3,362 matches
-
pe care i-o întindea Listarius. Nu cred că medicul a înjunghiat-o pe preoteasa batavilor. Oare lupul aplecat deasupra mielului nu are nimic de-a face cu moartea acestuia? surâse Vitellius, apoi își șterse sosul care îi picura pe bărbie și-și linse degetele. — Medicul nu avea nici un motiv s-o ucidă pe vrăjitoare. Mi s-a spus că o iubea de multă vreme - Vitellius încerca să-și scoată dintre dinți un os de pește. Nu-i ucizi pe cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
se îmbulzească spre ieșire, fără să bănuiască ce se întâmpla în pulvinar. Vitellius era singurul care stătea jos. Ceilalți erau în picioare, iar oamenii lui îl înconjuraseră. Antonius și Errius stăteau în fața lui, lângă Valerius, care avea buzele tumefiate și bărbia plină de sânge, dar continua să-i arunce lui Vitellius priviri amenințătoare. Vitellius nu se uită la el. Îi zâmbi cu răceală lui Antonius. — Spune-mi și mie, legatule, cu ce putere îmi impui tu să nu-l pedepsesc cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
suntem singurii care vrem să luptăm împotriva lui Vitellius? — Îi voi atrage de partea noastră pe guvernatorii din Maesia, Pannonia, Dacia... Voi trimite curieri la Vespasianus, în Judaea, la Tiberius, în Aegyptus, și la Mucianus, în Syria. Antonius își sprijini bărbia în pumn. Stătu o vreme pe gânduri, apoi spuse: Voi căuta aliați pretutindeni. În ce mă privește, azi începe războiul împotriva lui Vitellius. Vreau să organizez o alianță împotriva lui. Îl voi zdrobi. — Și Valerius? întrebă Titus încruntat. Mă cuprinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Marte, potrivit vechilor tradiții. Toți soldații știau că zeii intervin în bătălie și au putere asupra fiecărui luptător. Marte era prima armă a soldaților, înainte de scut și de sabie. Astăzi, în schimb, cum stau lucrurile? — Astăzi? întrebă Antonius scărpinându-și bărbia; un zâmbet amuzat îi lumină privirea: în tonul sever al lui Proculus se ghicea o notă polemică. Astăzi, zici? — Recunoști că un om oarecare vede într-o victorie doar meritul trupelor care ucid cu săbiile? Câți văd, în spatele măcelului, divinitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
tăie răsuflarea. Căută din priviri pulvinar-ul. Îl văzu pe Vitellius. Cu fața îngropată într-un vas cu mâncare, mesteca de zor și râdea, întors spre unul dintre bărbații care stăteau în jurul mesei. Vinul, de culoarea sângelui, i se prelinse pe bărbie. În clipa aceea Flamma trecu încet prin fața lui Valerius. Își arăta chipul publicului, răspundea cu gesturi de învingător mulțimii care îl aclama. Valerius își scutură capul. Sudoarea de pe frunte îi curgea în ochi. Făcu câțiva pași și se întoarse încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Te referi la Vespasianus? întrebă Antonius cu un zâmbet ironic. Chipul lui Vinicius Crulpus se întunecă. — Știi bine că mă refer la Vitellius, care se află la Roma. —Trăim cu toții în această epocă extraordinară, spuse Antonius și-și frecă gânditor bărbia, studiindu-i pe cei doi din fața lui; ochii săi întunecați se îmbunară. O epocă în care, pentru întâia oară în istoria Romei, împărații sunt aleși de armată, iar acest lucru are o neîndoielnică însemnătate politică, după cum veți fi știind. Galba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Mucianus. Dacă mai înainte Mucianus te invidia pentru faima ta de războinic, acum te urăște de-a binelea. Antonius își trecu mâna peste frunte. — Sunt obosit, zise cu glas stins. Se așeză și-și puse coatele pe masă, sprijinindu-și bărbia în pumni. Da, sunt obosit. Nu, ești impulsiv și naiv, răspunse dur Calvia. Mucianus, în schimb, e șiret și gândește limpede. De aceea e implacabil. Vrea să fie iubit de soldați. Vrea puterea. Vrea Roma. Vrea să fie cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
de aur și râseră auzindu-i strigătele. Îl apucară de brațe și îl târâră în jos pe scări, apoi de-a lungul Viei Sacra. Mulțimea se dădea în lături, lăsându-i să treacă. Un soldat îi sprijini vârful lăncii sub bărbie, obligându-l să ridice capul, pentru ca toți să-l recunoască pe împărat în bărbatul acela căruia i se luaseră toate însemnele puterii. Vitellius fu dus la Gemoniae, la capătul scării ce cobora de pe Capitolium. Mulțimea îl insulta, furioasă pe împăratul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
