14,396 matches
-
pomeni brusc cufundat în întuneric. Își întocmise un testament foarte rezonabil, lăsându-i Antheei cea mai mare parte din proprietățile sale și divizând restul între felurite cauze bune: Casa de Reuniuni, reducerea foametei în țările subdezvoltate, cercetările pentru profilaxia cancerului, azilurile de bătrâni de pe lângă St. Olaf, Centrul asiatic din Burkestown, clubul tineretului, căminul Armatei Salvării, Fondul Național al Colecțiilor de Artă (asta de dragul lui Rose, care iubise pictura). Acum, în timp ce stătea nemișcat în întuneric, simțea un impuls irațional să-i lase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pus problema. Câte camere habitați ? Habitez trei dar locuiesc doar în două. Știți, trei... Mda. E număr cu ghinion. Ghinion neghinion ar mai fi, domnule Albăstrui... Albăstrel. Așa, Albăstric, ar mai fi o soluție: declarați animalul dizident politic și cereți azil politic la ambasada din Maragonga. Conform teoriei circumstanțelor atenuante, Domnul Albăstrel avea de ales fie coparticiparea la expierea javrei particulare, fie trecerea prin sita măruntă ca și ploaia care abia începuse a hypocratismului canin. Iată-l ca atare în antecamera
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
Uneori, sora-șefă a acestui azil Îmi dă voie să-mi rezem tîmpla de sînul ei stîng și rotund precum un pîntece de păianjen, astfel Încep călătoriile mele prin marile monetării ale lunii, strălucitoarea și plina de ea, luna cu cap de copil. Astfel restitui eu
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
lui Liviu Ciulei m-a afectat într-un mod incredibil, fiind gata să scriu fără limită despre această minunată „plămadă a visurilor noastre“ de spectatori. Omul care mi-a dăruit cele mai frumoase amintiri din teatrul anilor ’80, Furtuna și Azilul de noapte, în sala de la Icoanei, adevăratul Athanor al teatrului românesc. Un artist a cărui alcătuire fizică paradoxală - de virilitate diafană și forță eterică, de farmec crud și ludic ritualic - am admirat-o de la Valurile Dunării la Agamemnon Dandanache, de la
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
prin alură, nu-l pot bănui, firește, de nici o "americanofobie". El judecă lucrurile cu seriozitatea unui bun gospodar din Ardeal pentru care a avea o casă înseamnă a avea un destin. Mulți homeless, îmi spune Nick, sunt bolnavi mintal. În aziluri, sunt paturi goale, dar ca să fie internați trebuie să semneze că sunt de acord. Și mulți nu vor să semneze. Preferă să doarmă, la Washington, pe grătarele unde iese căldura (iarna) de la clădirile guvernamentale. Când nu găsesc loc pe grătar
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
fi absolvit cu succes vreun institut secundar de fete, am onoare a supune aprobărei d-voastre numirea d-șoarei Sevasta Colovelone la școala de gradul I-i din comuna Tomeștii, plasa Codru, jud. Iași. Aspiranta au terminat cu succes eminent Institutul "Azil Elena", unde au fost și pedagoagă. În urmă a fost învățătoare la cursul primar în institutul d-nei Humpel. Revizor școlar: M. Eminescu Domniei sale Domnului Ministru al Instrucțiunei Publice 87 [titu MAIORESCU] Iași, 14 noemvrie 1875 ROMÎNIA INSPETORATUL ȘCOLAR CIRCONSCRIPȚIUNEA IAȘI
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
carceră. Căci nu trebuie să-i împovărăm numai pe creștini. Și ceilalți sunt vârâți până-n gât în toată treaba asta. Știți ce s-a întâmplat cu una din casele care l-a adăpostit în acest oraș pe Descartes? A devenit azil de nebuni. Da, trăim în mijlocul delirului general și al persecuției. Noi înșine, firește, nu putem rămâne deoparte. Cred că v-ați dat seama că nu cruț pe nimeni și nimic și știu că și dumneavoastră gândiți întru totul ca mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
o necesitate și-casa Rim îi părea o pușcărie. Distracțiile, la care renunțase, erau 147 vorbăria vulgară a camaradelor, bolnavii care formau clientela, evenimentele uliței văzute peste poarta și plimbările cu Lică. Nesimțitoare către ticăloșia boalelor de prin spitale și aziluri, Sia avea repulsie pentru puținele îngrijiri ce cla lui Rim. Rim, totuși, îi suprima cât mai mult corvezile și căuta să fie un convalescent plăcut; ceea ce Lina numea: "a-i ține doctorului de urît" era numai prezența lenevoasă a infirmierei
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
