1,758 matches
-
footnote>“ De altfel, baba era sănătoasă, dar mai ales avea o bună ținere de minte, și cu ea puteai vorbi de toate. În neliniștile lui Anton pentru tânăra lui nevastă, moașa îl liniștea, spunându-i: „- Eh, cii pi paci, măi băiete... atâta vremi cat inima‟i bati în chept, cii făr‟ di grijî...!“ Era foarte sigură pe știința și experiența ei.Totuși, fără să arate, bătrâna era îngrijorată... ea știa bine la ce se mai poate aștepta. Dar Anton era încontinuu
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
cât prindea ochiul, la pădurea adânca... fară sfârșit. Pârvu, neclintit de ceasuri întregi, stătea pe pântece, cu botul pe labe și se e uita la stăpân, cu ochi deștepți și blânzi, și cu urechile drepte și ciulite. - Măi Pârvule, măi băiete... știi tu ce‟i în sufletu‟ meu?!... murmura bătranul, privindu-l în luminița ochilor. Câinele înălță capul și clipi, pe rând, cu câte o geană. „Tari-i diștept Pârvu... îi ca un om... numa nu vroghești!...“ Să nu uit, să
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Mc. Gheorghe. - Ci crez‟, tatî, oari a ci război... ha, ci zâci?! Vorbi el cu glas nesigur, înghițind în sec. Anton îl întreba, formal pe bătrân, deși știa bine că va fi. - Dă, Antoane... știu eu... Numa‟ Dumnezeu știe, măi băiete! răspunse bătrânul, știind bine și el, că va fi. Între ei se lăsă o tăcere ca o piatră de mormânt. Anuca, fata pădurarului 83 Deodată, Anton tresări... - Eu, tată, am să trag o fugă la Șuletea... la Domnie, să văd
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
i se ridica ritmic pe piept, odată cu răsuflarea. ...Și, iarna a trecut... și Nică a crescut mare devenind un cerb semeț. A trecut și primăvara... a venit vara.. A venit vremea și pentru Nică... vremea liberării. Desparțirea a fos grea... - Băiete!... exclamă Anton oftând cu cerbul de gât; continuând în gând... „Croiește-ți de-acum, singur soarta!“. Iar lacrimile i se opriră în gât și altceva nu mai adăugă, de parcă tot ce voise să spună s-ar fi spulberat după acel
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
enescu m-ar fi abandonat într-un colț doar pentru a mi vedea lungul nasului uneori la ore mari din noapte am visat că sunt pian listz a zâmbit într-o doară tu nici nu ai trup pentru atâtea clape băiete abia mai târziu m-am transformat în mine (sau cel puțin așa am crezut) din acea zi mă caut mă ascult dezacordat și aștept degetele tale 15 august 2011 Nopțile noastre sunt cântate de greieri îmi fredonează noaptea la urechi
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
privi stăruitor, ciudat, după care se uită la stăpânul său: — Vreți să fiu prezent la această Întâlnire, Herr Six? Întrebă el cu un vag accent de Frankfurt. — Nu, e În regulă, Hjalmar, zise Six. Ești liber să mergi la culcare, băiete. Poate-i spui tu lui Farraj să ne aducă o cafea Mocca, un pahar cu apă și băutura mea obișnuită. Da, imediat, Herr Six. Se uită la mine din nou și și nu mi-am putut da seama dacă prezența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
singur cu lama de ras În speranța că ar putea fi luată drept o cicatrice căpătată Într-un duel dintre studenți. Însoțit de un puternic miros de bere, intră la mine În hol, Închizând ușa după el. — Cum spui tu, băiete, i-am zis, ușurat să observ că nu se simțea deloc În largul său cu pistolul ăla În mână. M-ai păcălit servindu-mi povestea aia despre Fräulein Rudel. N-ar fi trebuit să mă las dus așa. — Nenorocitule! zbieră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
mare, se aburcă în car, ținându-se mândru de draghină. Bună vreme, bade Vasile, dădu cuviincios binețe fiul pădurarului. Apăi, bună-i pentru alții, răspunse morocănos Vasile. Încalte-ai petrecut aseară, bade! Câte căni ai închinat? Dumnezeu le mai știe, băiete și baba mea, care mă judecă! răspunse bătrânul, îndemnându-și boii. Dar, unde te-a trimis tat-tu? Dar, ce mă mai socoți un băitan, bade Vasile? Iaca am și eu spre douăzeci de ani. Acuși, o să joci la nuntă
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
