11,781 matches
-
-mi apăsa inima. Tare v-ați mai grăbit să mă aduceți în fața justiției, i-am spus lui Honor Klein. Ea a continuat să privească în lumina lumânărilor și a zâmbit abia perceptibil. — A fost chiar așa de rău? — Nu știu, bănuiesc că da, am răspuns. În ziua de azi totul este foarte neplăcut, așa că e greu de spus. Am constatat că-i pot vorbi cu o franchețe uimitoare. Conversația noastră era total lipsită de formalism, ceea ce-mi făcea bine. Spunând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
și ea a fost foarte drăguță și m-a ajutat. M-a invitat la masă și am acceptat. La urma urmei, sunt o persoană liberă! — Mă întreb dacă chiar îți dai seama cât de mult mă rănești, am spus. Dar bănuiesc că da. — Ia-o ușor, Georgie, spuse Alexander. — Scutește-mă de amabilitățile tale, am spus adresându-mă fratelui meu. Știi că Georgie este amanta mea? Da, răspunse Alexander. Mi-a spus, și-mi aruncă o privire ironică, în același timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Ați avut amabilitatea de a o prezenta pe iubita mea fratelui meu, am spus. Ce gest minunat! — Ea m-a rugat, spuse Honor Klein după o pauză. — Și de ce-ați răspuns rugăminții ei cu atâta solicitudine? Nu vă pot bănui că aveți un suflet sensibil. Ironia dispăruse de pe chipul ei și, în timp ce mă privea în lumina palidă, expresia ei mohorâtă deveni melancolică. Acum fața ei era gravă, severă, cum sunt fețele din tablourile spaniole cu tematică religioasă, chipuri care răsar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Al tău, M. Stimată doamnă doctor Klein, Mă simt incapabil să găsesc formula potrivită pentru a-mi cere scuze pentru ceea ce s-a întâmplat aseară. În ce cuvinte aș putea exprima regretul meu profund pentru comportamentul meu ieșit din comun? Bănuiesc că v-ați dat seama, ba chiar ați menționat acest lucru, dacă-mi amintesc bine, că eram beat. Sau „nebun” ar fi poate un cuvânt mai potrivit. Și poate că singurul lucru pe care l-aș putea invoca în chip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
de lumina felinarelor. Grandoarea și familiaritatea acestor clădiri parcă sporea solemnitatea demersului meu, așa cum se întâmplă când bătrânii familiei onorează cu prezența lor o cununie. Mă simțeam rău din nou, eram pur și simplu sufocat de emoție și de ceea ce bănuiam a fi dorință. Am cotit pe strada pe care locuia Honor Klein. Urmărind numerele clădirilor am văzut în fața mea o casă care am presupus că este a ei. O singură lumină era aprinsă la etaj. Când am văzut lumina aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Seelhaft care, așezată la biroul ei, la celălalt capăt al camerei, copia o listă de prețuri. Mytten plecase să se întâlnească cu un client de rang înalt și cam iubitor de băutură; și se lăsase convins, fără prea multă greutate, bănuiesc, să rămână să-și petreacă acolo și weekendul. Se pare că avea loc o degustare foarte serioasă de vinuri Lynch-Gibbon. Mytten era un adevărat maestru al acestor metode de a face afaceri, foarte profitabile în comerțul cu vinuri, unde problema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
mai bună dovadă - că mariajul nostru era încă, în multe privințe, viu. Ceea ce spun acum poate suna oribil, dar m-am întors de la Honor cu dorința de a fi alinat de Antonia. Îi pregătisem paharul cu Martini, ca de obicei, bănuind că va veni pe la șase. Nimic nu poate înlocui liniștea pe care ți-o dă o relație absolut sigură; în definitiv, în ciuda a tot ceea ce se întâmplase, Antonia, și nu altă femeie, era soția mea. Nici nu-mi trecea prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Mă aflam Într-o situație al naibii de periculoasă, fără ieșire chiar. Luând În considerare toate posibilitățile, faptul că am fost la Dora era cât de poate de ușor de dovedit. Dacă lucrurile s-ar fi Împuțit și poliția m-ar fi bănuit pe mine, s-ar fi mirat sigur de ce nu i-am contactat. Urmele vizitei mele trebuie să fi fost peste tot. Desigur, majoritatea le-aș fi putut explica spunându-le că am fost iubiți cândva. Dar ce aș fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
