3,263 matches
-
cu ușa și scoate văpăi. ― Nu încape îndoială, spuse juvenilul Ancil Nare, că noi am descoperit ceva remarcabil. Ne vom strădui să obținem explicații complete. Situația era deconcertantă. Toate acțiunile lui erau acum amplificate dincolo de intențiile lui inițiale, deformate de bănuiala că el nu ar fi ceea ce părea. De fapt el nu le era superior acestor oameni într-o măsură mai mare decât erau ei unul mai bun decît altul. Conștiința faptului că e nemuritor conferise întotdeauna dinamism încrederii lui în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
nu poate comunica în exterior decît cînd nu e Greer în preajma lui. Așa întîrziase cu o oră atacul. Din nefericire, insistența Inneldei asupra menținerii contactului constituia acum un obstacol. Dacă-și încetează activitatea zgomotoasă, Innelda și Zeydel intră imediat la bănuieli. Socotea că ar avea nevoie de vreo cinci minute pentru a urca pînă la vehicolul de salvare. Asta însemna foarte mult dacă ținea seama de toate elementele. Atît de mult încît justifica un nou efort de a o deruta pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
ne-am dus la tanti Didina, mătușa mea care ne-a pregătit-o, făcându-ne o masă copioasă după multe zile de foame. Observând ofițerul lipsa găinii, acest Duzinschi a încercat s-o caute prin vecini, fără a da de bănuială că a mâncat-o el împreună cu mine. și mie mi s-a întâmplat să fiu trimis acasă la ofițer pe când eram furier la casieria regimentului 2, artilerie antiaeriană din Roman. Într-o zi, soția ofițerului - șșeful carierei, m-a trimis
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
și mai avea și cinci copii minori, nu ar fi fost o soluție prea fericită pentru ei. Așteptam ca după căderea banditului să aflăm detalii însă la întrebări banditul a răspuns cu tăcere, ceea ce ne-a făcut să credem că bănuiala a fost întemeiată dar având în vedere că totul sa terminat cu bine am lăsat-o moartă cum se spune în popor. Fiind semnalată apariția banditului Marcovici Gheorghe în comuna Niculițel, ne-a determinat la o organizare urgentă și atentă
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
oricum, dar tu nu trebuie nici măcar să le dorești, sau să „le privești plin de răutate”, încât aproapele tău să sufere - ca de altfel și tu! Nu fii invidios, nici Dumnezeu nu este! În invidie se regăsesc aviditatea, gelozia și bănuiala de a fi înșelat. Din invidie nu se permite nimic altuia, nici măcar când acest nimic este o parte esențială pentru acela ce o dorește și îi este necesar. Problema nu revine structurilor sociale, ci numai omului și numai prin el
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
m-ar fi crezut cu mare ușurință ― și mai ales față de alții, mascarada fiului iubitor, pătruns de admirație pentru tatăl său. Atunci relațiile dintre noi ar fi devenit suportabile. Numai că, din nefericire pentru amândoi, tocmai asta nu vroiam eu. Bănuiala că părerea lumii îl interesa chiar mai mult decât afecțiunea mea m-a jignit, a dat aripi nesocotințelor mele, m-a împins să-i arăt, îndrăzneală nerușinată!, că nu-mi păsa de autoritatea lui. Or, așa ceva un om ca el
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
continuare, fără să contest nici una din ipotezele care mă afundau din ce în ce mai mult în gravitatea faptelor respective. Cu mâinile încleștate pe genunchi, cu capul sus, privind fără să văd pe nimeni în afară de tata, am rezistat la toate întrebările și la toate bănuielile. Nici un moment în timpul procesului nu mi-am încovoiat umerii. Căpătasem o monstruoasă stăpânire care mă condamna fără scăpare, dar de care eram din ce în ce mai mândru. Era cea mai mare biruință a mea. O biruință chiar mai mare decât intrarea la Belle
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
am deschis ochii, am observat că mă privea cineva. Era o femeie frumoasă în ciuda pistruilor care îi umpleau obrajii; ochii însă, aveau ceva neliniștitor, o fixitate anormală. Am bănuit imediat că mă găseam în fața unei nebune și, zăpăcit de această bănuială, am încercat să bâigui ceva, când a năvălit pe ușă o femeie grasă, corpolentă, cu părul puternic oxigenat care a strigat cu o voce autoritară, de hochmarschall: "Mefista, ce cauți aici?" Da, Mefista, de la Mefisto. E drept, un Mefisto feminin
