2,854 matches
-
nici o deosebire! Cum se joacă cu băgare de seamă și cu măsură! Câtă râvnă, câtă inteligență în studiile ei... Încruntă brusc din sprâncene. Hmm... Harababura asta nu prea seamănă a școală. Privește în jur. Drusus se lasă purtat de doi băieței, întins pe un fel de pătuț portativ, asemănător unei lectici. Alți copii, cu picioarele încrucișate sub ei, aruncă oscioare sau zaruri. Neron este printre ei. Unul dintre profesori se apropie respectuos de el: — Atenția unui elev nu poate fi atât
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
a acoperi orice zgomot de rău augur. Tiberius simte cum îi vâjâie capul, gata să plesnească. Dintr-odată, la câțiva metri de zidul exterior, se opresc din nou. De data aceasta drumul le este barat de un grup compact de băieței și fetițe, în picioarele goale și cu frunțile încununate de coronițe din frunze de laur. Nero zâmbește nostalgic văzându-i pe micuții camilli și camillae cum treapădă de nerăbdare să fie chemați mai repede să-i ajute pe preoți. Grațioși
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Italiei. Aeneas apare ca fondator al rasei și dublură a lui Augustus, în numele căruia - abia debarcat - oferă sacrificii zeilor penați. Tresare smuls din visare când aude vocea Marelui Flamin: — Apa lustrală! cere către grupul de copii ce stau în capul treptelor. Băiețelul de lângă el apucă repede mânerul carafei pe care a lăsat-o jos, dar degetele îi alunecă printre aripioarele unui Eros, mai-mai să verse conținutul. Împăratul se apleacă zâmbind asu pra puștiului, îl bate ușurel cu palma pe creștet și ridică
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cu un cârlig de aur, a cărui pierdere îl va lăsa mult mai sărac, indiferent ce va prinde. Și într-un fel a avut dreptate... Vede un camillus apropiindu-se sfios de împărat și urmărește din nou atent ceremonialul sacrificiului. Băiețelul îi întinde Marelui Pon tif niște fructe. Augustus apucă platoul, dar rămâne cu el în aer când o fetiță se desprinde pe neașteptate de ceilalți copii și țâșnește în față, înainte ca cineva să o poată opri. Cu un gest
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Și încă un bebeluș care a murit de curând. Au mai pier dut și alți copii. Al câtelea deci? N-are nici o importanță. Va mai urma, cu siguranță, încă un lung șir de odrasle. Inima i se strânge la amintirea băiețelului lui și al Iuliei. S-au înstrăinat iremediabil unul de altul după... Pe unde o umbla Dru sus? Nu-i vede nici pe el, nici pe Iulia Livilla. Și tare i-ar mai fi făcut plăcere să-și strângă în
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
are asupra femeilor; sub toate fițele astea bate însă o inimă de aur, și să nu-i spuneți că v-am spus, pentru că n-ar vrea să se știe asta. Ben e combinația perfectă între o bucată bună și un băiețel vulnerabil, iar singura femeie căreia îi e indiferent este Geraldine. Vedeți voi, Geraldine este făcută pentru lucruri superioare. Geraldine e singura mea prietenă de la ziar, deși ea s-ar putea să nu fie de aceeași părere, pentru că, până la urmă, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
inclusiv Sophie și Lisa, se va duce la culcare visând să-l întâlnească pe Benjamin Williams; până atunci, firește că el va fi Benjamin, și va avea un aer solemn atașat fizicului său devastator de frumos și vulnerabilității sale de băiețel. ― Deci, haide, cum e? Acum e rândul meu să suspin. ― Este foarte amuzant, mă face mereu să râd. Și e strălucitor, fermecător și știe cum să se poarte cu o femeie. ― Dar cum arată? ― Nu știu cum să-l descriu. Are peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Ai dreptate, am fost un egoist, dar n-o să se mai repete, îți promit. Brad arată ca și cum i-ar părea într-adevăr rău, pare sincer. Arată așa de chinuit de remușcări cum stă așa, cu capul în pământ, pare un băiețel, absolut vulnerabil și superb, încât trebuie să-l iert. Ce altceva aș putea face? Știu că probabil credeți că n-ar trebui să-l iert, că ar trebui să-l fac să se simtă vinovat un pic mai mult, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
