1,715 matches
-
direcți, precum libanezii, palestinienii, irakienii, maltezii și iordanienii. Siria are o populație de aproximativ 17.951.639 (2014 est.) arabi sirieni, alături de vreo 600.000 de arabi palestinieni, constituind împreună aproximativ 74% din populație (dacă sunt excluși creștinii sirieni). Creștinii băștinași vorbitori de aramaică vestică și asirienii sunt socotiți a fi în jur de 400.000 de oameni. Vorbitorii de aramaică vestică locuiesc în toată țara, în special în marile centre urbane, pe când asirienii locuiesc în special în nord și nord-est
Siria () [Corola-website/Science/298145_a_299474]
-
erau fortificate. De fapt, unele lagăre din Siberia aveau limitele marcate doar prin stâlpi. Evadările erau descurajate de condițiile naturale grele dar și de patrulele dotate cu câini de urmărire care erau repartizate în fiecare lagăr. Până în anii ’40, triburile băștinașe ajutau deseori evadații, dar criminalii fugiți au făcut multe victime printre localnici. Aceste violențe, la care se adăugau recompensele mari, tentante, i-au făcut pe băștinași să ajute autoritățile la prinderea fugarilor. Paznicilor lagărelor li se dădeau ordine severe să
Gulag () [Corola-website/Science/298250_a_299579]
-
cu câini de urmărire care erau repartizate în fiecare lagăr. Până în anii ’40, triburile băștinașe ajutau deseori evadații, dar criminalii fugiți au făcut multe victime printre localnici. Aceste violențe, la care se adăugau recompensele mari, tentante, i-au făcut pe băștinași să ajute autoritățile la prinderea fugarilor. Paznicilor lagărelor li se dădeau ordine severe să-și țină prizonierii sub control prin orice mijloc. Dacă un condamnat evada de sub supravegherea unui gardian, acesta din urmă risca să fie dat afară din forțele
Gulag () [Corola-website/Science/298250_a_299579]
-
Isabela (29 septembrie 1494) a constatat că între coloniști se iscaseră serioase disensiuni, iar o parte dintre ei erau deja în drum spre Spania pentru a-și expune revendicările. Una dintre problemele majore cu care se confruntă Columb era ostilitatea băștinașilor a caror inițială prietenie a disparut datorită brutalității europenilor. Columb a reușit să-i învingă pe băștinași în bătălia din martie 1495 și a deportat un număr mare dintre ei în Spania pentru a fi vânduți că sclavi. Regina Isabela
Cristofor Columb () [Corola-website/Science/298301_a_299630]
-
ei erau deja în drum spre Spania pentru a-și expune revendicările. Una dintre problemele majore cu care se confruntă Columb era ostilitatea băștinașilor a caror inițială prietenie a disparut datorită brutalității europenilor. Columb a reușit să-i învingă pe băștinași în bătălia din martie 1495 și a deportat un număr mare dintre ei în Spania pentru a fi vânduți că sclavi. Regina Isabela s-a opus și supraviețuitorii au fost returnați. O comisie regală de investigații a ajuns la Isabella
Cristofor Columb () [Corola-website/Science/298301_a_299630]
-
cursul spre insula Hispaniola. Ajungând în Sânto Domingo (31 august), Columb a găsit o parte din colonie revoltându-se împotriva fratelui său. A anihilat rebelii și și-a intensificat eforturile, insă inutil după cum s-a dovedit a fi, să convertească băștinașii americani la creștinism. De asemenea a extins operațiunile de extragere a aurului. În acest timp adversarii săi din Spania au convins regalitatea că insula Española ar trebui să aibă un nou guvernator. În mai 1499, coroană l-a îndepărtat pe
Cristofor Columb () [Corola-website/Science/298301_a_299630]
-