inconștient îi îndruma să înlăture din decorul lor acea efigie melancolică, care, fără nici o rezonanță acum către înconjur, se putea mai lesne dizolva în izolare? Moartea fiind operație repugnantă, era salutar gestul lor de a transporta pe condamnat într-un azil anume pregătit. Elena comentase cu Marcian ciudățenia procedărilor lui Maxențiu. Marcian surâsese indulgent și semnificativ, și Elena înțelesese 241 16 v, Fecioarele despletite, Concert din mimcă de Bach, Drumul ascuns abia atunci aluzia absurdă a bietului exilat. Incidentul lăsase în urma
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
fișe de observație și evoluția bolii. SÎnt unele familii cu cîte șapte sau opt copii... Întotdeauna au mulți copii, cîteodată unul din copii e anormal și e foarte greu să găsești un loc potrivit Într-un spital sau la un azil. Mulțumită lui Juan Lucas am reușit să-l trimit pe unul dintre ei la Larco Herrera... — Nu-i adevărat! Eu n-am trimis pe nimeni nicăieri niciodată. — Darling! Pentru numele lui Dumnezeu! Și termină odată cu băutura!... — Nu-mi spune să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Ce se întâmplă dacă nu mă prezint la proces? De fapt, Dedham Glen era în mod evident cu o treaptă mai sus decât Bunul Samaritean. Locul, tot numai pasteluri și piatră de râu, ar fi putut fi foarte bine un azil ieftin pentru o comunitate de pensionari. Nu pomeni niciodată că ar fi recunoscut locul unde o trimiseseră pe mama lor în ultimul stadiu al bolii ei. Mark avea propria lui cameră, coridoarele erau mai vesele, mâncarea mai bună, iar personalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
aia care vrea să stau aici. Cu ce te ajută oamenii de aici? întrebă Weber. Bărbatul-copil deveni contemplativ. Își mângâie bărbia rasă. Parcă ar fi vorbit despre politică sau religie. Păi, știi ce e aici. E... ei, știi tu: un azil. Acolo unde te duc când ești făcut praf și nu mai are nimeni nevoie de tine. —Tu te-ai făcut praf? Fața se smuci înapoi, pufnind. — Hai să zicem așa. Doctorii pretind că nu mai sunt exact cum eram odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ca s-o identifice pe femeia asta, dar nu reușise. Barbara încercă să nu zâmbească. Aș fi ținut minte dacă ar fi fost așa. Deci știa cine este el, poate chiar îl citise. Ce treabă avea o îngrijitoare de la un azil, trecută de patruzeci de ani, cu niște cărți ca ale lui? Gândul era nejustificabil de bigot, mai ales pentru un om care dedicase la un moment dat un capitol întreg erorilor și prejudecăților care parazitează sistemul uman de circuite. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
nici un rezultat și cine poate ști când jocul ăsta de-a șoarecele și pisica ar putea deveni violent? La urma urmelor, s-a lăsat deja cu violență. Pe 20 februarie, mai exact. Merge mai departe singur. Cercetează Biblioteca publică și azilul de bătrâni Moraine. Dar, surprinzător, puțini sunt dispuși să-i dea mostre de scris și una din trei persoane care acceptă se dă drept altcineva. Maestrul deghizării se ține în continuare după el. Cineva pe care nu l-a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de doi servitori care purtau în mână cutii mari, din carton. Doamna a deschis capacul și a scos niște perdele pentru icoane, atât de frumoase, încât Epiharia a simțit că nu mai are răsuflare. Erau brodate de fetele „ei“ de la azil. Apoi doamna s-a dus la dascălul bisericii și i a dat o sută de lei, șoptindu-i ceva. Aflase pesemne că avea mulți copii și puține mijloace să-i crească. Tot atunci, văzând privirile Epihariei, vorbise cu ea și
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
și propriilor biserici și mănăstiri, care s-au constituit în focare de cultură, copiind și tipărind cărți pentru luminarea neamului și răspândirea credinței. În Evul Mediu, bisericile și mănăstirile ortodoxe au constituit loc de refugiu în timpul năvălirilor, adăposteau spitale sau aziluri pentru săraci și se bucurau de un respect deosebit în societate. Ca instituție, Biserica Ortodoxă Română a fost înființată în 1872. Prin desprinderea Mitropoliei Ungrovlahiei și a Mitropoliei Moldovei de sub ascultarea Patriarhiei de la Constantinopol, s-a obținut autocefalia (independența). După
Mic dicţionar de istoria românilor pentru ciclul primar by Carmen-Laura Pasat () [Corola-publishinghouse/Science/100978_a_102270]
-
