidă și o cuprindea o mândrie de neînțeles. Când puseseră temelia, bărbatul îi întinsese doi bani de argint, să
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]