din Honduras, apoi a navigat spre sud de-a lungul coastelor Americii Centrale timp de șase luni căutând o trecere spre vest. În ianuarie 1503 a debarcat în Panama și a stabilit o așezare, dar revoltele din cadrul echipajului și problemele cu băștinașii l-au făcut pe Columb să renunțe la această idee. Expediția s-a redus la două caravele ce navigau spre Hispaniola, dar vasele putrezite au eșuat aproape de Jamaica (23 iunie 1503). Columb a trimis mesageri în Hispaniola cerând ajutor, în timp ce
Cristofor Columb () [Corola-website/Science/298301_a_299630]
-
au făcut pe Columb să renunțe la această idee. Expediția s-a redus la două caravele ce navigau spre Hispaniola, dar vasele putrezite au eșuat aproape de Jamaica (23 iunie 1503). Columb a trimis mesageri în Hispaniola cerând ajutor, în timp ce forță băștinașii să le dea de mâncare oamenilor. Ajutorul a ajuns aproape după un an, fiind întârziat deliberat de către Ovando. Puținul echipaj care a mai rămas s-a îmbarcat pe data de 28 iunie 1504 spre Sânto Domingo, apoi a pornit spre
Cristofor Columb () [Corola-website/Science/298301_a_299630]
-
ele au fost cooptate în forțele Axei, altele au fost brutal oprimate. În nici un teritoriu cucerit nu au fost acceptate măsuri de autoguvernare. În loc de astfel de soluții, ideologii naziști rasiști au promovat politica estului European colonizat de coloniști germani, cu băștinașii sortiți morții, evacuați, sau reduși la statutul de sclavi. In majoritatea spatiului cucerit au fost înființate Comisariate care se ocupau cu jefuirea la maxim a bogățiilor de tot felul: Comisariatul Teritoriului de Est (Reichskommissariat Ostland), in germană) si Comisariatul Ucrainei
Frontul de Răsărit (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/298322_a_299651]
-
Grămăticova, la Cândrova, la Selia lânga Veria, și parțial la Băiasa (Vovousa) și Perivoli. Aromâni cu simțământe filoromâne mai există, deși în minoritate, în multe alte localități, dar majoritatea dintre aceștia trăiește astăzi în România sau în diaspora. În Grecia băștinașii bulgarii denumiți eleni slavofoni și albanezii - eleni albanofoni sau arvaniți nu sunt recunoscuți ca minorități naționale. În Grecia doar cei ce descind din vechii eleni sunt recunoscuți ca băștinași. Majoritatea acestora sunt grecii propriu-ziși, dar și aromânii filo-eleni sunt considerați
Aromâni () [Corola-website/Science/298373_a_299702]
-
dintre aceștia trăiește astăzi în România sau în diaspora. În Grecia băștinașii bulgarii denumiți eleni slavofoni și albanezii - eleni albanofoni sau arvaniți nu sunt recunoscuți ca minorități naționale. În Grecia doar cei ce descind din vechii eleni sunt recunoscuți ca băștinași. Majoritatea acestora sunt grecii propriu-ziși, dar și aromânii filo-eleni sunt considerați băștinași și membri ai națiunii, ca "greci vorbitori de limbă neolatină" sau chiar "vorbitori ai unui idiom grecesc" (fabricând o istorie antică și o lingvistică alternativă și supralicitând rolul
Aromâni () [Corola-website/Science/298373_a_299702]
-
bulgarii denumiți eleni slavofoni și albanezii - eleni albanofoni sau arvaniți nu sunt recunoscuți ca minorități naționale. În Grecia doar cei ce descind din vechii eleni sunt recunoscuți ca băștinași. Majoritatea acestora sunt grecii propriu-ziși, dar și aromânii filo-eleni sunt considerați băștinași și membri ai națiunii, ca "greci vorbitori de limbă neolatină" sau chiar "vorbitori ai unui idiom grecesc" (fabricând o istorie antică și o lingvistică alternativă și supralicitând rolul jucat de aromâni in crearea Greciei moderne) parte din "Elleniki ethniki koinonia
Aromâni () [Corola-website/Science/298373_a_299702]
-
districtul Kruševac au fost numărați 325 de vlahi, aceștia fiind grupați mai ales în satele Stepoš, Trimčari și Vitanovac. În România slavofonii, turcofonii, germanofonii și maghiarofonii nu sunt recunoscuți ca populație nativă, ci drept minorități naționale. În România sunt recunoscuți băștinași cei ce descind din vechii Traci/Daci romanizați: Proto-Românii. Majoritatea acestora sunt Românii propriu-ziși. Aromânii au un statut particular: considerați drept "Români din sudul Dunării", ei nu sunt recunoscuți drept minoritate națională, ci ca o parte din neamul românesc, repatriată
