1,778 matches
-
Telefonul funcționează? — Ghinion. Telegraful Își Încetase țăcănitul și Lukici răsuflă ușurat: — Ăsta cel puțin s-a oprit. Soldatul se opri brusc din făcutul cărților și spuse cu o voce nesigură: — Sunt bucuros că n-am fost la Belgrad. — Să lupți, băiete! spuse funcționarul de la mesagerie, În hohote de râs. — Da, spuse Ninici timid, dar erau și ei, nu-i așa, concetățenii noștri. Nu e ca și cum ar fi fost bulgari. — Ucizi sau ești ucis, spuse funcționarul de la mesagerie. Haide, Împarte cărțile, Ninici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
spuse funcționarul de la mesagerie, În hohote de râs. — Da, spuse Ninici timid, dar erau și ei, nu-i așa, concetățenii noștri. Nu e ca și cum ar fi fost bulgari. — Ucizi sau ești ucis, spuse funcționarul de la mesagerie. Haide, Împarte cărțile, Ninici, băiete! Ninici Începu să le Împartă. De câteva ori se Încurcă la număratul lor. Era limpede că mintea Îi stătea la altceva. — Și ce voiau? Ce voiau să obțină cu asta? — Erau „roșii“, spuse Lukici. — Oameni săraci? Faceți pariurile, domnilor, adăugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
mai Întâi noroiul, apoi cizmele sale lustruite. Căpitanul Alexici Își umflă obrajii lui rotunzi și roșii: — Puteau să pună niște scânduri. — Nu, nu, noi suntem poliția. Nu ne iubesc. Dumnezeu știe ce fel de prânz or să ne dea. Hei, băiete! Îi făcu el semn cu mâna lui Ninici. Ajută-l pe șofer să descarce lăzile astea. Aveți grijă de sticlele de vin - să rămână În sus și neclintite. — Maiorul Petkovici, domnule... — Nu contează ce-a spus maiorul Petkovici. — Scuzați-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
că nici clopoțelul nu prea suna. Dar la pupitrul recepției domnul Kalebgian Înfrunta inerția În haina lui bine croită. — Kalebgian, a sosit domnul Myatt? — Nu, domnule, trenul are Întârziere. Doriți să așteptați? Și-a reținut un living? — Oh, evident! Aici, băiete, condu-l pe domnul În Încăperea domnului Myatt. — Dă-i cartea mea de vizită când sosește. Cele două americance deciseră să nu-i dea domnului Kalebgian o cutie de rahat Deliciul turcesc, dar el fusese atât de drăguț și Încântător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
deja mai ușor. Trec de Hanul Trei Sarmale, de unde parcă și aud întrebarea lui Costică, feciorul cel mare al Ecaterinei Luca - vestita hangiță - “Mamă, da’ care-i partea mea din toată moștenirea asta?” Răspunsul hangiței te lasă fără replică: “Măi băiete! Vezi tu drumul ista cât îi di lung șî cât îi di lat? Tăt îi a’ tău!” Costică a priceput spusa jupânesei și a luat “drumul” Buciumului... N-a făcut, însă, prea multă cale pe cea arătată de “Coana Tincuța
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
hai odată. Așa, copăcel. Ia-mă de gît, Încă un pas și Încă unu — I-ascultă, băi țîcă, tu chiar vrei să le ai pe toate de-a gata? Un mic compromis colo Îți pute, ai? Păi, nu merge așa băiete și cu dînsa-ntr-Însa și cu sufletu-n rai. Ce atîta dramă? Să zici merci că nu se leagă decît de detalii - ideea globală le scapă - ăsta-i norocul nostru. Mai cedează și tu, lasă-i să creadă că te-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
l-a făcut pe Moise al lor. Ce? O, Isuse, chiar așa. Și ălălalt cu Înjurăturile după el. — L-am omorît, zice, s-au ce i-am făcut? Și mai și zbierînd la javră: După el, Jerry! După el, mă băiete! Și ce-am mai văzut la urmă era trăsura aia blestemată dînd colțul și fața de oaie Înăuntru gesticulînd și javra dracului după ei cu urechile pe spate străduindu-se cît putea să-i ajungă, să-l rupă În bucăți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cu fata aia azi. Am simțit că mă crispez. — Scuze, probabil că trebuia să... John flutură mâna în semn de nu-ți face probleme. Sper că nu te deranjează c-o spun. Ești prins într-o luptă, nu-i așa, băiete? Urmă o clipă de tăcere. — Da, am spus simplu. El încuviință. — Te-am citit de când ai venit. Și Ruth la fel. Presupun că ți-a spus cineva de accidentul ăla de mașină. — Da, am auzit. — Ei bine, Ruth recunoaște un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