-și suceau capetele ca să se holbeze în urma ei se întorceau rapid, neliniștiți, nemaifiind în largul lor dintr-un motiv necunoscut. Trecea printre ei fără să-i observe, de parcă nici nu erau acolo. Datorită felului în care își ținea gura și bărbia, pe chip i se citeau voința și hotărârea, cu toate că părea în același timp pierdută și distantă, de parcă toate gândurile îi erau concentrate într-un punct invizibil pentru toți în afară de ea. Așa mergea prin Shahkot, stranie și zăpăcită. — La ce vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
suficient de departe cât să-i piardă căldura, și totuși suficient de aproape cât să-i păstreze lumina. Își aminti cum o dusese la oglindă. Cum, având în față răsuflarea ei dogoritoare și plină de nerăbdare, flacăra luminase ciudat o bărbie și un obraz, o mână, un nas, o gură. Își privise buzele compunând cuvinte, orice cuvinte, uneori doar „bună“, alteori doar „mmmm“. Își amintea cum rămăseseră suspendate preț de o clipă în aer, apoi felul în care dispăruseră în tăcerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
toate cerințele unui caracter sănătos și a unor realizări impresionante, dacă părinții ei sunt de acord să suporte toate contribuțiile financiare aferente, dacă ghicitorii hotărăsc că stelele sunt favorabile și plantele compatibile, toți pot râde ușurați, o pot lua de bărbie și îi pot spune că e exact ceea ce căutau, că le va fi ca o fiică în casă. În definitiv, e vorba de familia băiatului. Au dreptul la sentimentul lor de mândrie. Dar familia reuși să găsească o singură potențială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
acum vă duceți la o petrecere? — Mda. Dar și de data asta singur-singurel. La dracu’. Am pe cap niște chestii de nu-ți vine să crezi. Trăim pe fusuri orare diferite, Felix. Ceasul meu e pe orele după-amiezii. Își ridică bărbia rotundă, dând scurt din cap. — Nu e nevoie decât să mă uit la tine, îmi spuse el, ca să-mi dau seama că nu te vei opri niciodată. În ziua aceea n-am mai încercat nimic. Mi-am băut băutura și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ar fi mai bine să mă opresc. Cred că mai bine m-aș lăsa cât de curând... Chiar când mă apropiasem de el, negrul a trântit telefonul în furcă și, cu o mișcare bruscă, s-a rostogolit spre mine. Apoi, bărbia i s-a înfipt în piept și a lovit iar metalul, de data asta fără vlagă. Timpul și căldura au izbucnit dintr-odată. Fielding Goodney mă aștepta deja la Dimmesdale Room. Era puțin trecut de șase. Cocoțat printre scaunele înalte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
au găsit domiciliu în diferite părți ale feței mele. O durere gingivală și de maxilar a lansat un atac concertat asupra regiunii mele vestice. Dincolo de parc, nevralgia a închiriat un apartament dublu în cartierul meu rezidențial din est. În centru, bărbia îmi trepidează, smucită în sus de fălcile pe care nu le mai controlez. Cât despre creier, unde se află administrația, acolo e Harlem-ul întreg, cuprins de flăcările tot mai fierbinți din cuptorul verii. Fierbe și se umflă. Va exploda într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
oștean din armata banilor, un mercenar, un aventurier. Unul ca el nu te zvânta în bătaie. Te ciuruia. Te ciuruia pentru bani. Sunteți nițel cam în afara legii, i-am spus eu. Nu ești decât un mardeiaș. Roiu’. Grăsanul își înfipse bărbia în piept și se răsuci pe călcâie. O clipă mi l-am imaginat la volanul mașinii lui, stacojiu și cu răsuflarea tăiată, gândindu-se cum să iasă basma curată. După care scuipă pe jos și se uită chiorâș la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cu un bătrân. Nu în felul ăsta. Nu cu pumnii. Și dacă ai fi bătut? Ce ai zice? Sau dacă i-ai trage una-n cap cu o cheie de mașină? Se uită la mine compătimitor, cu gura posacă deasupra bărbiei mari. — Așa ceva nu se va întâmpla niciodată, spuse el. Îl voi scoate din acțiune altfel. Există alte tehnici... hipnoză, puterea minții. Oricum, putem aranja împreună chestia asta. Herrick mi-a spus că veți face un prim proiect de distribuție cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
și îndatoritor, al unei săli de biliard din Victoria. Are o bucătărioară unde își gătește haleala lui excelentă. Fat Paul se ocupă de securitate, face jocurile și pune plăcintele la încălzit. Aplecat peste masa numărul unu, cu tacul despicându-i bărbia, se lasă peste mandanea pentru a lovi bilele din os... Curând după moartea mamei, Fat Vince l-a scos pe tata dintr-o faimoasă încăierare, lângă closetul bărbaților de pe Alec, atunci când Shakespeare era la începuturile lui. — Asta-i mâncare adevărată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