Aromâni () [Corola-website/Science/298373_a_299702]
-
ceilalți, prin instalarea Slavilor între ei, și prin evoluția separată din Proto-Română în Română și în Aromână. Sigurele Românii populare care se datorează unor migrațiuni ar fi, în această ipoteză "sedentaristă", grupul Istro-Românilor și Vlahia moravă. Toți ceilalți ar fi băștinași acolo unde trăiesc, fie ei Români sau Aromâni... Exceptând statele din Peninsula Balcanică, unde aromânii sunt autohtoni, există comunități sau grupuri de emigranți aromâni care trăiesc în diasporă. Cele mai importante și bine organizate se află în Statele Unite ale Americii
Aromâni () [Corola-website/Science/298373_a_299702]
-
construcții mici găsite în Sicilia, se presupune că această populație a venit de acolo. Negustorii fenicieni, care au utilizat insulele ca punct de popas în rutele lor comerciale din Mediterana de Est până în Cornwall, s-au alăturat prezenței permanente a băștinașilor. Fenicienii au locuit zona denumită astăzi Mdina, și orașul înconjurător , pe care l-au denumit "". Romanii, care au locuit și ei mult mai târziu Mdina, îl denumeau (și pe el, dar și pe insulă) "Melita". După in 332 BC, zona
Malta () [Corola-website/Science/297134_a_298463]
-
dreptul de a ceda aceste Insule niciunei puteri, dacă alege să-și retragă protecția și să-și abandoneze suveranitatea, dreptul de a alege un alt suveran, sau a unei alte conduceri a acestor Insule, ne aparține numai nouă, locuitorii și băștinași ei, și fără vreun control.” În 1814, ca parte a , Malta a devenit oficial parte a Imperiului Britanic și a fost folosită ca stație pentru transportul maritim și drept cartier general al flotei. După deschiderea Canalului Suez în 1869, poziția
Malta () [Corola-website/Science/297134_a_298463]
-
mii de basarabeni spre Kazahstan și la "Noul Holodomor" (înfometarea sistematică a țăranilor refractari colectivizării, categorisiți "kulaci"/chiaburi, prin rechiziția tuturor resurselor), Leonid Brejnev aplică o politică mai puțin cruntă: el se ocupă îndeosebi de repartizarea sistematică a noilor promovați băștinași departe de țară, de înlocuirea lor cu oameni veniți din alte republici unionale (mai ales Rusia, Ucraina și Bielorusia) și de rusificarea tot sistematică a învățământului, administrației și culturii. Această politică va fi continuată de succesorul său Dmitri Gladky. După
Leonid Brejnev () [Corola-website/Science/298047_a_299376]
-
care fusese numit guvernator militar al întregului ținut de la sudul lui Rio de la Plata, a pus piatra de temelie a orașului Buenos Aires. El a încercat să cucerească noi teritorii, dar nu a reușit din cauza lipsei alimentelor și a împotrivirii triburilor băștinașe. Cinci mai târziu, a fost nevoit să părăsească Buenos Aires. În 1537, Domingo Martinez de Irala, unul dintre locotenenții lui Mendoza, a fondat Asuncion (capitala actuală a Paraguay-ului), care a fost prima așezare permanentă din regiunea La Plata. De la această bază
Argentina () [Corola-website/Science/298072_a_299401]
-
Hispaniola (din grupul de insule Antilele Mari). Are graniță cu Republica Dominicană la est. Capitala se află în orașul Port-au-Prince. 1492: Cristofor Columb descoperă insula Hispaniola, care era locuită de triburi amerindiene. El întemeiază prima așezare spaniolă din America. 1503: Deoarece cei mai mulți băștinași fuseseră decimați de molime, proprietarii de plantații încep să aducă negri din Africa pentru a-i transforma în sclavi. 1697: Spania cedează treimea vestică a insulei (teritoriul haitian de azi) francezilor. 1749: Întemeierea capitalei Port-au-Prince. 1791: După Revoluția Franceză în
