5,546 matches
-
a sinucis pentru o idee, românii sunt totdeauna călduți, poporul român este un popor orizontal, vegetativ, „înțelept din lipsa de curaj și de afirmare”. C. este și el, ca toți din generația sa, împotriva zeflemelei și, în genere, detestă „blestemul balcanic”. Nu pune preț nici pe ortodoxie, pentru că ea ne-a închis în noi înșine și ne-a vegheat tăcerea în istorie. Creștinismul nostru este de nuanță pastorală și, zice moralistul, chinul românului este să-l pui să construiască o catedrală
CIORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286266_a_287595]
-
armatei bulgare în primul război mondial, și-a transpus impresiile într-un amplu poem (peste două mii cinci sute de versuri), ulterior pierdut. A publicat poezii numai în dialectul aromânesc, în „Macedonia”, „Frățilia”, „Graiu bun”, „Deșteptarea”, „Tribuna românilor de peste hotare”, „Peninsula balcanică” ș.a., între 1888 și 1926. Cele mai bune versuri ale lui B. se inspiră din universul păstoresc, motiv pentru care, până la un punct, ele pot părea idile, deși în realitate au doar puține elemente livrești și mărturisesc o vagă influență
BELIMACE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285690_a_287019]
-
și joc estetic, cristalizate în opere importante aparținând literaturii române. Premisele unui astfel de fenomen țin de un context geopolitic, bine precizat, și de un întreg proces istoric, din care au rezultat unele tendințe caracteristice - convergente - ale mentalităților din aria balcanică sau în atingere cu ea. Moștenirea Bizanțului și a iradierilor spiritului lui și după 1453, dominația otomană și lupta împotriva ei, forme de conviețuire și de cooperare, influențe reciproce, legături culturale au creat o relativă comunitate în planul experiențelor, conducând
BALCANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285580_a_286909]
-
spre Apusul latin, dar și cu o bună cunoaștere, la sursă, a Levantului, prințul, format în spiritul unui umanism de sinteză europeană, privea mai detașat și lucid ceea ce era rigid și în declin în ideologia și ordinea politică a Răsăritului balcanic; și, față de moralismul ascetic al lui Neagoe, venea cu o altfel de înțelegere a lumii, avea conștiința latinității noastre (Descriptio Moldaviae, Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor) și viziunea înălțării și decăderii Porții ca putere continentală (Istoria Imperiului Otoman). Și, mai cu
BALCANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285580_a_286909]
-
ca artă literară, de ludică paradă de „proverburi” și vitalitate comică a povestirilor-ilustrări, de un aer naiv pe care li-l subliniază forma versificată, Povestea vorbii reprezintă momentul unui b. literar definit ca întâlnire a spiritului popular autohton cu cel balcanic și oriental în plăcerea povestirii, dispoziție digresivă, pitoresc și umor, bogăție paremiologică, ironie, realism, morală echilibrată, măsură omenească, a bunului-simț. Complementar rolului jucat de Anton Pann, b. literar românesc își descoperea prin Nicolae Filimon și Ion Ghica fața polemică, dezvăluitoare
BALCANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285580_a_286909]
-
în schimbare, în progresul economic și social posibil și în ridicarea prin cultură (rolul școlii). În special dinspre Ion Ghica vine, prelungindu-se până azi, acea linie din proza noastră care acordă o atenție deosebită culorii, pitorescului cu accente orientale, balcanice, stilizării pe tipare când baladești, când fabuloase, de legendă sau basm. Cu o vizibilă plăcere a jocului estetic, intertextual, în Abu-Hassan sau în Kir Ianulea, la I. L. Caragiale, dar și cu o sugestie, puternică, de sterilitate și marionetizare („trăiri”, gesturi
BALCANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285580_a_286909]
-