au nevoie de tineri străini, care să le fure meșteșugul! Eu nu știu meserie? rosti amenințător tânărul, sumețindu-și mânecile cămășii albe de borangic. Eu care socot lemnele scoase din pădure, încalic harmasari, vânez mistreți? Astea-s lucruri de noi știute, băiete, hai mai bine să dau și eu amarul de grâu și să ne întoarcem acasă! Bine zici, bade, cum m-am gândit că eu voi sta închis într-o dugheană sau atelier?! Porniră amândoi spre dugheana lui Ițic, descărcară marfa
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
în jurul coapselor, Ce franțuzoaică?! Mireille! Eu?! Nu mai face pe naivul! Pot să intru și eu la duș? Nu înainte de a te explica! Nu-ți amintești de Mireille?! Nu! Ai făcut-o acolo, pe balustradă! În picioare! Ce?! Ești tare, băiete! Ea încolătăcită cu picioarele în jurul coapselor tale stând pe balustradă, cinsprezece etaje deasupra Romei! o figură demnă de reținut! Ce tot vorbești acolo?! Încerca să se sinucidă și eu, Boris râde și nu-i înțeleg buna dispoziție, Mai ai un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
de cuvinte murmurate rusești, pare că nici nu mai e conștientă de prezența mea în încăpere, Ușa de la intrare, Boris în prag cu pachetele din care ies cu ușurință gâturile lungi ale unor sticle de băutură, Ciao! M-ai găsit, băiete! Abia acum își dă seama de atmosfera apăsătoare ce plutește printre noi, Ce s-a întâmplat? Mă ridic să-l întâmpin, Copilul e grav bolnav! Sabina te-a chemat! Pentru moment Boris lasă să-i alunece sticlele pe masă, ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
meșterul Luca și se ridică de pe scaun pășind în cadrul întunecat al ușii deschise, stă mult proptit acolo de ușă, dau să mă ridic și eu și încerc să mă strecor pe ușă pe lângă silueta meșterului, Cum ziceai că te cheamă, băiete? mă oprește el, Theo! Câți ani ai, Theo? Douăzeci și trei, meștere! Ei bine, Theo de douăzeci și trei de ani, luni începem zugrăveala! Nu-i o treabă ușoară, băiete! E treabă de bărbat, nu de muiere! Fii pregătit! Bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
pe ușă pe lângă silueta meșterului, Cum ziceai că te cheamă, băiete? mă oprește el, Theo! Câți ani ai, Theo? Douăzeci și trei, meștere! Ei bine, Theo de douăzeci și trei de ani, luni începem zugrăveala! Nu-i o treabă ușoară, băiete! E treabă de bărbat, nu de muiere! Fii pregătit! Bine, meștere! Ești călugăr sau novice? Nu! Sunt student! Student?! se miră meșterul Luca prin întuneric, întorcându-și în prispă capul la mine, Unde? La Arte Plastice! La pictură?! tot mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
sfânt, dar nu sunt nici artă, ce poate fi mai deprimant decât o expoziție de icoane?! Nimeni nu-și face cruce, nimeni nu le sărută, pentru că nu simți nevoia, atunci la ce folos?! Dar ce mă doare cel mai mult, băiete, e că n-am crescut pe nimeni pe lângă mine așa cum m-a crescut meșterul Vasile pe mine, poate e ultima biserică pe care o pictez și voi muri neîmpăcat, ce să fac cu cartea asta, ce să fac cu cartoanele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
e mirosul pe care cu uimire l-am simțit de multe ori în răsuflarea fratelui Rafael, la început am crezut că vine de la, meșterul Luca și-a înălțat paharul deasupra mesei și a închinat în cinstea lui Theo, Fii binevenit, băiete! i-a urat lui Theo, primindu-l în cinul pictorilor de biserici, nu voi uita însă zâmbetul melancolic al lui Theo, nu se bucura?! Eu așez între meșteri cu multă băgare de seamă ceaunul cu mămăliga caldă, preparată de fratele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
chipul roșu încorsetat în sutana neagră, Daniel, Daniel, ajunge într-un târziu la mine, aici, erai, Da! se lasă cu mișcări îngreunate lângă mine în iarbă, cu ah-uri și of-uri de durere și de obișnuință, Te-am căutat, băiete, ai primit o scrisoare, au adus-o din sat niște pelerini, eu nerăbdător și fratele Rafael cu aceleași mișcări dezarticulate scoate cu multă greutate din brâul sutanei sale o scrisoare mototolită și mi-o întinde, o desfac cu înfigurare, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
de mic copil și mi-a șters de-atâtea ori lacrimile copilăriei, De ce nu mai trăiește părintele Ioan?! De ce?! Dar nu mai pot plânge așa cum mi-aș dori din tot sufletul, cu lacrimi grele cât boabele de struguri, Liniștește-te, băiete, liniștește-te, părintele Ioan se bucură acum de prezența luminii raiului și de fața cea milostivă a lui Dumnezeu, din ceruri el ne veghează, nu ne lasă părăsiți, Nu pe mine-i cer să mă vegheze, frate Rafael, ci pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