Haiti () [Corola-website/Science/298106_a_299435]
-
Statelor Unite ale Americii) l-au determinat pe Charles Taylor să demisioneze și să se refugieze în Nigeria. Americano-liberienii aveau puține în comun cu triburile indigene de pe continent. Unul din aceste triburi era tribul Krahn, din care făcea parte Samuel Doe. Divergențele dintre băștinași și americano-liberieni au fost unul dintre motivele loviturii de stat din 1980. Liberia are un legislativ bicameral care constă în 64 de reprezentanți - aleși pentru un mandat de nouă ani - și 26 de senatori - aleși pentru un mandat de șase
Liberia () [Corola-website/Science/298117_a_299446]
-
fost descoperită pentru prima dată de navigatorul portughez Jorge de Meneses în 1526 care îi dă numele de „Ilhas dos Papuaș”(Insulele Papuașilor), dar navigatorul spaniol Ortiz de Retez, în anul 1546, îi schimbă numele în Noua Guinee, datorită asemănării băștinașilor cu populația africană din jurul Golfului Guineei. Insularitatea Noii Gunineei este stabilită de spaniolul Váez de Torres în 1606, lucru reconfirmat de navigatorul englez James Cook. Primele colonii europene apar abia la sfarsitul sec. XIX. Partea vestică a insulei devine colonie
Papua Noua Guinee () [Corola-website/Science/298135_a_299464]
-
Spaniolă fondează viceregatul Peru, cu jurisdicție aproape asupra tuturor teritoriilor din America de Sud. Cucerirea spaniolă a introdus utilizarea banilor, catolicismul și limba spaniolă. Viceregele Francisco de Toledo a reorganizat țara în 1570, principala activitate devenind mineritul argintului, utilizând munca forțată a băștinașilor. Peru aducea profituri Coroanei Spaniole, alimentând complexa sa rețea comercială extinsă din Europa până în Filipine. La începutul secolului al XIX-lea, continentul sudamerican era dominat de mișcările de emancipare de sub autoritatea spaniolă. În acest context, Peru rămânea un teritoriu loial
Peru () [Corola-website/Science/298137_a_299466]
-
în 1798, numind-o Insula Plăcută. De prin anii 1830, nauruanii au avut contact cu europenii prin vânătorii de balene care acostau pe insulă pentru a-și reface proviziile. În acești ani veneau să locuiască pe insulă dezertori și marinari. Băștinașii au făcut comerț cu aceștia, oferind hrană la schimb cu băuturi alcoolice (vin de palmier) și arme de foc; armele au fost folosite în timpul războiului de 10 ani dintre triburile de pe insulă care a început în 1878, iar până în 1888
Nauru () [Corola-website/Science/298128_a_299457]
-
poetului german Nikolaus Becker (1809-1845), "Cântecele Rinului", în care fiecare strofă începea cu cuvintele "Atât timp cât..." și care fusese tradusă în ebraică în 1845. Refrenul "Încă nu s-a pierdut speranța..." rezona din retorica imnului național polonez, pe care Imber, ca băștinaș al Galiției îl cunoștea: "Polonia încă nu e pierdută...". N.H.Imber a publicat poezia în 1886, la Ierusalim, după ce ajunsese în Palestina, într-un volum de poezii intitulat: ""Barkayi"" (=""Luceafărul de Dimineață""). Atunci poezia se numea încă "Tikvatenu" (="Speranța Noastră
Hatikva () [Corola-website/Science/298208_a_299537]
-
populară și acceptată pentru a explica originea numelui țării, mai există o altă explicație după Martín Fernández de Enciso, un membru al echipajului lui Vespucci și Ojeda. În lucrarea sa "Summa de Geografía" el afirmă că au găsit o populație băștinașă, care s-au numit Veneciuela sugerând că numele de „Venezuela” poate că a evoluat din cuvântul nativ. Se presupune că Venezuela a început să fie populată cu cel puțin 15.000 de ani în urmă, cele mai vechi vestigii istorice
Venezuela () [Corola-website/Science/298155_a_299484]