Caragiale, dar și cu o sugestie, puternică, de sterilitate și marionetizare („trăiri”, gesturi, vervă) a lumii lui „Mitică”, din Momente și schițe sau D-ale carnavalului. Cu dezvoltări, la Gala Galaction, narativ-parabolice, într-un orizont de umanism și etos popular, balcanic și oriental (Papucii lui Mahmud) sau în visul lui Stoicea (Moara lui Călifar), cel pus la încercare de diavol, dar și cu ecouri, tot la el, dintr-un fond folcloric și legendar dunărean, adesea cu irizări de fantastic și magie
BALCANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285580_a_286909]
-
magie (În pădurea Cotoșmanei, Copca rădvanului) ori purtând urmele istoriei (Lângă apa Vodislavei) sau pe cele ale conviețuirii, ca dialog interetnic, de credințe și mentalități (De la noi la Cladova, Soleima, Papucii lui Mahmud). Mihail Sadoveanu vedea în ceea ce considera el „balcanic” mai curând o neașezare, o precaritate morală, căreia îi opunea un fond al tradiției românești, țărănească în esență, dar nu ignora afinitățile și chiar înrudirile spiritului popular autohton cu cel oriental (Ostrovul lupilor). Dincolo însă de un astfel de umanism
BALCANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285580_a_286909]
-
împărătesc, a cărui fascinație orbește, distruge. La Emanoil Bucuța, pretextul etnografic generează o poematizare fastuos calofilă (revărsare de detalii plastice, într-o cuprindere barocă, sinteză de reverie și ceremonial) a „spațiului” dobrogean (Fuga lui Șefki). E multă culoare și atmosferă balcanică, dar și, mai larg, orientală, în proza lui Panait Istrati: o mobilitate picarescă specifică, pe fondul unei chemări a spațiilor deschise, tema haiduciei, prețuirea arătată unei umanități simple, fruste, văzută în asprimea ei deloc edulcorată, o, mai cu seamă, impresie
BALCANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285580_a_286909]
-
versatilității și a travestirii menite să înșele pe naivi etc. Accente care trimit la pasionalitatea și cromatica periferiei bucureștene depășesc la Miron Radu Paraschivescu, în Cântice țigănești, nivelul unei „localizări” a modelului străin (García Lorca, Romancero gitan), sugerând un etos balcanic, al ludicului cu fond grav, ca în antologica baladă Rică. După război, câțiva poeți importanți vor diversifica gama b.: fantezistul Leonid Dimov, Ioan Alexandru, cu Imnele sale, amintitoare, ca atmosferă stilistică, globală, de tradiția bizantină și ortodoxă a lăudării luminii
BALCANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285580_a_286909]
-
scrisorile” lui Ion Ghica: aromânii Coletti și Karaiskakis, primul, un fel de ministru de Externe, cel de al doilea, omul forte al celebrului răzvrătit Ali Pașa din Ianina (Pentru onoarea ta, Pașe!), epopeicul Kir Vasilaki din povestirea omonimă, un Münchausen balcanic, cei doi leneși ai satului, Toma și Dinu, convertiți aparent, pentru a scăpa de gura lumii, la muncă (Doi angrosiști). Aglomerarea de etnii atât de deosebite, aromâni, albanezi, sârbi, greci, bulgari, turci ș.a., amestecul de confesiuni, confruntarea de mentalități nu
BATZARIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285673_a_287002]
-
Revista aromânească”, „Universul”, „Notes and Queries” (Paris) ș.a. A publicat în periodice proză scurtă și poezii în dialectul aromân. Alături de alți cărturari români - N. Iorga, Gr. Nandriș, G. Cioran, T. Bodogae -, B. a urmărit raporturile culturii române cu sudul Peninsulei Balcanice și îndeosebi cu Muntele Athos, punând în lumină puternica influență a mănăstirilor de la Sfântul Munte asupra celor din Mediterana orientală. S-a dedicat, de asemenea, unor studii privind arta populară românească, mai cu seamă țesăturile, subliniind originalitatea interpretării modelelor și
BEZA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285714_a_287043]
-
din mahalaua bucureșteană Omul de Piatră, fiu de român macedonean, se numise el însuși Ion Barbu. Luându-i numele, scriitorul va considera că e de datoria lui să-i lase glasul „să se facă auzit” în poemele sale de atmosferă balcanică. Aflat la doctorat în Germania, la Göttingen, sentimental-aprigul matematician-poet duce o viață de boem exuberant, insațiabil. Evoluează „ca un vultur” în domeniul cuceririlor erotice și le inventariază apoi scrupulos, nu ușor (datorită numărului lor), dar cu o vizibilă satisfacție, în
BARBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
apoi scrupulos, nu ușor (datorită numărului lor), dar cu o vizibilă satisfacție, în scrisorile către bunul său prieten, seriosul și cumintele Tudor Vianu. De dragul acestuia, se mută de la Göttingen la Tübingen, și aici o întâlnește pe Gerda Hossenfelder. Don Juanul balcanic o cere imediat în căsătorie, astfel că rasa teutonă va fi transplantată pe sol românesc: mai întâi la Giurgiu și apoi la București, unde freneticul B. este profesor suplinitor de matematică. În timpul orelor predate, profesorul, indignat de „evidenta neștiință matematică
BARBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
1967, 1; Cezar Baltag, Simultan literar, AFT, 1967, 17; Martin, Poeți, I, 53-61; Călinescu, Eseuri, 21-52; Basarab Nicolescu, Cosmologia „Jocului secund”, București, 1968; Solomon Marcus, Ion Barbu, matematician și profesor, GL, 1968, 12; Constantin Florin Pavlovici, „Isarlâk” - comentarii la ciclul balcanic al poeziei lui Ion Barbu, VR, 1968, 7; Eugen Simion, Ion Barbu și E. Lovinescu, RL, 1969, 47; Dinu Pillat, Ion Barbu, București, 1969; Mincu, Critice, I, 17-38; Cristea, Interpretări, 222-223; Ion Pop, În perspectiva „Jocului secund”, RL, 1970, 41
BARBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
politice. Înfăptuită sub patronajul lui Șerban Cantacuzino, ediția de la București, realizată cu vădită economie de timp și de mijloace, sugerând și o anume precipitare, urma să popularizeze numele domnului Țării Românești, care își asumase rolul de protector spiritual al creștinătății balcanice și de conducător al răscoalei antiotomane. (Șerban Cantacuzino finanțase și o ediție în limba greacă a Bibliei, apărută din inițiativa lui N. Glykis, la Veneția, în 1687.) Moartea domnului survenind la 29 octombrie 1688, cu puțin înaintea punerii în circulație
BIBLIA DE LA BUCURESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285724_a_287053]
-
această idee era de neimaginat (Foto nr. 1 din Anexă). În epoca noastră Europa este privită ca un mare continent. În secolul al XVII-lea nu există această mentalitate de tip"continental". Divizată în două lumi total diferite, în Europa balcanică, nesofisticata și războinica, cea care ținea piept invaziilor oștirilor otomane, oferindu-i celei de-a doua, adică Europei occidentale răgazul necesar pentru construirea unei culturi înfloritoare. Din acest motiv vom folosi termenul"european" din perspectiva contemporană, deoarece la acel moment
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
mai interesează, întrucât totul este redimensionat potrivit libertăților subiective ale ficțiunii. În prima parte a romanului, se istorisește importantul eveniment al adunării patrupedelor și păsărilor pentru alegerea unui domnitor în țara patrupedelor. Sunt puse în lumină, marcat hiperbolizate, moravurile politice balcanice care viciază atmosfera. Personajele se tem de o primejdie ce planează în aer și le anihilează voința. Una dintre amenințări pare să fie tirania Corbului (epitropul țării păsărilor), cel care patronează adunarea politică teribil caricaturizată de autor. După o serie
CANTEMIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286073_a_287402]
-
discursurile arată cine e și cât e de hibrid și grotesc acest animal. Cel mai prost și mai ridicol dintre toți se dovedește însă comod pentru cei ce mânuiesc din umbră sforile politicii. Caracterul comic și, concomitent, dramatic al politicianismului balcanic prefigurează perspectiva proprie lui I. L. Caragiale, comediograful. Partea a doua a romanului, mai extinsă ca spațiu narativ, se constituie din aventura urmăririi, luării în captivitate și eliberării Inorogului, spirit ales, opus lumii și de aceea netolerat de ea și de
CANTEMIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286073_a_287402]