unelte a grădinarului. — E curată trădare să lași nefolosită o asemenea poziție! răcni maiorul Stone. De aici, controlezi toată casa... Și spunînd acestea, Împinse scîndura În apă, proptindu-i capătul de unul dintre bolovanii pe care-i aruncase acolo. Ușurel, băiete! Și Împinse scîndura Încetișor spre un alt bolovan. Ascultă, urmă el adresîndu-se lui Digby, apuc-o de un capăt, iar eu o apuc de celălalt. Nu ți-e teamă c-o să te scufunzi? — Aici apa nu-i adîncă, răspunse maiorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
o apuc de celălalt. Nu ți-e teamă c-o să te scufunzi? — Aici apa nu-i adîncă, răspunse maiorul Stone, și intră de-a dreptul În iaz. MÎlul negricios Îi Înghiți pantofii și manșetele pantalonilor. Hai, Împinge! zise el. Ușurel, băiete! Digby Împinse, dar cam prea tare: scîndura căzu În apă. Mii de draci! tună maiorul Stone, și, intrînd În mîl pînă la brîu, apucă scîndura și o aduse din nou la mal. Scuză-mă, te rog, spuse el. Am o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
te aud mai bine! — M-au pus În cămașă de forță, urmă Stone. Pretind că eram furios. Dar nu-i adevărat. E o trădare la mijloc... Vocea i se auzea mult mai clar, semn că se apropiase de ușă. Recunosc, băiete, că am fost cam Într-o ureche - toți sîntem cam Într-o ureche aici, nu-i așa? Dar nebun să știi că nu sînt! Nu e drept... Dar ce-ai făcut? Îl Întrebă Digby. — Voiam doar să găsesc o Încăpere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
trebăluiau pe Întuneric... Vocea lui Stone se frînse - era Îngrozitor să auzi un om În toată firea suspinînd Înapoia unei uși Încuiate! — Dar ce săpau oamenii ăia? Îl iscodi Digby. Poate c-ai visat numai... — O subterană... a fost groaznic, băiete... Și zău că n-aveam de gînd să fac greva foamei, mă temeam doar să nu-mi pună otravă În mîncare! — Otravă? — Trădare! Ascultă Barnes... — Nu sînt Barnes. Din nou se auzi un oftat. — Desigur, scuză-mă. Am Început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Țin-te bine! — O să Încerc... Știi, aveam unele Îndoieli... Mă gîndeam că poate au dreptate... Motorul de automobil nu se mai auzea. — Ai cumva vreo rudă? — Nici un suflet. Am avut o nevastă, dar m-a părăsit. Și pe bună dreptate, băiete, pe bună dreptate. A fost multă trădare! — Te scap eu de-aici! Încă nu știu cum, dar o să te scot eu... — Insula aia, Digby... trebuie s-o supraveghem, băiete! Așa Închis cum sînt, nu pot face nimic. Dar tot n-aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
suflet. Am avut o nevastă, dar m-a părăsit. Și pe bună dreptate, băiete, pe bună dreptate. A fost multă trădare! — Te scap eu de-aici! Încă nu știu cum, dar o să te scot eu... — Insula aia, Digby... trebuie s-o supraveghem, băiete! Așa Închis cum sînt, nu pot face nimic. Dar tot n-aș fi În stare singur să fac mare lucru. Dac-aș avea, Însă, vreo cincizeci de oameni din vechea gardă... — Voi supraveghea insula, Îi făgădui Digby ca să-l liniștească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
aș avea, Însă, vreo cincizeci de oameni din vechea gardă... — Voi supraveghea insula, Îi făgădui Digby ca să-l liniștească. — Credeam că nemții au ocupat-o... Nemții nu-și pierd vremea degeaba... Știi, cîteodată mi se cam Încurcă lucrurile În cap, băiete... — Trebuie să plec! Țin-te bine! Am să mă țin, băiete! Am trecut și prin situații mai grele. Bine-ar fi, totuși, să mai rămîi. — O să mă Întorc. Digby nu știa, Însă, cum o să se poată ține de cuvînt. MÎnat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
supraveghea insula, Îi făgădui Digby ca să-l liniștească. — Credeam că nemții au ocupat-o... Nemții nu-și pierd vremea degeaba... Știi, cîteodată mi se cam Încurcă lucrurile În cap, băiete... — Trebuie să plec! Țin-te bine! Am să mă țin, băiete! Am trecut și prin situații mai grele. Bine-ar fi, totuși, să mai rămîi. — O să mă Întorc. Digby nu știa, Însă, cum o să se poată ține de cuvînt. MÎnat de o milă puternică, se simțea În stare să comită și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
am pierdut și am ajuns aici. — Hmmm .. Ne zici să nu ne mai certăm și să mergem la Zeus? — Da! Sigur! E mai bine. — Helios, mai bine accepți și te lăsăm în pace! Nu! Copilul are dreptate! Hai să mergem, băiete! — Dumneavoastră sunteți Zeul soare? — Da, eu sunt. — Helios m-a dus în carul lui de foc până-n vârful Muntelui Olimp. Acolo era un palat uriaș, alb și înconjurat de nori. Am intrat în el și am găsit un tron uriaș
