2,242 matches
-
de la această vârstă era necesar să Învețe și să Încarce carul cu fân cu care până acasă urca să cobora câteva dealuri pe drumuri nu prea bune din care, după ce erau spălate de ploi, ieșeau pietrele din pământ ca spinările balaurilor. Acasă fânul era așezat În podul grajdului sau În celnă, iar ce nu Încăpea aici se făcea clăi afară. După numărul clăilor se aprecia bunăstarea gospodarului. După ce fânul era dus acasă și pus la adăpost, când nu mai vedeai delniță
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
Cum amuțea din urmă fugarul îngrozit Descrierea monstrului amintește de Minotaur, învestindu-l astfel pe Hyppolite cu puterile unui erou de legendă: Avea pe frunte coarne puternice de taur, Înveșmîntat ca peștii, cu galbeni solzi de aur; O fiară-ngrozitoare, balaur ucigaș Încolăcindu-ți trupul de șarpe uriaș Trebuie să surprindem aici momentul încetinirii din galopul nebun al cailor înspăimîntați de imaginea monstrului răpus și căzut la pămînt: De strigătele noastre tot țărmu-a trezit! Din iureșul lor, caii, tîrziu s-au
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
Două năpîrci negre, Din guri încleștate, Din coade-nnodate, La el pofil sunt date! Asemenea imagini se plasează într-o vreme eroică, de basme și balade fantastice, de lupte disperate împotriva unor năvălitori care pustiau totul în cale, ca năpîrcile, ca balaurii. Dunărea nu poate da lămuririle cerute, deși feciorul a fost descris “în amănunte”. O sfătuiește, însă, pe bătrînă să adreseze întrebarea și lunii, sora mai mare, pentru că stăpînește cu luminile toate întinderile. Urmează același rulaj de portrete, în cunoscuta retorică
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
ce se lăsase, stăteam cu tanti Aneta în cerdacul casei ei și o priveam; căzuse pe gânduri, probabil cugeta la vremea când era o gâgâlice de fetiță și striga înfricoșată “Noaptea-n amurg”, uitându-se înapoi îngrozită, ca la nu știu ce balaur. Prietenie Când am scris acest titlu mi-a tremurat mâna, știind cât de sfânt este acest cuvânt: prietenie. Sau cât de mult îl iau unii în derâdere, sau, pur și simplu, îl ignoră prin trădare, invidie, batjocură, sfidare, minciună. Apoi
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
ale dulceților de caise, rozul șerbeturilor de zmeură și trandafir, precum și întunericul bobițelor mărunte de cireșe negre zaharisite în siropuri parfumate. Înserarea lumina cerul în cele mai nefirești culori, albastru deschis, verde de peruzea, și nori albi cu trupuri de balauri din basme, cu contururi de aur și aramă păzeau spre apus somnul soarelui ce trecuse dincolo de linia orizontului. Vodă, de la fereastră, privea și nu se mai sătura. Înserarea i se părea că amplifică intensitatea zgomotelor, auzea nechezatul cailor scoși din
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Adam. Iară prăpastia este lumea aceasta, plină de cursele morții. Copacul, uitați-vă cum îl rod la rădăcină acei doi șoareci, este viața fiecărui om ce se scurtează, ziua - șoarecele alb, și noaptea - șoarecele negru, și se apropie de sfârșit. Balaurul care varsă foc închipuiește înfricoșata rânză a iadului care așteaptă să înghită și să mistuiască pe cei ce iubesc mai vârtos frumusețile și cinstea acestei lumi decât seninul și bunătățile veacului ce va să fie.” Mihai mai aruncă o privire
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Da, își amintea de bucata aceea de pictură umplând toată grosimea zidului despărțitor dintre naos și pronaos. Era un om - neamul lui Adam, cum spusese vlădica -, agățat cu mâinile de ramurile unui pom ce ieșea din gura hâdă a unui balaur. Sta omul cu gura căscată să prindă picăturile de miere ce se prelingeau de sus. De o parte și de alta a copacului erau două capete de șerpi, iar sub ei doi șoareci, unul negru și unul alb. În dreapta se
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
exista și o anumită protecție mitologică. Mitul, susținut de credință, creează peste vreme o aură protectoare, care traduce în limbajul contemporan al oricărei generații semnificația și importanța unor modele exemplare ale trecutului. În spațiul artelor vizuale, imaginea sfântului Gheorghe omorând balaurul, redată magistral în iconografie, devine prin aceasta o paradigmă a biruinței binelui asupra răului și a vieții asupra morții, în deplină consonanță cu întregul sistem de învățături ale religiei creștine. Exprimând o tensiune teribilă, icoana îl înfățișează pe sfânt călare
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