-
Un program de culturalizare a satelor (1933), Al. Papiu-Ilarian în fața problemelor românești contemporane (1939), Figuri reprezentative la noi. Vasile Goldiș (1934) și studii politice - Criza democrației în România (1926), Social-democrația și problemele României contemporane (1931), Social-democrația în statele dunărene și balcanice (1935). Toate aceste demersuri culturale, unde analiza etnografică se îmbină cu ideologia naționalistă, culturalul cu politicul, istoricul cu literarul, sunt, în esența lor, convergente. Antologia scriitorilor români de la 1821 încoace (I-IV, 1917-1918), memorialistica din Amintiri și portrete (1975; Premiul
CLOPOŢEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286301_a_287630]
-
în cadrul Autorității Naționale Antiteroriste, a unui ,,brainstorming" pe tema strategiilor antiteroriste și contrateroriste globale, regionale și specifice, a tipurilor de structuri și rețele antiteroriste și contrateroriste corespunzătoare și a modului de cooperare între acestea. 7. Realizarea și experimentarea, în zona balcanică, în cadrul NATO și țărilor partenere (poate în compunerea SEEBRIG), cu participarea deosebită a SUA, a două sisteme-pilot antiteroriste ofensive și contrateroriste active, care să acționeze, cu acordul conducerii (țărilor implicate, în zona Abania, Kosovo, Macedonia și, respectiv, în zona kurdă
Terorismul internațional: reacții ale actorilor regionali și globali by Gabriel Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1082_a_2590]
-
pelasgilor), Zeus trimite potopul, de care scapă într-o ladă doar Deucalion și Pyrrha, al căror fiu, Hellenus, este socotit strămoșul grecilor (helenilor). Subtextul mitului pare evident : înlocuirea unei mentalități arhaice și a unor ritualuri barbare (practicate de pelasgi, populație balcanică prehelenică), în favoarea unor cre- dințe și practici diferite, instaurate de nou-veniți. O inversiune similară poate fi stabilită chiar în „varianta Kogălniceanu” (1842) a legendei Bisericii „Trei Ierarhi” din Iași. Arhitectul își zidește soția și copilul, reușind astfel să dureze biserica
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
de cultură mai arhaice decât cele reprezentate, de exemplu, de mitologiile „clasice” greacă și romană. Lucrul acesta este cu deosebire evident pentru tot ceea ce privește obiceiurile și comportamentul magico-religios al vânătorilor și păstorilor. [...] Cercetări sistematice în domeniul paleoetnologiei românești sau balcanice sunt încă de făcut, dar a fost totuși dovedit că un anumit număr de elemente culturale preindo-euro pene și paleoindo- europene s-au conservat aici mai bine decât oriunde în Europa (79, p. 191). Dat fiind că practicile ritual-funerare în
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
mai puternic atac al carpilor împotriva Daciei. În jurul anului 250, la Serdica, se naște Galerius, care va îmbrățișa cariera militară. În anul 293, împăratul Dioclețian (284-305) îl ridică pe Galerius la rangul de Caesar și îl însărcinează cu administrarea Peninsulei Balcanice. În această calitate, el apără granița nordică a imperiului (pe atunci la Dunăre, după retragerea 231Balaurul și solomonarul aureliană) de invaziile succesive ale carpilor, învingându-i de fiecare dată, motiv pentru care primește titlul triumfal de Carpicus Maximus (158). Galerius
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
său (129, p. 646), în care protagonistul învață (în „școala diabolică”) toate farmecele din „cartea de vrăji” a stăpânului său (vezi alte basme românești cu scenariu analog în 6, pp. 239-256). Nu găsim acest motiv epic numai „la toate popoarele balcanice” (129, p. 258), ci și la cele orientale (117), de unde probabil că și provine. Revenind la problema în discuție - și anume, care este sorgintea motivului „Cartea solomonarului” din tradiția românească -, merită să amintesc părerile altor comentatori care s-au încumetat
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]