pe vârful nasului, ținând acele Între buze. Cu o mână netezea tivul rochiei, cu cealaltă schița gesturi scurte, exacte. Era imposibil să-ți dai seama dacă cosea, sau desfăcea ceva. Deși ultima variantă părea puțin probabilă chiar și-n vis, bănuiam că Încerca să coboare tivul uniformei școlare pe care Dora o azvârlise pe pat Înainte să sune cineva la ușă. N-a mai durat mult și mama mea a terminat; În sfârșit, am reușit să adorm. Trecu o scurtă eternitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
carusele și căluți de lemn stoici, montați pe arcuri gigantice. Aceste tableaux-uri aveau un singur lucru În comun: În mod ciudat, toate erau private de prezența umană. Nici Dora, nici eu n-am unit punctele pe care le descriam și bănuiesc că nici unul din noi n-a observat ordinea potrivită. Totuși, sunt convins, cel puțin În cazul ei, că momentele descrise erau puncte reprezentând un trecut real, pe când ale mele... Ei, mă rog, recunosc că erau ori Împrumutate, ori inventate. Viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
am dat seama. De cum a intrat. Comportamentul acela politicos. Masculinitatea aceea rafinată. I-am zis-o. Cu degetele Înțepenite, am aprins bricheta. Manșetele, vesta, cravata. Zici să era o uniformă. Am inspirat adânc. Și apoi spatula aceea absurdă. Un fetiș, bănuiesc? — Nu fi naív, Anton. Felix e bolnav. Dora mă luă din nou de braț. Suferă de epilepsie, să știi, și e ceva cu care trebuie să trăiască toată viața. În caz contrar, Își poate Înghiți limba În timpul unei crize. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
noastre. Acesta este unul dintre lucrurile pe care Martin ar vrea să le schimbe. O fată de șaisprezece ani... — Șaisprezece? Mie Dora mi-a zis că avea optsprezece. —...e o victimă. În plus, n-o chema Dora. Dar știați asta, bănuiesc? Numele l-a preluat mai târziu. „De acum Încolo, vreau să fiu o femeie fără moștenire. Fără familie, fără trecut. Emancipată. “ Numele ei de botez era Dorothea. Nu puteam să mă abțin să nu râd. Într-o noapte, la câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ei. — N-am afirmat așa ceva, domnule Knisch. Încă nu, În orice caz. Permiteți-mi să vă Întreb totuși... În raportul acesta, și luă un dosar pe care-l consultase, nu scrie nimic despre sursele de venit ale domnișoarei Wilms. Chiar dacă bănuiesc vag cum se Întreținea, ar fi... — Dora obișnuia să se Întâlnească cu bărbați, dacă asta insinuați. — Nu-i un secret? — De ce ar fi? Trăim Într-o țară liberă. Pentru prima oară, Manetti râse, fără pic de grație. — Printre materialele confiscate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
poliție și primul lucru pe care-l făcuse după ce și-a bătut diploma În cuie, a fost să facă razie În imperiul amorului condus de Anton. — Răzbunare. Pur și simplu. Acum barul e al amicului său - Willy Fischl, Îl știi. Bănuiesc că toate sunt la fel ca atunci când măscăriciul ăla de tată al lui Fischl a Încercat să se liniștească luptându-se cu cepurile de la butoaiele de bere. Anton a recunoscut că orașul nostru nu era cea mai cultivată capitală din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
o agățătoare pentru haine, Încuietoarea a fost ușor de dibuit. Mecanismul făcu clic de câteva ori, apoi se deschise pocnind. Din păcate În valiză n-am găsit nimic surprinzător: ceva lenjerie intimă curată, o cheie universală preferată de lăcătuși (am bănuit că așa a reușit să intre Anton la Dora), un plic maro cu două teancuri groase de franci și un sâmbure lipicios de cireașă, precum și, În mod ciudat, un studiu francez despre tatuaje. Cartea, nedesfăcută Încă din țiplă, fusese scrisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
băiatul era un adolescent În 1919 la inaugurarea Fundației, când fusese făcută poza - având În vedere acneea și privirea Îndârjită - acum trebuie să fi avut cam douăzeci și ceva de ani. Așa mi se părea plauzibil. Oare Dora Începuse să bănuiască cine era chiar când am discutat despre poza asta pentru prima oară? Și a Încercat să afle mai multe În lunile acelea, Înainte să-i fi văzut fruntea În schița aceea, primăvara trecută? Și eu care l-am numit „moștenitorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
dulap, ca să poată deschide ușa de la intrare. Dacă e să gândim la plăcinta din bucătărie, Dora avea de gând să sărbătorească ceva. Dar se pare că ea și Kinkel se certaseră. Dacă asistentul lui Röser avea trecutul pe care-l bănuiam, e clar că a respins orice fel de relație. Pentru cineva care credea În triumful testiculelor, trecutul Dorei era prea scandalos ca să-l poată accepta. Probabil că a necăjit-o și a provocat-o pe maică-sa care, aflată oricum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