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mâncat de molii; fusese un om cult, un filosof, devenise ciudat din prea multă învățătură. Și, ce-i drept, ochii miopi și trupul încovoiat ca o paranteză (poate din pricină că stătuse ani în șir aplecat deasupra cărților) se potriveau cu aceasta bănuială. Cea mai mare ciudățenie a lui Victor era că ținea ascuns sub pernă un dicționar vechi din care tăia zilnic un cuvânt. Cuvintele tăiate nu le mai folosea. Când vorbea, frazele lui erau eliptice. Nu supăra pe nimeni, stătea lipit
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ne urmărește de-acolo. Se distrează..." De dată aceasta toți tăcură, cu un amestec de aprobare și spaimă. Dar oricât de proastă era părerea pe care o aveam despre mine, tot am rămas perplex în clipa când m-a fulgerat bănuiala că amintirile la care se refereau bătrânii puteau fi, în întregime sau în parte, pură închipuire. Asta s-a întîmplat într-o zi în care Mopsul se lăuda: "Hei, puișori, în meseria mea n-aveam voie să greșesc. Dacă nu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
cât timp nu greșeam, încît trageți și voi concluzii de aici". Ceilalți se enervaseră. Nu știu de ce atunci am fost aproape sigur că Mopsul nu fusese niciodată acrobat la trapez și că mințea cu nerușinare. N-aveam nici un temei pentru bănuiala mea și totuși am început să fiu mai atent. Ce se întîmpla acolo? Într-o clipă, toți mi s-au părut niște acrobați care jucau fără plasă, dar nu într-o arenă, ci deasupra realității, trăncănind despre un trecut pe
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
anume îl putea îngriji pe bolnav din moment ce nici unul dintre cei trei doctori din azil nu fusese chemat vreodată să-l consulte, iar când am încercat să exprim eu această nedumerire au trecut peste ea. Anton a lansat într-o zi bănuiala că Bătrânul paralizase (Nelson a fost de părere că poate orbise, iar Dominic le-a povestit că văzuse la bar un nobil decăzut care dase în mintea copiilor) și că se închisese în sala cu oglinzi ca să nu se compromită
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
parfumase, avea un miros de femeie provocator și eram gata să ascult de chemarea ei tacită și de instinctele care mă îndemnau s-o răstorn în pat, s-o dulce maltratez cum dorea, când mi-a fulgerat prin minte o bănuială. Nu cumva era o cursă? Dacă vroia doar să mă scoată din minți ca să se plângă apoi Bătrînului? Dinu mă avertizase că Moașei nu-i convenea, probabil, sosirea mea la azil; risca să-și piardă exclusivitatea accesului în sala cu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
decât celălalt. A doua zi când m-am sculat eram hotărât să le vorbesc bătrânilor despre sala cu oglinzi. Nu mai puteam rezista să nu mă laud. Dar, bineînțeles, nu le puteam vorbi despre o sală goală. Le puteam trezi bănuiala că Bătrânul își bătuse joc de mine, că nici nu se sinchisise de persoana mea. Cine știe ce făcea Bătrânul în vreme ce sculptorul stătea ca un caraghios în fața fotoliului de răchită gol? ar fi rânjit Mopsul. Poate stătea culcat în cortul de tuareg
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
fotoliu în locul scaunului. Individul m-a privit prin ochelari fără smerenia de altădată, întrebîndu-mă cu răceală: "Ce dorești?" Era prima oară că mă tutuia. Arăta foarte sigur de sine și mulțumit, ca în sala cu oglinzi. Mi-a încolțit o bănuială: "Nu cumva...?" Și fuma, pe deasupra. Răsturnat în fotoliu, lovea cu un creion în masă și scotea rotocoale de fum din gura cu dinți îngălbeniți și mici, de rozătoare. Aștepta să-i explic de ce venisem și gusta cu plăcere, ticălosul, încurcătura
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
nivelul acestei încercări și își încordaseră ultimele puteri ca să rămână, fără a se clinti, la înălțimea acestei suferințe prelungite peste un atât de lung șir de zile, atunci, uneori, un prieten întâlnit întâmplător, o părere emisă de un ziar, o bănuială trecătoare sau o bruscă perspicacitate le dădea ideea că la urma urmei nu e nici un motiv ca boala să nu dureze mai mult de șase luni și poate chiar un an sau mai mult. În clipa aceea, prăbușirea curajului lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
durere prea multă vreme reprimată, liniștit cel puțin că-l vor împiedica să verifice dacă obrazul ascuns la umărul lui era cel pe care-l visase atâta, sau, dimpotrivă, cel al unei străine. O să-și dea seama mai târziu dacă bănuiala lui era adevărată. Pentru moment, voia să facă ceea ce făceau toți cei din jurul lui și care aveau aerul să creadă că ciuma poate veni și pleca fără ca asta să schimbe inima oamenilor. Strânși unii în alții, se întoarseră toți atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