spună că scrie cărți, ca un scriitor. Un roman, Îi explică Fontan. — Pa, pot să mă duc la spectacol? Întrebă André. — Sigur, Îi spuse Fontan. André se-ntoarse către mine. — Câți ani Îmi dai? Îmi dai paișpe ani? Era un băiețel slăbuț, dar la față arăta cam de șaisprezece. Da, pari de paișpe ani. Când mă duc la spectacol, mă ghemuiesc așa, ca să par mai mic, Îmi spuse cu o voce foarte Înaltă, țipătoare. Dacă le dau un sfert, Îl păstrează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
et la pêche, spuse Fontan. Qu’est ce que vous avez comme fusil? — O pompă de doișpe. — Il est bon, le pompă, dădu din cap Fontan. — Je veux aller à la chasse moi-même, spuse André cu vocea lui Înaltă, de băiețel. — Tu ne peux pas, spuse Fontan, după care se-ntoarse către mine. Ils sont des sauvages, băieții, vous savez. Ils sont de sauvages. Ils veulent să se Împuște les uns les autres. — Je veux aller tout seul, spuse André, agitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
pătuț! Deodată, din scutece se auzi un scâncet. Mama se aplecă asupra pătuțului, îl ridică pe Sorinel și îl desfășă. Trebuie să-l schimb! spuse ea. De ce? Că plânge? Vrei să te duci la spital, ca să-ți dea un alt băiețel? Făcu Sorina nedumerită. Nu! zâmbi mama. Am spus că trebuie să-l schimb, adică să-i schimb scutecele. Știi, mămică, parcă-am început să țin la Sorin. Ce dacă-i așa de mic? Îmi și seamănă. Uite, are năsucul cârn
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
parcă-am început să țin la Sorin. Ce dacă-i așa de mic? Îmi și seamănă. Uite, are năsucul cârn, la fel ca al meu, ochișorii negri, tot ca ai mei. Cred că frățiorul ăsta al meu o să fie un băiețel cuminte și bun. A trecut vremea. În camera lor, Sorin și Sorina dorm somnul care-i cel mai dulce pentru toți copiii, somnul de după-amiază. Deodată, ușa se deschide. Mămico, nu mai pot să dorm... Nu-i nimic, Sorina, ai
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
Așa e cum i a spus mama. La gust nu e rea. Aduce, chiar, cu ceaiul de mușețel. Dar... Ia, uitați-vă, ce mustață și barbă are frățiorul meu! Ce mai faci, moșulică? Auzind clinchetul zglobiu al unui glas binecunoscut, băiețelul - care n-a prea înțeles ce-a spus Sorina - zâmbește, apoi reușește să îngaime: Nu papa. Păi, mămica nu ți-a spus că nu-i papa? Prostuțul mamii! Și-i șterge cu prosopul spuma de șampon de pe față și bărbie
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
Unde se aude tărăboiul ăsta? O fi făcut cel mic vreo poznă? Se duce, glonț, către bucătărie. Sorin abia a reușit să pună în chiuvetă un capac mare și verde. Peste ursuleț, peste camion, peste cămilă... Văzându-l pe tata, băiețelul simte nevoia unei explicații. ‘A ‘pă-la’ ! ‘A ‘pă-la’ ! Tinuța Este cel de-al cincilea membru al familiei, chiar dacă ea nu locuiește în același apartament în care stau mama, tata, Sorin și Sorina. Nu din cauză că pentru ea nu s-ar mai
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
eroina povestirii noastre este o mașină ca toate mașinile, un autoturism cu patru roți, cu un volan mare, cu faruri, stopuri și alte lumini de toate mărimile și culorile. Numele acesta îl are de la Sorin. Fiindcă-i mic, tare mic, băiețelul atât a putut rosti din cuvântul „mașinuța”. Dar nu-i nici o supărare, căci toată lumea s-a obișnuit destul de repede cu numele de Tinuța, ba câteodată, se trezește fiecare vorbind cu mașina și alintând-o de parcă ar fi un copil: Tinuțica
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
poate că nu e chiar așa de bolnavă... Căci mămica spunea să n-avem nici o grijă, Tinuța se va face bine...! A coborât scările. Sorin o așteaptă, cuminte, acolo unde l-a lăsat. Văzând-o vine spre ea. Tinuța? întreabă băiețelul. Ce să-i spună? El e prea mic, n-ar putea înțelege. Mai bine-ar fi să... Sorinel, hai să ne jucăm cu mingea! Tinuța ce face? Uite, eu am să ți-o dau ție, iar tu o arunci la
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
Simțind că frățiorul ei i-ar mai putea pune o altă întrebare, Sorina încearcă să lovească mingea cu piciorul, apoi se preface că se împiedică și cade. Sorin începe să râdă. Fetița repetă „căderea”, spre hazul și mai mare al băiețelului. Amândoi sunt foarte fericiți și se simt, se pare, tare bine. Fiecare din alt motiv, firește: Sorina e bucuroasă că frățiorul ei nu-i mai pune nici o întrebare, iar lui Sorin îi plac giumbușlucurile surioarei lui. Dar, ce-i asta