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
o propunere! Nu vreau să mai aud. Helios muncește foarte mult ca noi să ne putem odihni și să putem lucra și tu îi ceri să lungească ziua că să te poți distra? Vei fi pedepsit pentru asta! — Iar ție, băiete, îți mulțumesc foarte mult. Pentru asta îți voi îndeplini o dorință! — Îmi doresc să mă întorc la mama mea! — Foarte bine! Mi-am luat rămas bun de la toți și Zeus m-a trimis lângă mama. A fost o experiență interesantă
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
contractat În cursul expediției printre fișiere m-a Învățat minte pentru totdeauna care erau urmările unei Întâlniri romantice cu un calculator neprotejat de un antivirus performant. „Ești un ignorant“, m-a certat Olaf a doua zi, „te râd și fetișiștii. Băiete, computerul este o cale, nu un scop“, mi-a explicat el, făcându-mi apoi atât de necesarul update În educația sexuală. Olaf m-a introdus În nenumărate site-uri matrimoniale, m-a luat cu el la câteva petreceri online, școlindu-mă
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Halal autor, am răspuns, după ce-am luat o gură de vodcă. Unul care nu e-n stare să Încheie nici măcar o povestire cu detectivi, doldora de clișee și glumițe răsuflate. Demiurgul a zâmbit. — Oricine poate-avea o pană de inspirație, băiete. Ei, cum Îți merge? Cam frig? — Mă descurc, am zis, Înălțând sticla de vodcă. — Aha, a făcut Kuznețov. Vechile obiceiuri dispar greu, așa-i? Am lăsat capul În jos și-am Început să râd. — Acum Înțeleg de ce scrii dialoguri atât
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
scop, va recurge la un accent german care sună elegant și trezește interesul. Hai, hai, hai să mergem odată, că altfel nu ne mai urnim astăzi, iar pe mine mă trage ața să ajung în Waldviertel. Tu ai să conduci, băiete, fiindcă ești fiul meu, în afară de tine nu mai am decât o fată. În plus, diseară o să poți juca șah cu tăticu’, ceea ce Anna nu poate, fiindcă n‑are gândire logică. Din păcate, când tata vrea să plece în Waldviertel, cărțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
prânz, iar apoi sigur o să tacă și o să adoarmă. Momentan mai simte însă nevoia să țină discursuri despre însușirile organelor femeiești, care sunt câteodată umede și largi, alteori uscate și strâmte, astfel încât trebuie mai întâi să le lărgești. Ia aminte, băiete. Dar trebuie să ți se scoale ca lumea, altfel n‑ai făcut nimic, uite, ca ăsta, de pildă, nu‑i așa că‑i un exemplar pe cinste? Curioasă, o ciupercă roșie scoate capul și inspectează împrejurimile; poate o să împroaște totul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
îi vine să se sinucidă. Copacii șoptesc ca un singur om. Acum o vom sfârși amândoi, împreună, oribil, se gândește Rainer și apasă pe accelerație, încât motorul destul de slab, dar totuși suficient de puternic, se ambalează imediat. Te‑ai tâmpit, băiete?! Oglinda apei le face semne și se aruncă bucuroasă înaintea lor, ca să‑i îmbrățișeze, în sfârșit ceva nou în anotimpul ăsta plictisitor. Aici e foarte adânc, fiindcă apa a fost adunată artificial. Natura nu produce întotdeauna de una singură asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
din Iberia, nici un telefon măcar, așa, la repezeală, din obligație, cum ar veni. Nu știam ce să cred: dacă era să-mi confirme Îndrăznelile și complicitatea, ar fi trebuit să dea un semn, să-mi spună cumva, ceva, adică mă băiete, mă gândesc cât de cât la tine, mai vorbim când mă-ntorc. Dar ea, nimic, nimic. Așa că m-am Înhăitat din nou cu Leac, bântuiam nopțile, el găsea Întotdeauna câte un chef cu scandal, eu eram În căutare de nerușinări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
vagabondul porni din nou cu pași mari și legănați și, la Început, nu-i spuse nimic băiatului. După puțin timp i se adresă Însă cu glas răgușit și nepăsător, dar cu un fel de bunăvoință aspră: — Unde-ai pornit-o, băiete? spuse el. Către Marele Oraș? Băiatul dădu din cap tăcut, vrînd parcă să spună ceva, dar nu rosti nimic. — Ai mai fost pe-acolo? Întrebă bărbatul. — Nu, zise băiatul. — E prima dată cînd bați drumurile, nu? — Da, zise băiatul. — Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]