au adus-o în poziția de drepți, am gonit până acasă și am abandonat Fiasco-ul în mijlocul străzii. Sunt deja un adevărat vrăjitor al halelii și băuturii, al licorilor fermecate și al descântecelor pentru sex. Selina intră în dormitor cu bărbia înfiptă în piept. O întâmpin cu un râgâit măreț și fierbinte chiar când mai slobod băierile burții. Am luat teancul de scrisori de pe măsuța de serviciu și am început cu una de la sfârșit: plicul care conține extrasul meu de cont
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
te compătimesc. Lorne interpreta rolul lui Gary, un tată de două parale. În modul în care concepusem eu lucrurile, lăsasem clar să se vadă ce fel de om era Gary. Gary era ca Barry, ca Barry Self: un habamist ca bărbia ascuțită, un petrecăreț fără judecată, însuși prototipul îngâmfatului feroce, dar care exploatează, totuși, o mică dar consistentă moștenire de farmec și noroc... De ce-mi bat capul cu tatăl meu? Cui îi pasă? Ce așa mare scofală cu tații și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
plac stelele de cinema. Iisuse, nici transparența actorilor. Și totuși, profesioniștii sunt rareori periculoși. Ceea ce vrei să vezi sunt actorii vieții adevărate - da, și actrițele. M-au apucat niște sughițuri urâte care semănau cu o serie de upercuturi trase în bărbie. Una din aceste lovituri mi-a blocat practic gâtul și a trebuit să mă întind pe jos, în spatele mesei, până când am reușit să-mi revin. Unghiul în care atârna firul veiozei de la bar m-a făcut să cred că văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
-o în camera mea ținând în mână câteva pungi de plastic. — Pe pat, domnule? m-a întrebat el. — Da. Nu, făcui eu. Nu le mai vreau. M-am răzgândit. Ia-le înapoi. Îmi aruncă o privire batjocoritoare și își ridică bărbia nobilă. — Condițiile de cumpărare sunt trecute pe chitanța dumneavoastră, domnule. — Bine. Aruncă-le acolo. Glumeam. I-am dat o hârtie de zece și a plecat. O hârtie de zece... În următoarea oră am intrat în posesia multor altor cumpărături, majoritatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Această femeie e în jur de patruzeci, patruzeci și cinci de ani, cu glezne solide, și are aproape doi metri pe tocurile ei înalte. Mă urmărește prin voaleta neagră prinsă de pălăria neagră. Are părul scurt, roșu, electric. Are o bărbie joasă, încăpățânată și nebună. Tipa lucrează noaptea. Ies dintr-un bar și iat-o și pe ea, cu brațele încrucișate, ascunsă într-un gang de vizavi. Eu îmi văd de drum și ea se ține după mine, păstrând distanța. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
îi acoperea umerii ca un șal, cu încheieturile mâinilor care zgâriau podeaua, atât eu cât și Fielding am fost tentați să credem că avem ceva în el care îl împingea mereu înainte, fără putință de a se opune, poate din cauza bărbii de om primitiv, sau a blugilor străvechi, sau a pântecului lui nobil-sălbatic de băutor de bere. Nu era nevoie să ai un ochi antrenat în depistarea nebunilor ca să-ți dai seama că Nub era un diliu adevărat, gata oricând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
al ei de care trebuie să țin cont și ar fi care trebuie să o pedepsesc - dar o voi face. Fă-o! Cu celelalte am încheiat, nu-i așa, e clar? Destul. S-a sfârșit. În timp ce vorbea, mi-am simțit bărbia răzuind perna pe când mă întorceam spre ea, spre făptura fierbinte, gânditoare, transfigurată, aflată în același pat cu mine. — Okay. N-o să-ți pun nici o întrebare. Totul a fost dat uitării. Nu mai are nici o importanță. Hai să ne căsătorim mâine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
unul dintre polițiști ținându-și arma deasupra capului, iar celălalt (prevăzut cu lanternă și aparat de emisie-recepție) încercând să-l păcălească. În cele din urmă, maestrul lanțului a căzut în genunchi și și-a ridicat ambii pumni cu mâinile înțepenite, bărbia i s-a înfipt în piept și, cu toată fața întinerită, a chicotit vinovat. S-a terminat. Nu mai e nimic, nu astăzi. — Nu-l omorâți! a țipat mulțimea ascuțit când polițiștii l-au întins pe macadamul murdar. — Nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]