era considerată sacrilegiu, profanare de teritoriu sfânt. Vinovații erau condamnați la moarte. Aici la templul din Delfi Pitagora și-a constituit confreeria supranumită, frații tăcerii. Templul din Delfi este templul lui Apolon fiul lui Zeus. Fiind trimis să învingă monstruosul balaur de pe acele meleaguri, după care a construit pe acel loc un fastuos templu. Cunoașterea, iubirea prin voință, urca inițiații pe culmi. Într-o zi Zeus hotărî: -Vreau să cunosc centrul pământului. Atunci trimise în zbor doi vulturi, în direcții opuse
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
atacul. Cavaleria se năpusti asupra dușmanilor. În câteva minute au fost nimiciți. După această victorie, cetatea și țara își duceau viața în liniște, lipsiți de griji, cu oameni fericiți și prosperi. Dar iată că pe aceste meleaguri, a apărut un balaur gigant, înalt cât un munte, ținând țara sub teroare. Nimeni nu putea să-l învingă. Făcea victime printre oameni, distrugea casele și recoltele. Robert cu armata încercă să-l extermine, dar nu reuși. Robert amintindu-și de inel îl chemă
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
-l învingă. Făcea victime printre oameni, distrugea casele și recoltele. Robert cu armata încercă să-l extermine, dar nu reuși. Robert amintindu-și de inel îl chemă pe Daniel, care veni imediat. -Care-i dorința? -Balaurul. Să ne ajuți să ucidem balaurul. Chiar atunci balaurul ataca cetatea. Daniel roti bagheta de diamant deasupra sipetului, rostind cuvintele misterioase. Balaurul se trasformă într-un mic șobolan. Pisica mare care aștepta alături, mâncă șobolanul ca pe-o delicatesă, savurândul. Oamenii țării și cetății își duceau
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
victime printre oameni, distrugea casele și recoltele. Robert cu armata încercă să-l extermine, dar nu reuși. Robert amintindu-și de inel îl chemă pe Daniel, care veni imediat. -Care-i dorința? -Balaurul. Să ne ajuți să ucidem balaurul. Chiar atunci balaurul ataca cetatea. Daniel roti bagheta de diamant deasupra sipetului, rostind cuvintele misterioase. Balaurul se trasformă într-un mic șobolan. Pisica mare care aștepta alături, mâncă șobolanul ca pe-o delicatesă, savurândul. Oamenii țării și cetății își duceau viața în liniște
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
extermine, dar nu reuși. Robert amintindu-și de inel îl chemă pe Daniel, care veni imediat. -Care-i dorința? -Balaurul. Să ne ajuți să ucidem balaurul. Chiar atunci balaurul ataca cetatea. Daniel roti bagheta de diamant deasupra sipetului, rostind cuvintele misterioase. Balaurul se trasformă într-un mic șobolan. Pisica mare care aștepta alături, mâncă șobolanul ca pe-o delicatesă, savurândul. Oamenii țării și cetății își duceau viața în liniște și pace, când într-o zi s-au dezlănțuit forțele răului conduse de
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
Decizia o luase, dragostea pentru ei e prea mare. S-a întins cu rugăciunea în gând, căutând în ea salvarea fiecărui suflet din sat. S-a făcut zgomot zgomot, mare pe pământ, tunet, cutremur și tulburare. Deodată au ieșit doi balauri, gata, gata să lupte unul cu altul. Nu era loc pentru amândoi. Urletul lor era cumplit și tot norodul s-a pregătit de înmormântare, îngenunchind să-l cinstească pe Cel Drept. și a venit pe pământ zi de rugăciune și
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
pe un mic altar, acoperit cu ramuri de palmier și încărcat cu lumânări ce nu izbuteau să împrăștie pe de-a-ntregul întunericul încăperii, se zărea o superbă cromolitografie înfățișând un Sfânt Gheorghe nespus de chipeș care străpungea cu lancea un balaur mustăcios. Sub altar, un fel de firidă împodobită cu hârtie creponată adăpostea, între o lumânare și o strachină cu apă, o mică statuie de argilă, vopsită în roșu, înfățișând un zeu cu coarne, ce flutura în aer, cu o mișcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
de Burgh, Lady in red... Înlănțuiți în dans, să nu ne mai trezim niciodată... Visul celor șapte nopți de primăvară Într-o noapte, la început de primăvară, am avut un vis ciudat: se făcea că mă plimbam prin rai. un balaur cu șapte capete (cred că se rătăcise; făcea parte dintr-o pleiadă de balauri de la sfârșitul secolul XX, că era bine hrănit). Stătea la pândă să mă mănânce. Mi-a spus: “ai curajul să te lupți cu mine”? și visul
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
Visul celor șapte nopți de primăvară Într-o noapte, la început de primăvară, am avut un vis ciudat: se făcea că mă plimbam prin rai. un balaur cu șapte capete (cred că se rătăcise; făcea parte dintr-o pleiadă de balauri de la sfârșitul secolul XX, că era bine hrănit). Stătea la pândă să mă mănânce. Mi-a spus: “ai curajul să te lupți cu mine”? și visul s-a întrerupt când mă pregăteam să-i dau un răspuns. Dimineața, m-am
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