un militant. Genul ăsta de oameni trăiesc pe internet. Asta îi dădu o idee. Închise e-mailul și căută browser-ul. Îl deschise și intră direct la favorite. Câteva ziare evreiești; BBC-ul; New York Times; eBay; Muzeul Britanic; Fox News. La naiba. Bănuiala ei dăduse greș. Închise browser-ul și începu să se holbeze la desktop, care, în momentul acela, îi părea un zid electronic de cărămidă. Se uită insistent la icoanele de acolo. Câteva documente Word, pe care le deschise. Văzu Yariv 1
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
că au venit cu toții aici să prezinte lumii moartea părinților mei. Trebuie să mai și zăbovească. Nu doar cea din țara asta, Uri. Maggie nu se uita la el, ci stătea cu ochii în calculator. Era pe cale să-și verifice bănuiala în privința contului de gmail pe care îl găsise în calculatorul lui Guttman. Se logă ca Saeb Nastayib, numele bărbatului care trimisese acele e-mailuri misterioase către Ahmed Nour. Și întâmplător o traducere aproximativă a numelui Shimon Guttman. La parolă, încercă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Deschise pagina de mesaje trimise, toate erau către Ahmed Nour. Asta era, în mod evident, calea secretă de comunicare pe care o folosiseră cei doi, un nume arab astfel încât, dacă cineva supraveghea e-mailul lui Nour, să nu aibă motive de bănuială. Ultimul a fost trimis sâmbătă, doar cu câteva ore înainte de mitingul pentru pace la care Guttman a fost împușcat. Ahmed, avem o chestiune urgentă de discutat. Am încercat să-ți dau telefon, dar fără succes. Am putea să ne întâlnim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
apăru, legat în jurul gâtului cu un fular cadrilat mare cât o broboadă, care avea un capăt băgat sub pardesiu. — Bună dimineața, domnule, spuse el maiestuos. — Bună dimineața, răspunse încântat domnul Gonzalez. Te-a adus bine mașina până aici? — Potrivit. Am bănuiala că taximetristul avea veleități de pilot de curse. A trebuit să-i cer tot timpul să fie mai prudent. De fapt ne-am despărțit cu un sentiment ostil de ambele părți. Dar unde este astăzi micuța membră a colectivității noastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
forma un cerc în jurul lentilelor, ca un nimb, putea fi luată drept cineva ce se ține de glume. Stând acolo, în fața clădirii principale a sanatoriului în mașina sport, cu cutia mare de prăjituri olandeze pe genunchi, îi trezise probabil omului bănuieli, se gândea domnul Levy. Dar ea acceptase totul cu mult calm. Doamna Levy părea să nu fie preocupată în mod special de găsirea domnului Reilly. Soțul ei începuse să aibă chiar senzația că nici nu dorea să-l găsească, ba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
lentă și calmă, condusă de genele care supraviețuiseră trecerii mileniilor. Apoi apăruse jaguarul, o umbră neagră în noapte. Și brusc, în acea vară, totul se schimbase pentru Mark Sanger. Brutalitatea atacului, viteza și ferocitatea acestuia, îl șocaseră profund. Îi confirma bănuiala că lumea naturală o luase pe căi greșite. Tot ce făcea omenirea pe planetă deranja echilibrul delicat al naturii. Poluarea, industrializarea tot mai puternică, pierderea habitatului. Atunci când erau strânse în menghină și înghesuite într-un colț, animalele se comportau feroce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
iar oamenii din cafenea îl priveau ciudat. Își văzu reflexia în geam și realiză că toată bărbia lui era albăstruie și umflată. Totuși, era mai bine ca în noaptea precedentă. Nu-și făcea griji pentru nimic, cu excepția avocatului său, Johnson. Bănuielile lui inițiale referitoare la individ se confirmaseră. De ce se întâlniseră la un restaurant, și nu la firma lui de avocatură? Pentru că Johnson nu lucra pentru o firmă de avocatură. Nu avea ce face, trebuia să-l sune pe unchiul Jack
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
i-am cedat locul schițînd un vag salut militar. M-a Întrebat ce făceam acolo. În răspunsul pe care i l-am dat, am insistat asupra cuvintelor „permisie specială... acordul șefului...“, care mi se păreau de natură a-i liniști bănuielile. Am dat În cele din urmă de tata la telefon. Mi-a recomandat să nu-mi pierd cumpătul. Mă va ajuta să părăsesc spitalul. Cunoștea el un general, un fost Companion al Sfîntului Francisc cu care făcuse numeroase pelerinaje cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]