am pierdut și am ajuns aici. — Hmmm .. Ne zici să nu ne mai certăm și să mergem la Zeus? — Da! Sigur! E mai bine. — Helios, mai bine accepți și te lăsăm în pace! Nu! Copilul are dreptate! Hai să mergem, băiete! — Dumneavoastră sunteți Zeul soare? — Da, eu sunt. — Helios m-a dus în carul lui de foc până-n vârful Muntelui Olimp. Acolo era un palat uriaș, alb și înconjurat de nori. Am intrat în el și am găsit un tron uriaș
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
o propunere! Nu vreau să mai aud. Helios muncește foarte mult ca noi să ne putem odihni și să putem lucra și tu îi ceri să lungească ziua că să te poți distra? Vei fi pedepsit pentru asta! — Iar ție, băiete, îți mulțumesc foarte mult. Pentru asta îți voi îndeplini o dorință! — Îmi doresc să mă întorc la mama mea! — Foarte bine! Mi-am luat rămas bun de la toți și Zeus m-a trimis lângă mama. A fost o experiență interesantă
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
și m-am simțit ridicat de jos. Duane Fisk și Jimmy Lennon au răsărit lângă mine și m-au luat de brațe. Am scuipat sânge și am îngăimat: — „Am învins.“ La care Lennon mi-a răspuns: — Nu în seara asta, băiete! Ai pierdut prin K.O. în runda a opta. Când mi-a picat fisa cum stau lucrurile, am izbucnit în râs și am dat să-mi eliberez brațele. Ultimul lucru care mi-a trecut prin minte înainte de-a leșina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
dreapta de-l dădu peste cap cu scaun cu tot. Scuipând sânge și dinți sfărâmați, filfizonul îmbătrânit gemu și râse în același timp. Fritzie îngenunche lângă el și-i presă artera carotidă, tăindu-i astfel fluxul sanguin către creier. — Bobby, băiete, nu mă prea omor eu după sergentul Blanchard, dar e colegul meu și n-o să las un gunoi sifilitic ca tine să-l defăimeze. Ei bine, ai încălcat condițiile eliberării condiționate și ai riscat o călătorie înapoi la Q pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
îi omorâsem eu cât m fost inconștient, că îi executasem fără judecată menită să-i protejeze pe singurii doi oameni pe care-i iubeam. Fritzie trebuie să-mi fi citit gândurile, deoarece râse și-mi spuse: — N-ai fost tu, băiete. Mexicanul e Felix Chasco, un cunoscut traficant de droguri. Poate că a fost un alt nenorocit de traficant, poate a fost Lee, poate Dumnezeu. Eu zic să-i lăsăm pe colegii noștri mexicani să-și vadă de rufele lor murdare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
direcția de unde venea vocea. În spatele lui Fritzie se aprinse o lumină. Am încuiat duba și m-am îndreptat spre intrare. Fritzie așteptă să intre și ultimul deținut și mă salută din pragul ușii: — Ce ți-e și cu relațiile astea, băiete! Patronul de aici îi e dator șerifului Biscailuz, iar ăsta are un locotenent în civil care are un frate doctor care mi-e dator mie. O să vezi imediat despre ce-i vorba. Am închis ușa și am pus zăvorul. Fritzie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
simțit cuprins de un val de ură împotriva lor. Era un sentiment greu de definit, de parcă m-aș fi pregătit să lupt în ring împotriva unui boxer pe care nu eram sigur că-l pot învinge. Un cvartet încântător, nu, băiete? spuse Fritzie. — Niște adevărați îngerași. Fritzie îmi făcu semn cu degetul să mă apropii. M-am dus lângă el și m-am așezat cu fața la cei patru suspecți. Ura mea nu s-a diminuat cât le-a vorbit el. — Voi toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
apucat cârligul, ca să-l țin nemișcat. — Povestește-mi despre Betty Short, tataie. De ce-ai omorât-o? Privirile bătrânului implorau milă și am evitat să mă uit la el. Fritzie, care examina cazierele de pe perete, rupse tăcerea: — Nu fi timid, băiete. Păsăroiul ăsta îi obliga pe băieței să-i sugă pixul. Am zgâlțâit și am smucit de cârlig. Hai, tataie, spune adevărul! De ce i-ai făcut felul? Bidwell răspunse cu voce stinsă, bătrânească: — N-am omorât-o eu, domnule. Voiam doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]