zărește, însă, la timp o masă retrasă, lângă fereastră. Își descoperă amicii, care îl și cheamă, ridicând brațele : Doctore !... Doctore ! Colosul din fruntea echipei de la masa de care ne apropiem este cunoscut oricărui telespectator. Ghidul nostru îi prezintă doar porecla : Balaurul. De lângă umerii imenși ai tribunului se ridică apoi, încurcat, un ochelarist transparent și sfios. — Junele, Umbra Balaurului, să știți. Aerul prea cumsecade nu trebuie să inspire încredere. Politicoșii ăștia modești, lunecoși sunt și mai primejdioși. Să-i urmăriți cariera. De peste
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
brațele : Doctore !... Doctore ! Colosul din fruntea echipei de la masa de care ne apropiem este cunoscut oricărui telespectator. Ghidul nostru îi prezintă doar porecla : Balaurul. De lângă umerii imenși ai tribunului se ridică apoi, încurcat, un ochelarist transparent și sfios. — Junele, Umbra Balaurului, să știți. Aerul prea cumsecade nu trebuie să inspire încredere. Politicoșii ăștia modești, lunecoși sunt și mai primejdioși. Să-i urmăriți cariera. De peste masă, ne întinde mâna moale un Crist svelt, pistruiat, cu o voce vătuită. Poartă jachetă de catifea
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Dar bubosul se ridică solemn, cu totul altul decât cel din compartiment. Se prezintă sonor, fără a se mai bâlbâi. Apare și chelnerul, transpirat și răgușit. Degeaba m-ați reclamat, tovarășu’... N-avem decât fripturi, v-a spus și responsabilul... Balaurul face un semn aproximativ cu mâna, de conciliere. Nici nu se uită la slujbașul speriat, aplecat cu umilință și gata să înregistreze comanda. — Deci, una, două, opt fripturi. Vin, câteva sticle de vin. Aduc imediat și apa minerală. Dispare, urmează
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
în jurul lui, știm de ce o facem. Și nu este în primul rând meritul nostru... Se golesc primele pahare. Sala se înalță în aplauze, apare sărbătoritul. Mesele din jur se umplu de nou-veniți, restaurantul devine curând o altă sală de spectacol. Balaurul tace și fierbe, nu se atinge de pahar. Neagu mânuiește cu viteză și dexteritate sticlele, paharele. Îmi furnizează informații despre politehnicianul bubos, cu veleități de scenarist și despre frageda lui însoțitoare, poetă, se spune... Dacă vrei să știi, scoteam totuși
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
palma mare peste părul rămas doar la tâmple și pe fruntea înaltă, umedă. Degetul mic e umflat de-un inel cu piatră ovală, bombată, verde- putred. Nasul acvilin, subțire, dar bărbătesc, stilizează figura... Ciocnim al treilea rând. Regizorul devine taciturn, Balaurul bubuie întrebări provocatoare, autoritar și suspicios. N-ai dreptate, intervine conciliant sărbătoritul. Revo luția ar fi în primul rând lupta cu tine însuți. Deplina libertate a cugetului. Și a simțirii, desigur... Mituri naive, poate și periculoase, cum s-a dovedit
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Le arată masa cea lungă din mijlocul sălii. Îi conduce, mergând cu un pas înainte. Cei de-acolo se ridică, fac loc nou-veniților chiar în capul mesei, lângă soția sărbătoritului. — Niciodată nu va mai fi posibilă repetarea erorilor comise, tună Balaurul, strâmtorat, pe un singur scaun, după ce a spulberat cele două fripturi. Sigur, sunt greutăți, cei vechi nu cedează ușor locurile. Uite, chiar aici, toată amestecătura asta. Mica înțelegere ipocrită, la un pahar de bere. — Nu te gândești decât la ocuparea
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
economicoasă, servind doar cât trebuie unor propoziții precise... osos și astmatic, dar nu e, să știi... nici după vârstă, nici după suflet, un moșneag. De altfel, consilierul muzical al spectacolului, Radu Mărgărit ! Ce-ar avea să-l întrebe pe tânărul Balaur domnul ăsta delicat, cu costum negru și lavalieră albastră, care a stat zece ani închis după dispariția lui Hariga ? Și câtă umilință... tânărul setos de putere să-i dea sfaturi despre soluția unei concilieri între și între... Atletul îi zâmbește
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
interesantă e scenografa asta a dumneavoastră, continuă Neagu, tot în șoaptă, umplând paharele. Și ea a stat atâta închisă ? — Înainte, mai puțin. După, și mai puțin. Iată paradoxul. Căci era totuși nevasta lui Hariga ! — Dacă e vorba de Hariga, sare Balaurul din celălalt capăt, interceptând numele, despre Hariga merită discutat oricât, sucite și răsucite toate înțelesurile ! Mă, la tine vorbăria înlocuiește băutura... își țuguie regizorul buzele subțiri, preluând cu degetele gălbui și pistruiate paharul din mâna doctorului estetician. — Sia Strihan a
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]