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
curaj ca să nu izbucnești în lacrimi. Dar, de câte ori ai plâns până acum, de-aș fi numărat, oho!, la ce număr frumos am fi ajuns! N-ai fi ajuns la nici un număr, căci de ieri, de când am înțeles că sunt un băiețel mai mare, n-am mai vărsat o lacrimă. Iar dacă ar fi să vreau să fiu și eu răutăcios, așa cum ești tu, aș putea să-ți spun că ești arțăgoasă și mincinoasă... Cum ai spus? - se răstește la el Sorina
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
de tot, Sorina îl ia de mânuță și... Au ajuns, din nou, în camera lor. Obrăjorii lui Sorin sunt foarte palizi, mâinile continuă să-i tremure... Ce-i cu tine, ce ai, te doare ceva? Nu, nu, nu știu - face băiețelul. Parcă nu mă simt bine. Dar să știi că broscuța nu vine la copiii cuminți și ascultători, ci numai la cei răi. La tine n-o să vină, fii fără grijă! Am s-o alung eu! Te rog să te duci
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
încui apartamentul - îi spune Sorin. Dar, ți-am mai spus ..., ar vrea fetița să mai zică ceva. Te rog mult să te duci și s-o încui. De două ori. Sorina face întocmai. Apoi, se întoarce lângă frățiorul ei. Încet-încet, băiețelul își revine. Doar obrăjorii îi mai sunt foarte galbeni, de parcă ar fi de ceară. Mama, tata și copiii se-ntorc acasă. Plimbarea le-a făcut, tuturor, foarte bine. Aerul proaspăt și curat, liniștea parcului, frumusețea și mireasma florilor, cântecul păsărelelor
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
să-ți fie frică? N-o să se întâmple nimic, ai să vezi - insistă tăticul. Mi-e frică, v-am mai spus. Și, în timp ce ceilalți se pregăteau să intre în cabina ascensorului, încercând să-l ia cu ei și pe Sorin, băiețelul nu voia, în ruptul capului, să urce. Văzând că nu-i chip să-l convingă, tata a vrut să-l ia de mânuță să urce amândoi scările. Dar puștiul mai avea o dorință: să ia cu ei și mașinuța. Mama
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
cunoscută: De ce nu ți-ai luat, cu tine, în pat, păpușica cea nouă? Fetița nu-și putu da, pentru început, seama dacă frățiorul ei îi vorbește aievea, sau dacă glasul lui Sorin e cu ea, în vis. Neprimind nici un răspuns, băiețelul continuă: Ce-i cu tine? Ai și adormit? Te-am întrebat unde doarme păpușica cea nouă. De ce nu răspunzi? Pentru că sunt foarte obosită și aș vrea să dorm. Cât despre Cireșica, n-ai nici o grijă, ea se odihnește la fel de bine
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
dar, nu știu de ce, n-am somn. Hai, să mai stăm de vorbă! Cum să stăm de vorbă când e ora somnului? Noaptea, oamenii dorm, nu stau de vorbă. Dar sunt și oameni care, noaptea, lucrează - nu se dădu bătut băiețelul. Aceia când mai dorm? Văzând că nu-l poate liniști, Sorina spune: Uite ce-i: trebuie să dormim, altfel, o să vină broscuța de la lift. Și, când spune asta, duse mâna până la tablia patului și, cu degetul arătător, bătu de trei
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
și copii răi, care se poartă urât cu păpușile și le strică. Mai ales băieții fac astfel de lucruri...” „Nu-ți fie teamă, Cireșico, la noi, la grădiniță, nu s-a întâmplat niciodată așa ceva. Și, dacă vrei să știi, un băiețel avem și aici, în această cameră. E Sorinel, frățiorul meu. Numai că, de el, n-ai de ce să te temi. E un copil tare bun și cuminte. Ai să vezi, mâine o să te plimbe, sigur, cu mașinuța lui”. „Da, parcă
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
brusc, destrămat: Ajutoor! Mă mușcăăă! Nu mă lăsaaați! Broscuța mă mușcăăă! Ce-i, ce-ați pățit? Cine țipă așa? Ce-i, Sorinel, ce-ai visat, dragul meu? Mama și tata sunt acum în camera copiilor. Mă mușcă, mă ciupește! - spune băiețelul, stând în capul oaselor. E, pe jumătate adormit, pe jumătate treaz. Fii liniștit, nu te mușcă și nu te ciupește nimeni. Spune, mai bine, ce-ai visat!? Sorin se freacă la ochișori. Îi deschide apoi mari și privește, jur-împrejur, în
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]