dea din cap. Își Încrucișă brațele plin de Îndoieli. — Să te ajut?, spuse. Dar ce probleme ai? I-am explicat ce vreau de la el și, după o serie de scuturat din capul ăla ras, Ivan se opri. Sună aiurea. Dar bănuiesc că e pentru o cauză nobilă. Se Încruntă. Atâta timp cât nu trebuie să ne vedem, da? Astfel că, cu puțin după miezul nopții, am putut să plec din casa În care am stat În ultimii trei ani, fără a fi observat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
această colaborare... În mod ciudat, Manetti dădu din cap, dar zâmbi. Iarna trecută, ca În fiecare an, În timpul unei porniri de a curăța orașul, Brigada de la Năravuri a percheziționat un club de noapte numit Crama Albastră - o treabă destul de agitată, bănuiesc, având În vedere că Inspectorul Wickert, Îmbrăcat În civil, a sfârșit cu dinții scoși. Dar investigația a avut și efecte secundare pozitive. Una dintre persoanele reținute s-a dovedit a fi o fostă parteneră al lui Lakritz, o cântăreață de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
sigur că este răspunsul corect. Manetti Închise cutiuța. Dacă bănuielile mele se adeveresc, această rolă de film conține scene incriminatoare. Înțeleg că este vorba despre operația chirurgicală a unui băiat căruia, din greșeală, i s-a extras andrina, În loc de ginecină. Bănuiesc că se poate identifica cine este chirurgul. Nu ca În filmele difuzate de Stegemann În ultima vreme. Stegemann? Știa despre filmele proiectate de șeful meu? — Colega dvs. a fost foarte cooperantă când a vorbit cu Pieplack. Sunt din aceeași țară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Ca urmare a investigațiilor din luna mai, anul trecut, invetigații despre Fundația pentru Cercetare Sexuală, Încununate de succes, au apărut niște date care au dus la Închiderea cazului. Din păcate, urmele d-rei Wilms au fost șterse pentru totdeauna. Cum am bănuit deja În vara anului 1928, aceasta se explică, Într-o mai mare măsură, prin faptul că Inspectorul Șef, Karla Manetti păstrese informațiile mai importante doar pentru ea. Dar mai devreme sau mai târziu, adevărul gol-goluț va ieși la iveală. Până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
această performanță nu făcea decât să-mi sporească respectul pentru puterile ei. Și-apoi, mă simțeam întotdeauna ușurat că n-am prins-o între două încarnări, chiar dacă nu mă dădeam niciodată bătut; știam că nici tata, nici soră-mea nu bănuiesc firea adevărată a mamei, și toată povara trădării, pe care, în închipuirea mea, aș fi îndurat-o dacă aș fi surprins-o vreodată asupra faptului, era un gând mai mult decât apăsător pentru un copil de cinci ani. Cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Ce-ar trebui să fac, să-ncerc s-o înfrunt la șapte ani? Nu am un simț al strategiei prea dezvoltat, ce Dumnezeu - probabil că la vremea aia n-am nici treizeci de chile! Cineva îmi flutură un cuțit pe sub nas, bănuiesc că, pe undeva, există o intenție ascunsă de a-mi da cep! Dar de ce? Ce-o fi, oare, în mintea ei? Cât de nebună poate să fie? Să zicem că m-ar fi lăsatîn fața domnului - ce-ar fi avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
e nimic altceva decât pui à la king. La drept vorbind, i s-a părut ceva suspect de la bun început, încă de când chipeșul și cherchelitul de Doyle a încercat să-i dea mâncarea în gură cu propria ei furculiță, a bănuit că tragedia, cum îi zicea ea, plutea undeva în aer. Cum însă se amețise și ea cu fructele din două porții de crușon, a strâmbat plină de nesăbuință din nasul ei lung, de evreică, la presimțirea clară a mârșăviei ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
lipsește două luni de-acasă, are șaptesprezece ani și-o ia razna! Telefonul ăsta a fost acum șaisprezece ani. Abia trecusem de jumătatea vârstei mele de-acum. Noiembrie 1950 - uite-o aici, tatuată aici pe încheietură, data Proclamației Emancipării mele. Bănuiesc că tinerii care încep acum colegiul nici nu se născuseră când i-am sunat eu pe părinții mei să-i anunț că nu vin acasă în vacanță - doar că eu încă-i mai sun pe părinți și-n ziua de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]