importanță faptului. În ultimă analiză evita în felul acesta să-și ia rămas-bun. Privi câteva clipe figura lui Cristescu. Sânt oameni ciudați, domnule maior! Melania și Popa au mai multe curiozități decât ai fi în stare să descoperi într-un azil întreg. Valerica e fată bătrână, iar sculptorul se crede artist și-și permite toate năzdrăvăniile. După ce trăiești o lună în mijlocul lor, nu te mai surprinde nimic. ― Poate că aveți dreptate... În sfârșit, nu vă mai rețin. ― Dacă nu o considerați
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
isprava mea și nerăbdător să mă arunc în primul val ca să mă spăl de sânge și să simt mirosul mării, am alunecat, am căzut din nou și m-am trezit. M-am trezit în patul meu, în camera mea, la azilul de bătrâni despre care vreau să vorbesc. Lăsasem fereastra deschisă când mă culcasem și de-afară, de pe țărm, vuietul mării se auzea foarte clar în liniștea dimineții. Am tras pătura peste mine, încercînd să adorm din nou. Dar îmi fugise
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
halat alb. Când un doctor îmi da o rețetă, o băgam în buzunar, prefăcîndu-mă că voi înghiți ce mi se recomanda să înghit. Cu atât mai mult n-avea rost s-o înfrunt pe Moașa; ea se ocupa de administrația azilului și de mult timp nu-mi mai îngăduiam să mă arăt isteț cu cei de care depindeam într-un fel. Am ieșit pe țărm, am făcut o baie în mare, care m-a înviorat de-a binelea, după care m-
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
în mare, sau, poate, am uneori senzația că în evenimentele trăite există aluviuni din vise numai fiindcă nu sânt sigur câtă autenticitate există în întîmplările care m-au împins pe acel țărm, unde am cioplit morminte de marmură pentru bătrânii azilului, și de-acolo în acest pod așteptând să vină furtuna, să-mi joc ultimul rol, de pilot de furtună. Sânt momente când mă îndoiesc de unele lucruri, că am făcut Școala de Belle Arte, că am fost însurat, că am
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
de înțeles celui care i-a întrebat că din punctul lor de vedere discuția e încheiată. Așa făceau și cu noi, cu mine și cu Dinu, când mergeam să vânăm cerbi în mlaștină. Ori poate s-ar mira auzind de azil. "Ce azil? Un azil de bătrîni? Nu, n-a existat niciodată prin părțile noastre așa ceva", ar zice, poate. "Bine, bine, dar cenușa?" mă pomenesc șoptind. La care ei ar adăuga plictisiți: "Au ars niște bălării". "Și cerbii?" "Care cerbi?" "Un
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
celui care i-a întrebat că din punctul lor de vedere discuția e încheiată. Așa făceau și cu noi, cu mine și cu Dinu, când mergeam să vânăm cerbi în mlaștină. Ori poate s-ar mira auzind de azil. "Ce azil? Un azil de bătrîni? Nu, n-a existat niciodată prin părțile noastre așa ceva", ar zice, poate. "Bine, bine, dar cenușa?" mă pomenesc șoptind. La care ei ar adăuga plictisiți: "Au ars niște bălării". "Și cerbii?" "Care cerbi?" "Un sculptor pretinde
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
i-a întrebat că din punctul lor de vedere discuția e încheiată. Așa făceau și cu noi, cu mine și cu Dinu, când mergeam să vânăm cerbi în mlaștină. Ori poate s-ar mira auzind de azil. "Ce azil? Un azil de bătrîni? Nu, n-a existat niciodată prin părțile noastre așa ceva", ar zice, poate. "Bine, bine, dar cenușa?" mă pomenesc șoptind. La care ei ar adăuga plictisiți: "Au ars niște bălării". "Și cerbii?" "Care cerbi?" "Un sculptor pretinde că a
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
temporară în funcție de preferințe, însă în oricare dintre aceste imperii eram singurul stăpân. Nu mă mai contesta nimeni. Adevărata mea copilărie s-a petrecut, poate, sub soarele deșertului și al junglei, pregătindu-mă, fără să știu, pentru sala cu oglinzi de la azil. Tata venea uneori să-mi facă morală. Mă învinuia că-mi pierdeam timpul și mă amenința că mătură "gunoaiele" de pe pereți; adică imperiile mele. Atunci îmi arătam colții: "Îndrăznește". Știa la ce mă refer. Suferea de migrene teribile și era
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mai mult, pe când valoarea ta îi pune în stare de alarmă, socotind-o o ofensă personală. Din ziua aceea am făcut tot ce mi se cerea, arborând o modestie care s-a lipit de mine și cu greu, abia la azil, am reușit să scap de ea. Îmi ascundeam orice calitate și îmi plângeam în gura mare defectele. Și ce simplu au mers apoi toate! Doctorii se emoționau și roșeau de plăcere de câte ori le arătam profundul meu respect și marea mea
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]